BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 28 decembrie 2007

Agamemnon si demonii societatii de consum

Ia sa scriu eu o ultima aberatie pe anul asta, inainte de-a pleca in marea excursie de revelion in Covasna, comuna Arcus...
Zilele astea de vacanta au fost ori aglomerate rau, ori complet linistite. Intr-una din zile, duminca sau sambata trecuta, am fost la o piesa la Metropolis, "Agamemnon".

O piesa foarte curajoasa; mi-a placut foaaaarte tare, lucru pe nu-l spun prea des. Ganduri pe care le-am gandit, subiecte despre care-am vorbit deseori cu prietenii... Expunerea brutala a unui mod de viata pe care il detest, viata tip fast-food, viata de consum. Publicului i-a cam ramas in gat piesa, sau in orice caz nu a fost foarte entuziast. Interesanta si regia, si colajul piesa-generice de film de animatie, fragmente de documentar... si fondul sonor. Am gustat aceasta critica virulenta, mi-a placut la nebunie. Ce amestec are Agamemnon? reactualizarea miturilor in situatii prezente; mai bine vedeti piesa, cand se va mai juca.
Cum spuneam subiectul asta ma urmareste. nu mai departe de ieri, in vizita la nasii mei, printre cele 4600 de subiected s-a aflat la loc de cinste critica consumismului si a modului de viatza tip american... sunt convinsa ca si in cele 5 zile de la Arcus subiectul asta va reveni in discutie... pentru ca ne deranjeaza, ne obsedeaza, pentru ca ne asalteaza cu cele sapte mii de ipostaze zilnice... sunt multe de zis pe tema asta, dar o sa revin alta data...

marți, 25 decembrie 2007

stare


stare de bine... usoara neliniste... liniste si neliniste... calm... dorinte... de nepatruns este viitorul... ar trebui sa nu-mi fac griji... oricum nu sta in puterea mea sa rezolv problemele si enigmele pe care mi le arunca sortii... shine on you, crazy diamond...

oare ce ma asteapta? oare ce va fi... vorba unei prietene, e bine sa ai nordul la busola... da, am nordul, stiu ce imi doresc, dar toate celelalte puncte cardinale imi joaca feste, danseaza, se ascund, se intorc cu susu-n jos, albul e negru, negrul e alb, bine si rau se amesteca, se deghizeaza, si se dau fiecare drept altceva, lumea se schimba de carnaval intr-o sarabanda neinteleasa... chiciura in copaci... peisaje de basm... frig... gripa cea ticaloasa ma chinuie inca de-o saptamana si ceva si ma invaluie cu marunte tristeti depresive pe care le tot ignor, sau macar incerc... ceai cald... mama... liniste... multa liniste... prea multa liniste? caldura in suflet... muzica buna... prieteni care desi departe sunt aproape... sentimente bune... asteptarea excursiei de revelion, in Covasna, comuna Arcus... amalgam.

duminică, 23 decembrie 2007

curatenie generala


iata un an care chiar se incheie ca la carte. se termina etapa mccann (poza e o amintire a biroului meu...), s-a incheiat si ciudata dar frumoasa poveste... hm, n-as spune chiar de dragoste, n-am termeni ca s-o definesc, de fapt. nu mi s-a mai intamplat sa coincida asa spectaculos finalurile mai multor lucruri...
si-acum sa facem curatenie. se deschid larg geamurile, sa intre soarele si aerul, se scutura bine amintirile de regrete sau alte mizerii, se arunca gandurile negre adunate prin coltzuri, se sterge praful de pe veselie, se pune muzica taaaare, se danseaza de nebuna singura prin casa, se arunca tot, tot, absolut tot ce nu e strict necesar sau nu e frumos si se face loc viitorului. se pastreaza doar si numai ce e bun, frumos si de valoare sufleteasca, se pastreaza amintirile frumoase, se pastreaza prieteniile cu oamenii deosebiti.
deci sunt extrem de ocupata acum, desi practic n-am nici o treaba (munca). Sunt in curatenie generala, si e foarte bine ca-i asa!

miercuri, 19 decembrie 2007

zadarnicia zadarniciilor - intre seriozitate si parodie





Doar muzica, no comment.
Si inca una:

duminică, 16 decembrie 2007

buna dimineata & fulgi de seara


desi am stat putin pe ganduri, am publicat si ce-am scris, gandit si simtit aseara, desi e foarte personal. dar asta sunt eu, n-o sa ma apuc sa neg. incerc sa fiu asa cum sunt, sa nu ma ascund, sa nu imi creez masti prin care sa par mai buna, mai frumoasa sau mai stiu eu cum. am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati, sa te vezi asa cum esti, cu bune si rele; sa nu te minti singur/a. Pentru mine, sa-mi astern gandurile, negru pe alb, e un proces de sublimare. in acest timp imi pun ordine in minte si-n simtire. si peste ani imi voi aminti mai clar ce am trait, ce am gandit si de ce.
azi e o noua zi. gandurile triste s-au cristalizat, le-am admirat ca pe niste fulgi de nea, apoi s-au topit si s-au dus. Viata e o permanenta schimbare, te pune in cele mai ciudate situatii, pe care nu ti le-ai fi putut imagina, apoi iti dai seama ca totul trece, viata merge mai departe, iti inveti lectia, devii (poate) mai intelept/inteleapta si mergi mai departe. ce nu te omoara te face mai puternic, e o certitudine. Viitorul e o mare necunoscuta, o provocare continua. Am invatat sa nu imi fie frica de ce va fi, sa nu ma tem de schimbare. Am invatat sa nu ma tem de oameni, chiar daca pot sa ma raneasca. Am invatat ca de multe ori lucrurile trebuie luate ca atare, in stilul: situatia este asta; ce pot face mai departe; fara intrebari inutile de genul dar din vina cui, dar de ce, dar la ce bun samd.
Asadar, azi e prima zi din restul vietii mele. Un nou inceput. Fiecare zi este un nou inceput. Fiecare zi poate fi minunata, daca vrem sa fie asa. Fiecare clipa. Dar suntem oameni si uitam asta. E nevoie de ceva neplacut ca sa apreciem, prin contrast, clipele placute. Eu una, aleg sa pastrez in amintire doar ce-a fost frumos si sa uit restul. De ce sa-mi imcarc amintirea cu neguri, si-asa clipele frumoase sunt destul de rare, mai bine le pastrez doar pe ele. Amintirile cu amintirile, prezentul cu prezentul, viitorul - sa vina. Iubesc provocarile; oare, destinule, ce-mi mai pregatesti?!


Seara... ninge... ningee... sunt un fulg printre alti fulgi... plutesc. zbor, ma invart in lumina, stralucesc, dansez, vantul ma spulbera, ma duce aiurea... Ninge atat de frumos... totul e alb, tot ce-a fost gri s-a acoperit de nea... Fulg de nea, esti efemer, dar cat esti, faci lucrurile sa para mai frumoase...

sâmbătă, 15 decembrie 2007

ne-comfortably numb


O zi ca oricare alta... nimic. a fost o zi de jale interioara, de alegere a binelui de rau, de limpezire, de despartire mentala de trecut. as fi vrut eu sa fi fost comfortably numb... ba nu... mai bine asa. asa stiu ca traiesc. unele lucruri se termina... altele vor incepe candva... ar fi trebuit sa fac curatenie in casa... dar am inceput prin a face curat in suflet si-n minte. sunt putin trista pentru cele ce s-au sfarsit... desi e mai bine asa, cu siguranta. atunci de ce n-am inima usoara? greu de zis. nu voi publica aceste ganduri. sau le voi sterge si voi scrie altceva cand voi fi in toane mai bune... pendulez inca intre veselie si tristete, intre libertate si regret, intre trecut si viitor, uneori reusesc sa ma bucur de clipa prezenta. sper sa imi treaca repede tristetea asta. pentru ca nu merita. clipe dulci, efemere si atat de neimportante. de fapt ma-ntreb, ce regret, pe el sau senzatiile, tandreturile, sarutarile, mangaierile? imagimea unui iubit sau iubitul? grea intrebare... greu raspuns. poate voi afla raspunsul... il banuiesc, dar nu sunt sigura inca... poate e doar o imagine construita din trasaturi fizice, senzatii, atingeri, placeri, dezmierdari, minciuni, mirare, surpriza... sau de reflexia acestei imagini in apele adanci din sufletul meu... vechea intrebare... ce cunoastem despre celalalt, o imagine sau realitatea...

vineri, 14 decembrie 2007

Decembrie, ultimul bal






Ei, si a fost si petrecerea de craciun a firmei, pe 2007... Ultima mea petrecere la Mccann. Se incheie o perioada grea, dar frumoasa, plina de provocari. Am cunoscut si aici oameni deosebiti, ca intotdeauna imi pare rau ca plec... dar asa e viata. nimic nu dureaza vesnic, totul se schimba, de cele mai mu;te ori pe neasteptate...
Impresii de petrecere. Club Nagual - futurist, dar nu-i rau; la venire era un friiigggg.... Lumea a venit pregatita sa manance, dar a trebuit sa se multumeasca cu bautura... Muzica buna, dansabila, excelent aleasa. Atmosfera destul de placuta. Multe cotloane, de nu stiai care pe unde este. Aglomeratie la bar. 3/4 dintre figuri erau complet necunoscute - clienti, furnizori, cine sa-i stie? Coltzul vesel al DTP-ului si traficului era cel mai de viatza pana la un moment dat, cand centrul petrecerii s-a mutat spre coltul DJ-ului. M-am simtit bine, am dansat, n-am apucat sa schimb o vorba cu nimeni, ca nu te auzeai om cu persoana... Fum, fum, fum sa-l tai cu sabia... Azi s-au dat la liber pozele de la party, ne-am amuzat teribil...
Ei, si asta a fost totul...

miercuri, 12 decembrie 2007

ganduri despre libertate


O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici.

Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi.
In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe la primarie sau pe la biserica? Ar trebui sa existe ceva adevarat, mai puternic decat formalitatile. Niste formalitati golite de sens si de continut nu pot fi mai puternice decat ceva adevarat. Acelasi lucru si in cazul unui copil... Nu e cazul sa fie folosit ca argument pentru a mentine o relatie care de fapt nu tine...

De fapt totul se rezuma la felul in care privesti libertatea. Orice lucru poate fi privit din multe perspective. Se poate spune ca ei, atunci cand te casatoresti iti asumi responsabilitati pentru ca esti sigur ca vrei sa ti le asumi - corect.
E ca in bancul cu rabinul la care vin 2 evrei care se certasera; isi spune primul varianta, rabinul asculta, si zice "ai dreptate"; vorbeste si al doilea, iai prezinta propria varianta, in contradictie cu a primului, asculta si incuviinteaza " Ai dreptate". Altul, care ascultase discutia, spune "Dar, Rabi, nu se poate sa aiba amandoi dreptate!", la care rabinul se gandeste si zice "Si tu ai dreptate!"

marți, 11 decembrie 2007

confirmari... alb-negru, gri, color?

de obicei se spune ca toamna se numara bobocii... iata ca anul asta, lucrurile se dezvaluie in decembrie... interesant cum vin confirmarile astea, la pachet... ma asteptam, dar era mai bine sa ma fi inselat in loc sa am dreptate... dar asa-i in tenis... lucrurile isi urmeaza cursul.
m-am hotarat. din ianuarie ma mut la alt job. o fi bine, o fi rau, se va vedea cu timpul. rien ne va plus.
in cealalta privinta, interesanta desfasurare, n-am ce spune... adio, dar nu de tot... amuzant. ma mir si de el, si de mine. dar ce rost are sa-mi fac probleme?! lucrurile sunt cum sunt, habar n-am ce voi face, ce voi gandi sau ce ma asteapta in viitor.
oricum, viitorul s-a dovedit a fi, cel putin in cazul meu, ca in povestirile cu final neasteptat. complet imprevizibil. si e foarte bine ca-i asa.
din nou, melodia asta care pare a fi leitmotivul vietii mele pentru ultimii 2 ani... "The wheel in the sky"...

si inca niste cugetari de seara, obosite si cam pesimiste... un moment de "fara busola"...
un moment de oboseala... zile ciudate... totul e amestecat, tristete cu veselie, veselie cu tristete, bine cu rau, rau cu bine... nimic nu e alb sau negru, totul e amestecat... eu sunt obosita si habar n-am ce sa fac. toata ziua de azi am avut o senzatie stranie ca orice-as face nu e bine... am anuntat ca plec... lucrurile au decurs fara probleme, (a naibii faptura e omu', mi s-a parut ca ma lasa sa plec mult prea usor... asa ca m-am simtit ciudat)... imi pare rau de oamenii pe care ii voi lasa in urma... si lor le-a parut rau... nu stiu, un sentiment tare aiurea... am fost si am semnat si contractul dincolo... si tot e aiurea. tot asa de aiurea ma simt si in cealalta privinta... De foarte multa vreme n-am fost in asa o ceatza. Eh, las' ca trece. O sa dorm si maine se vor vedea in alta lumina... poate.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

"Fericirea-i un lucru mic / Un pitic, ce danseaza."


Imi place refrenul tapinarilor "Fericirea-i un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea-i un lucru mic/ Un pitic, ce danseaza." Mi-a trecut prin minte citind azi niste bloguri ce-mi plac. Aseara, sau mai bine zis azi dimineata, la finalul petrecerii gastii noastre, cand lumea era cu tzuica la cap, s-a discutat mult despre conditia umana, despre credinta, despre moralitate, despre fericire... Si ca o constatare, nu doar a mea: prea multi oameni sunt tristi. prea multi oameni nu stiu sa traiasca, sa se bucure de ceea ce e bun in viatza, gandindu-se la fel de fel de nenorociri globale, la conditia umana imperfecta, la faptul ca nu cred in nimic, la faptul ca nu au rost pe lume samd. Nu pot spune ca nu inteleg, dimpotriva, dar e ciudat sa-ti dai seama ca de fapt oamenii insisi se saboteaza pentru a nu fi fericiti, creandu-si propria celula de puscarie in care sunt prizonieri, fiindu-si singuri temniceri si calai... fratilor, "there is no spoon"... nu e nici o inchisoare decat cea auto-creata... da, cand o creezi si te intemnitezi ea este reala, cat se poate de reala; dar daca iti schimbi gandurile negre, devine doar o ceatza, o negura care se imprastie... De ce sa ne intrebam ce este fericirea si ce rost are, sau de ce nu simtim destula, in loc sa o simtim pur si simplu, atat in lucruri marunte, cat si in altele, mai importante... Paradoxul este ca toata lumea tanjeste dupa fericire, dar nu se bucura de ea, nu reuseste sa se bucure...

vineri, 7 decembrie 2007

made in romania

ieri a fost inca una dintre zilele in care dimineata pleci de-acasa cu un plan, iar apoi constati ca totul se schimba din mers. de dimineata stiam ca pe seara o sa ma intalnesc cu var-miu si alti ex-corinteni, intalnire demult preconizata. evident ca a picat, unii nu mai puteau veni, altii nu stiu-ce-alte chestii aveau. bine, atunci ha sa ma intalnesc cu prietena mea buna mirela, ca tot aveam sa-i dau o chestie de la avon... dar pana sa stabilesc cu ea exact, silvia imi face o propunere tentanta: un bilet in plus la "made in romania" de Dan Puric. hm, ce sa fac, ce sa dreg, ma tenta prea tare, si-asa voiam sa vad de ceva vreme (de un an sau chiar doi, poate?) spectacolul... deci ma duc la spectacol. foarte reusit! mi-a placut mult de tot! umor, parodie, totul jucat si dansat foarte bine. si placere de a juca a actorilor, si placerea publicului de a vedea... scenete cu sau fara legatura, un mozaic multicolor de situatii si personaje.

miercuri, 5 decembrie 2007

Wheel in the sky - din seria nu aduce anu' ce aduce ceasu' - neprevazutul loveste din nou


Iata ca neprevazutul loveste din nou. De bine ce stateam eu linistita, imi faceam planuri pentru la anu' si totul parea asezat in matca, ei bine, un telefon primit si actiunile ulterioare ma pun in situatia de a ma gandi serios ce cale sa aleg... din nou o schimbare de directie... s-o iau din nou de la capat? o fi de bine, o fi de rau?

cum e viatza asta, cum se intampla uneori lucruri incredibile care iti schimba brusc viitorul... Pentru mine, neprevazutul este ceva obisnuit, doar mi s-a intamplat de atatea ori sa ma ia si sa ma arunce practic pe alt drum decat cel pe care mergeam din inertie... intr-un fel, ma sperii cand imi dau seama ca uneori mi se intampla ceva ce la un moment dat am gandit ca vreau. si nu in asa fel incat sa zici ca e normal, ai facut ceva ca sa se intample acel lucru, nu! tocmai! nu am miscat un deget, si din senin, s-a intamplat ceva in sensul dorit la un moment dat. Daca nu mi s-ar fi intamplat atatea asemenea lucruri pentru care nu am facut nimic sa se declanseze, as zice ca e o aberatie. Asa c-am ajuns la (poate) intelepciunea de a accepta neprevazutul si a lua lucrurile ca atare, adica in vesnica schimbare...
Merg prin ploaie... ploaia cade din cer ca o perdea... nu ma deranjeaza... a plouat si ieri, si azi... apa... element primordial... Nu stiu ce aduce ziua de maine... nu stiu unde voi fi... pe ce drum nebanuit voi merge... dar imi place ca-i asa... "Fiindca nu stii ce te-asteapta maine, lupta sa fii fericit astazi. Ia o cana cu vin si, sub lumina lunii, bea, zicandu-ti ca luna te va cauta poate zadarnic, maine." (Omar Khayyam)

duminică, 2 decembrie 2007

1 decembrie la munte. cabana Cozia.


Am plecat cu voie buna, 1 decembrie, prin oras steaguri, pregatiri. Mai tarziu, singurul lucru care ne-a amintit de asta a fost un moment in care s-au intalnit 3 marcaje (variante pentru aceeasi destinatie). Urcarea a inceput la ora 2, de ajuns am ajuns la cabana in jur de ora 8, cred. La inceput mult drum prin padure...
Urcus greu, ultima parte noaptea, pe stanci, pe lanturi, prin gheatza si zapada. Rupti de oboseala am ajuns la cabana cozia. Vin fiert, haz, putina Troia la tv, apoi somn la greu langa soba calda. in toiul noptii m-au trezit rafale de vant turbat, care zguduiau geamul. am adormit la loc, lemn. Dimineata am iesit din cabana in plin soare. Mirifiiiic!
Zapada fara pata cat vezi cu ochii, soare stralucitor, urme de pasi pe zapada, in dreapta valea oltului ca un balaur de argint, munti cu paduri ruginite, creste indepartate... in stanga spectaculoase creste inzapezite, alta vale... Ce sa-ti doresti mai mult decat sa vezi asa ceva dimineata?!

Drumul de intoarcere... de data asta prin Turneanu (la venire a fost varianta prin Stanisoara)... mult pe creasta, prin zapezi stralucitoare, de vis, de basm...


Forever_Autumn_Lak...

miercuri, 28 noiembrie 2007

cele 1001 de lucruri care imi plac


Sa ma trezesc si sa vad pe geam muntii si cerul... sa ies pe usa si sa ma intampine aerul rece si tare, crestele inalte, vaile, brazii... sau marea nesfarsita... sa inot ore intregi in apa sarata, reflexia soarelui in valuri sa imi umple privirea de scantei... sa discut discutii fara legatura cu realitatea imediata, intorcand ideile pe fatza si pe dos, cu prietenii... sa beau vin fiert cu scortisoara... sau lapte cald cu un strop de vanilie... sau ceai cald, cu miere si lamaie... sau bere, in zilele calde, neaparat cu gasca... sa cutreier parcul, primavara, vara, toamna sau iarna... sa fosnesc prin frunzele ruginii cand merg... sa simt miros de iarba proaspata, sau proaspat cosita... sa urc pe munte... sa merg pe role... sa schiez, sa patinez... sa dansez... sa trancanesc chestii cu sau fara importanta cu prietenii/prietenele si amicii/amicele... sa privesc flori de camp, fluturi, libelule, insecte, pasari, animale, oameni... sa calatoresc... sa iubesc... sa fac dragoste... sa calatoresc... sa descopar lucruri si locuri si oameni noi... sa invat ceva nou... sa cercetez totul in profunzime... sa inteleg... sa citesc carti complicate, greu de interpretat... sa merg la teatru, la piese care spun ceva intr-un fel aparte... sa vad filme care pun probleme... sau care sunt pur si simplu artistice, picturale... sa ma uit la fotografii si la tablouri, descifrand ce imi transmit... sa traiesc muzica si dansul... sa ascult muzica care ma inspira si care se potriveste clipei pe care-o traiesc... sa simt soarele pe piele, si stralucirea datatoare de viata... sa merg si sa alerg prin ploaie... sa ascult linistea... sau furtuna... sa inteleg oamenii... sa imi pun probleme si sa le gasesc sau nu raspuns... sa traiesc neprevazutul din plin... sa nu-mi fie frica de nimic... sa fiu curioasa... sa simt pe piele mangaieri... umane... de matase... de catifea... sa lucrez ceea ce imi place, dezlantuind imaginatia... sa nu-mi fac griji... sa adulmec o carte proaspat tiparita... sau flori... sau parfumuri... sa ma uit la bijuterii si alte fleacuri... sa fiu in armonie cu mama, sa vorbim de cate cele... sa ies cu prietenii... tandretea... oamenii care sunt oameni... inteligenta... cautarea... sarutul... anotimpurile... beethoven... si cate si mai cate... sa traiesc si sa simt ca traiesc.

M-am gandit sa pun in balanta lucrurile ce-mi plac, daca tot am trecut de curand in revista chestiile care nu-mi plac... Lunga e lista, si inca mai erau destule...

marți, 27 noiembrie 2007

dor de munte. doruri.


visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna.
Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari...

Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursul de dans.

Dar sa revenim la lucruri placute. Ieri seara am reusit in sfarsit sa ma intalnesc cu Mirela, am stat la un pahar de vin fiert si-un papanas sa mai vorbim de-ale noastre toate cele cate-n luna si in stele... Tare m-am bucurat ca am reusit sa ne vedem si sa vorbim... Imi lipsesc de multe ori conversatiile de odinioara, cu ea, cu dominic, cu altii... Vremurile cand despicam firul in patru, cand faceam teoria chibritului... Da, erau cumva fara finalitate discutiile acelea, dar erau tare interesante... un mod de a descoperi viziuni diferite asupra vietzii, un mod de a intelege alte feluri de a gandi, alte perspective... Am invatat mult din asemenea discutii... Imi dau seama ca intr-un fel am devenit ceea ce sunt si datorita lor... De aici si nostalgia. Tin minte ca acum vreun an am asistat si participat din nou la o astfel de discutie, dar care de data aceea mi s-a parut o invartire in jurul cozii, un fel de monoloage simultane, marcata de ingustimea viziunilor... a fost o dezamagire, pentru ca de acea data nu a existat un schimb de idei, ci un fel de lupta de a-si impune fiecare viziunea... Sau poate au trecut vremuri si intamplari peste mine si vad altfel acelasi tip de discutie?! Sau poate ambele...
Dor de munte, dor de duca, dor de discutii profunde, dor de sentimente profunde, dor de vremuri cand oamenii erau mai putin cinici&materialisti... doruri.

duminică, 25 noiembrie 2007

lucruri la care reactionez aiurea


din cand in cand ma mir si eu de mine si de reactiile mele... stiu ca sunt cateva lucruri care ma scot din minti si-mi pare rau ca e asa... cel mai recent exemplu... joi, o zi in care-am fost tracasata, am lucrat contra cronometru (ca in fiecare zi di ultimele 2 saptamani), ca sa reusesc sa termin toate lucrarile programate... dana, draguta ca de obicie, a chemat un taxi, ca sa plece acasa... in ultima vreme m-a tot luat si pe mine pana la metrou... si-mi zice: gata, hai, repede, taxiul e jos. eu tocmai ma mai linistisem dupa agitatia zilei, salvam un ditai documentul... nu stiam daca taxiul era jos sau doar ma tachineaza... a mai zis inca o data hai, repede... la care eu ma trezesc spunand, ca o ingrata, "decat sa faci asa, mai bine pleci" sau ceva in genul asta... Adevarul e ca asta mi se intampla pentru ca uneori, cand reusesc sa scap din lupta cu secundele impuse, put si simplu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport sa ma grabesc. si cand altii ma grabesc, in timpul ala in care eu nu am chef sa ma grabesc, ma apuca nervii si revolta. Si-asa sunt prea grabita, prea agitata. Si ma rog, timpul in care trebuie sa ma grabesc, ca e obligatoriu, e la impuse, ok, trag de mine pana la limita. Dar in rest... nu mai pot, nu mai vreau. stresul nr 1 e maica-mea, pe care asa o apuca uneori o graba de ma face cu nervii, hai fa asta, si in acelasi timp si ailalta, da aia de ce n-ai facut, da asta cand faci... ce-ai femeie, au intrat zilele in sac, chiar trebuie sa fiu mereu intr-o cursa nebuna... spre ce?! Mda... Imi pare rau cand reactionez aiurea, dar nu pot sa "undo", merg inainte si incerc sa nu mai fac alta data asa...
Alta chestie care ma face s-o iau razna e cicaleala. Specialitatea mamei. Cicaleala pornita din cele mai bune intentii, la fel ca si "hai mai repede"... dar ma aduce la exasperare...
Alte chestii care ma scot din pepeni sunt minciuna... badarania... meschinaria... rautatea... oamenii care incearca sa manipuleze... acuzatiile nedrepte... oamenii care nu se tin de cuvant... in mare cam astea sunt. gata, le-am inventariat. alta data o sa inventariez chestiile care imi plac. si gata, o sa am o descriere de personaj ca cele din "Amelie".

vineri, 23 noiembrie 2007

cronicutza de amator: opposites attract

Scurt: mi-a placut. Prea scurt? Un subiect mereu actual, cine de cine e atras si de ce (fugi dupa cine nu da doi bani pe tine si nu te intereseaza deloc cine alearga dupa tine), dramele inimii, mentalitati diferite, aspiratii divergente, fragmente de viatza in tuse grotesti, caricaturale, umor negru, tristete vesela, zbatere pentru a scapa din colivia auto-creata semiconstient (exista o colivie? daca ma imaginez si traiesc ca intr-o colivie, sunt in colivie, chiar daca, din alta perspectiva, mai larga, nu exista nici o colivie - "there is no spoon"). Dragostea-i o tragi-comedie, sau asa cum o percepem fiecare, depinde cum privesti lucrurile... Cati oameni, atatea moduri de a iubi. Multe gresite, zicem, privind si aceasta piesa. Prizonieri ai tentatiei de-a iubi pe cine nu ne vrea sau ne este inaccesibil/a, prizonieri ai auto-iluzionarii, sau ai amintirilor dureros-voluptuoase, sau ai rutinei, sau... sau... O piesa care spune ceva, si-o spune bine; unele scene sunt aproape picturale; actorii joaca cu pasiune si dau viata si forma personajelor in tuse ingrosate... O insiruire de situatii, de fragmente de viarza ale unor personaje diferite, impletite pe firul central al ideii ca extremele se atrag, dar asta nu dureaza si genereaza si tragedii.

Si, cum spuneam, piesa asta mi-a placut. Mult. Din mii de motive, mici si mari. O recomand cu caldura celor carora le place teatrul neconventional, lucrurile zise pe sleau si cei carora le place sa vada ceva care sa-i surprinda si sa-i puna pe ganduri. La teatrul Metropolis.
Opposites Attract, un spectacol de Dorina CHIRIAC si Florin PIERSIC jr., cu: Dorina CHIRIAC, Vitalie BANTAS, Aurelian BARBIERU, Florina GLEZNEA, Florentina TILEA, Bogdan NECHIFOR

miercuri, 21 noiembrie 2007

relativitate. o zi oarecare


soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele.
traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete de langa metrou, reusesc si asta, alerg pe trepte sa prind metroul venit in statie, accelerez, dau peste o femeie din puhoiul de calatori ce-au coborat, prind victorioasa de coada metroul. ajung la timp la serviciu, rezolv treburile ce-mi stateau pe creier. uraaa.
la munca, o zi aglomerata, munca multa pentru toata lumea. Intra pe lista mea doua joburi noi, am oarece emotii ca nu stiu cat or fi de complicate si daca pot sa ma incadrez cu ele pana la 6, dar se rezolva, reusesc sa ma misc repede, termin toate muncile pana la 6. inca o victorie.
am vrut musai sa plec la 6 ca sa apuc s-ajung la casieria teatrului Metropolis sa iau biletele rezervate si s-o prind si pe Monica sa mai schimbam o vorba. Dana spune ca pleaca cu taxiul, mergem in aceeasi directie. Mi se pare ca l-am prins pe d-zeu de-un picior si c-as ajunge mult mai bine cu taxiul... Ei, dar surpriza... O portiune de la Aurel Vlaicu pe linia lui 5 am mers ca melcul, ambuteiaj in toata regula. Era deja 6:30, Dana ma-ncuraja ca sigur n-ajung pana la 7 la teatru... Ce era sa mai fac, m-am linistit, ce-o fi o fi. Ei, si trecem de bucata problematica si zboara, taxiule, zboara... Am ajuns in timp util, am nimerit teatrul, s-a schimbat, s-a renovat zdravan, arata bine de tot... Era lume multicica, se juca aceeasi piesa pt care am luat bilete pt vineri, dar asta era reprezentatie in avampremiera, in orice caz cu prietenii si invitatii... Si-asa, pe cand stateam de vorba cu Monica (fosta mea colega de facultate, actual PR la Metropolis) am vazut lume lume... Florin Piersic, si Jr si Sr, si altii ce mi-erau cunoscuti dupa figura dar nu stiam de unde sa-i iau... interesant oricum. Am rezolvat si cu biletele... Am trancanit si cu Monica...
Acas' ma astepta iar o munca mica, aveam de facut corecturi pe-o carte, o colaborare... Am reusit s-o rezolv si pe asta, gata, sunt multumita.
Ei, dar la ce bun...? O iau maine de la capat... Mitul lui Sisif - blestemul nostru zilnic. Sisif sau rutina... Hm, oricum totul e relativ. Uite, ziua asta, dimineata am privit-o ca pe o porcarie, in care iar toate imi mergeau pe dos, toate se adunau pe capu' meu mai sa ma-ngroape... iar mai apoi, cand m-am calmat, am vazut ca toate se pot rezolva pana la urma, ca nu-i dracu' asa de negru si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine... O, sfanta detasare...

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

luni, 19 noiembrie 2007

fulgi


vant rece, taios. cristale reci se izbesc de fatza. am ajuns la caldura. ma uit pe geam, cu o cana de cafea fierbinte in maini. ninge!
mi-ar placea sa fi fost in herastrau cand ningea, sa vad fulgii topindu-se pe lac.
as vrea sa fiu la munte si sa ma bat cu zapada... sa ma dau de-a dura prin zapada... sa rad si sa alerg. sa fie vacanta.
sunt fulgi si fulgi... nici unul nu seamana cu altul. pe vremuri, cand ningea, prindeam pe manusa fulgi si-i studiam pana sa se transforme in picaturi. Fiecare era diferit. atat de mic, atat de perfect si atat de diferit. ca oamenii.
un fulg efemer. cristal de gheatza inflorit. vantul il poarta unde vrea. fulg de nea.
ca sa ma asortez sezonului, nu mai spun ca sunt dust in the wind... o sa spun ca sunt un fulg in vant.

sâmbătă, 17 noiembrie 2007

ploaie de bucuresti, raceala, ceai cald si beethoven


O saptamana grea. Munca multa, mult stres, doua zile am fost racita rau si-am avut o stare foarte proasta, scandal la serviciu, certuri si impacari, nervi, agitatie. Multe lucruri au fost aiurea, planuri rasturnate, schimbari de ultim moment. M-am certat aiurea cu o colega-prietena, am plans nervos, m-au batut ganduri de gasit alt job etc. Dar normal, printre atatea rele, si lucruri bune: m-am revazut, in mod fericit, dupa mai multe tentative esuate, cu un prieten drag ce are prostul obicei sa dispara in ceatza; am vorbit multe chestii misto cu o prietena de la dansuri; am pus la cale planuri de revelion cu gasca... am facut haz de necaz; am aflat niste amanunte picante; am baut niste votca anti-raceala, am fost intr-un club unde nu mai fusesem si-am ascultat muzica folk (nu in cea mai fericita interpretare, dar nici foarte rau) de munte... Am primit din nou de munca, repaginez o carte care acum 2 saptamani era extrrrrem de urrrgenta, am facut nazuri dar acum lucrez exact aceasta repaginare.. Se aude ploaia in geam, e intuneric, am pus sa cante ceva de Beethoven (acum canta violin romance no2)... Beau multe ceaiuri calde ca sa scap de restul de raceala care-mi da o voce de bas-bariton... Ma simt cumva ca o felina mare ce s-a tolanit la caldura intr-un coltzisor si toarrrce (cred ca mi-a inspirat imaginea asta motanul lui domi, negrul si blanosul sosoi).

duminică, 11 noiembrie 2007

pasteluri


portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor...
o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele puternic, ploaia au facut sa paleasca stralucirea... persoanele au devenit doar personaje intr-o carte pe care poate o voi scrie candva... am pastrat pentru suflet doar ce-a fost frumos, dar din pacate mult diluat... vii mai sunt doar fragmente, doar cateva flashback-uri mai supravietuiesc timpului. Ganduri de vineri seara, asteptand metroul spre casa la ora 10 jumate seara, dupa o zi mult prelungita de munca - ooh-urile vodafone-ului...

scorpions-love wil...

Prezentul are intotdeauna culori vii. Concert Scorpions. Sambata, 10 nov, Sibiu. Drum lung, valea Oltului, cer noros, culori de toamna pe dealuri, ploaie marunta, apoi ninsoare marunta. Am ascultat, pentru incalzite, in masina noul album scorpions. Am jucat "valiza" (ce poti lua intr-o valiza - se alege o litera si-apoi toata lumea cauta ce cuvinte care-ncep cu litera respectiva se preteaza la a fi luate intr-o valiza)... am motzait...
Sibiu. L-am vazut pentru prima data. (am mai fost acum multi ani, dar atunci cu treaba, la o tipografie, si n-am vazut nimic din oras, c-am stat numai in tipografie si apoi am plecat). Frumos oras. Mi-a placut foarte mult Sibiul printre fulgi marunti de zapada. M-am indragostit de acest oras, as vrea sa ajung candva si sa il cutreier la pas, in lung si-n lat... Cafe Melange, un local cochet, am baut cafea, grog, bere pana la ora concertului, gasca noastra, apoi alte gasti colaterale, prieteni de-ai prietenilor... veselie. Afara frig. Coada la sandvich-uri ne-a facut sa ratam Compact, pe care i-am auzit doar de departe. Scorpions.
Scorpions - Here I...

Aglomeratie maxima. Ne-am strecurat foarte greu. eram o mare de oameni inghesuiti ca dimineata in autobuz. n-aveau unde sa scapi un ac. Sonorizarea a avut probleme, o boxa functiona doar din cand in cand, si-abia atunci cand mergea se auzea bine. Dar chiar si-asa a fost superb. N-am vazut decat colturi de scena si jocul de lumini. Dar a fost extraordinar. Scorpions sunt dintre primii mei preferati, cronologic vorbind, si inca sunt in topul preferatilor mei. Excelent!
scorpions-humanity...

vineri, 9 noiembrie 2007

astenie de noiembrie


soare. racoare. flori. frunze galbene. imi place frigul asta luminos. ma invioreaza, ca sunt cam pleostita. raceala...
mi-e somn. mi-e tarsha. una din acele zile rare in care parca n-am vlaga, n-am chef, n-am nimic.
m-am trezit greu, as mai fi dormit cateva ore, asa, pana la 12...
senzatie de sfarsit de poveste. orice sfarsit e un nou inceput de drum...
gandurile se misca incet, lenes, neuronii sunt prea plictisiti sa mai faca conexiuni...

miercuri, 7 noiembrie 2007

a astepta... sau a nu astepta


asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?!
tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui.
unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si cel mai bun lucru e sa iti vezi de drumul tau, nemaiasteptand cine stie ce. keep walking...

echilibristica intre a incerca sa stai locului, a te agatza de ceva si a o lua din loc fara a privi in urma. dozajul face diferentza, chestie de finetze intre ceva minunat si dezastru absolut. iar am chef sa imi iau campii, sa plec in lume, departe, sa incep ceva nou, sa schimb totul, in mod radical.

Scorpions - Wind o...

duminică, 4 noiembrie 2007

33 - doar cifre


timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel.
ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care nu mai stiau nimic unii de altii, oameni care la un moment dat au avut probleme.. si a fost superb. a fost mai mult decat sperasem. ieri m-am revazut si cu prietenele mele dragi de la masterat, cu care ma vad atat de rar... am fost la chocolat, ne-am indulcit, am vorbit cate in luna si in stele, a fost minunat. da, imi place sa am multi prieteni, oameni care au consistenta, suflet, oameni care gandesc, oameni deosebiti.
imi plac oamenii, chiar daca am momente in care ii detest.
si-acum? ce-o fi, o fi. sa fie!

vineri, 2 noiembrie 2007

toamna 33


frunze galbene. ploaie. soare. ceatza. umezeala. contrast. frunze galbene pe un cer gri de otzel. o frunza rosie intr-o balta. fosnetul frunzelor rascolite de pasi. un vant subtire. un abur moale. fuioare netoarse de nori alburii. ploaie marunta. pasi prin balti, bucurie de copil. o luna plina ca o portocala pe un cer negru ca smoala. strazi pustii locuite de o ceatza palida. toamna.
stare de gratie. am o ciudata impresie: viatza de-abia acum incepe. de ce? inexplicabil. de fapt cred ca asa ar trebui sa gandim in fiecare zi. de azi incepe cu adevarat viatza. sa traiesti pur si simplu, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce este bun si frumos, fara sa pui la suflet ceea ce nu e bine, frumos sau in regula.
momente placute.
miercuri am fost la Deep Purple. super! au fost si unele aspecte mai putin reusite, cum ar fi cele cateva momente de blackout sonor, sau vocea cam scazuta a lui Ian Gillan, dar astea sunt amanunte. Trupa suna grozav, iar partea instrumentala este betonnn!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

ieri, joi, dupa cursul de dans, am fost la Caru' cu bere, s-o serbericim pe Rali. dupa un litru de bere la halba, eram toti de o veselie... am ras, si-am ras, si-am ras pana n-am mai putut. sunt super momentele astea...
diseara va fi marea adunare. nu stiu cum va fi, cum va iesi, cine va veni si cine nu, dar cum imi place neprevazutul... nu fac planuri si nici nu bat oamenii la cap. vreau doar sa ma relaxez si sa ma simt bine alaturi de prietenii mei dragi.
duminica mi-as dori sa fie o zi plina de soare, in care sa ma plimb printre frunze, culori, curcubee de toamna, sa simt soarele in suflet, si sa renasc spiritual. sa renunt la lupte inutile si sa ma bucur de ceea ce exista, de ceea ce am, de ceea ce sunt...
Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

marți, 30 octombrie 2007

planuri, planoare, prietenie


fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca.
Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza.
Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez, ma agit moderat, cat mai putin posibil, oricum, multe lucruri care ma incurcau s-au rezolvat de la sine... S-a rezolvat problema cu locatia... gazda traditionala a adunarilor de gasca (omul cu casa mare si sufletul la fel) si-a reparat nu's ce tezi care se sparsesera... o colaborare urgenta care avea un deadline imposibil, si care avusese si intarzieri, s-a amanat... s-a aranjat si cu ziua de petrecere, in asa fel incat pot sa ma vad sambata si cu fetele de la master... am reusit sa fac rezervare pentru joia viitoare in oldies, ca sa merg si cu fetele de la dansuri... in fine, nu-i rau.

Intr-o vreme mi-era greu sa-mi fac prieteni... In afara faptului ca vorbeam putin (nici acum nu pot fi numita o vorbareatza), nu reuseam sa comunic prea bine cu oamenii. Oricum, felul meu e ca intai sa ascult si sa observ, si abia dupa aceea sa incep sa vorbesc si sa relationez... Dar in perioada in care-am lucrat la editura All, oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut acolo (cei mai vechi, mai buni si mai stabili prieteni ai mei) m-au invatat ce inseamna prietenia, ce inseamna sa fii deschis catre ceilalti. De atunci nu mai am probleme cu oamenii. Pe unde trec si stau mai mult ma adun cu oamenii cu care simt ca am afinitati, fac o gasca, si ii pastrez ca prieteni, chiar daca ne vedem rar, chiar daca vorbim foarte rar. Nu am pastrat legatura cu toti cei cu care-am fost prietena sau amica... nici nu e posibil... depinde si de felul in care se comporta ei... unii s-au dovedit a fi prieteni de moment, cu care daca am schimbat locul de munca, facultatea sau masteratul a incetat si orice comunicare... altii m-au ranit cu sau fara voie...
Prietenia e fragila, desi in acelasi timp puternica... Cu prietenii mei cei mai buni am trecut prin situatii dificile, m-au dezamagit, i-am dezamagit si eu la randul meu, dar am trecut peste asta si am devenit si mai buni prieteni ca inainte... Din toate astea concluzionez ca o prietenie rezista atata timp cat ambele parti tin la acea legatura de prietenie si fac ceva in acest sens.

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

sâmbătă, 27 octombrie 2007

in cautarea mea


de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior.
am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati.
alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-ti creezi singur monstri care sa te bantuie... sa te accepti asa cum esti si sa nu te torturezi singur/a.
Da, e o idee mai veche de-a mea, legata de frumos... idealul meu ar fi acela de a trai frumos... adica, oarecum asa: de a gandi frumos, de a nu fi haituita de ganduri rele sau autodistructive, de a nu fi niciodata in situatia de a regreta ceva ce n-am facut sau am facut, de a trai o iubire frumoasa, de a ma bucura de frumusete in orice exista (flori, oameni, natura, muzica, arta, sentimente, ganduri, literatrura, vorbe, gusturi, mirosuri, senzatii, atingeri...), de a fi impacata cu mine si cu lumea...
Mai am mult pana acolo... sau poate nu... mai am inca de descoperit multe in mine insami, trebuie sa nu ma mai ratacesc pe cararile durerii si disperarii, sau mai bine zis, trebuie sa-mi pot gasi intotdeauna drumul inapoi, catre mine... caci in definitiv, au si cele rele rolul lor, macar ca te ajuta sa afli ceva despre tine si te pot face mai puternic, daca inveti ceva din ce-ai trait...
Orice intamplare poate fi privita din alta perspectiva... un film drag mie, "La vita e bella" arata cum poti privi unele lucruri ingrozitoare din o cu totul alta perspectiva... Despre acelasi lucru vorbeste si "Calauza" lui Tarkovski... e emblematica discutia dintre cei trei, cand ajung in pragul "camerei dorintelor implinite". Si despre a-ti dori si a nu te teme sa-ti doresti ceva...
Drumul e lung... si greu... deseori inselator...

Metallica - Nothin...

vineri, 26 octombrie 2007

stuf, revederi, diverse contraste

am fost in stuf doua zile la rand. tot intamplarea e de vina. miercuri a fost iesirea neprevazuta, pentru a sarbatori venirea in tzara a unei dragi prietene, Pisi. M-am trezit marti dimineata ca imi suna mobilul. numarul mirelei, buna mea prietena. raspund - imi vorbeste o alta voce bine cunoscuta si demult nemaiauzita - pisi! ura, ura, surpriza maxima, gata trebuie sa ne vedem, iesim la o discoteca! unde, habar n-am, io stiu oldies si stuf dar parca e mai animat si mai variata muzica in stuf. ok, stuf sa fie. si-asa a ramas. nu mai fusesem demulticel in stuf... a fost super, ne-am simtit excelent, am dansat de-am rupt, am povestit una-alta, am descusut-o pe pisi...
Iar in ziua urmatoare (iei, joi) iesirea in stuf era deja programata cu fetele de la dans. A fost o zi complicata: dupa munca am avut de facut o corectura pentru o colaborare de-a mea, apoi am zis ca trebuie sa ajung macar putin la petrecerea firmei de sarbatorire a titlului de Golden Rose obtinut la goldendrum (party care s-a tinut in club embryo, un loc care nu-mi place defel), iar apoi sa merg in stuf, la distractie adevarata. ei, si le-am reusit pe toate... ma mir si eu. oricum, tot in stuf a fost cel mai bine, desi mult mai aglomerat decat cu o zi in urma, desi muzica a fost parca ceva mai naspa. am dansat la greu; cand pe la unu'jumate fetele au zis ca e cazul sa mergem la casele noastre eu parca nu m-as fi dat dusa, as mai fi dansat haaat, pana la zi... dar e bine mai cu masura.
ma gandeam la contrastul dintre cele 2 cluburi, embryo si stuf. futurist versus rustic, rece versus cald, fitze versus natural. Clar, nu suport embryo. imi da o senzatie de rece, neplacut si antipatic.

luni, 22 octombrie 2007

diluviu

radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate adaosurile, sa ramana doar esenta... simt o nevoie acuta sa fiu profunda, sa ma gasesc dincolo de tot si toate... vantul urla... smulge frunzele... iluziile... autoiluziile... mastile, valurile pictate, chipurile cioplite dupa imaginile din minte... sa se duca toate, sa zboare departe... sa raman doar eu in insula mea, la un ceai fierbinte cu mine insami, la o palavra... poate asa o sa ma imprietenesc cu mine. si poate o sa ma inteleg, o sa inteleg ce rost am si ce caut, o sa gasesc ce caut si ce nu caut...

radiohead - there ...


radiohead - ok com...

parfum de golden rose


eram curioasa cum va fi anul asta ziua asta de luni de dupa Portoroz. agentia la care lucrez si io a castigat (din nou) titlul de agentia anului la golden drum. Anul trecut am fost surprinsa - eram proaspat angajata, si intr-o dimineata de octombrie am intrat in agentie, care era plina de baloane albastre si albe pe care scria "agentia anului"... a fost mare veselie, s-a dat de baut in dupa amiaza aceea, s-a mancat tortul cu "agentia anului" in albastru si alb... In toate birourile stateau oprite in tavan aceleasi baloane...
anul asta intru in agentie... nimic deosebit... aceleasi mobile in mutare si permutare (se schimba mobila veche), nici un balon... doar un mail in care se spunea ca am castigat titlul de agentia anului... si ca golden rose va putea fi admirat la receptie. dar distractia a inceput mai tarziu, cand au inceput multumirile intre unii si altii, tip multumiri la premiile oscar... o bascalie crunta. noi sa fim sanatosi, ca festivaluri or sa mai fie garla! si sa mai facem bascalie cu si fara pretexte.
acum astept sampania oficiala de la ora 16:30, sampania de Golden Rose (va fi cu sigurantza marca Zarea! am vazut eu in frigiderul agentiei...)
http://www.goldendrum.com/

---------------
completare de a doua zi

am vazut pozele facute de cei ce-au fost la portoroz... eh, maica, ce frumoooos!.
party-ul? hm, cam trist, in comparatie cu anul trecut... si zau ca nu pricep de ce...

duminică, 21 octombrie 2007

inotul de toamna


ieri am fost la inot... in fine am reusit sa ma duc si io la un bazin de inot... doi din gasca se mai duceau si mi-am zis hai si io, desi nu eram in cea mai buna forma, cam racita, maica-mea nu stia ce sa mai zica ca sa nu ma duc, de parca cine stie ce chestie periculoasa m-as fi dus sa fac... Si bine ca m-am dus. Locul e ok, bazinul mare, nu era multa lume... am stat vreo trei ore pe-acolo... am inotat pe saturate... de cand visam eu sa merg sa inot... am constatat ca apa dulce te tine la fel de bine ca cea sarata.... eeei, de-abia astept sa ma perfectionez, sa mai invat sai alte stiluri de inot... chiar daca nu e asa frumos ca in aer liber, unde e chiar minunat sa inoti, aer, soare, a fost tare bine. doamne, cat imi place sa inot!

vineri, 19 octombrie 2007

timp de pace cu mine insami - o vara indiana


mai demult vorbeam de un anume tip de timp incremenit. Acum e vorba de un alt fel de timp incetinit... nu mai e vorba te un timp care curge diferit, in afara mea dement, accelerat si strain, iar in suflet nemiscat... nu, nu... acum e parca o pauza de relaxare totala, si afara, si mai ales in timpul meu subiectiv. totul stagneaza, chiar daca vreau sa fac ceva nu-mi merge nimic, totul se amana, dar cumva nu ma deranjeaza... de ieri, si vad ca si azi, parca sunt in vacanta in timpul meu interior. si imi place asa. e bine. nu reusesc sa descriu starea asta, e foarte rara si nu-mi gasesc cuvintele... nici ideile care sa o exprime... un fel de vara indiana?
liniste... echilibru... ma bucur de lucrurile frumoase, de amanunte... caut idei... citesc o carte care raspunde partial unor intrebari pe care mi le pun... soare... culori de toamna... galben, verde, rosu, ruginiu, maro, toate in mii de tonuri...
am lasat balta toate luptele si bataliile cu mine si cu lumea, am aruncat nemultumirile, frustrarile si revoltele... parc-as fi o salamandra care sta fara griji la soare pe o piatra mare si calda, intr-o poiana de munte, sub un cer albastru cu nori-oitze si un soare bland tomnatic...

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

luni, 15 octombrie 2007

aceasta lehamite

cateodata mi se face lehamite. de unii oameni. cand se cramponeaza de cate un nimic si-ti scot ochii... pentru rahaturi. barem de-ar fi chestii grele, sa inteleg si eu de ce atata tevatura... aceasta lehamite. incerc sa nu ma las in voia ei. nu vreau sa alunec iar pe panta cinismului lucid si rece, taios ca o lama. cinismul jurnalistic, caragialesc-arghezian. hm, desi ce-am scris candva purtata de acest cinism era tare expresiv, dar si tare trist, in fond: multa revolta, multa tristete si neputinta, comentarii hiperacide... si degeaba. era ca un urlet in pustie, care s-a stins ca si cum n-ar fi fost. de cand am renuntat la ideea de a mai fi vreodata jurnalist implicat in realitatea social-politica am incercat sa nu mai vad lumea cu acei ochi... sa nu-mi cultiv revolta neputincioasa... mai bine sa rezolv la scara mica ceea ce pot rezolva eu prin forte proprii decat sa ma dau de ceasul mortii incercand sa schimb ceva prea mare pentru puterile unui singur om... dar iata ca, din cand in cand, cate o mica chestie de rahat trezeste eul lucid si revoltat din adanc. Dar totul trece...

sâmbătă, 13 octombrie 2007

ploaie de toamna

Eu si ploile... cele 1000 de feluri de ploaie... asta de astazi e o tipica ploaie de toamna, rece, intunecata, patrunzatoare pana-n maduva oaselor. stau si lucrez acasa la o colaborare noua, dar mai usoara decat precedentele. din fericire "au dat caldura", caloriferul e acum cel mai drag prieten, fac pelerinaje pana la geam si zabovesc langa calorifer, cu un sentiment placut de liniste. E bine, afara urat, ploaie, vant, geamul ud, usor aburit arata o priveliste lacustra, dar la mine in casa e bine... ce bine... Munca merge struna, aproape am terminat... muzica ce-mi canta de pe yahoo launchcast imi place, merge la fix... stau ca ursul in barlog, si e bine...

miercuri, 10 octombrie 2007

gri

ieri. o zi ca oricare alta, dar mai cenusie ca media. o zi fara soare e o zi trista. m-am simtit obosita si fara chef toata ziua.
a plecat prin parc dupa munca. N-am mai vazut niciodata lacul atat de inert! Lacul era scazut si opac, cerul gri, cetos si respingator, ca o vata murdara, lumina era pe duca dar nu era inca intuneric, umezeala, o senzatie de pivnita... infiorator de deprimant. chiar nu-mi mai amintesc sa fi vazut lacul atat de cenusiu si inexpresiv... o oglinda invechita, care nu reflecta nimic, o oglinda cu praf de un deget, intr-o debara intunecata. Am fugit aproape prin parc, sa scap de frigul si intunericul atotstapanitor. Si culmea! desi totul era intunecat si deprimant in jurul meu, ba mi-a mai croncanit in cap si-un stol de ciori care tocmai se aseza pe-un copac, facand sa cada ca o grindina ghindele, m-am simtit mai bine. am avut un ciudat (din nou, ciudateniile care ma caracterizeaza) sentiment ca totul va fi bine. ciudat, pentru ca nimic nu il indreptateste, totul NU e bine, dar ce poti face, te pui cu trairile mele?!
Plumb, cenusa, umed, jilav, apasator, opac, racoare, temnita... gandul zboara, zboara aiurea fara directie... lumina stinsa, gri... contrast. sentiment ciudat. e bine. ce-o fi asa de bine?! stranie senzatie sa fii in contradictie cu tine insati.

duminică, 7 octombrie 2007

muzici care ma obsedeaza

prima:
Paranoid android, de Radiohead

http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls

Paranoid Android
Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest
From all the unborn chicken voices in my head
What's that...? (I may be paranoid, but not an android)
What's that...? (I may be paranoid, but not an android)

When I am king, you will be first against the wall
With your opinion which is of no consequence at all
What's that...? (I may be paranoid, but no android)
What's that...? (I may be paranoid, but no android)

Ambition makes you look pretty ugly
Kicking and squealing gucci little piggy
You don't remember
You don't remember
Why don't you remember my name?
Off with his head, man
Off with his head, man
Why don't you remember my name?
I guess he does....

Rain down, rain down
Come on rain down on me
From a great height
From a great height... height...
Rain down, rain down
Come on rain down on me
From a great height
From a great height... height...
Rain down, rain down
Come on rain down on me

That's it, sir
You're leaving
The crackle of pigskin
The dust and the screaming
The yuppies networking
The panic, the vomit
The panic, the vomit
God loves his children, God loves his children, yeah!


Si inca una:

Stairway to Heaven de Led Zeppelin

http://www.youtube.com/watch?v=ayzhJKy8H_A&mode=related&search=

Stairway to Heaven
There's a lady who's sure all that glitters is gold
And she's buying a stairway to heaven
And when she gets there she knows if the stores are closed
With a word she can get what she came for

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a sign on the wall but she wants to be sure
And you know sometimes words have two meanings
In a tree by the brook there's a songbird who sings
Sometimes all of our thoughts are misgiven

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a feeling I get when I look to the west
And my spirit is crying for leaving
In my thoughts I have seen rings of smoke through the trees
And the voices of those who stand looking

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

And it's whispered that soon, if we all call the tune
Then the piper will lead us to reason
And a new day will dawn for those who stand long
And the forest will echo with laughter

And it makes me wonder

If there's a bustle in your hedgerow
Don't be alarmed now
It's just a spring clean for the May Queen

Yes there are two paths you can go by
but in the long run
There's still time to change the road you're on

Your head is humming and it won't go in case you don't know
The piper's calling you to join him
Dear lady can't you hear the wind blow and did you know
Your stairway lies on the whispering wind

And as we wind on down the road
Our shadows taller than our soul
There walks a lady we all know
Who shines white light and wants to show
How everything still turns to gold
And if you listen very hard
The tune will come to you at last
When all are one and one is all
To be a rock and not to roll
Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a lady who's sure all that glitters is gold
And she's buying a stairway to heaven
And when she gets there she knows if the stores are closed
With a word she can get what she came for

And she's buying a stairway to heaven, uh uh uh.

Astea in afara de "Wheel in the sky" de Journey, care e laitmotivul ultimelor 2 saptamani...
http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

Wheel in the Sky
Winter is here again oh lord,
Havent been home in a year or more
I hope she holds on a little longer

Sent a letter on a long summer day
Made of silver, not of clay
Ive been runnin down this dusty road

Wheel in the sky keeps on turnin
I dont know where Ill be tomorrow
Wheel in the sky keeps on turnin

Ive been trying to make it home
Got to make it before too long
I cant take this very much longer
Im stranded in the sleet and rain
Dont think Im ever gonna make it home again
The mornin sun is risin
Its kissing the day

(chorus)
Wheel in the sky keeps on turnin
I dont know where Ill be tomorrow
Wheel in the sky keeps on turnin

sâmbătă, 6 octombrie 2007

stii unde pleci, dar nu stii unde o sa ajungi

miercuri era o zi ca oricare alta, munca multa, nimic interesant la orizont... pana cand ma intreaba pe mess var-miu daca vin la o bere cu restul de fosti colegi de Corint. Sigur ca da, ramane sa vorbim mai pe seara. Abia pe la 5 apare si Sox pe mess sa intrebe daca vin, aflu de la el mai multe detalii, adica locul si ora, respectiv Piranha, la 18:00, ma intreaba daca merg la Iris, ca se duce Diana sa ia bilete, zic nu, ca vreau mai degraba sa merg la Deep Purple. Ei, si ajung eu in Piranha aproape de 7, ca de, drumul e lung... Corina, Simona, Sox si Diana, stam noi la o barfa mica, media, mare despre edituri si nu numai, despre miscarile de prin edituri (gasca noastra migreaza de la Corint la Niculescu) si de prin agentii (var-miu era cat pe ce sa plece de la agentia lui si sa vina la a mea, la o alta firmulitza a mccann-ului, dar s-a razgandit, ca i-au marit leafa ai lui... pe la 9 apare si el, corina si simona ii fac capul patrat, ele voiau sa plece la 9... in fine mai stam, mai barfim, fetele pleaca, noi ne terminam berile... se facuse un friiiggg de inghetasem bocna (eram imbracata tare nepotrivit pentru iesire la terasa la inceput de octombrie, adica in rochia lunga, verde si in pantofi)... ne urnim, ei au luat in taxi, eu un metrou... de fapt mai multe metrouri, ca mi-am schimbat directia pe parcurs, in mod din nou neprevazut... m-am intalnit cu un prieten, care venise cu motorul... asa c-am ajuns sa fac o plimbare pe motor in rochie lunga, de bal...
Ei, si cum spuneam, n-am vrut sa dau banii pe un bilet la Iris. Dar tot din ciclul "lucruri neprevazute pe care le ador" ieri ma suna o prietena, fosta colega de master, si ma-ntreaba: am invitatii la Iris; vrei sa vii? Evident ca n-am stat nici o secunda pe ganduri. S-asa, din nou intr-o tinuta nepotrivita (de asta data in costum office, sacou, pantaloni si pantofi) am ajuns la Iris. Foarte frumos, exceptand dezorganizarea si imbulzeala de la intrare si de la sucuri&bere. Oricum, si de asta data am suferit din cauza tinutei, in sensul ca m-au ucis nemernicii de pantofi la atata stat in picioare... Dar nu regret nici o clipa. Iubesc neprevazutul.

marți, 2 octombrie 2007

emotie de toamna

Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui prelat sau sfant sau mai stiu eu... era o fraza care mi-a placut... nu mai stiu formularea (foarte frumoasa, tin minte), ideea era ca femeia si barbatul sunt o fiinta intreaga doar impreuna... o idee veche, demonetizata ar spune multi, expirata etc. si totusi... cum altfel se explica vesnica noastra cautare, agitatie, neliniste si dorinta de a cauta si descoperi pe cineva... Ei, ieri, in timp ce mergeam ca o naluca pe sub salcii am avut acut sentimentul ala de "sunt incompleta". E nasol... e si nu e. pana la urma, cautarea asta da cumva un sens vietii... inca un sens, pentru ca ii putem gasi mai multe, de importantza diferita, care coexista si ne fac sa suportam ziua de azi de dragul vietzii intregi...
Gaura in cer, gaura in suflet, ireal, imaterial, bate vantul si s-a dus, norii stau altfel, a venit a venit toamna / acopera-mi inima cu ceva / cu umbra unui copac, sau mai bine / sau mai bine cu umbra ta // ma tem ca n-am sa te mai vad uneori / c-au sa-mi creasca aripi ascutite pan-la nori / C-ai sa te ascunzi intr-un ochi strain / si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin // si-atunci m-apropii de pietre si tac / iau cuvintele si le-nec in mare / suier luna si o rasar si-o prefac / intr-o dragoste mare ( cat de frumos le spune nichita stanescu si cat de frumos o canta alifantis...) www.trilulilu.ro/cuoreblu50/d8c346e357f6d5


si inca un cantec care ma obsedeaza de saptamani si imi place la nebunie: http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

duminică, 30 septembrie 2007

catzarare, tiroliana, coborare in rapel



teambuilding, 28-30 sept 2007. joculetze, activitati, haleala, dans, distractie. Dar piesa de rezistenta, din punctul meu de vedere, a fost sambata, "activitati montane" in Cheile Rasnoavei, adica catzarare pe un perete de stanca, nici prea inalt, dar nici tocmai mic, coborarea cu tiroliana si coborarea in rapel de pe un perete destul de abrupt. Aflasem ca ni se pregateste asa ceva si de-abia asteptam. De nu stiu cand visam sa ma catzar pe stanci... Iata ca dorintza mi s-a implinit. De fapt mi-au placut absolut toate cele 3 chestii, fiecare altfel. Cea mai solicitanta mi s-a parut totusi catzararea, mi-a placut la nebunie senzatia de zbor cu tiroliana (ooof, mult prea scurt!!!!) si mi-a placut si coborarea in rapel... Chiar m-as apuca mai serios de asa ceva, daca oi gasi un club d-asta care se ocupa cu catzarari...

Alte consideratzii despre teambuliding... mie mi-a placut, chiar daca au fost, inevitabil, unele neconcordantze... M-a distrat la culme dracia de vineri, cand ne-am impartzit in triburi si ni s-au dat fel de fel de sarcini... si ma pot lauda ca mi-a placut tribul meu. a fost chiar haios. Cazarea, masa, ok, de 3 stele, cum si arata firma. Super discoteca de vineri seara. Amuzanta gasca de petrecaretzi. Super catzararea si celelalte. Vremea mai mult decat minunata. Deci per total, bine, chiar daca in fond, scopul teambuildingului nu cred c-a fost atins, oamenii ramanand, in cea mai mare parte, grupati pe departamente... Poate s-a facut un palid inceput, nu imi dau seama... Oricum, imi place sa iau lucrurile asa cum vin, privind cu detasare, si incercand sa vad partea buna si sa ma distrez. Astept poze, sa ma vad cum eram catzarata ca omul-paianjen pe stanca... Iata-le: http://www.flickr.com/gp/12076304@N08/GS7b6j

Related Posts with Thumbnails