micutze aberatzii

Primavara? Unde? Păi o să vina... cândva. Poate chiar mâine, cine știe? Până atunci, avem frig, vânt, zăpadă, gheață și nori. A mai scos soarele cate un zâmbet din perna de nori, din cand în când. Prin parc însă se aud triluri... se aud ele de acum o lună și ceva. Și pițigoii și mierlele parcului mișună, zboară, cântă. Iarna și primăvara încep să se joace de-a v-ați ascunselea. Până acum a câștigat iarna. Sâmbăta trecută ceva mi-am amintit că primăvara pândește la colț. Afară, frig și vânt tăios. În autobuz, ceva mai bine. E pe înserate. Se simte miros de flori. De zambile. Un nene și o tanti cu aspect mai de la țară s-au ridicat de pe scaune, să coboare la prima. Ambii au câte două sacoșe mari de rafie pline-ochi de zambile roz. Parfumate. PS. Două ore după ce-am scris treaba asta, cât stăteam în staţia de tramvai de la Crângaşi, vântul mi-a lipit de faţă un fulg. Apoi încă unul. A venit tramvaiul. Când am coborât, deja ningea de-a binelea. Între timp, zăpada cea nouă, de martie, s-a ...

A trecut craciunul, a trecut si revelionul... timp putin, pregatiri multe (mai ales inainte de craciun)... sarmale si cozonac de craciun... salata de boeuf (de fapt de poulle), friptura la gratar cu cartofi la cuptor si carnati, salata de muraturi si salata de fructe - de revelion, in coproductie... si cateva zile mai linistite. Si ieri - in sfarsit - ZAPADA! dupa ce-a nins o noapte intreaga, duminica pe la pranz a inceput sa se depuna si pe strazi. Am profitat si-am tras o plimbare de la piata Victoriei pana in Herastrau, si-apoi prin Herastrau, pe la insula trandafirilor, si-am iesit spre Casa Presei... Cand am ajuns la Victoriei, deci pret de juma’ de ora fatza de momentul in care am ajuns la maica-mea, cand strazile erau doar ude, deja se depusese zapada. Si-am mers prin ninsoare... si era foarte frumos... totul alb, curat... se vedeau doar urmele pasilor trecatorilor de mai inainte... doar cativa. Pana am ajuns in Herastrau s-a lasat inserarea, s-au aprins luminile si beculetele i...

fulgi. multi. nici mici, nici mari. merg printre fulgi, si ma napadesc. daca m-as opri, as intinde mainile si as ramane nemiscata, oare m-as transforma in om de zapada? nu, sunt prea vie, si nu suntem la polul nord. un fulg se repede intr-o lentila si se opreste pe ea, inevitabil. din el ramane doar un strop infim de apa. Oare ce sunet au fulgii cand cad asa, hotarat? inclin sa cred ca fosnesc infundat, estompat iar noi nu-i auzim... aud alte zgomote, de masini, de pasi, o streasina plangand, canadiana mea fosnind usor... Din nou n-aveam aparatul foto la mine... asa c-am cautat pe net o poza cu ninsoare... am gasit-o pe cea de mai sus, pe un blog: http://beddhra.weblog.ro/2007-07-15/170258/Vise.html

vant rece, taios. cristale reci se izbesc de fatza. am ajuns la caldura. ma uit pe geam, cu o cana de cafea fierbinte in maini. ninge! mi-ar placea sa fi fost in herastrau cand ningea, sa vad fulgii topindu-se pe lac. as vrea sa fiu la munte si sa ma bat cu zapada... sa ma dau de-a dura prin zapada... sa rad si sa alerg. sa fie vacanta. sunt fulgi si fulgi... nici unul nu seamana cu altul. pe vremuri, cand ningea, prindeam pe manusa fulgi si-i studiam pana sa se transforme in picaturi. Fiecare era diferit. atat de mic, atat de perfect si atat de diferit. ca oamenii. un fulg efemer. cristal de gheatza inflorit. vantul il poarta unde vrea. fulg de nea. ca sa ma asortez sezonului, nu mai spun ca sunt dust in the wind... o sa spun ca sunt un fulg in vant.