Treceți la conținutul principal

parfum de golden rose


eram curioasa cum va fi anul asta ziua asta de luni de dupa Portoroz. agentia la care lucrez si io a castigat (din nou) titlul de agentia anului la golden drum. Anul trecut am fost surprinsa - eram proaspat angajata, si intr-o dimineata de octombrie am intrat in agentie, care era plina de baloane albastre si albe pe care scria "agentia anului"... a fost mare veselie, s-a dat de baut in dupa amiaza aceea, s-a mancat tortul cu "agentia anului" in albastru si alb... In toate birourile stateau oprite in tavan aceleasi baloane...
anul asta intru in agentie... nimic deosebit... aceleasi mobile in mutare si permutare (se schimba mobila veche), nici un balon... doar un mail in care se spunea ca am castigat titlul de agentia anului... si ca golden rose va putea fi admirat la receptie. dar distractia a inceput mai tarziu, cand au inceput multumirile intre unii si altii, tip multumiri la premiile oscar... o bascalie crunta. noi sa fim sanatosi, ca festivaluri or sa mai fie garla! si sa mai facem bascalie cu si fara pretexte.
acum astept sampania oficiala de la ora 16:30, sampania de Golden Rose (va fi cu sigurantza marca Zarea! am vazut eu in frigiderul agentiei...)
http://www.goldendrum.com/

---------------
completare de a doua zi

am vazut pozele facute de cei ce-au fost la portoroz... eh, maica, ce frumoooos!.
party-ul? hm, cam trist, in comparatie cu anul trecut... si zau ca nu pricep de ce...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...