Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2009

ceata de noiembrie

profitand de greva de la metrou am facut jumatate din drumul spre serviciu pe jos, prin herastrau. si nici n-a fost mare diferenta de timp, vreo 15 minute. iar lacul era superb, asa incetosat. avea culoarea si aparenta mercurului lichid... aer cetos, frunze galbene pe jos, copaci cu putine frunze... veverite, pitigoi... putini oameni... si o liniste incredibila (mai ales pentru Bucuresti). aer umed. cer de vata. rate pe lac, pescarusi zburand.

ultima tura de sarbatorenii

vineri, 6 nov, Coyote Cafe. Lume multa, Jukebox, antren, dans, voie buna. Rali si cu mine ne-am sebat zilele de nastere cu fortze reunite, invitati - gasca de la dansuri. Super atmosfera, tzopaiala la greu, ne-am simtit pur si simplu excelent. Rali a facut poze, cand pun gheara pe ele le afisez pe-aici. Abia cand s-a terminat programul celor de la Jukebox (dupa 3 jumate in noapte) n-am induplecat sa ne ducem pe la casele noastre. sambata m-am trezit cu chiu cu vai pe la 12 jumate cred... am tras rapid o plimbare prin herastrau, vreme calda, superba, frunze colorate, veverite, pitigoi, rate pe lac... pe urma fuga acasa, pregatiri pt seara. Pe la 7 vin invitatii (rudele lui alex), trancanim, bem bere-vin -tzuica, se incinge discutia intre ei si alex si-apoi se sparge gashca, ca unii deh, cu copil mic, altii sa prinda ratb-ul si cu asta basta. chit ca se incinsesera spiritele, sau poate tocmai de aia, cred ca era bine ca discutia sa se termine de la sine, prin epuizarea subiectului, asa a

cel mai greu pe lumea asta...

se pare ca e sa-i faci pe oameni sa iasa din modul lor propriu de a gandi si de a incerca sa inteleaga pe altcineva care gandeste mult diferit fatza de ei. e foarte greu sa repari o ruptura provocata de comunicare defectuoasa. dar am incredere in faptul ca toate se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. iar cheia e comunicarea. sambata asta mi-am serbat ziua in avans. din cauza de criza si fonduri insuficiente, am decis sa ma serbez la domiciliu, in vasta garsoniera. m-am gandit pe cine sa invit si am fost pusa intr-o situatie neplacuta. mi-am dat seama ca unii dintre prietenii mei nu s-ar simti bine in acest context. m-am infuriat gandindu-ma la problemele nerezolvate care trenau la noi in gashca si am scris ” sinceritate dura de octombrie ”, ca sa se simta luati de guler, zgaltaiti, si sa provoc o reactie, o reluare normala a comunicarii. in urma gandirii profunde m-am decis sa invit doar cativa din gasca, dintre cei despre care stiam ca nu au o problema insurmontabila cu alex