BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 30 iunie 2011

Preumblări



Ne-am întors din preumblările la stupi cu buza umflată. Am plecat vineri și ne gândeam să ne întoarcem miercuri. Sâmbătă și luni sau marți ar fi trebuit să scoatem mierea de tei. Iar luni-marți ar fi trebuit să mergem la dom' Moraru, să învețe ceva mai multă meserie băieții, de la un apicultor cu vechime (peste 30 de ani). Ei, dar știi cum e vorba aia, cu socoteala de-acasă care nu se potrivește cu cea din târg...
În primul rând, călătoria a început cu peripeții încă din București. Am plecat târziu, pe la 4-5. Alex a uitat de două ori cheile de la mașină, prima dată la Loto, a doua oară în Obor. A doua oară mă gândeam: să vezi acu distracție, o să stăm vreo două ore aici, cu sacoșele cu cumparături pentru la țară lângă mașină până s-o duce Alex acasă să ia cheia de rezervă și s-o întoarce... Dar din fericire cheia a fost recuperată cu bine în ambele cazuri. Și pornirăm noi la drum... Era 7 și ceva când am ieșit din București... și aproape 10 când am ajuns la Liești. Acolo am descărcat mare parte din chestiile pe care le luase Laurențiu pentru ai lui, la țară - zahăr și capete de pește (imense - erau de novac și cântăreau fiecare peste 5 kile). Au urmat scene de spart și tăiat capetele de pește în bucăți mai mici, care să încapă în oale. Apoi ne-am dus la locul de campare, la cealaltă bunică a lui Laurențiu, unde am descărcat tot restul de bagaje și încă un cap de pește. Am admirat o gașcă de pui (adunați pentru noapte în cutia unui stup), vreo 40 la număr. Vremea era bună, era cald, în ciuda orei înaintate (era 11 și ceva).
Dimineață... se auzea ceva, un zgomot care cu o seara înainte nu se auzea... erau picături care cădeau de pe streașină. Începuse să plouă de pe la 4-5 dimineața și tot continua, mărunt și îndesat. Chiar mă întrebasem de ce nu ne-a trezit Laurențiu mai devreme (era 9 și ceva), că planul fusese să ne trezim cu noaptea-n cap ca să mergem la stupi). Așa c-am stat liniștiți, așteptând să stea ploaia și să se mai zvânte pământul, ca să putem merge la stupi, totuși. Ploaia a stat la un moment dat, a dat și un pic de soare, dar am zis să mai stăm să se mai usuce puțin pământul, ca să nu rămânem împotmoliți cu căruța pe lângă stupi. Așa că ne-am făcut de lucru, am fost la moară, ca să macine Laurențiu doi saci de grâu și unul de porumb... am cumpărat și noi niște făină și ceva tărâțe. Apoi am trecut pe la tot felul de cunoștințe de-ale lui din sat, la unii după ouă și găini și rachiu, la alții nu mai știu de ce... Atunci a început o ploaie torențială - ne-am felicitat că nu ne-am grăbit să ne ducem la stupi, că ne prindea torențiala asta în câmp deschis. Apoi ne-am dus în celălalt sat, la bunica 1 (Liești), unde am mâncat borș și mâncare de pește din capetele de novac - delicioase! - iar Alex a urmărit calificările de la Formula 1. Am plecat pe la 5, încă pe ploaie, ne-am mai oprit pe la alții de prin sat, apoi ne-am dus înapoi în celălalt sat (Bucești - cel cu bunica 2, la care eram cazați), unde iar ne-am mai oprit la un nene apicultor, apoi la bunica 2. Când am ajuns acolo, în fine s-a oprit și ploaia. Ne-am mai învârtit prin curte, mai dă-i cu un pahar de vin, mai cu altul de rachiu de porumbe. Puișorii erau liberi și tot alergau dintr-un colț în altul al curții, se suiau pe papuci și pe picioare, n-aveau nicio treabă. Erau și albi, și negri, și bej-maronii. Ne-am mai distrat și cu cățeii - două piticanii: Geo, un cățel tinerel, maroniu-vulpiu cu blană stufoasă, nebunatic și lătrător aiurea și o cățea mai bătrâioară, alb cu negru, care avea un pui mic, orb încă. Și multe alte orătănii de curte - niște pui mai măricei, găini diverse și-un cocoș.
Se făcu seară, mai halirăm câte ceva (luaserăm carne, din care ne-a făcut bunica 2 o tocanăăăăă demențialăăăăă) și apoi dă-i și luptă cu vin, cu rachiu, se întinseră băieții la vorbă îndelung.
Duminică am lenevit mai toată ziua, afară bătea un vânt de zburau toate cele, mâncatul a fost o aventură - cu o mână să mănânci, cu alta să ții diverse chestii pe masă ca să nu le fure vântul. Alex s-a încumetat să iasă din casă doar înainte de cursă (pe la 3) și a găsit mai spre poartă un loc unde prindea semnal și-a stat acolo pe-o băncuță, cu laptopul în față ca să vadă cursa. A mai scăpat de mahmureală abia după cursă. Facem planuri - luni ne trezim dimineață (dacă e vremea bună) și mergem la stupi să scoatem mierea. Alex îl sună pe dom' Moraru sa vadă cum e vremea acolo și dacă are rost să ne ducem marți-miercuri la el (pe lângă Roman). Și dacă-i vremea nefavorabilă, mai vedem.
Și-a fost "mai vedem". A fost vânt parca și mai turbat ca duminică. Am plecat c-o căruță la stupi. Drum de vreo oră cu calul putere pe-un drum de țară printre câmpurile cu grâu, porumb, lucernă, floarea-soarelui și multe bălării. Am vrut să le fac poze când au deschis primul stup. Dar albinele, nervoase, au sărit pe ei. Și erau puzderie în stup, din cauza vântului n-au ieșit la cules. Așa că o lăsară baltă - oricum, se așteptau la asta. La dom' Moraru era vremea tot așa, neprielnică și n-avea rost să ne mai ducem... prognoza era că vremea se va înrăutăți, că vor fi ploi din greu până vineri... Așa că ne-am făcut bagajele, am înghesuit în mașină toate cele și, în amurg, am plecat încărcați ochi. Și asta a fost glorioasa expediție pentru cules mierea de tei, pe care n-am mai cules-o. Poate săptămâna viitoare...

luni, 13 iunie 2011

Cum faci să scapi orașul de aglomerație?

Simplu. Dai o zi liberă care să se "lege" cu weekendul. O sărbăroare oarecare. Rusaliile, de exemplu. Nu-mi venea să-mi cred ochilor azi dimineată, venind la muncă. 41 lejer, metroul semi-gol, Pipera - pustie! Unde sunt gloatele care se revarsa la orice ora dinspre si inspre metrou? Dar fluviile de masini? In sfarsit era liniste si pace, racoare si ceva soare. De-ar fi asa mereu...

miercuri, 8 iunie 2011

Forfotă


După ce săptămâna trecuta toate erau varză, acum văd ca nota predominantă e de agitație-forfotă-multedefăcut.
În primul rând, avem miere de salcâm (cea de rapiță s-a vândut deja toată). Am vorbit cu prietenii cărora le zisesem deja de miere și se arătaseră interesați și țuști - dintr-un foc am "măritat" 12 kg. Am mai scris e-mailuri prin care anunțam toți amicii și prietenii și foștii colegi de pe la cele x foste locuri de muncă că m-am apucat de apicultură și că am miere de vândut.
La muncă. Parcă mi se părea mie că au apărut pe-aici figuri noi, care-au umplut din locurile goale... azi s-a confirmat. A fost o ședințucă în care Claudiu, pe lângă altele, i-a salutat pe noii-veniți și a prezis că de-acum începe o nouă viață pentru EVZ, mai glorioasă. A, și mai nou avem (adica editura Evenimentul și Capital are) un consilier israelian. Întrebare răutăcioasă cu premeditare: oare onorariul stimabilului consilier din Israel depășește suma salariilor economisite (prin dat afara și demisii) minus salariile nou-angajaților?
Cu ocazia mierii o să mă văd cu prieteni cu care nu m-am mai văzut de ceva vreme. Și tare mult mă bucur! Aseară m-am văzut cu Mirela, Virgil și Irinuca... Mâine ne-a dat Mădă adunare (vechii găști de la All) și abia aștept să-i revăd și să aflu care ce mai face...

miercuri, 1 iunie 2011

Varza

E o perioadă când toate-s varză - sau așa mi se pare mie. De la perioada de concedieri și demisii încoace toate-mi par vraiște. La serviciu e de-nțeles. Acasă, de când cu albinele, mierea, călătoriile inopinate de colo-colo, activitățile cu PP-ul, iar e varza tot, venim fiecare ca la hotel, daca apare vreun proiect din care să fie o șansă sa luăm bani suntem terminați, că n-avem timp... O agitație perpetuă, care - culmea - n-are direct legătură cu mine, ci cu Alex, dar, colateral, mă zăpăcește și pe mine. Bașca, avem de lucru, fiecare câte ceva mărunțișuri, iar hardul calculatorului meu s-a bușit, doar ca să ne facă în ciudă. O perioadă în care, orice planuri ți-ai face, peste 5 minute tre' să le re-faci, peste alte 5 iar și tot așa. Varză! De-asta săptămâna trecută n-am mai mers cu Alex la Liești la recoltatul mierii de rapiță, de-aia cred că nici weekendul ăsta nu mă duc... e ca curu'. Și, colac peste pupăză, aveam prin frigider adusă de Alex vreo 2 kile de urdă de capră, și-mi vine ideea să fac clătite umplute cu urdă. Fac eu aluatul, în care zisei eu în sinea mea hai să bag și o lingură de miere. Fatal! Dacă nu au ieșit niște chestii care se lipeau ca cleiul de tigaie... care se oarecum prăjeau pe-o parte , dar mai departe, la întors sau la scosul din tigaie se făceau muci, zdrențe, în orice caz orice altceva decât clătite. Așa că mi-am pus pofta-n cui. Am mâncat zdrențele prăjite (de gustoase, erau foarte gustoase, ce-i drept) cu ceva urdă. Dar prea mare plăcere nu pot să zic ca mi-a făcut. A, și azi dimineață, altă realizare: pun la încălzit frumușel supa de găină (e drept ca stătuse ea ceva vreme uitată prin frigider)... miroase cam ciudat... gust... bleah! acră, acrită, gust nașpa de stricat - zdup cu ea-n wc. Așa ca am mâncat copios și-n dimineața asta...

Related Posts with Thumbnails