BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 28 noiembrie 2007

cele 1001 de lucruri care imi plac


Sa ma trezesc si sa vad pe geam muntii si cerul... sa ies pe usa si sa ma intampine aerul rece si tare, crestele inalte, vaile, brazii... sau marea nesfarsita... sa inot ore intregi in apa sarata, reflexia soarelui in valuri sa imi umple privirea de scantei... sa discut discutii fara legatura cu realitatea imediata, intorcand ideile pe fatza si pe dos, cu prietenii... sa beau vin fiert cu scortisoara... sau lapte cald cu un strop de vanilie... sau ceai cald, cu miere si lamaie... sau bere, in zilele calde, neaparat cu gasca... sa cutreier parcul, primavara, vara, toamna sau iarna... sa fosnesc prin frunzele ruginii cand merg... sa simt miros de iarba proaspata, sau proaspat cosita... sa urc pe munte... sa merg pe role... sa schiez, sa patinez... sa dansez... sa trancanesc chestii cu sau fara importanta cu prietenii/prietenele si amicii/amicele... sa privesc flori de camp, fluturi, libelule, insecte, pasari, animale, oameni... sa calatoresc... sa iubesc... sa fac dragoste... sa calatoresc... sa descopar lucruri si locuri si oameni noi... sa invat ceva nou... sa cercetez totul in profunzime... sa inteleg... sa citesc carti complicate, greu de interpretat... sa merg la teatru, la piese care spun ceva intr-un fel aparte... sa vad filme care pun probleme... sau care sunt pur si simplu artistice, picturale... sa ma uit la fotografii si la tablouri, descifrand ce imi transmit... sa traiesc muzica si dansul... sa ascult muzica care ma inspira si care se potriveste clipei pe care-o traiesc... sa simt soarele pe piele, si stralucirea datatoare de viata... sa merg si sa alerg prin ploaie... sa ascult linistea... sau furtuna... sa inteleg oamenii... sa imi pun probleme si sa le gasesc sau nu raspuns... sa traiesc neprevazutul din plin... sa nu-mi fie frica de nimic... sa fiu curioasa... sa simt pe piele mangaieri... umane... de matase... de catifea... sa lucrez ceea ce imi place, dezlantuind imaginatia... sa nu-mi fac griji... sa adulmec o carte proaspat tiparita... sau flori... sau parfumuri... sa ma uit la bijuterii si alte fleacuri... sa fiu in armonie cu mama, sa vorbim de cate cele... sa ies cu prietenii... tandretea... oamenii care sunt oameni... inteligenta... cautarea... sarutul... anotimpurile... beethoven... si cate si mai cate... sa traiesc si sa simt ca traiesc.

M-am gandit sa pun in balanta lucrurile ce-mi plac, daca tot am trecut de curand in revista chestiile care nu-mi plac... Lunga e lista, si inca mai erau destule...

marți, 27 noiembrie 2007

dor de munte. doruri.


visez creste inzapezite, urcusuri prin nameti, alb de zapada, o cabana, aer care miroase a inaltimi, a soare, a zapada, a brazi... sa te speli dimineata pe fatza cu zapada, sa iti scartaie pasii in zapada, sa faci ingerasi in zapada, asa, pur si simplu, de fericire. mi-e un dor de munte napraznic. cand am fost ultima data? hm, prin primavara tarzie... vara si toamna asta au tot intervenit chestii in ultima clipa si n-am mai reusit. i-am vazut, in drumurile si drumetiile spre podul dambovitei, rasnov, brasov, sau spre sibiu... dar nu-i totuna.
Azi dimineata, in drum spre serviciu, blocata 45 de minute in trafic, imi doream sa fiu unde nu gasesti nici umbra de masina, unde si oamenii sunt rari...

Mda. o zi ca orice alta zi, cu doua momente de disconfort: blocajul din trafic de dimineata si coada de la cabinetul medicului de familie (pentru minunata consultatie+analize oferite obligatoriu de ministerul sanatatii in luna in care te-ai nascut). Pe chestia cu coada la medic am ratat si cursul de dans.

Dar sa revenim la lucruri placute. Ieri seara am reusit in sfarsit sa ma intalnesc cu Mirela, am stat la un pahar de vin fiert si-un papanas sa mai vorbim de-ale noastre toate cele cate-n luna si in stele... Tare m-am bucurat ca am reusit sa ne vedem si sa vorbim... Imi lipsesc de multe ori conversatiile de odinioara, cu ea, cu dominic, cu altii... Vremurile cand despicam firul in patru, cand faceam teoria chibritului... Da, erau cumva fara finalitate discutiile acelea, dar erau tare interesante... un mod de a descoperi viziuni diferite asupra vietzii, un mod de a intelege alte feluri de a gandi, alte perspective... Am invatat mult din asemenea discutii... Imi dau seama ca intr-un fel am devenit ceea ce sunt si datorita lor... De aici si nostalgia. Tin minte ca acum vreun an am asistat si participat din nou la o astfel de discutie, dar care de data aceea mi s-a parut o invartire in jurul cozii, un fel de monoloage simultane, marcata de ingustimea viziunilor... a fost o dezamagire, pentru ca de acea data nu a existat un schimb de idei, ci un fel de lupta de a-si impune fiecare viziunea... Sau poate au trecut vremuri si intamplari peste mine si vad altfel acelasi tip de discutie?! Sau poate ambele...
Dor de munte, dor de duca, dor de discutii profunde, dor de sentimente profunde, dor de vremuri cand oamenii erau mai putin cinici&materialisti... doruri.

duminică, 25 noiembrie 2007

lucruri la care reactionez aiurea


din cand in cand ma mir si eu de mine si de reactiile mele... stiu ca sunt cateva lucruri care ma scot din minti si-mi pare rau ca e asa... cel mai recent exemplu... joi, o zi in care-am fost tracasata, am lucrat contra cronometru (ca in fiecare zi di ultimele 2 saptamani), ca sa reusesc sa termin toate lucrarile programate... dana, draguta ca de obicie, a chemat un taxi, ca sa plece acasa... in ultima vreme m-a tot luat si pe mine pana la metrou... si-mi zice: gata, hai, repede, taxiul e jos. eu tocmai ma mai linistisem dupa agitatia zilei, salvam un ditai documentul... nu stiam daca taxiul era jos sau doar ma tachineaza... a mai zis inca o data hai, repede... la care eu ma trezesc spunand, ca o ingrata, "decat sa faci asa, mai bine pleci" sau ceva in genul asta... Adevarul e ca asta mi se intampla pentru ca uneori, cand reusesc sa scap din lupta cu secundele impuse, put si simplu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport sa ma grabesc. si cand altii ma grabesc, in timpul ala in care eu nu am chef sa ma grabesc, ma apuca nervii si revolta. Si-asa sunt prea grabita, prea agitata. Si ma rog, timpul in care trebuie sa ma grabesc, ca e obligatoriu, e la impuse, ok, trag de mine pana la limita. Dar in rest... nu mai pot, nu mai vreau. stresul nr 1 e maica-mea, pe care asa o apuca uneori o graba de ma face cu nervii, hai fa asta, si in acelasi timp si ailalta, da aia de ce n-ai facut, da asta cand faci... ce-ai femeie, au intrat zilele in sac, chiar trebuie sa fiu mereu intr-o cursa nebuna... spre ce?! Mda... Imi pare rau cand reactionez aiurea, dar nu pot sa "undo", merg inainte si incerc sa nu mai fac alta data asa...
Alta chestie care ma face s-o iau razna e cicaleala. Specialitatea mamei. Cicaleala pornita din cele mai bune intentii, la fel ca si "hai mai repede"... dar ma aduce la exasperare...
Alte chestii care ma scot din pepeni sunt minciuna... badarania... meschinaria... rautatea... oamenii care incearca sa manipuleze... acuzatiile nedrepte... oamenii care nu se tin de cuvant... in mare cam astea sunt. gata, le-am inventariat. alta data o sa inventariez chestiile care imi plac. si gata, o sa am o descriere de personaj ca cele din "Amelie".

vineri, 23 noiembrie 2007

cronicutza de amator: opposites attract

Scurt: mi-a placut. Prea scurt? Un subiect mereu actual, cine de cine e atras si de ce (fugi dupa cine nu da doi bani pe tine si nu te intereseaza deloc cine alearga dupa tine), dramele inimii, mentalitati diferite, aspiratii divergente, fragmente de viatza in tuse grotesti, caricaturale, umor negru, tristete vesela, zbatere pentru a scapa din colivia auto-creata semiconstient (exista o colivie? daca ma imaginez si traiesc ca intr-o colivie, sunt in colivie, chiar daca, din alta perspectiva, mai larga, nu exista nici o colivie - "there is no spoon"). Dragostea-i o tragi-comedie, sau asa cum o percepem fiecare, depinde cum privesti lucrurile... Cati oameni, atatea moduri de a iubi. Multe gresite, zicem, privind si aceasta piesa. Prizonieri ai tentatiei de-a iubi pe cine nu ne vrea sau ne este inaccesibil/a, prizonieri ai auto-iluzionarii, sau ai amintirilor dureros-voluptuoase, sau ai rutinei, sau... sau... O piesa care spune ceva, si-o spune bine; unele scene sunt aproape picturale; actorii joaca cu pasiune si dau viata si forma personajelor in tuse ingrosate... O insiruire de situatii, de fragmente de viarza ale unor personaje diferite, impletite pe firul central al ideii ca extremele se atrag, dar asta nu dureaza si genereaza si tragedii.

Si, cum spuneam, piesa asta mi-a placut. Mult. Din mii de motive, mici si mari. O recomand cu caldura celor carora le place teatrul neconventional, lucrurile zise pe sleau si cei carora le place sa vada ceva care sa-i surprinda si sa-i puna pe ganduri. La teatrul Metropolis.
Opposites Attract, un spectacol de Dorina CHIRIAC si Florin PIERSIC jr., cu: Dorina CHIRIAC, Vitalie BANTAS, Aurelian BARBIERU, Florina GLEZNEA, Florentina TILEA, Bogdan NECHIFOR

miercuri, 21 noiembrie 2007

relativitate. o zi oarecare


soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele.
traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete de langa metrou, reusesc si asta, alerg pe trepte sa prind metroul venit in statie, accelerez, dau peste o femeie din puhoiul de calatori ce-au coborat, prind victorioasa de coada metroul. ajung la timp la serviciu, rezolv treburile ce-mi stateau pe creier. uraaa.
la munca, o zi aglomerata, munca multa pentru toata lumea. Intra pe lista mea doua joburi noi, am oarece emotii ca nu stiu cat or fi de complicate si daca pot sa ma incadrez cu ele pana la 6, dar se rezolva, reusesc sa ma misc repede, termin toate muncile pana la 6. inca o victorie.
am vrut musai sa plec la 6 ca sa apuc s-ajung la casieria teatrului Metropolis sa iau biletele rezervate si s-o prind si pe Monica sa mai schimbam o vorba. Dana spune ca pleaca cu taxiul, mergem in aceeasi directie. Mi se pare ca l-am prins pe d-zeu de-un picior si c-as ajunge mult mai bine cu taxiul... Ei, dar surpriza... O portiune de la Aurel Vlaicu pe linia lui 5 am mers ca melcul, ambuteiaj in toata regula. Era deja 6:30, Dana ma-ncuraja ca sigur n-ajung pana la 7 la teatru... Ce era sa mai fac, m-am linistit, ce-o fi o fi. Ei, si trecem de bucata problematica si zboara, taxiule, zboara... Am ajuns in timp util, am nimerit teatrul, s-a schimbat, s-a renovat zdravan, arata bine de tot... Era lume multicica, se juca aceeasi piesa pt care am luat bilete pt vineri, dar asta era reprezentatie in avampremiera, in orice caz cu prietenii si invitatii... Si-asa, pe cand stateam de vorba cu Monica (fosta mea colega de facultate, actual PR la Metropolis) am vazut lume lume... Florin Piersic, si Jr si Sr, si altii ce mi-erau cunoscuti dupa figura dar nu stiam de unde sa-i iau... interesant oricum. Am rezolvat si cu biletele... Am trancanit si cu Monica...
Acas' ma astepta iar o munca mica, aveam de facut corecturi pe-o carte, o colaborare... Am reusit s-o rezolv si pe asta, gata, sunt multumita.
Ei, dar la ce bun...? O iau maine de la capat... Mitul lui Sisif - blestemul nostru zilnic. Sisif sau rutina... Hm, oricum totul e relativ. Uite, ziua asta, dimineata am privit-o ca pe o porcarie, in care iar toate imi mergeau pe dos, toate se adunau pe capu' meu mai sa ma-ngroape... iar mai apoi, cand m-am calmat, am vazut ca toate se pot rezolva pana la urma, ca nu-i dracu' asa de negru si pana la urma totul e bine cand se termina cu bine... O, sfanta detasare...

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

luni, 19 noiembrie 2007

fulgi


vant rece, taios. cristale reci se izbesc de fatza. am ajuns la caldura. ma uit pe geam, cu o cana de cafea fierbinte in maini. ninge!
mi-ar placea sa fi fost in herastrau cand ningea, sa vad fulgii topindu-se pe lac.
as vrea sa fiu la munte si sa ma bat cu zapada... sa ma dau de-a dura prin zapada... sa rad si sa alerg. sa fie vacanta.
sunt fulgi si fulgi... nici unul nu seamana cu altul. pe vremuri, cand ningea, prindeam pe manusa fulgi si-i studiam pana sa se transforme in picaturi. Fiecare era diferit. atat de mic, atat de perfect si atat de diferit. ca oamenii.
un fulg efemer. cristal de gheatza inflorit. vantul il poarta unde vrea. fulg de nea.
ca sa ma asortez sezonului, nu mai spun ca sunt dust in the wind... o sa spun ca sunt un fulg in vant.

sâmbătă, 17 noiembrie 2007

ploaie de bucuresti, raceala, ceai cald si beethoven


O saptamana grea. Munca multa, mult stres, doua zile am fost racita rau si-am avut o stare foarte proasta, scandal la serviciu, certuri si impacari, nervi, agitatie. Multe lucruri au fost aiurea, planuri rasturnate, schimbari de ultim moment. M-am certat aiurea cu o colega-prietena, am plans nervos, m-au batut ganduri de gasit alt job etc. Dar normal, printre atatea rele, si lucruri bune: m-am revazut, in mod fericit, dupa mai multe tentative esuate, cu un prieten drag ce are prostul obicei sa dispara in ceatza; am vorbit multe chestii misto cu o prietena de la dansuri; am pus la cale planuri de revelion cu gasca... am facut haz de necaz; am aflat niste amanunte picante; am baut niste votca anti-raceala, am fost intr-un club unde nu mai fusesem si-am ascultat muzica folk (nu in cea mai fericita interpretare, dar nici foarte rau) de munte... Am primit din nou de munca, repaginez o carte care acum 2 saptamani era extrrrrem de urrrgenta, am facut nazuri dar acum lucrez exact aceasta repaginare.. Se aude ploaia in geam, e intuneric, am pus sa cante ceva de Beethoven (acum canta violin romance no2)... Beau multe ceaiuri calde ca sa scap de restul de raceala care-mi da o voce de bas-bariton... Ma simt cumva ca o felina mare ce s-a tolanit la caldura intr-un coltzisor si toarrrce (cred ca mi-a inspirat imaginea asta motanul lui domi, negrul si blanosul sosoi).

duminică, 11 noiembrie 2007

pasteluri


portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor...
o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele puternic, ploaia au facut sa paleasca stralucirea... persoanele au devenit doar personaje intr-o carte pe care poate o voi scrie candva... am pastrat pentru suflet doar ce-a fost frumos, dar din pacate mult diluat... vii mai sunt doar fragmente, doar cateva flashback-uri mai supravietuiesc timpului. Ganduri de vineri seara, asteptand metroul spre casa la ora 10 jumate seara, dupa o zi mult prelungita de munca - ooh-urile vodafone-ului...

scorpions-love wil...

Prezentul are intotdeauna culori vii. Concert Scorpions. Sambata, 10 nov, Sibiu. Drum lung, valea Oltului, cer noros, culori de toamna pe dealuri, ploaie marunta, apoi ninsoare marunta. Am ascultat, pentru incalzite, in masina noul album scorpions. Am jucat "valiza" (ce poti lua intr-o valiza - se alege o litera si-apoi toata lumea cauta ce cuvinte care-ncep cu litera respectiva se preteaza la a fi luate intr-o valiza)... am motzait...
Sibiu. L-am vazut pentru prima data. (am mai fost acum multi ani, dar atunci cu treaba, la o tipografie, si n-am vazut nimic din oras, c-am stat numai in tipografie si apoi am plecat). Frumos oras. Mi-a placut foarte mult Sibiul printre fulgi marunti de zapada. M-am indragostit de acest oras, as vrea sa ajung candva si sa il cutreier la pas, in lung si-n lat... Cafe Melange, un local cochet, am baut cafea, grog, bere pana la ora concertului, gasca noastra, apoi alte gasti colaterale, prieteni de-ai prietenilor... veselie. Afara frig. Coada la sandvich-uri ne-a facut sa ratam Compact, pe care i-am auzit doar de departe. Scorpions.
Scorpions - Here I...

Aglomeratie maxima. Ne-am strecurat foarte greu. eram o mare de oameni inghesuiti ca dimineata in autobuz. n-aveau unde sa scapi un ac. Sonorizarea a avut probleme, o boxa functiona doar din cand in cand, si-abia atunci cand mergea se auzea bine. Dar chiar si-asa a fost superb. N-am vazut decat colturi de scena si jocul de lumini. Dar a fost extraordinar. Scorpions sunt dintre primii mei preferati, cronologic vorbind, si inca sunt in topul preferatilor mei. Excelent!
scorpions-humanity...

vineri, 9 noiembrie 2007

astenie de noiembrie


soare. racoare. flori. frunze galbene. imi place frigul asta luminos. ma invioreaza, ca sunt cam pleostita. raceala...
mi-e somn. mi-e tarsha. una din acele zile rare in care parca n-am vlaga, n-am chef, n-am nimic.
m-am trezit greu, as mai fi dormit cateva ore, asa, pana la 12...
senzatie de sfarsit de poveste. orice sfarsit e un nou inceput de drum...
gandurile se misca incet, lenes, neuronii sunt prea plictisiti sa mai faca conexiuni...

miercuri, 7 noiembrie 2007

a astepta... sau a nu astepta


asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?!
tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui.
unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si cel mai bun lucru e sa iti vezi de drumul tau, nemaiasteptand cine stie ce. keep walking...

echilibristica intre a incerca sa stai locului, a te agatza de ceva si a o lua din loc fara a privi in urma. dozajul face diferentza, chestie de finetze intre ceva minunat si dezastru absolut. iar am chef sa imi iau campii, sa plec in lume, departe, sa incep ceva nou, sa schimb totul, in mod radical.

Scorpions - Wind o...

duminică, 4 noiembrie 2007

33 - doar cifre


timpul e o chestie tare ciudata. parca n-are nici o legatura cu varsta. adica te poti simti mult mai tanar la 33 decat la 20 de ani. ce sunt cifrele astea?! doar o conventie. au sens doar daca vrem sa aiba sens. cred ca esti asa cum simti... sau simti asa cum esti?! cred ca la mine sa aplica prima parte. sunt asa cum simt. iar acum, dupa o primavara-vara complicate, dupa framantari fara sens, dupa ce-am simtit ca ma pierd de mine, dupa ce m-am cautat si m-am regasit, dupa ce-am acceptat lumea asa cum este si pe mine asa cum sunt, ma simt foarte bine. ciudat, nu? pentru ca in afara de felul in care privesc lucrurile, nu s-a schimbat absolut nimic, faptele, situatia, datele concrete, viatza mea sunt exact la fel.
ma simt bine. am chef sa ma vad cu prietenii, sa-i reunesc pe cei care nu s-au vazut demult, ceea ce am si reusit. am facut-o si pe asta. petrecerea de vineri a fost foarte reusita, am reusit ce nici nu speram, sa readuc destul de multi prieteni de demult impreuna, oameni care nu mai stiau nimic unii de altii, oameni care la un moment dat au avut probleme.. si a fost superb. a fost mai mult decat sperasem. ieri m-am revazut si cu prietenele mele dragi de la masterat, cu care ma vad atat de rar... am fost la chocolat, ne-am indulcit, am vorbit cate in luna si in stele, a fost minunat. da, imi place sa am multi prieteni, oameni care au consistenta, suflet, oameni care gandesc, oameni deosebiti.
imi plac oamenii, chiar daca am momente in care ii detest.
si-acum? ce-o fi, o fi. sa fie!

vineri, 2 noiembrie 2007

toamna 33


frunze galbene. ploaie. soare. ceatza. umezeala. contrast. frunze galbene pe un cer gri de otzel. o frunza rosie intr-o balta. fosnetul frunzelor rascolite de pasi. un vant subtire. un abur moale. fuioare netoarse de nori alburii. ploaie marunta. pasi prin balti, bucurie de copil. o luna plina ca o portocala pe un cer negru ca smoala. strazi pustii locuite de o ceatza palida. toamna.
stare de gratie. am o ciudata impresie: viatza de-abia acum incepe. de ce? inexplicabil. de fapt cred ca asa ar trebui sa gandim in fiecare zi. de azi incepe cu adevarat viatza. sa traiesti pur si simplu, bucurandu-te de fiecare clipa si de tot ce este bun si frumos, fara sa pui la suflet ceea ce nu e bine, frumos sau in regula.
momente placute.
miercuri am fost la Deep Purple. super! au fost si unele aspecte mai putin reusite, cum ar fi cele cateva momente de blackout sonor, sau vocea cam scazuta a lui Ian Gillan, dar astea sunt amanunte. Trupa suna grozav, iar partea instrumentala este betonnn!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

ieri, joi, dupa cursul de dans, am fost la Caru' cu bere, s-o serbericim pe Rali. dupa un litru de bere la halba, eram toti de o veselie... am ras, si-am ras, si-am ras pana n-am mai putut. sunt super momentele astea...
diseara va fi marea adunare. nu stiu cum va fi, cum va iesi, cine va veni si cine nu, dar cum imi place neprevazutul... nu fac planuri si nici nu bat oamenii la cap. vreau doar sa ma relaxez si sa ma simt bine alaturi de prietenii mei dragi.
duminica mi-as dori sa fie o zi plina de soare, in care sa ma plimb printre frunze, culori, curcubee de toamna, sa simt soarele in suflet, si sa renasc spiritual. sa renunt la lupte inutile si sa ma bucur de ceea ce exista, de ceea ce am, de ceea ce sunt...
Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Related Posts with Thumbnails