Treceți la conținutul principal

lucruri la care reactionez aiurea


din cand in cand ma mir si eu de mine si de reactiile mele... stiu ca sunt cateva lucruri care ma scot din minti si-mi pare rau ca e asa... cel mai recent exemplu... joi, o zi in care-am fost tracasata, am lucrat contra cronometru (ca in fiecare zi di ultimele 2 saptamani), ca sa reusesc sa termin toate lucrarile programate... dana, draguta ca de obicie, a chemat un taxi, ca sa plece acasa... in ultima vreme m-a tot luat si pe mine pana la metrou... si-mi zice: gata, hai, repede, taxiul e jos. eu tocmai ma mai linistisem dupa agitatia zilei, salvam un ditai documentul... nu stiam daca taxiul era jos sau doar ma tachineaza... a mai zis inca o data hai, repede... la care eu ma trezesc spunand, ca o ingrata, "decat sa faci asa, mai bine pleci" sau ceva in genul asta... Adevarul e ca asta mi se intampla pentru ca uneori, cand reusesc sa scap din lupta cu secundele impuse, put si simplu nu mai vreau, nu mai pot, nu mai suport sa ma grabesc. si cand altii ma grabesc, in timpul ala in care eu nu am chef sa ma grabesc, ma apuca nervii si revolta. Si-asa sunt prea grabita, prea agitata. Si ma rog, timpul in care trebuie sa ma grabesc, ca e obligatoriu, e la impuse, ok, trag de mine pana la limita. Dar in rest... nu mai pot, nu mai vreau. stresul nr 1 e maica-mea, pe care asa o apuca uneori o graba de ma face cu nervii, hai fa asta, si in acelasi timp si ailalta, da aia de ce n-ai facut, da asta cand faci... ce-ai femeie, au intrat zilele in sac, chiar trebuie sa fiu mereu intr-o cursa nebuna... spre ce?! Mda... Imi pare rau cand reactionez aiurea, dar nu pot sa "undo", merg inainte si incerc sa nu mai fac alta data asa...
Alta chestie care ma face s-o iau razna e cicaleala. Specialitatea mamei. Cicaleala pornita din cele mai bune intentii, la fel ca si "hai mai repede"... dar ma aduce la exasperare...
Alte chestii care ma scot din pepeni sunt minciuna... badarania... meschinaria... rautatea... oamenii care incearca sa manipuleze... acuzatiile nedrepte... oamenii care nu se tin de cuvant... in mare cam astea sunt. gata, le-am inventariat. alta data o sa inventariez chestiile care imi plac. si gata, o sa am o descriere de personaj ca cele din "Amelie".

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...