lumea in care traim se compune din multe, multe, foarte multe lucruri. si se poate imparti in multe sub-lumi, sau lumi mai micute. o lume numai a noastra, a gandurilor, a sentimentelor, a ideilor noastre; o lume care include familia, membrii cei mai apropiati, pe care-i vedem zi de zi; o lume a mediului profesional (la serviciu); o lume a prietenilor; o lume a celorlalti oameni cu care interactionam accidental (pe drum, in transport, la ghiseu, la piata etc); o lume a mediului de locuit (asociatia de locatari a blocului, vecinii, administratorul, femeia de serviciu etc); o lume a localitatii in care stam (a orasului, satului, comunei), o lume care reprezinta abstract “tzara“, poporul, societatea cu organizarea sa sociala, cu guvern, parlament, prefecti, ministri si altii; o lume la care ne referim ca la “continentul nostru“, o lume pe care o percepem si mai vag; si o lume a “mapamondului“, “globului pamantesc“, “omenirii“ in general, care e atat de larga si extinsa incat abia daca o putem percepe in intregul ei.
in general, realitatea globala, cea mare, e groaznica, mai-mai sa nu vrei sa traiesti pe lumea asta. Celelalte realitati maricele, de continent, pot fi diferite, mai mult sau mai putin rele. Ei, si avem realitatea tarii in care traim (in cazul de fatza, Romania). E o realitate care contine si bune si rele, preponderent rele, conform imaginii pe care o vedem prin mass-media. In mare parte, parerea romanului despre Romania e ca “e o tara frumoasa, pacat ca e locuita“, “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul“ etc. Preponderent negativa, deci: guvernare proasta, coruptie, hotie, indolenta, lipsa de spirit civic, marlanie etc. De multe ori se emit sentinte de tipul “suntem balcanizati/tiganizati/fricosi/un popor de rahat“ etc, desi, daca intrebi omul care a emis-o daca se considera asa cum a zis ca “suntem“, recunoaste ca el nu e asa. Bun, deci cam asta e realitatea “mare“. Si ce face omul atunci? Ori incearca sa o ignore, ori sa se implice si sa o schimbe. Or schimbarea unei realitati mari, care in mod clar depaseste puterea unui om, e extrem de dificila... Si poate poti spera ca ai putea schimba ceva in blocul tau, poate in orasul tau, in mod absolut fericit poate chiar in tzara ta... ce poti face pentru lumea intreaga? slabe sanse... si-atunci te opresti la un anumit orizont, unde crezi ca poate poti face ceva pentru a fi mai bine, si faci abstractie de cele de la nivelul superior, amintindu-ti de ele din cand in cand, revoltandu-te, poate, si-apoi dand din umeri neputincios.
Sunt oameni care se limiteaza la primul nivel, la lumea lor personala; sunt altii care se raporteaza la lumea familiei lor; altii care spera ca prin ceea ce sunt pot schimba, in afara de familie, ceva in lumile cu care ajung in contact direct (prieteni, serviciu, bloc, cunostinte accidentale); sunt si cei care spera sa poate schimba ceva in orasul sau in tzara lor; si sunt si cei care isi doresc sa poata face ceva pentru a schimba intreaga lume... oare cum e mai bine? oare e mai bine intr-un fel sau altul? ma gandesc ca, oameni fiind, iar lumea din care facem parte fiind atat de complexa, e cam greu sa tii cont de toate, absolut toate aspectele in fiecare clipa. Adica: cu gandul la binele mondial pe care il visezi, poate uneori scapi din vedere unul dintre celelalte orizonturi, cum ar fi cel al lumii proprii, pe care uiti s-o imbogatesti cu sentimente, cu imagini, cu idei noi... am cunoscut idealisti care erau atat de preocupati de gandurile despre mapamond, despre nedreptati sociale imense, incat erau mult prea sobri, prea seriosi, prea scortosi, apasati de gravitatea pacatelor lumii intregi, si nu stiau sa se bucure de un cantec, de o floare, de o gaza, un animalut haios, de un peisaj superb, de un zambet. Stiu si oameni care ignora realitatea globala si eventual continentala, implicandu-si energia in realitatea tzarii, se informeaza, asculta stiri, analize, incearca sa gaseasca cea mai buna solutie (pe cine sa voteze), dezbat cu aprindere initiativele guvernului si starea societatii romanesti... in ideea ca “familiei mele sa-i fie bine, sa stiu ca reusesc sa o cresc pe fi-mea si ca-i dau tot ce-i trebuie“. La fel de bine cunosc si oameni care sunt convinsi ca nu au cum sa schimbe ceva in tzara, sau in orasul lor, si-atunci incearca sa schimbe in bine mediul apropiat (familie, prieteni, cunoscuti si cunostinte intamplatoare). Si, in fine, sunt si oameni convinsi ca nu pot schimba nimic in lumile exterioare, asa ca le ignora, si se concentreaza exclusiv pe imbogatirea lumii proprii... oamenii spune ca fug de realitate, ca se refugiaza in lumea lor. Dar oare nu toti facem asta, la un nivel oarecare?
Postări
