BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 30 noiembrie 2010

fragmente. final de noiembrie

cald. frig. ceață. ploaie. suplimentul Lumea în 2011. deadline. predare. texte. poze. corectură. citire. recitire. bun de tipar. mic haos. salariu. card. glamourette made in china - 10 lei. chirie. mai mica. căutăm. tocăniță. praz. dănăilă în cora. provizii. site-uri. finalizare. detalii. butoane flash. 1 decembrie. pregătiri. avioane. elicoptere. tribune. steaguri. amintiri despre 1 decembrie pe drumuri de munte.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Noiembrie; lejer, de vara


Dacă nu mă înșel, toamna a debutat anul ăsta în forță: pe 31 august - 1 septembrie s-a răcit brusc vremea, parcă a și plouat, era o atmosferă de noiembrie. În rest nu mai țin minte exact cum a fost luna septembrie, probabil amestecată. Dar octombrie, cel prognozat să fie călduros, cu zile cu 22 de grade, sigur n-a fost conform așteptărilor. În schimb noiembrie cel de la coada toamnei a debutat cu o vreme de vară. 1 noiembrie a fost o zi minunată. Dar a fost urmată de două zile oribile, ceața nu s-a ridicat deloc, a fost frig, umezeală și cam deprimant. Bine că imediat după cele două zile oribile au urmat (și încă pare c-ar mai ține-o așa) zile de vară amestecate cu zile tomnatice. În a doua săptămână de noiembrie au început să cadă masiv frunzele din copaci. Și-n trei zile gata, copacii sunt desfrunziți, dacă le-au mai rămas 2-3 frunze întârziate. Aleea dinspre Arcul de Triumf are acum trunchiuri negre, despodobite de galbenul, ruginiul și ocrul coronamentului din primele zile de noiembrie. Dar ce frumos era în zilele în care ningea cu frunze! Dar și mai-nainte, până să cadă frunzele... Cer albastru, frunze în culori schimbătoare de la zi la zi, galbenul frunzișului dădea aleilor un aer vesel chiar și în zilele cețoase și neplăcute. Dar cerul de seară... Culori fantastice, topindu-se pe măsură ce ultimele raze se stingeau... Uneori norișorii împrăștiați de briza imperceptibilă se întindeau în straturi pe cer, ca niște foi pufoase, incendiate întâi în culori pastelate (bleu- roz, roz-portocaliu, portocaliu-movuliu) iar apoi, pe măsură ce cădea înserarea, culorile se accentuau, se aprindeau și contrastau din ce în ce pe fundalul care se întuneca... iar în final toate culorile se duceau la culcare, obosite. Iar pe lac, toate astea se vedeau indoit, oglinda liniștită a apei reflectând spectacolul de lumini și umbre, adăugându-i neliniștea undelor. Pe măsură ce cade înserarea, când lumina e muribundă, pe deasupra lacului trec stoluri de ciori croncănitoare, mânate de migrația lor de seara și de dimineață (n-am înțeles niciodată de ce, mai ales în sezonul rece, oștirile de ciori vin seara în oraș, înnoptează aici, pe copaci sau pe antenele tv, iar dimineața pornesc, pleacă de unde-or fi venit...)

miercuri, 10 noiembrie 2010

ma intreb


de vreo două săptămâni, de cand le-am văzut prima dată în Herăstrau: ce păsări or fi? Au trecut pe 1 noiembrie în stoluri către sud. Câteva au poposit pe lac, le-am vazut cel puțin o săptămână, ba mai multe, ba mai puține. Sunt negre, cam cât rațele sălbatice, dar mai filiforme, cu gâtul mai lung decât o rață și cu ciocul destul de lung (uneori mi s-a parut galben, alteori alb). Și în plus, cum plutesc ele pe apă, odata plonjeaza în apă, unde stau destul de mult, ieșind la o distanță destul de mare față de locul de intrare, uneori cu câte un mic peștișor în cioc. Ce păsări or fi?

duminică, 7 noiembrie 2010

multe distractii


Au tot fost la evenimente în ultima vreme... și toate reușite. Ziua Raliței, sărbătorită în Oldies-ul mutat în buricul târgului, cu dans până târziu în noapte, practic până au închis clubul, cu lume multă și veselă. Apoi botezul micului Tudor al fratelui lui Alex, și sărbătorirea evenimentului la Casa Jienilor, într-o atmosferă plăcuta, cu animatoarea pentru cei mici care-a avut un succes fantastic la copii, cu personalul foarte atent și pe fază. Apoi ziua mea (pe care n-am prea avut chef să o sărbătoresc, am oscilat îndelung între a serba cu multă lume și a nu serba deloc, mai ales din cauză de $$$, în final i-am chemat la noi acasă pe sora și verișoara lui Alex, cu soți, copii) cand, deși nu mă prea așteptam (de obicei ma simt cam aiurea de zilele mele) m-am simțit foarte bine (și sper că la fel toată lumea). A fost o serbare sărăcuță, cu bere (care din fericire a ajuns la limită) din ultimii bani din buzunar , cu zacuscă de ghebe din lotul nostru manufacturat, alune proaspăt prăjite și cu... hamsii prăjite cu mujdei (asta în loc de tort). Voie buna, cât cuprinde.
Săptămâna trecută mi-am luat concediu, ca măcar în preajma zilei mele să fiu liniștită, să am timp să-mi fac buletinul, să lucrez la designul celor două site-uri pentru care am primit comandă, să fac apoi în dream primul site, în html cu css. M-am plimbat aproape în fiecare zi cu maică-mea prin parc și-am admirat culorile toamnei, lacul aproape secat și vietățile de pe el (rațe, gâște, pescăruși și alte păsări migratoare). Au fost câteva zile luminoase și calme, deosebit de plăcute. Dar și două cețoase, reci și jilave. Per total, de data asta chiar am simțit că m-am odihnit.

Related Posts with Thumbnails