Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din iulie, 2007

vacantze... vacante?

dupa cum spuneam... n-are rost sa iti faci planuri... sau, ma rog, au si ele rostul lor, dar... am gasit azi un citat beton pe tema asta: "If you want to make God laugh, tell him your future plans" (Woody Allen)... La cat de ingropata in munca eram, n-as fi crezut niciodata c-o sa reusesc sa-mi termin treburile si sa fug putin la munte... am fost de sambata dimineata pana duminica dimineata in calatorie. Am plecat asa, cam fara sa stium exact unde ajungem, unde campam... dar asa e cel mai interesant. In periplul nostru am vizitat cetarea Rucar, am circulat pe rucar-bran, am ajuns in final intr-un loc tare frumos, la cheile Dambovitei, spre Brusturet. In afara cheilor era cald, vara, arsita, cum am intrat in nesfarsitele chei, cu stancile care parca acus se puteau prabusi peste tine, era racoare... iar seara a fost friiiig! si in bucuresti... caldura mare, povestea maica-mea. Frig... foc de tabara... miros de lemn pe foc... the doors versus manele... luna plina rasarind dintre

vacantze in my mind

e o zi ciudata, azi. maine ni s-a dat zi libera de la stapanire (n-am inteles prea bine de ce, dar e foarte bine ca-i asa... paranteza la paranteza, pentru cei care au vazut piesa "Ubu inlantuit" - replica asta, obsedanta, folosita ca justificare pentru orice, mi-a ramas intiparita forever... "si e foarte bine ca-i asa"), dar de azi bate un vant de libertate... de dimineata a cazut reteaua, serverul de mail, netul, imprimantele... pe urma au inceput sa functioneze, cu intreruperi, aleator... suficient cat sa te zapaceasca de cap si sa bulverseze toata activitatea. Am asa un dor de duca... si nu pot sa plec... am de lucru acasa... poate fug putin sambata totusi... Nu mai vreau sa munceesc! M-am saturaaat... Dar mai e un pic pana la final countdown. Si peste doua saptamani chiar voi fi in vacanta. Starea de vacantza... ce mai e si asta? O stare psihica... sa stii ca nu trebuie sa te trezesti devreme, ca nu trebuie sa faci acelasi lucru in fiecare zi, ca poti sa faci d

varste... cunoastere... aberatii

Trei feţe (Lucian Blaga) Copilul râde: "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!" Tânărul cântă: "Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!" Bătrânul tace: "Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!" Una dintre preferatele mele. Imi plac lucrurile complicate, exprimate intr-o forma cat mai simpla, redusa aproape la simbol, la esentza. Cata filosofie se ascunde in cateva vorbe simple, dar gandite adanc... Mi-am amintit azi-dimineata de semiotica, o disciplina care ma fascineaza. Pentru mine lumea e ceva tainic, presarat cu simboluri care indica drumuri, perspective, posibilitati... De asta imi place si Blaga, cu filosofia lui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte. / Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric, / dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - / şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micşorează, ci tre

contrarii

Vara tropicala afara si iarna adanca in suflet. Nervi si agitatie in exterior si liniste de biserica in interior... Foc topit peste lacul intunecat... Intrebari fara raspuns... Raspunsuri fara intrebari..."Smoke on the water, fire in the sky". Ascult jazz. Termin ultimele resturi de munci la manualul de germana si vreau sa ma relaxez. O sa ies in sfarsit cu rolele, in ciuda caldurii infernale. Imi iau si o carte sa citesc. Vreau sa ma desfat privind lucruri frumoase, gustand lucruri bune, citind ceva de calitate, vazand un film bun, gandind ceva complicat, frumos si interesant... micile placeri. Voi privi lumea prin cristalele florilor de gheata... lumina filtrata de cristale... curcubeu in miniatura.

like a rolling stone

Nu stiu de unde pana unde mi se invart in cap niste versuri... "How does it feel How does it feel To be on your own With no direction home Like a complete unknown Like a rolling stone?"... Munca, multa munca... Am tot muncit saptamana asta... si tare m-am saturat de-atata munca... la serviciu munca, acasa alta munca, ooof. In rest caldura mare, si din cand in cand am mai iesit la o bere cu fetele - o barfa mica marti seara, si o iesire in Oldies, la un dans... Abia astept sa ma eliberez, sa ma simt si io ca omu', sa ies cu rolele in parc, sa citesc o carte, sa ma uit la un film, sa ies mai des cu gastile (gaska- gasti) mele (4? da 4 gasti...) la o bere, la un dans... poate chiar sa ma duc undeva in concediu... in fine... aberatii... nu am chef azi... nu am chef de nimiiic... Mda... revin cu completari... caldura mare, agitatie in jur, da' si io zbuciumata... ca sa ma dezmortesc dupa atata munca sedentara iar am taiat-o prin parc spre casa... Un soare de aur topit pest

Fade to black

Azi dimineata ascultam cu mare placere "Fade to black", Metallica. O fi trist cantecul, dar suna bestial... Nus' ce am zilele astea, vad ca imi plac chestiile triste. "...Things are not what they used to be Missing one inside of me Deathly lost, this cant be real Cannot stand this hell I feel Emptiness is filling me To the point of agony Growing darkness taking dawn I was me, but now he's gone..." Eh, asa e, nu-s toate zilele insorite, mai e nor, mai e furtuna... Ce daca afara e soare. Dar am baut o bere neagra si mi-a trecut. O iesire cu prietenii in cismigiu la o bere, si mi-a revenit veselia. Trebuia sa fiu plecata la mare, cu gasca, dar iar nu s-a putut... din nou munca; dar sa nu ma plang, eu am vrut-o. Dar, ma rog, asta nu e problema, daca ma gandesc bine. Problema e ca ceva-i lipseste sufletului meu. Linistea. Pacea. Increderea. Da, si dragostea. E cam pustiu la mine in suflet, si asta ma pune pe ganduri. E toamna, poate chiar iarna... In definitiv, o

ploaia care va veni....

aseara m-a prins furtuna cand dadeam sa plec de la cizmar... sufla vantul de nu se putea, mi-a fost teama ca ma ia pe sus cu totul... eram si cu dana, si ea tot asa slaba ca mine, parca vedeam ca ne zbura furtuna ca pe niste frunze... asa c-am asteptat sa treaca urgia... daca eram singura cred ca ieseam sa alerg in ploaie si furtuna, dar asa nu puteam s-o parasesc pe biata dana si s-o las singura in demisolul in care-si are atelier cizmarul... Ropote de ploaie, fulgere, tunete... a fost superb. A fost o aventura. Eu sunt obisnuita, mi se intampla mereu chestii neprevazute, asa ca le iau asa cum vin, si privesc partea misto a intamplarii... Chiar ma gandeam ca de-o buna bucata de vreme nu-mi mai fac planuri, decat asa, ca linii generale... si incerc sa imi adaptez planurile din mers, in functie de ce intervine pe neasteptate... Nimic nu e fix, totul e in miscare, in schimbare... PLOAIA CARE VA VENI Sunt un frate tânar, care crede în dreptate, Am ochi negri, dar am mâinile curate. Iubesc

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,

I'm alive... au, au, au!

Imi simt aproape fiecare muschi... La orice miscare, ceva doare... Nu am nici cea mai mica indoiala ca sunt vie (asta apropo de viata ca vis, visul ca viata), la cat ma dor toti muschiuletzii... Cum spunea cineva din cantonament "la antrenamentele lui justin, daca nu te doare, inseamna ca esti mort". Si cat imi e de ciuda ca n-am putut sa merg in cantonament de la inceputul saptamanii, ca toata lumea, ca sa parcurg toate antrenamentele, sa ascult toate informatiile despre dans... Da, e greu, e foarte greu... sambata, in timpul primului antrenament, credeam ca n-o sa mai pot... si totusi, am mai putut. asta imi place la sport in general, ca poti sa iti depasesti limitele. dintotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele (de toate felurile), nu stiu exact de ce... Aerul curat din Breaza... frig seara... gara fantomatica, parca din filmele cu vestul salbatic... dana, salvatoarea, zgribulita si ea de frig si frica, pe peron... vila, fetele, copchilasii si tineretul revolutionar.

timp

am mai scris despre timp... au mai scris si altii mult mai intelepti... e un subiect despre care putem gandi, vorbi si scrie la nesfarsit... ma gandesc la "morometzii" lui marin preda... ... si la fraza "timpul avea rabdare cu oamenii"... iar mai tarziu, cum revine cu o constatare... "timpul nu mai avea rabdare". De fapt e oarecum invers... sau nu... Timpul e in noi sau noi suntem in timp? Timpul trece sau noi ne trecem? Oricum perceptia noastra asupra timpului se schimba des si mult... Vorbeam mai demult despre timplul impietrit... Acum vorbesc despre alte doua ipostaze... Timpul care nu-ti mai ajunge, ai de facut mii de lucruri si nu reusesti, ai vrea sa se dilate ca sa poti rezolva totul... Cand alergi, alergi, fugi, te agiti si parca in zadar, timpul fuge mai repede, se micsoreaza, se ia la intrecere cu tine... Iar a doua ipostaza... timpul rabdator... cand oricat de multe probleme ai pe cap, reusesti sa le rezolvi pe toate, cu calm si rabdare, gandes

asteptare

abia astept sa plec maine seara in cantonament. ma rog, ce-a mai ramas din el, adica doua zile si o seara... fetele ma asteapta, mi-au pastrat un loc la ele in camera... ma asteapta si cele 3 antrenamente pe zi... si febra musculara a unor muschi de care nici nu stiu ca exista.... caterinca, glumele, jocurile de tabara... berile (negre) si inghetatele... abia astept. astea 2 zile n-o sa am vreme sa ma gandesc la nici unele dintre problemele mele, o sa ma resetez total si o sa simt c-am fost intr-o luuuunga vacanta... dar ia sa nu zic hop pana n-am sarit shantzul... inca n-am plecat... da, mi-am facut bagajul, ca de la munca voi pleca direct la gara... am asa un sentiment ca plec intr-o mare aventura... la naiba, plec numai pan' la breaza... nu in patagonia... whatever. Dansul sportiv sa traiasca! Si poate candva o sa ajung si eu sa concurez.

wake up

De multe ori crezi ca ai gasit ceva ce cautai de multa vreme. Dupa care mirajul, iluzia se sparge in mii de cioburi si ramane in fatza ta realitatea. Simpla si cruda, neplacuta. Chasing waterfalls, chasing illusions. Cred ca cel mai greu in viatza e sa iti dai seama ce vrei, ce iti trebuie cu adevarat, sa desparti iluziile de realitate si sa te privesti pe tine insuti/insati cu sinceritate. Uneori se pare ca trebuie sa dai cu capu'n gard ca sa-ti dai seama ca n-ai ce cauta acolo. Sa te trezesti. Sa te intrebi, ce vreau eu de fapt?... si atunci ce caut aici?... ce ma asteapta? Wake up, man, vorba reclamei. Bea o cafea si trezeste-te... daca tot nu te-ai trezit, da-ti vreo doua palme.

rock si energie

din cand in cand e bine sa mai vezi si altceva decat de obicei. Castigasem invitatie la B'estival, duminica, la seara greilor rockului, Alice Cooper si Marilyn Manson. Am ezitat putin, dar chiar voiam sa-i vad, sa-i ascult live... Asa ca m-am dus, cu o prietena, si am vazut trei concerte: Wu-Tang Clan, Alice Cooper si Marilyn Manson. Mi-au placut toti. Chiar si Wu-Tang aia, desi nu ma omor dupa hip-hop. Ei... iar batranul Alice Cooper a facut show, Manson a fost la inaltime... O seara incendiara. http://www.youtube.com/watch?v=xKkmADWFcKM Lumea, publicul a fost incredibil... Ce nu puteai vedea... Rockeri suparati, vopsiti pe fatza, costumatii stranii, altii care n-aveau nici in clin nici in maneca cu rock-ul... in fine, o amestecatura greu imaginabila, dar haioasa. N-au fost probleme, totul a fost pasnic... Doar ca la final te dureau picioarele de-abia te mai puteai misca, de atata mutat de pe un picior pe altul.