BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 30 iulie 2007

vacantze... vacante?


dupa cum spuneam... n-are rost sa iti faci planuri... sau, ma rog, au si ele rostul lor, dar... am gasit azi un citat beton pe tema asta: "If you want to make God laugh, tell him your future plans" (Woody Allen)...
La cat de ingropata in munca eram, n-as fi crezut niciodata c-o sa reusesc sa-mi termin treburile si sa fug putin la munte... am fost de sambata dimineata pana duminica dimineata in calatorie. Am plecat asa, cam fara sa stium exact unde ajungem, unde campam... dar asa e cel mai interesant. In periplul nostru am vizitat cetarea Rucar, am circulat pe rucar-bran, am ajuns in final intr-un loc tare frumos, la cheile Dambovitei, spre Brusturet. In afara cheilor era cald, vara, arsita, cum am intrat in nesfarsitele chei, cu stancile care parca acus se puteau prabusi peste tine, era racoare... iar seara a fost friiiig! si in bucuresti... caldura mare, povestea maica-mea.
Frig... foc de tabara... miros de lemn pe foc... the doors versus manele... luna plina rasarind dintre peretii defileului... lumina ei stranie... micii si berile... prietenii... o seara aproape perfecta.

joi, 26 iulie 2007

vacantze in my mind

e o zi ciudata, azi. maine ni s-a dat zi libera de la stapanire (n-am inteles prea bine de ce, dar e foarte bine ca-i asa... paranteza la paranteza, pentru cei care au vazut piesa "Ubu inlantuit" - replica asta, obsedanta, folosita ca justificare pentru orice, mi-a ramas intiparita forever... "si e foarte bine ca-i asa"), dar de azi bate un vant de libertate... de dimineata a cazut reteaua, serverul de mail, netul, imprimantele... pe urma au inceput sa functioneze, cu intreruperi, aleator... suficient cat sa te zapaceasca de cap si sa bulverseze toata activitatea. Am asa un dor de duca... si nu pot sa plec... am de lucru acasa... poate fug putin sambata totusi... Nu mai vreau sa munceesc! M-am saturaaat... Dar mai e un pic pana la final countdown. Si peste doua saptamani chiar voi fi in vacanta.
Starea de vacantza... ce mai e si asta? O stare psihica... sa stii ca nu trebuie sa te trezesti devreme, ca nu trebuie sa faci acelasi lucru in fiecare zi, ca poti sa faci doar ce vrei... vorba vine. De fapt ar trebui sa am starea asta in fiecare zi... Intreaga viata ar trebui s-o vad ca pe-o vacanta... De ce atata blazare, atata nemultumire, atata stres si agitatie inutile?! "Relax, take it easy", dupa cum spune un cantec la moda, care tare-mi place... E buna o iarna in toiul verii... Te detasezi de tot si toate...

luni, 23 iulie 2007

varste... cunoastere... aberatii

Trei feţe
(Lucian Blaga)

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"
Tânărul cântă:
"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"
Bătrânul tace:
"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"

Una dintre preferatele mele. Imi plac lucrurile complicate, exprimate intr-o forma cat mai simpla, redusa aproape la simbol, la esentza. Cata filosofie se ascunde in cateva vorbe simple, dar gandite adanc... Mi-am amintit azi-dimineata de semiotica, o disciplina care ma fascineaza. Pentru mine lumea e ceva tainic, presarat cu simboluri care indica drumuri, perspective, posibilitati... De asta imi place si Blaga, cu filosofia lui "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / şi nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte. / Lumina altora / sugrumă vraja nepătrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric, / dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină - / şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micşorează, ci tremurătoare / măreşte şi mai tare taina nopţii, / aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister / şi tot ce-i neînţeles / se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari / sub ochii mei- / căci eu iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi morminte." ...
Cred ca e o mare greseala sa consideri lumea drept ceva banal, cunoscut... Mi s-a intamplat de prea multe ori sa imi dau seama ca lumea NU ne este cunoscuta... doar ne imaginam ca o cunoastem... la fel se intampla si cu oamenii... si chiar cu noi insine. Ma gandeam acum ceva timp ce inseamna "necunoscut", versus "cunoscut" ... Cuvantul are multe conotatii... depinde mult de context. De multe ori definim ceva in functie de antonimul lui... adica "necunoscut" in functie de "cunoscut". Dar ce ne este "cunoscut" cu adevarat? O iluzie... cunoastem partial ceva / pe cineva, si ne imaginam ca stim. Ca stim tot. Si nu e asa...

sâmbătă, 21 iulie 2007

contrarii


Vara tropicala afara si iarna adanca in suflet. Nervi si agitatie in exterior si liniste de biserica in interior... Foc topit peste lacul intunecat... Intrebari fara raspuns... Raspunsuri fara intrebari..."Smoke on the water, fire in the sky". Ascult jazz. Termin ultimele resturi de munci la manualul de germana si vreau sa ma relaxez. O sa ies in sfarsit cu rolele, in ciuda caldurii infernale. Imi iau si o carte sa citesc. Vreau sa ma desfat privind lucruri frumoase, gustand lucruri bune, citind ceva de calitate, vazand un film bun, gandind ceva complicat, frumos si interesant... micile placeri. Voi privi lumea prin cristalele florilor de gheata... lumina filtrata de cristale... curcubeu in miniatura.

vineri, 20 iulie 2007

like a rolling stone


Nu stiu de unde pana unde mi se invart in cap niste versuri...
"How does it feel
How does it feel
To be on your own
With no direction home
Like a complete unknown
Like a rolling stone?"...
Munca, multa munca... Am tot muncit saptamana asta... si tare m-am saturat de-atata munca... la serviciu munca, acasa alta munca, ooof. In rest caldura mare, si din cand in cand am mai iesit la o bere cu fetele - o barfa mica marti seara, si o iesire in Oldies, la un dans... Abia astept sa ma eliberez, sa ma simt si io ca omu', sa ies cu rolele in parc, sa citesc o carte, sa ma uit la un film, sa ies mai des cu gastile (gaska- gasti) mele (4? da 4 gasti...) la o bere, la un dans... poate chiar sa ma duc undeva in concediu... in fine... aberatii... nu am chef azi... nu am chef de nimiiic...
Mda... revin cu completari... caldura mare, agitatie in jur, da' si io zbuciumata... ca sa ma dezmortesc dupa atata munca sedentara iar am taiat-o prin parc spre casa... Un soare de aur topit peste apa inverzit-aurie... lumina aurie filtrata de salciile verzi... vis de vara, de amurg topit... si o senzatie ciudata m-a cuprins. o mare liniste sufleteasca in contrast cu tot zbuciumul meu si cu toata viatza mea privita la rece... n-am nici un motiv sa fiu asa linistita, ba chiar dimpotriva, ar fi normal sa fiu ingrijorata, nemultumita, eventual disperata... si cand colo... eu am (de unde, mai frate?!) certutudinea ca totul e ok si va fi foarte bine. N-are nici o logica si nici nu am motive sa cred ca ceva in viatza mea va fi mai bine; si totusi sufletul meu e foarte calm si linistit. Cred ca hiberneaza la gura sobei, si viseaza. Doarme dus intre nametii iernii inimii.

duminică, 15 iulie 2007

Fade to black


Azi dimineata ascultam cu mare placere "Fade to black", Metallica. O fi trist cantecul, dar suna bestial... Nus' ce am zilele astea, vad ca imi plac chestiile triste.

"...Things are not what they used to be
Missing one inside of me
Deathly lost, this cant be real
Cannot stand this hell I feel
Emptiness is filling me
To the point of agony
Growing darkness taking dawn
I was me, but now he's gone..."

Eh, asa e, nu-s toate zilele insorite, mai e nor, mai e furtuna... Ce daca afara e soare. Dar am baut o bere neagra si mi-a trecut. O iesire cu prietenii in cismigiu la o bere, si mi-a revenit veselia. Trebuia sa fiu plecata la mare, cu gasca, dar iar nu s-a putut... din nou munca; dar sa nu ma plang, eu am vrut-o.

Dar, ma rog, asta nu e problema, daca ma gandesc bine. Problema e ca ceva-i lipseste sufletului meu. Linistea. Pacea. Increderea. Da, si dragostea. E cam pustiu la mine in suflet, si asta ma pune pe ganduri. E toamna, poate chiar iarna... In definitiv, o sa hibernez putin. Sper sa vina din nou primavara candva. Pana atunci, sa ninga pana la stresini, sa fie flori de gheata in geamuri, sa creasca turturi, sa trosneasca aerul de ger... iar sufletul meu sa dormiteze la gura sobei, departe de toti si toate, in afara spatiului si timpului... ciudat contrast, afara vara torida, in suflet iarna... dar asa, la cativa ani, merge... dupa atata zbucium inutil, are si bietul suflet dreptul sa se odihneasca putin...

joi, 12 iulie 2007

ploaia care va veni....

aseara m-a prins furtuna cand dadeam sa plec de la cizmar... sufla vantul de nu se putea, mi-a fost teama ca ma ia pe sus cu totul... eram si cu dana, si ea tot asa slaba ca mine, parca vedeam ca ne zbura furtuna ca pe niste frunze... asa c-am asteptat sa treaca urgia... daca eram singura cred ca ieseam sa alerg in ploaie si furtuna, dar asa nu puteam s-o parasesc pe biata dana si s-o las singura in demisolul in care-si are atelier cizmarul... Ropote de ploaie, fulgere, tunete... a fost superb. A fost o aventura. Eu sunt obisnuita, mi se intampla mereu chestii neprevazute, asa ca le iau asa cum vin, si privesc partea misto a intamplarii... Chiar ma gandeam ca de-o buna bucata de vreme nu-mi mai fac planuri, decat asa, ca linii generale... si incerc sa imi adaptez planurile din mers, in functie de ce intervine pe neasteptate... Nimic nu e fix, totul e in miscare, in schimbare...

PLOAIA CARE VA VENI

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate...

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

marți, 10 iulie 2007

aberatii - iluzia unei insule


"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ...
"... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..."
Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut...
Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism, lumina fara umbra, dragostea fara dezamagire... masa fara sare in bucate... Toate astea sunt complementare, interdependente... nu am avea termen de comparatie pentru una fara cealalta... Fatza si reversul...

duminică, 8 iulie 2007

I'm alive... au, au, au!

Imi simt aproape fiecare muschi... La orice miscare, ceva doare... Nu am nici cea mai mica indoiala ca sunt vie (asta apropo de viata ca vis, visul ca viata), la cat ma dor toti muschiuletzii... Cum spunea cineva din cantonament "la antrenamentele lui justin, daca nu te doare, inseamna ca esti mort". Si cat imi e de ciuda ca n-am putut sa merg in cantonament de la inceputul saptamanii, ca toata lumea, ca sa parcurg toate antrenamentele, sa ascult toate informatiile despre dans... Da, e greu, e foarte greu... sambata, in timpul primului antrenament, credeam ca n-o sa mai pot... si totusi, am mai putut. asta imi place la sport in general, ca poti sa iti depasesti limitele. dintotdeauna mi-a placut sa imi depasesc limitele (de toate felurile), nu stiu exact de ce...
Aerul curat din Breaza... frig seara... gara fantomatica, parca din filmele cu vestul salbatic... dana, salvatoarea, zgribulita si ea de frig si frica, pe peron... vila, fetele, copchilasii si tineretul revolutionar... inghetzata si ceaiul cald... antrenamentele dure... shoppingul... dansul... petrecerea... gratarul... cantecele de drumetie... chitarile si orga... barfele de dupa miezul noptii... cafeaua de dimineata... un mic shopping... multa voie buna... si gata, s-a terminat... drumul zapusitor inapoi spre bucuresti... aer incins, forfota, praf... bucuresti.

vineri, 6 iulie 2007

timp


am mai scris despre timp... au mai scris si altii mult mai intelepti... e un subiect despre care putem gandi, vorbi si scrie la nesfarsit... ma gandesc la "morometzii" lui marin preda... ... si la fraza "timpul avea rabdare cu oamenii"... iar mai tarziu, cum revine cu o constatare... "timpul nu mai avea rabdare". De fapt e oarecum invers... sau nu... Timpul e in noi sau noi suntem in timp? Timpul trece sau noi ne trecem? Oricum perceptia noastra asupra timpului se schimba des si mult... Vorbeam mai demult despre timplul impietrit... Acum vorbesc despre alte doua ipostaze... Timpul care nu-ti mai ajunge, ai de facut mii de lucruri si nu reusesti, ai vrea sa se dilate ca sa poti rezolva totul... Cand alergi, alergi, fugi, te agiti si parca in zadar, timpul fuge mai repede, se micsoreaza, se ia la intrecere cu tine... Iar a doua ipostaza... timpul rabdator... cand oricat de multe probleme ai pe cap, reusesti sa le rezolvi pe toate, cu calm si rabdare, gandesti limpede, stabilesti prioritati, renunti la lucrurile care pot fi amanate si-ti mai si ramane timp pentru tine... un timp linistit si binevoitor... Deci ce e timpul acesta, proteic, cu mii de fetze, cu mii se manifestari? Noi suntem particule de timp? timpul suntem noi? E ceva interior, ceva din fiintza noastra sau e ceva exterior, independent de noi? Unde mergi, timpule...

joi, 5 iulie 2007

asteptare

abia astept sa plec maine seara in cantonament. ma rog, ce-a mai ramas din el, adica doua zile si o seara... fetele ma asteapta, mi-au pastrat un loc la ele in camera... ma asteapta si cele 3 antrenamente pe zi... si febra musculara a unor muschi de care nici nu stiu ca exista.... caterinca, glumele, jocurile de tabara... berile (negre) si inghetatele... abia astept. astea 2 zile n-o sa am vreme sa ma gandesc la nici unele dintre problemele mele, o sa ma resetez total si o sa simt c-am fost intr-o luuuunga vacanta... dar ia sa nu zic hop pana n-am sarit shantzul... inca n-am plecat... da, mi-am facut bagajul, ca de la munca voi pleca direct la gara... am asa un sentiment ca plec intr-o mare aventura... la naiba, plec numai pan' la breaza... nu in patagonia... whatever. Dansul sportiv sa traiasca! Si poate candva o sa ajung si eu sa concurez.

marți, 3 iulie 2007

wake up

De multe ori crezi ca ai gasit ceva ce cautai de multa vreme. Dupa care mirajul, iluzia se sparge in mii de cioburi si ramane in fatza ta realitatea. Simpla si cruda, neplacuta. Chasing waterfalls, chasing illusions. Cred ca cel mai greu in viatza e sa iti dai seama ce vrei, ce iti trebuie cu adevarat, sa desparti iluziile de realitate si sa te privesti pe tine insuti/insati cu sinceritate. Uneori se pare ca trebuie sa dai cu capu'n gard ca sa-ti dai seama ca n-ai ce cauta acolo. Sa te trezesti. Sa te intrebi, ce vreau eu de fapt?... si atunci ce caut aici?... ce ma asteapta? Wake up, man, vorba reclamei. Bea o cafea si trezeste-te... daca tot nu te-ai trezit, da-ti vreo doua palme.

luni, 2 iulie 2007

rock si energie

din cand in cand e bine sa mai vezi si altceva decat de obicei. Castigasem invitatie la B'estival, duminica, la seara greilor rockului, Alice Cooper si Marilyn Manson. Am ezitat putin, dar chiar voiam sa-i vad, sa-i ascult live... Asa ca m-am dus, cu o prietena, si am vazut trei concerte: Wu-Tang Clan, Alice Cooper si Marilyn Manson. Mi-au placut toti. Chiar si Wu-Tang aia, desi nu ma omor dupa hip-hop. Ei... iar batranul Alice Cooper a facut show, Manson a fost la inaltime... O seara incendiara.
http://www.youtube.com/watch?v=xKkmADWFcKM
Lumea, publicul a fost incredibil... Ce nu puteai vedea... Rockeri suparati, vopsiti pe fatza, costumatii stranii, altii care n-aveau nici in clin nici in maneca cu rock-ul... in fine, o amestecatura greu imaginabila, dar haioasa. N-au fost probleme, totul a fost pasnic... Doar ca la final te dureau picioarele de-abia te mai puteai misca, de atata mutat de pe un picior pe altul.

Related Posts with Thumbnails