BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

miercuri, 18 decembrie 2013

Țara lui Papură Vodă

Asta cu Papură Vodă se bazează pe ceva istoric, culmea! Mai multe aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_Craiovei#1735-1770_.C8.9Aara_lui_Papur.C4.83_Vod.C4.83
Mă întreb cum o să se numească epoca actuală în istorie, peste vreo sută-două de ani. Pentru mine e tot un soi de țara lui Papură. Legi fărădelege, democrație doar în sensul periorativ al cuvântului, capitalism socialist, hoție de stat...

Mă gândeam la un moment dat, în timp ce citeam Lacunarele lui Conu, unde vorbea într-un fragment despre în ce hal s-a ajuns în zilele noastre... oare chiar așa e? sau doar așa resimțim noi, părtinitor, că doar alte vremuri n-am trăit, în afară de astea?! Oare pe vremea Imperiului x sau Y era mai bine? Oamenii or fi dus-o mai bine? Să fi avut valori mai înalte? Parcă, dacă mă gândesc mai bine, parcă nu. Adică marea majoritate, masa, era la fel, doar că ghidată de alte legi, alte cutume... dar în esență la fel. Sau nu? E tare greu de spus. Poate tineretul studios să fi fost animat de valori mai înalte, cum au fost, să zicem, pașoptiștii. Mă rog, cred că mă bag pe un teritoriu ce nu-mi este suficient de bine cunoscut, mai ales că istoria e diferită, în funcție de cine o scrie. Din perspectiva asta cică e tare distractiv să citești despre luptele noastre cu turcii în interpretarea turcilor. Ce învață ei la școală despre asta.
Alunecând pe toboganul gândirii, poate și ca să-mi autojustific lipsa de acțiune, mă gândeam la protestele de la noi, astea actuale. Elena s-a dus duminica asta. Eu am zis că nu, deși chiar aș vrea să-i văd în pușcărie pe toți politicienii corupți, tot parlamentul & the gang. Dar chiar nu văd cum. Desigur, într-o țară democratică, după scandalul cu legea supraimunității ar fi trebuit să-și dea toți demisia. Da' ce, doar nu-s proști să dea drumul ciolanului. Dar știm bine că la noi democrația e doar o vorbă care ți se aruncă în față când nu mai ești de acord cu ce se întâmplă. Și atunci? Cum dai jos scroafa din pod? Acu-i atunci. Votam să dam jos scroafa, dar scroafa e scroafă și nu știe să vorbească românește și nici nu e proastă să plece. Partea nașpa e că cu scroafa e simplu, cu clasa politică e mai greu. Că n-ai cu ce-o schimba. Că toți sunt la fel, corupți și/sau coruptibili.
Într-o vreme mă gândeam că poate unii, priviți actualmente ca niște paria, ar putea fi ceva. Dar nu. Oamenii sunt oameni, toți au, toți avem lipsuri... Diferența, e, cred, că unii ajung să și le conștientizeze și să se chinuie să le remedieze ușor-ușor. Păcat că prea puțini.



vineri, 13 decembrie 2013

untitled +n

Ia să vedem... Am fost la "Vițelul de aur" la ARCUB - asta ar fi trebuit sa scriu data trecută, dar uitasem... A fost mișto, mi-a plăcut mult, și mi-a deschis apetitul să recitesc Ilf și Petrov. Drept care, daca de black friday colegii au facut comanda de pe elefant.ro, am comandat și 12 scaune, și Vițelul de aur - e bine ca ambele sunt edițiile necenzurate, ce citisem eu în secolul trecut avea pe ici pe colo pasaje ce se terminau cu puncte puncte.


Așa... a mai fost serbarea de după ziua lui Ionel... în Stuf, joia. Chitiți să dansăm. La locul faptei - surpriză! Era concert Ada Milea. Canci dans. Concertul s-a terminat abia pe la 12 și ceva. Am mai dansat ce-am mai dansat după... doar până pe la ora 2... și ceva. Iar a doua zi, cum era musai s-ajung la 9 pentru Happy Friday, am ajuns, nu-i vorbă, dar am fost zombi toată ziua.

A fost mini-agitațiile black-friday-ene, mărturisesc c-am comis-o și eu, am comandat condimente de pe pastaidevanilie și cărți de pe elefant.ro. Și țoale de pe miniprix, dar acolo mi-am folosit voucherele de retur, am scăpat chiar ieftin. Oricum, în concluzie am spart niște bani pe niște chestii pe care le voiam, dar pe care nu era musai sa le iau toate deodata și chiar acum. Deci tot fraieră se cheamă că sunt.

A mai fost o seară de miercuri în care am reușit, după lupte seculare, să ajung, cu Irina, la concertele asociației ACCUMM de la Șuțu. Am nimerit concert de pian la patru mâini, a fost fain, dar cum eram obosită moartă, mă cam trăgea la somn. În program a fost Schumann, Fauré și Satie. De ultimul nu auzisem, habar n-aveam. În interpretarea aceea, mi s-a părut cam ciudățel, ca să nu zic nașpet pe alocuri. Azi, într-unul dintre rarele momente de răgaz din ultimele luni, când mă chinuiam să îmi amintesc cum îl chema pe nenea compozitorul, am dat căutări pe Google. Nu mai țineam minte decât că una dintre piese se chema ciudat, "trei piese în formă de pară" și am început căutarea de la asta. N-am găsit din prima, am dat de un link pe Wikipedia către Erik Satie, acolo totuți nu scria nimic de forma de pară, doar de Gymnopedie și Gnossienne. Aici a început să îmi sclipească ceva-ceva, de Gymnopedye parcă-parcă... Am dat peste un clip pe youtube pe muzica Gymnopedies & Gnossiennes. Și am rămas mască. Pentru că suna cu totul altfel! Ce îmi sunase discordant și disonant la Șuțu, aici era altceva, exprima altceva, tristețe, melancolie... Mi-a plăcut enorm. Și m-am bucurat că am descoperit și ascultat ceva frumos.



Oboseală, multă. Nervi. Porcărele și porcărioare.

Din când în când, câte ceva frumos. Ba un apus roz-mov, ba un răsărit în aceleași culori - dacă nu mă înșel cumva, au aparținut chiar aceleiași zile, și răsăritul cald, oranj-roz, și apusul, oranj-roz-mov. A mai fost un răsărit spectaculos, cu nori întunecați și amenințători târându-se dinspre 1 mai spre gara de nord, iar de deasupra lor, decapitându-i cu razele sale aurite se ridica maiestuos soarele. Iar pasajul basarab se bucura de o belvedere incredibilă.

Update:
Și era să uit, Ioana Alistar și-a lansat florăria online - Sympa Fleurs. Am fost, cu emoții că n-o să ajungem, la evenimentul de lansare de la Coftale. A fost tare frumos, atmosferă faină, decorațiunile de craciun ale Ioanei foarte frumoase. M-am bucurat mult pentru ea, sunt sigură că va avea succes!

Related Posts with Thumbnails