BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 29 iulie 2008

o biserica ne-standard - Tsarevets


din ciclul "amintiri din Veliko Tarnovo", regretam la greu ca nu mai aveam leva cand am ajuns la biserica din cetatea Tsarevets... Costa 3 leva sa faci poze inauntru, iar eu... lefter popescu. Asa ca azi am cautat pe net poze, si tare m-am bucurat cand am gasit aici. Imaginati-va o biserica obisnuita pe dinafara si complet atipica pe dinauntru. Intai mi-au atras atentia usile. Masive, metal, in... basorelief?
Intri si... surpriza! Interior auster, si picturi moderne! Temele, subiectele, sunt bisericesco-istorice, dar nici gand de pictura bisericeasca, asa cum o stim noi...

Am stat inauntru putin, nu-mi dau seama daca mi-a placut sau nu, daca atmosfera mi-a transmis ceva sau am privit-o ca pe un experiment reusit... dar cert e ca m-a impresionat cumva.

luni, 28 iulie 2008

Metallica, Sofia, Veliko Tarnovo & friends



Cate peripetii marunte s-au intamplat de cand ne-am vorbit sa mergem la Metallica, pe 25 iulie, la sofia... Dupa ce-am luat biletele, peste vreo luna sau chiar doua, s-a anuntat Metallica si in Romania... Pe urma, a renuntat Ana-Maria Miha la bilet... l-am inhatzat eu pt Alex... pe urma au fost faimoasele discutii legate de cazare, Alex a renuntat sa mai vina, eu nu... Pe urma nu s-a mai auzit nimic pana cu 2 zile inainte de plecare... In fine, ne-am adunat vineri dimineata la OMV-ul de langa City Mall... la 7... lipsa la apel Domi... care s-a (a fost) trezit abia la 7 si 15, cand ne-am dat seama ca e o probl... evident, intre timp, unii ne-am distrat, altii s-au enervat... deja primele semne de schisma in grup au inceput sa apara, palide... in fine, ajunge si Domi... ne imbarcam in cele 3 masini... Evident in masina lui Domi a fost cel mai misto... Domi, Ana, io, Raluca si Iulian, prieten de-al lui Laurentiu... Nu-i stiam nici pe Laurentiu, nici pe Iulian, dar s-au dovedit a fi de gasca. Ei, asadar, mergem, mergem, mergem spre sofia... ne razletim, iar ne adunam... Ajungem in Sofia pe la 3 si ceva, gasim hotelu', ne cazam... Bagam o bere, o gustare, si-apoi pornim catre stadion, sub organizarea grupului stresat si organizat... noi, masina lu' Domi, deja eram priviti ca niste oi negre... Mergem mult si bine pe jos prin Sofia, in cautarea stadionului... nu eram deloc siguri ca mergem in directia buna (din cauza minunatelor placute cu nume de strazi, care lipseau aproape cu desavarsire...), in fine, intrebam pe unii, pe altii, ajungem. Stadionul plin ochi, locuri canci, am stat pe scari, in picioare...

organizare proasta, coada la bere de o ora si ceva, in fine... un personaj care trasnea a transpiratie, bine ca la un moment dat s-a carat... Metallica au cantat bestial, nici nu se putea altfel, a fost superb...
a fost o experienta care a meritat.

Ei, si dupa concert... a inceput distractia. hai sa vizitam Sofia noaptea... am mers si-am mers si-am mers, am vazut centrul istorico-politic, am vazut de-afara catedrala Aleksandr Nevski si Sfanta Sofia, am citit explicatiile, am ajuns cumva pe la zona cu cladiri oficiale (adunarea nationala, ministere etc)... ne dureau picioarele, voiam sa mancam si mai ales sa bem ceva... unii, din aripa chibzuita, au plecat la hotel sa doarma... restul am continuat sa bantuim prin oras, cautand o carciuma... intr-un final am gasit una, dar unde ne-au zic ceva ca peste o ora... n-am inteles peste o ora ce, ca nu o prea rupea pe engleza... asadar ne-am carat... era un magazin nonstop pe-aproape, am luat cate ceva de potolit foamea si setea, si-apoi... la hotel. Noi, aripa oilor negre, ne-am adunat, am trancanit, am baut beri (raluca, nebunatico!)... Micul dejun trebuia sa fie la ora 9, da' noi, oile negre, am zis ca si 10 fara un sfert e ok... Dar la 10 fix daca n-au strans bulgarii micul dejun-bufet suedez... abia am mai apucat cate ceva resturi...
oamenii stresati si organizat au hotarat ei si pt noi sa ne adunam in fatza hotelului la 11... noi am aparut pe la 11:20... drept care nervi, stresuri, chestii pe capul lor.. noi voiam sa mergem la Veliko Tarnovo, era decis deja ca o sa ramanem acolo peste noapte... altii au zis clar si ritos ca ei vor sa ajunga in Bucuresti sambata, dar c-or sa treaca prin veliko tarnovo... iar restul erau semi-nehotarati daca or sa ramana sau nu. Primii au plecat grabitzii, care voiau sa faca si un tur al Sofiei... Apoi am plecat si noi, cele 2 masini ramase... Am ajuns si la Veliko, trecand printr-o ploaie zdravana... iar la intrarea in oras ne pierdem unii de altii... iar nervi, iar neintelegeri, ne gasim cu greu, iarasi fiecare cu interesu' sau, unii zic hai sa vizitam cetatea, noi zicem hai sa gasim intai cazare... Pana la urma am plecat sa cautam cazare noi trei gagigi, Ana, Raluca si io... intai n-am gasit nimic, am mers in jos pe-o strada si am luat la rand toate pensiunile... nu gaseam, intrebam daca ne pot recomanda altceva prin imprejurime, ei ne trimiteau mai in josul strazii... si asa ajungem la cea mai dubioasa intamplare a calatoriei... ne trimit unii la guesthouse Oseana... dam sa intram, usa de lemn, inchisa zdravan... hai sa sunam la interfon... intreaba raluca daca au camere... zice ca da... o rugam pe apropitara sa vina sa discutam... dupa ceva timp deschide usa o tipa intre doua varste... cu o claie de par grizonat facut permanent, machiata, foarte decoltata, intr-o rochie scurta colorata strident... avea si niste ochi verzi alunecosi... gagicile, disperate ca nu gasisem cazare, mai-mai sa zica ca gata, luam aici camere... la care io zic hai sa vorbim cu restul... dupa e inchide aia usa, le zic, bai, voi ati vazut cum arata aia? si ce casa ferecata are? asta are moaca de matroana. (o fi fost sau poate nu, dar era taaare dubioasa). drept care renuntam la ideea de a lua camere acolo, zicem sa ne intoarcem in centru... sa cautam un hotel-pensiune despre care auziseram ca e misto... hotel confort... Il gasim, tragem si-acolo o emotie, ca sunam la usa si nu deschide nimeni, dar intre timp vine de prin vecini gazda, are si camere... incepem sa sunam oamenii... care se cam risipisera...
in fine, in concluzie, dupa multe gandeli si razgandeli am ramas in veliko numai patru: Domi, Ana, Raluca si eu. Ei, si abia atunci a fost cel mai bine, fara oameni stresanti care sa ne faca programul dupa cum le convine lor... Am vizitat cetatea, care e foarte frumoasa, si un sat-muzeu din apropiere, Arbanasi.. Dupa care am plecat linistiti catre bucuresti. Pozele din Veliko Tarnovo (traiasca aparatu' foto al lui alex) sunt aici: http://picasaweb.google.ro/liubagrecea/BulgariaVelikoTarnovo

joi, 24 iulie 2008

imagini


nori grei ameninta prin plafonul de sticla... rafale de ploaie izbesc geamuri, masini, pavaj... un caine mic, gras, umbla tantos cu coada ca o secera in sus.. e ca o virgula neagra langa tufa... oameni tzopaind printre balti... o geana de soare... dimineata schimbatoare... nori mari si pufosi si albi zburda pe albastrul adanc al cerului. Tineri, copilasi, pe terasa de la Motoare... lume pestrita. Raze de soare care cad in redactie prin plafonul de sticla. Un gandacel-carabus sau ce-o fi el se taraie pe mocheta gri... este unul dintre ostenii trimisi de Imperiul gandaceilor sa cucereasca trustul... ne-au invadat, sunt peste tot. O nectarina. Nori de purpura tiviti cu aur la apus, drapand ultimele raze de soare. Trilu-lilu. Culoare.

vineri, 11 iulie 2008

ganduri


"The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong." Mahatma Gandhi. Asta e un citat care azi mi-a atras atentia, asa ca mi l-am notat. si unde sa fie mai in sigurantza decat pe blog...
Aveam super-ocazia sa primesc de la Rali o invitatie la Judas Priest... cum ea nu stia la ce ora incepe exact, stia doar ca se intra de la ora 4, am preferat sa nu ma arunc, stiind ca azi e vineri, zi lunga la munca, zi de predare a ziarului. Pe la ora 7 imi terminasem treaba, si-mi ramasese o singura pagina... Deja imi venea sa ma zgarii pe ochi ca n-am luat invitatia, parca vedeam ca se termina ziarul mai devreme... ei, si de atunci, de la 7, tot astept textul pentru pagina 14... fata scrie, scrie, scrie, acum il modifica... in fine, macar nu-mi mai pare rau ca n-am luat invitatia, ca tot n-as fi ajuns la concert, desi Judas Priest cantau (am aflat azi, din EVZ) abia de la ora 22...
Asa, de plictiseala, am inceput sa citesc blogurile altora... si apoi propriul meu blog, si anume ce scriam eu anu' trecut... ce ganduri imi treceau prin minte... Da, e frumos un jurnal... iti amintesti anumite fragmente de viatza care, altfel, poate ar fi palit sub praful timpului

miercuri, 9 iulie 2008

Gashca vs grup


Ce e o gashca? (ca daca scriam gasca, poate ar fi parut ca e vorba de calatoria lui Nils Holgersson, si nu e...) Dupa cum scria un prieten, intr-un comentariu recent, "nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"???". Exact! Asta e o gashca... Niste oameni carora le pasa unii de ceilalti, niste oameni care se cunosc (mai mult sau mai putin) dar au niste valori comune, care se accepta asa cum sunt, care accepta o parere diferita fara sa se simta atacati, care nu impun ceva celorlalti... O gashca e ceva ce rezista in timp, peste conjuncturile de interese efemere, peste perioade mai grele, peste vremuri in care membrii nu s-ai mai reunit... O gashca adevarata e ceva destul de rar in zilele noastre, si tocmai de aceea trebuie pretuita.
De-a lungul vremii, fiecare am facut parte dintr-o "gashca" efemera... pe care eu as numi-o mai degraba "grup" - adica un grup de persoane care s-au intalnit intr-o anumita conjunctura, pe care le-a unit o situatie, un interes... Si dovada ca nu era o gashca, ci doar un grup de indivizi consta in faptul ca dupa ce a disparut ceea ce i-a adunat, membrii respectivului grup n-au mai tinut legatura, au plecat care incotro vazandu-si fiecare de interesul sau. Un grup de persoane care de fapt are fiecare alte interese, alte ganduri, alta structura...
Cred ca de aici apare si principala diferenta intre gashca si grup: ce-i uneste pe mebri - valorile comune sau interesul de moment. Deci, nu toate grupurile pot deveni gashti...

vineri, 4 iulie 2008

unde dai si unde crapa


cum poate o saptamana sa inceapa bine si sa se termine prost... ei, uite ca se poate. Marti mare intalnire la Motoare cu oamenii din grupul de mers la Metallica. Amuzant, stabilim una-alta, ora plecarii, locul, cate masini...printre rafale de ploaie care ne faceau ba sa ne adapostim, ba sa iesim iarasi la mesele descoperite... raman de adunat oferte de cazare, totul e minunat. Incep sa vina ofertele, destul de scumpe... cel mai afectat e alex, care e intr-o pasa financiara proasta... dar evident nu poa' sa recunoasca asta in fatza gastii si atunci baga mesaje cu subtext, gen bate saua sa priceapa iapa... si iata ca astazi se produce deznodamantul spectaculos... m-am ofticat, dar... in definitiv n-am de ce sa ma amestec in orgoliile masculine (care pe mine ma fac sa rad). asadar ma voi duce solo in Bg la Metallica. sad but true. dar va fi bine, stiu eu!

Related Posts with Thumbnails