micutze aberatzii

O zi amuzantă. Am plecat din Bucureşti dimineață, pe un soare primăvăratic. Am ajuns destul de repede în Ploieşti, unde ne-am decis pe drum să ne oprim la o cafea unde opreau şi cei din cealaltă maşină ca să-l adune pe Vulturaş. Vulturaşul venise din Moreni după o noapte de beție ca să sărbătorească sosirea acasă din Anglia şi era cu văr-su şi soția acestuia, apoi se alaturaseră Baftă, Vera şi Domi. Mişto restaurantul, într-o casă boierească veche foarte frumoasă. Am stat mai mult de-o oră la taclale. Am pornit rezonabil, cu o cafea, după care tot văzându-i pe alții cu "borcanul" de Grolsch am descoperit că merge tare bine şi o bere chiar şi aşa la ora 11 jumate dimineața. Apoi, în buna tradiție mocăită, într-un târziu, am pornit mai departe. Planul era să ne adunăm cu toții pe la Cheia, la intrarea pe Valea Berii să halim bunătățuri de la mama lui Baftă. Pe drum ne-au ajuns şi Cătă şi Vali. Spre Valea Berii dinspre Cheia s-a pornit o ninsoare straşnică. N-am putut opri pen

Ieri - o zi de recuperat cam tot ce n-am reuşit până de Crăciun şi îmi rămasese pe creier deranjant. În cele din urmă am reuşit, obosită moartă şi căscând din două în două minute să îmi adun bagajul şi mințile, numai bine pe la ora unu şi noaptea. * gânduri. antigânduri. senzații stranii, trăiri intense, comunicare misterioasă, cheie şi poartă, trecere, muzică, multă muzică, intensitate, uneori comunicare nereuşită, surprize. aparent unele chestii par să se lege într-o poveste - ziceam la un moment dat că firul fantastic împletit cu realitatea nu pare a duce niciunde dar că îl las să se depene, poate s-o lega vreodată într-o temă sau mă rog, vreo povestire fantastică. Zilele trecute, nu ştiu cum şi de unde, par să fi apărut fire epice care ar putea da oarece consistență şi un sens ciudat întregii fantezii. Dar să nu mă pripesc cu concluziile, pâlpâirile astea pot fi înşelătoare... Oricum, e interesant cum se desfăşoară totul, neaşteptat şi ciudat. Mă bate gândul să încep să însă

Dimineață aurie. Răcoare. De la Timpuri Noi până la dentist am mers cu soarele în față, strălucind. Dentistul mi-a cam tras clapa în sensul că a întârziat juma' de oră. Cum îmi plăcea strălucirea soarelui, am zis că e o zi bună pentru o alergare în Herăstrău. Zis şi făcut, cum am ajuns acasă (că tot n-aveam voie să mănânc) am tras pe mine țoalele de alergare pentru vreme rece şi am pornit. Răcorică, dar mai ales pe unde bătea vântul era mai brrr. Lacul se dezghețase zdravăn față de ultima alergare. Acum nu mai ziceai că e iarnă, mai degrabă început de primăvară. Soarele strălucea vesel şi poleia cu razele lui joase totul, presărând magie şi frumusețe peste toate. Nici nu mă aşteptam la aşa frumuseți. Spre final, când şi soarele s-a ascuns, a început să mă muşte frigul întețit de vânt. Mi-a luat vreo juma' de oră să îmi decongelez degetele de la mâini şi să ma simt dezghețată complet sub duşul fierbinte. Odată dezghețată am trecut la misiunea making of sarmale. Bricolare de

zi luminoasă. aurie. bucurie. temperată. vârtej. culori. recunoştință. iubire. gânduri. mici îndoieli. încredere. armonie. deschidere.

simțiri. un cadou money can't buy. inexprimabil. culori şi neculori, străluciri, tresăriri, alunecări, topiri, intersectări, aripi, zbateri, tulburări, atemporal, contopire, separare, adagio, răsfirare, recompunere... kind of magic... nebunie totală.... minunat... dureros... fericire... tristețe... toate laolaltă... amestec. unbelievable. thank you, Santa. ceva s-a schimbat, atât de subtil încât e mai mult o senzație vagă. totul e la fel şi totuşi nu e...

Paşi după paşi prin zăpadă. Norii fac piruete şi se răsfiră lăsând să clipească mirat un ochi de cer deasupra depresiunii albe, a căsuțelor şi a munților din fundal. Urcăm prin zăpadă umedă, de pe brazi cade zăpadă în curs de topire. E neaşteptat de cald pentru vremea asta. Ajungem la o poiană acoperită de un strat gros de zăpadă.  Apoi mergem la peştera de lapte (habar n-am de ce i se zice aşa, e o peşteră obişnuită. Singurele chestii interesante erau "stalagmitele" de gheață de la intrare).  În drum spre ea am dat de vreo două zone de unde se vedea impresionant depresiunea pudrată cu zăpadă peste aşezările omeneşti, cu norii în fâşii sprijiniți pe umerii albaştri-cenuşii ai munților. Şi un soare invizibil colora norii în nuanțe pale. Totul filtrat printre brațe de pin ce încercau să ascundă tărâmul de basm. Ne-am întors în poieniță după care am pornit mai departe pe dungă galbenă către Tâmpa. O vreme am coborât prin nămeți, apoi am mers pe un forestier, apoi

amuțesc gânduri. ele nu se lasă. trăncănesc, se insinuează, alunecă, mişună, bârâie, n-au stare. grea muncă, să faci gândurile să stea. să tacă. să dispară. zgomot de fond şi microagitație. sau linişte. scurte perioade în care tac nebunele şi nu mai nasc dragoni şi alte bălării şi îndoieli, şi dezdoieli şi poveşti şi derapaje drifturi. încerc să înlocuiesc derapajul gândirii cu simpla observare atentă... dar nu e deloc uşor... chiar al dracului de greu...

zile armonioase, în care totul curge lin, emoțiile şi acțiunile şi gândurile se îmbină şi se desfăşoară ca paşii de vals, pe o muzică neauzită, cresc, se învăluie, se cuprind, se titirezesc... totul e în armonie, totul e la locul său şi toate se completează... şi zile pe armonii mai stinse, îndepărtate, înfundate, când te simți obosit, uşor disonant sau oricum nu în totală armonie cu universul... gândurile şi zgomotul de fond muşcă, ronțăie muzica şi armonia, înfig un pumn în stomac, planează ca păsări negre în jurul minții neputincioase... oboseală, dureri vagi de cap, nori şi un fel de sfârşeală... alunecare... o imagine luminoasă obsedantă... o mică muşcătură a gândului şerpesc... dorință de cunoaştere... de înțelegere... tentativă de ieşire din starea amorfă... dialog mut... incert... nesigur... dans îndepărtat în adâncurile cețurilor... trecere prin interior... şerpuiri, învăluiri, răsuciri, devorare...

Aseară a fost petrecerea Pastel. Foarte reușită. Am și dansat, am și stat la trăncănelile de afară, timpul a trecut în zbor. Mi-era că după paharele alea de vin o să fiu mai muci, dar m-am trezit relativ ok față de ce putea fi. Doar că după ce mă trezisem să merg la baie pe la 5 sau 6 am dormit un somn d-ăla de zici că nu dormi, d-ăla obositor. Așa că după masă m-a pălit un somn și un ne-chef rare. O zi mai difuză cumva, totul e cumva ca după o perdea ușor izolatoare, lucrurile sunt, se văd, se simt dar cumva îndepărtat, difuz...

Am pornit în excursia la Vârful cu dor şi Colții lui Barbeş cu o frică bine temperată. Joi seara, la şedința de ghizi, am descoperit că nici unul dintre noi cei 4 nu făcuse traseul. Ninsese deja şi urma să mai ningă. Şi nu ştiam care e starea traseului în aceste condiții. Ninsoarea se pornise după cum mă aşteptam încă de cu noaptea. M-am echipat, mi-am făcut curaj şi am pornit. Ningea, pe străzi nici țipenie la ora 5, şi bătea vântul. Am ajuns cu metroul la Horoscop - punctul de întâlnire - autocarul nu se vedea, şi abia la a doua privire am văzut grupul nostru adăpostit de ninsoare sub streaşina blocului. A sosit şi autocarul, don' şofer simpatic, ne-am instalat, s-a retras doar un singur participant, în rest veniseră toți. 34. şi noi 4 ghizi. Ovidiu se ocupa de relația cu şoferul. Se informase şi despre traseu, despre cum e zăpada... Şi noi, fiecare, ne informaserăm şi teama s-a mai dus. Aveam planuri, plan de rezervă, ştiam cum să împărțim timpul pentru dus şi întors cât s

Am mici emoții. Cam multe necunoscute în ecuație. Cred că o să ne descurcăm şi va fi bine, dar chiar va fi o premieră. Ne bazăm unii pe alții şi chiar va fi un efort de echipă susținut. O să fie solicitant pe toate planurile. Chiar e prima dată când îmi asum atâtea riscuri şi mai depind şi alții de mine. Botezul focului (al vremii, in fact). Poate o să capăt mai multă încredere în mine... sper să învăț multe chestii mişto. Aşa cresc copiii mari... Cred (sunt sigură de fapt) că toată nesiguranța asta e doar în capul meu. Că şi în Rodnei bunăoară aveam doar hărți şi nimeni nu făcuse vreodată traseul. Doar aşa, aveam un confort moral că suntem toți în aceeaşi situație şi că ne ajutăm şi că ne ştim şi că negociem şi ajungem la cea mai bună soluție pentru grup. Oarecum comparabil. Doamne-ajută!

o noapte dormită aproximativ. brusc nesomn. nesomn pe ritmuri de metal. evident a doua zi m-am trezit cu chef de ascultat rock şi metale. seara în capul meu s-a făcut un mix între adagio (care îmi cântă în cap foarte des lately, după o perioada de absență) şi ceva rock. şi totuşi e armonie. negânduri. un fel de comunicare mută. it's ok. mă bucur că e bine.

intensitate. me not me. fără bariere. un fel de comunicare. nongânduri. ghidaj printre fantasme. care eu, care tu. cine suntem. contează? un soi de teamă de necunoscut, evitare, manevre evazive. nu pare vreun pericol dar ceva parcă era dubios. o fi sau ba. exit. drumul prin cețurile dense. umezeală pătrunzătoare şi rece. deschidere. comunicare. oglindire în nu ştiu exact ce. cum mă văd sau cum mă vezi. sau cum sunt. sau ce sunt. şi cum şi sau ce eşti. văd doar în partea mea de oglindă. dincolo eşti un tu. nu te văd, nu ai chip, nici nu vreau să mă uit la tine, dar îți țin oglinda să te vezi cum te simt eu. care eu, care tu. nu mă aşteptam la felul cum mă văd în oglind ta. straniu. posibil? o încercare de ajutor. culori. roşu închis, puternic, viu. şi violet (purple, că în română nu e aşa exactă nuanța) strălucitor. târziu, alt dialog. albastru intens şi violet. şi exorcizarea fricii de a pierde pe cineva drag. greşit spus exorcizare, că e invers. să o observi, să nu fugi să nu

Zi mohorâtă, cețos-ploioasă. Madama cu coasa a mai luat pe cineva (mama unui prieten) lăsând un gol în viețile unor oameni. O fâlfâire de catifea neagră şi un suflet a alunecat din lumea asta către... nu ştim. Îmi reamintesc stările de după moartea lui Alex... N-a fost uşor, nici simplu, durerea n-a trecut practic niciodată dar s-a diminuat, s-a ascuns în cotloane întunecoase şi se trezeşte în astfel de situații, când cineva cunoscut trăieşte o astfel de pierdere... În ultima vreme - cred că jumătate de an sau chiar un an - fâlfâirile negre printre prieteni şi cunoscuți au fost mai dese ca înainte. O fi mai flămândă, sau poate doar se învârte prin cercuri mai apropiate... Că face ravagii zilnic prin lume, ştiu, doar că atunci când omul luat are un nume, un chip sau e cineva foarte apropiat cuiva cunoscut... e cumva mai puțin abstract. Scriind asta îmi dau seama ce superficială sunt. N-oi fi singura, dar nu e o scuză... Halal compasiune... Am mai bătut câmpii despre asta...  https

O zi de sâmbătă ce nu începea sub auspicii prea grozave. Cea mai naşpa chestie e că cei de la Oxigen au anulat excursia-competiție "Îndrăgostit de Crai" prin satele Măgura şi Peştera. Deci a picat şi tura 3 de practică, şi competiția care părea a fi tare faină. Asta mă bulversase suficient cât să nu-mi amintesc că puteam să îl sun pe Tode care de luni sau marți îmi zisese că merge cu Lus pe munte, sau să încerc să prind loc la excursia la Diham cu Ted. În capul meu însă era blanc şi abia azi mi-am amintit variantele astea. Colac peste pupăză, de ieri începuseră să mă doară oasele şi să am o stare gripală - de aşteptat după ce dimineață înghețasem 30 de minute pe podul Basarab aşteptând tramvaiul 1 şi apoi încă 15 aşteptând 139. Deci dimineață m-am trezit cu dureri surde de oase, de spate şi şale, nici de dormit n-am reuşit să dorm pe săturate. Cu o stare "minunată" aproape depresivă m-am târâit prin casă, am băut nişte ceai cald şi tadaaam mi s-a pus pata să ies s

bâjbâială printr-o lume cu repere în plină schimbare. efort de schimbare a perspectivei. dinspre eu spre lume cumva invers. ordine şi haos, jonglerii. ceva e schimbat, un fel de la fel dar foarte altfel, din ce în ce mai impalpabil. se pare că a observa pur şi simplu îți rezervă surprize, chestii pe care altfel nu le vezi, că eşti prea ocupat să te gândeşti la cine ştie ce. asimilez lent, în doze mici, o filosofie nouă. habar n-am unde duce, dacă o fi validă, parțial or ba. deocamdată bâjbâi printr-un haos în egală măsură familiar şi misterios. mici mirări, mici joculețe, v-ați ascunselea, dans, leapşa, mai în glumă mai în neserios. şi perioade oarbe şi mute şi surde şi habar n-am.

Foşnet mut de fluturi. Colorați viu, nebuni, strălucitori. Apoi treptat dar de la un moment fără semnificație culorile s-au stins, au amuțit, au dispărut din lume. Sunet fără ecou, aripi fără culoare, neculori, nesunete, nesentimente, ne-simțuri, ronțăite de viermii gândurilor. Un fel de ceață, distanță, ani lumină depărtare de... nu ştiu exact ce, de... lumină? de mine? care mine? acest eu îndărătnic care vrea chestii şi care îmi mută pe nesimțite lunecarea grațioasă pe norul de nongânduri şi senzații spre un derapaj tinzând spre căzut în fund pe patinoarul gândirii lucii lucide. Fâlfâieli surde şi mute şi invizibile, foşnet inexistent, întrebări de nerăspuns şi de nepus, mirări şi nemirări, totul în acelaşi timp. Departe. Departe?

În ciuda gripei sau virozei care m-a înhățat de joi (ieri am zăcut în casă şi m-am refăcut cât de cât), azi am decis că musai să serbez 1 decembrie alături de prieteni. Cumva mă felicit că am aruncat cu întrebarea dacă nu facem ceva împreuna cu toții din gaşcă că iată, aşa (poate a contribuit, sper) am ajuns ca Mimi şi Conu să propună o adunare la ei, cât să ne uităm la paradă, să facem mici şi să pălăvrăgim.  Neaşteptată a fost reuşita lui Clau să o scoată pe Irina dimineața în oraş - am zis că nu pot rata asta, aşa că spre 11 eram la Unirii la Starbucks trăncănind cu fostele mele colege - mai ales de Irina nu mai ştiam mare lucru şi punându-ne la curent cine ce mai face, ce mai vrea, ce-i mai trece prin cap. A fost tare mişto, îmi era dor de Irina şi de felul ei de a fi. Am ajuns după ora 1 la Mimi-Coni, deja tutti ajunseseră, se uitaseră la paradă, ba deja începuseră să prăjească micii. Micii sfârâiau, Baftă şi Cătălina îi întorceau şi supravegheau, restul beau una-alta (eu am