BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 28 decembrie 2007

Agamemnon si demonii societatii de consum

Ia sa scriu eu o ultima aberatie pe anul asta, inainte de-a pleca in marea excursie de revelion in Covasna, comuna Arcus...
Zilele astea de vacanta au fost ori aglomerate rau, ori complet linistite. Intr-una din zile, duminca sau sambata trecuta, am fost la o piesa la Metropolis, "Agamemnon".

O piesa foarte curajoasa; mi-a placut foaaaarte tare, lucru pe nu-l spun prea des. Ganduri pe care le-am gandit, subiecte despre care-am vorbit deseori cu prietenii... Expunerea brutala a unui mod de viata pe care il detest, viata tip fast-food, viata de consum. Publicului i-a cam ramas in gat piesa, sau in orice caz nu a fost foarte entuziast. Interesanta si regia, si colajul piesa-generice de film de animatie, fragmente de documentar... si fondul sonor. Am gustat aceasta critica virulenta, mi-a placut la nebunie. Ce amestec are Agamemnon? reactualizarea miturilor in situatii prezente; mai bine vedeti piesa, cand se va mai juca.
Cum spuneam subiectul asta ma urmareste. nu mai departe de ieri, in vizita la nasii mei, printre cele 4600 de subiected s-a aflat la loc de cinste critica consumismului si a modului de viatza tip american... sunt convinsa ca si in cele 5 zile de la Arcus subiectul asta va reveni in discutie... pentru ca ne deranjeaza, ne obsedeaza, pentru ca ne asalteaza cu cele sapte mii de ipostaze zilnice... sunt multe de zis pe tema asta, dar o sa revin alta data...

marți, 25 decembrie 2007

stare


stare de bine... usoara neliniste... liniste si neliniste... calm... dorinte... de nepatruns este viitorul... ar trebui sa nu-mi fac griji... oricum nu sta in puterea mea sa rezolv problemele si enigmele pe care mi le arunca sortii... shine on you, crazy diamond...

oare ce ma asteapta? oare ce va fi... vorba unei prietene, e bine sa ai nordul la busola... da, am nordul, stiu ce imi doresc, dar toate celelalte puncte cardinale imi joaca feste, danseaza, se ascund, se intorc cu susu-n jos, albul e negru, negrul e alb, bine si rau se amesteca, se deghizeaza, si se dau fiecare drept altceva, lumea se schimba de carnaval intr-o sarabanda neinteleasa... chiciura in copaci... peisaje de basm... frig... gripa cea ticaloasa ma chinuie inca de-o saptamana si ceva si ma invaluie cu marunte tristeti depresive pe care le tot ignor, sau macar incerc... ceai cald... mama... liniste... multa liniste... prea multa liniste? caldura in suflet... muzica buna... prieteni care desi departe sunt aproape... sentimente bune... asteptarea excursiei de revelion, in Covasna, comuna Arcus... amalgam.

duminică, 23 decembrie 2007

curatenie generala


iata un an care chiar se incheie ca la carte. se termina etapa mccann (poza e o amintire a biroului meu...), s-a incheiat si ciudata dar frumoasa poveste... hm, n-as spune chiar de dragoste, n-am termeni ca s-o definesc, de fapt. nu mi s-a mai intamplat sa coincida asa spectaculos finalurile mai multor lucruri...
si-acum sa facem curatenie. se deschid larg geamurile, sa intre soarele si aerul, se scutura bine amintirile de regrete sau alte mizerii, se arunca gandurile negre adunate prin coltzuri, se sterge praful de pe veselie, se pune muzica taaaare, se danseaza de nebuna singura prin casa, se arunca tot, tot, absolut tot ce nu e strict necesar sau nu e frumos si se face loc viitorului. se pastreaza doar si numai ce e bun, frumos si de valoare sufleteasca, se pastreaza amintirile frumoase, se pastreaza prieteniile cu oamenii deosebiti.
deci sunt extrem de ocupata acum, desi practic n-am nici o treaba (munca). Sunt in curatenie generala, si e foarte bine ca-i asa!

miercuri, 19 decembrie 2007

zadarnicia zadarniciilor - intre seriozitate si parodie





Doar muzica, no comment.
Si inca una:

duminică, 16 decembrie 2007

buna dimineata & fulgi de seara


desi am stat putin pe ganduri, am publicat si ce-am scris, gandit si simtit aseara, desi e foarte personal. dar asta sunt eu, n-o sa ma apuc sa neg. incerc sa fiu asa cum sunt, sa nu ma ascund, sa nu imi creez masti prin care sa par mai buna, mai frumoasa sau mai stiu eu cum. am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati, sa te vezi asa cum esti, cu bune si rele; sa nu te minti singur/a. Pentru mine, sa-mi astern gandurile, negru pe alb, e un proces de sublimare. in acest timp imi pun ordine in minte si-n simtire. si peste ani imi voi aminti mai clar ce am trait, ce am gandit si de ce.
azi e o noua zi. gandurile triste s-au cristalizat, le-am admirat ca pe niste fulgi de nea, apoi s-au topit si s-au dus. Viata e o permanenta schimbare, te pune in cele mai ciudate situatii, pe care nu ti le-ai fi putut imagina, apoi iti dai seama ca totul trece, viata merge mai departe, iti inveti lectia, devii (poate) mai intelept/inteleapta si mergi mai departe. ce nu te omoara te face mai puternic, e o certitudine. Viitorul e o mare necunoscuta, o provocare continua. Am invatat sa nu imi fie frica de ce va fi, sa nu ma tem de schimbare. Am invatat sa nu ma tem de oameni, chiar daca pot sa ma raneasca. Am invatat ca de multe ori lucrurile trebuie luate ca atare, in stilul: situatia este asta; ce pot face mai departe; fara intrebari inutile de genul dar din vina cui, dar de ce, dar la ce bun samd.
Asadar, azi e prima zi din restul vietii mele. Un nou inceput. Fiecare zi este un nou inceput. Fiecare zi poate fi minunata, daca vrem sa fie asa. Fiecare clipa. Dar suntem oameni si uitam asta. E nevoie de ceva neplacut ca sa apreciem, prin contrast, clipele placute. Eu una, aleg sa pastrez in amintire doar ce-a fost frumos si sa uit restul. De ce sa-mi imcarc amintirea cu neguri, si-asa clipele frumoase sunt destul de rare, mai bine le pastrez doar pe ele. Amintirile cu amintirile, prezentul cu prezentul, viitorul - sa vina. Iubesc provocarile; oare, destinule, ce-mi mai pregatesti?!


Seara... ninge... ningee... sunt un fulg printre alti fulgi... plutesc. zbor, ma invart in lumina, stralucesc, dansez, vantul ma spulbera, ma duce aiurea... Ninge atat de frumos... totul e alb, tot ce-a fost gri s-a acoperit de nea... Fulg de nea, esti efemer, dar cat esti, faci lucrurile sa para mai frumoase...

sâmbătă, 15 decembrie 2007

ne-comfortably numb


O zi ca oricare alta... nimic. a fost o zi de jale interioara, de alegere a binelui de rau, de limpezire, de despartire mentala de trecut. as fi vrut eu sa fi fost comfortably numb... ba nu... mai bine asa. asa stiu ca traiesc. unele lucruri se termina... altele vor incepe candva... ar fi trebuit sa fac curatenie in casa... dar am inceput prin a face curat in suflet si-n minte. sunt putin trista pentru cele ce s-au sfarsit... desi e mai bine asa, cu siguranta. atunci de ce n-am inima usoara? greu de zis. nu voi publica aceste ganduri. sau le voi sterge si voi scrie altceva cand voi fi in toane mai bune... pendulez inca intre veselie si tristete, intre libertate si regret, intre trecut si viitor, uneori reusesc sa ma bucur de clipa prezenta. sper sa imi treaca repede tristetea asta. pentru ca nu merita. clipe dulci, efemere si atat de neimportante. de fapt ma-ntreb, ce regret, pe el sau senzatiile, tandreturile, sarutarile, mangaierile? imagimea unui iubit sau iubitul? grea intrebare... greu raspuns. poate voi afla raspunsul... il banuiesc, dar nu sunt sigura inca... poate e doar o imagine construita din trasaturi fizice, senzatii, atingeri, placeri, dezmierdari, minciuni, mirare, surpriza... sau de reflexia acestei imagini in apele adanci din sufletul meu... vechea intrebare... ce cunoastem despre celalalt, o imagine sau realitatea...

vineri, 14 decembrie 2007

Decembrie, ultimul bal






Ei, si a fost si petrecerea de craciun a firmei, pe 2007... Ultima mea petrecere la Mccann. Se incheie o perioada grea, dar frumoasa, plina de provocari. Am cunoscut si aici oameni deosebiti, ca intotdeauna imi pare rau ca plec... dar asa e viata. nimic nu dureaza vesnic, totul se schimba, de cele mai mu;te ori pe neasteptate...
Impresii de petrecere. Club Nagual - futurist, dar nu-i rau; la venire era un friiigggg.... Lumea a venit pregatita sa manance, dar a trebuit sa se multumeasca cu bautura... Muzica buna, dansabila, excelent aleasa. Atmosfera destul de placuta. Multe cotloane, de nu stiai care pe unde este. Aglomeratie la bar. 3/4 dintre figuri erau complet necunoscute - clienti, furnizori, cine sa-i stie? Coltzul vesel al DTP-ului si traficului era cel mai de viatza pana la un moment dat, cand centrul petrecerii s-a mutat spre coltul DJ-ului. M-am simtit bine, am dansat, n-am apucat sa schimb o vorba cu nimeni, ca nu te auzeai om cu persoana... Fum, fum, fum sa-l tai cu sabia... Azi s-au dat la liber pozele de la party, ne-am amuzat teribil...
Ei, si asta a fost totul...

miercuri, 12 decembrie 2007

ganduri despre libertate


O discutie de luni seara mi-a readus in minte tema libertatii versus responsabilitate... era vorba de "pot sa fac orice atata vreme cat nu a intervenit casatoria sau un copil"... la care eu am replicat doar ca asta depinde de felul in care gandeste fiecare, si ca nu judec pe nimeni... fiind vorba de un subiect dificil, n-am mai dezvoltat discutia in sensul asta, dar imi pun in ordine gandurile aici.

Eu vad lucrurile asa: e bine sa nu sufoci omul drag incercand sa-l acaparezi, sa-l faci "al tau", mai bine ii lasi libertate... daca te place cu adevarat, atunci cand te va alege pe tine, va fi cu adevarat o alegere liber asumata; daca nu, asta este, inseamna ca nu era el acela care sa-ti poata fi alaturi.
In contextul de care vorbeam, o hartie nu inseamna mare lucru, e doar o hartie... cu oarecare valoare simbolica, la fel si o ceremonie religioasa... si nu ar trebui sa se substituie unul lucru mai profund. De ce ar fi diferita o relatie neoficializata de una trecuta pe la primarie sau pe la biserica? Ar trebui sa existe ceva adevarat, mai puternic decat formalitatile. Niste formalitati golite de sens si de continut nu pot fi mai puternice decat ceva adevarat. Acelasi lucru si in cazul unui copil... Nu e cazul sa fie folosit ca argument pentru a mentine o relatie care de fapt nu tine...

De fapt totul se rezuma la felul in care privesti libertatea. Orice lucru poate fi privit din multe perspective. Se poate spune ca ei, atunci cand te casatoresti iti asumi responsabilitati pentru ca esti sigur ca vrei sa ti le asumi - corect.
E ca in bancul cu rabinul la care vin 2 evrei care se certasera; isi spune primul varianta, rabinul asculta, si zice "ai dreptate"; vorbeste si al doilea, iai prezinta propria varianta, in contradictie cu a primului, asculta si incuviinteaza " Ai dreptate". Altul, care ascultase discutia, spune "Dar, Rabi, nu se poate sa aiba amandoi dreptate!", la care rabinul se gandeste si zice "Si tu ai dreptate!"

marți, 11 decembrie 2007

confirmari... alb-negru, gri, color?

de obicei se spune ca toamna se numara bobocii... iata ca anul asta, lucrurile se dezvaluie in decembrie... interesant cum vin confirmarile astea, la pachet... ma asteptam, dar era mai bine sa ma fi inselat in loc sa am dreptate... dar asa-i in tenis... lucrurile isi urmeaza cursul.
m-am hotarat. din ianuarie ma mut la alt job. o fi bine, o fi rau, se va vedea cu timpul. rien ne va plus.
in cealalta privinta, interesanta desfasurare, n-am ce spune... adio, dar nu de tot... amuzant. ma mir si de el, si de mine. dar ce rost are sa-mi fac probleme?! lucrurile sunt cum sunt, habar n-am ce voi face, ce voi gandi sau ce ma asteapta in viitor.
oricum, viitorul s-a dovedit a fi, cel putin in cazul meu, ca in povestirile cu final neasteptat. complet imprevizibil. si e foarte bine ca-i asa.
din nou, melodia asta care pare a fi leitmotivul vietii mele pentru ultimii 2 ani... "The wheel in the sky"...

si inca niste cugetari de seara, obosite si cam pesimiste... un moment de "fara busola"...
un moment de oboseala... zile ciudate... totul e amestecat, tristete cu veselie, veselie cu tristete, bine cu rau, rau cu bine... nimic nu e alb sau negru, totul e amestecat... eu sunt obosita si habar n-am ce sa fac. toata ziua de azi am avut o senzatie stranie ca orice-as face nu e bine... am anuntat ca plec... lucrurile au decurs fara probleme, (a naibii faptura e omu', mi s-a parut ca ma lasa sa plec mult prea usor... asa ca m-am simtit ciudat)... imi pare rau de oamenii pe care ii voi lasa in urma... si lor le-a parut rau... nu stiu, un sentiment tare aiurea... am fost si am semnat si contractul dincolo... si tot e aiurea. tot asa de aiurea ma simt si in cealalta privinta... De foarte multa vreme n-am fost in asa o ceatza. Eh, las' ca trece. O sa dorm si maine se vor vedea in alta lumina... poate.

sâmbătă, 8 decembrie 2007

"Fericirea-i un lucru mic / Un pitic, ce danseaza."


Imi place refrenul tapinarilor "Fericirea-i un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea-i un lucru mic/ Un pitic, ce danseaza." Mi-a trecut prin minte citind azi niste bloguri ce-mi plac. Aseara, sau mai bine zis azi dimineata, la finalul petrecerii gastii noastre, cand lumea era cu tzuica la cap, s-a discutat mult despre conditia umana, despre credinta, despre moralitate, despre fericire... Si ca o constatare, nu doar a mea: prea multi oameni sunt tristi. prea multi oameni nu stiu sa traiasca, sa se bucure de ceea ce e bun in viatza, gandindu-se la fel de fel de nenorociri globale, la conditia umana imperfecta, la faptul ca nu cred in nimic, la faptul ca nu au rost pe lume samd. Nu pot spune ca nu inteleg, dimpotriva, dar e ciudat sa-ti dai seama ca de fapt oamenii insisi se saboteaza pentru a nu fi fericiti, creandu-si propria celula de puscarie in care sunt prizonieri, fiindu-si singuri temniceri si calai... fratilor, "there is no spoon"... nu e nici o inchisoare decat cea auto-creata... da, cand o creezi si te intemnitezi ea este reala, cat se poate de reala; dar daca iti schimbi gandurile negre, devine doar o ceatza, o negura care se imprastie... De ce sa ne intrebam ce este fericirea si ce rost are, sau de ce nu simtim destula, in loc sa o simtim pur si simplu, atat in lucruri marunte, cat si in altele, mai importante... Paradoxul este ca toata lumea tanjeste dupa fericire, dar nu se bucura de ea, nu reuseste sa se bucure...

vineri, 7 decembrie 2007

made in romania

ieri a fost inca una dintre zilele in care dimineata pleci de-acasa cu un plan, iar apoi constati ca totul se schimba din mers. de dimineata stiam ca pe seara o sa ma intalnesc cu var-miu si alti ex-corinteni, intalnire demult preconizata. evident ca a picat, unii nu mai puteau veni, altii nu stiu-ce-alte chestii aveau. bine, atunci ha sa ma intalnesc cu prietena mea buna mirela, ca tot aveam sa-i dau o chestie de la avon... dar pana sa stabilesc cu ea exact, silvia imi face o propunere tentanta: un bilet in plus la "made in romania" de Dan Puric. hm, ce sa fac, ce sa dreg, ma tenta prea tare, si-asa voiam sa vad de ceva vreme (de un an sau chiar doi, poate?) spectacolul... deci ma duc la spectacol. foarte reusit! mi-a placut mult de tot! umor, parodie, totul jucat si dansat foarte bine. si placere de a juca a actorilor, si placerea publicului de a vedea... scenete cu sau fara legatura, un mozaic multicolor de situatii si personaje.

miercuri, 5 decembrie 2007

Wheel in the sky - din seria nu aduce anu' ce aduce ceasu' - neprevazutul loveste din nou


Iata ca neprevazutul loveste din nou. De bine ce stateam eu linistita, imi faceam planuri pentru la anu' si totul parea asezat in matca, ei bine, un telefon primit si actiunile ulterioare ma pun in situatia de a ma gandi serios ce cale sa aleg... din nou o schimbare de directie... s-o iau din nou de la capat? o fi de bine, o fi de rau?

cum e viatza asta, cum se intampla uneori lucruri incredibile care iti schimba brusc viitorul... Pentru mine, neprevazutul este ceva obisnuit, doar mi s-a intamplat de atatea ori sa ma ia si sa ma arunce practic pe alt drum decat cel pe care mergeam din inertie... intr-un fel, ma sperii cand imi dau seama ca uneori mi se intampla ceva ce la un moment dat am gandit ca vreau. si nu in asa fel incat sa zici ca e normal, ai facut ceva ca sa se intample acel lucru, nu! tocmai! nu am miscat un deget, si din senin, s-a intamplat ceva in sensul dorit la un moment dat. Daca nu mi s-ar fi intamplat atatea asemenea lucruri pentru care nu am facut nimic sa se declanseze, as zice ca e o aberatie. Asa c-am ajuns la (poate) intelepciunea de a accepta neprevazutul si a lua lucrurile ca atare, adica in vesnica schimbare...
Merg prin ploaie... ploaia cade din cer ca o perdea... nu ma deranjeaza... a plouat si ieri, si azi... apa... element primordial... Nu stiu ce aduce ziua de maine... nu stiu unde voi fi... pe ce drum nebanuit voi merge... dar imi place ca-i asa... "Fiindca nu stii ce te-asteapta maine, lupta sa fii fericit astazi. Ia o cana cu vin si, sub lumina lunii, bea, zicandu-ti ca luna te va cauta poate zadarnic, maine." (Omar Khayyam)

duminică, 2 decembrie 2007

1 decembrie la munte. cabana Cozia.


Am plecat cu voie buna, 1 decembrie, prin oras steaguri, pregatiri. Mai tarziu, singurul lucru care ne-a amintit de asta a fost un moment in care s-au intalnit 3 marcaje (variante pentru aceeasi destinatie). Urcarea a inceput la ora 2, de ajuns am ajuns la cabana in jur de ora 8, cred. La inceput mult drum prin padure...
Urcus greu, ultima parte noaptea, pe stanci, pe lanturi, prin gheatza si zapada. Rupti de oboseala am ajuns la cabana cozia. Vin fiert, haz, putina Troia la tv, apoi somn la greu langa soba calda. in toiul noptii m-au trezit rafale de vant turbat, care zguduiau geamul. am adormit la loc, lemn. Dimineata am iesit din cabana in plin soare. Mirifiiiic!
Zapada fara pata cat vezi cu ochii, soare stralucitor, urme de pasi pe zapada, in dreapta valea oltului ca un balaur de argint, munti cu paduri ruginite, creste indepartate... in stanga spectaculoase creste inzapezite, alta vale... Ce sa-ti doresti mai mult decat sa vezi asa ceva dimineata?!

Drumul de intoarcere... de data asta prin Turneanu (la venire a fost varianta prin Stanisoara)... mult pe creasta, prin zapezi stralucitoare, de vis, de basm...


Forever_Autumn_Lak...

Related Posts with Thumbnails