micutze aberatzii

Sunt din când în când momente când te-apucă plictisul. Ai treabă, treburi, dar nu în locul/momentul în care ești, și nici nu poți pleca de-acolo ca să faci ceea ce îți arde buza să faci. E unul dintre cele mai enervante sentimente. Nu-i vorbă, se poate găsi ceva cât de cât care să-ți umple timpul, dar... nu e ce trebuie. Iar azi e una din acele zile. Am niște corecturi de făcut cât de repede. Dar iată c-a intervenit ceva, o serbare în gașcă și trebuie să fac permutări de program - beutură în loc de alergare și corecturi. Mă cam sâcâie ideea asta. Deși n-ar trebui. Că oricum nu se știe cum va fi vremea, în fine, e bine să poți să-ți ajustezi din mers planurile. Mai vezi locuri noi - de astă dată zona Nicolae Grigorescu, mai bei o bere, te mai vezi cu prietenii. A, știu de ce mă sâcâie schimbările mai tare săptămâna asta. Eram cât pe ce să cumpăr o biclă de la o fată din grupurile de călătorii, dar pentru că n-am fost duminică în București, a vândut-o până s-apuc să ne vedem și să teste...

Multe s-au întâmplat în ultima lună. Nimic nu a fost ușor, tot ce-am pornit a mers greu, cu peripeții. Dar, bănuiesc, toate se vor rezolva încer-încet, cu calm și răbdare. Nebunia majora e legată de necesarul zugrăvit și reparațiile indispensabile de la apartamentul maică-mi. Electricianul. Un nene angajat la firma care avea obligații la Doru. A venit, s-a uitat, a reparat duliile, a verificat prizele, a spus ce e de făcut, adică de schimbat tabloul și eventual de făcut un circuit separat pentru mașina de spălat. A zis că forele nu-i nevoie să fie schimbate. Și a zis cât costă materialele, că doar atât e nevoie să plătesc. I-am dat banii și-a rămas să vină în funcție de timpul lui disponibil. Între timp am vorbit cu Doru, i-am povestit toată treaba. Doru s-a supărat pe ei, că la câte favoruri le făcuse în timp, le zisese să nu ceară niciun ban. Și din clipa aia s-a stricat căruța. Nea electricianu' nu mai avea niciun interes să mai vină. Și atunci a băgat din top că e prea mizerie ...

a inceput nebunia cu Top-ul. O să stăm peste program cine știe cât, o să venim sâmbătă-duminică la munca... sper ca vom trece cu bine și peste asta, măcar de anul ăsta n-ar mai fi nervi cât casa și drame și stat inclusiv peste noapte la serviciu...

am lasat in parasire blogul? nu, doar ca n-am avut timp si/sau stare sa scriu. Multa munca, dar si multe evenimente. serbari de zile de nastere, intai Alex, apoi Alina , apoi Dana ... botezul micutzei Irina a Mirelei si-a lui Virgil... gratarul de la Cristina ... acum va fi si nunta Ralucai. In rest, multe colaborari, multe mici jobulete urgente, nebunie si la munca, mai ales in perioada Top 300. Somn putin si munca multa, drept care acum sunt taaare obosita. Dar toate se rezolva, intr-un fel oarecare. Saptamana trecuta am fost racita cobza, acum mi-a trecut (nu chiar de tot, da se cheama c-a trecut), da' saptamana asta am pornit-o obosita franta, dupa un weekend de munca intensiva. ei, abia astept sa se termine muncile astea fara sfarsit... desi se apropie targul de carte gaudeamus, si editurile or sa tot vrea diverse urgentze... da' oi vedea io.

Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...