micutze aberatzii

Pe 21 septembrie, cu noaptea-n cap, adică la 5:15, pe aripile taxiului, am ajund la punctul de întâlnire de la Izvor. Era imediat după „alarma” de furtună care s-a dovedit un fâs. Era cam răcorică, iar până să plecăm a început să și picure. Se pare că au fost unii care s-au speriat de alertele meteo și au renunțat. Autocarul a ajuns mai târziu, pe la 5:30 (dacă știam nu mai luam taxiul și veneam cu metroul, dar na, nu poți ști niciodată cum e). Nu era nicio figură cunoscută, doar parcă ceva vag, din vedere. Așa cum era figura colegei de bancă - Denisa - pe care s-a dovedit că o știam din vedere de prin excursiile cu Terra (și ea pe mine). În cele din urmă a sosit și autocarul, ne-am suit, am pornit. Ziua avea următorul plan de mers: Ploiești, Brașov, Sighișoara, Ungheni ( unde am luat masa la un mare împinge tava, Darina se numea ), Târgu Mureș, Bistrița, Năsăud, Moisei, Borșa. A fost lung drumul. Dar și interesant. Am prins niște nori luminați de soare și petice albastre de cer de ...

Cocoțați pe un deal vecin cu cel cu biserica din deal și cetatea, în curtea pensiunii La Grecu, ne-am instalat corturile colorate pe sub meri, peri, nuci, prin iarba mare. O curte verde, plină de viață. O familie de cocoși toți același model și care se plimbau de colo colo în grup. Doi căței de talie mică foarte haioși, dar cu temperamente diferite, s-au înființat și ne-au tot dat târcoale.  Turtiți de căldură și de zăpușeală și de sete ne-am făcut curaj și am plecat spre cetate. Drumul cel mai scurt era superb, pe curba de nivel a unui deal, printre curți și grădini superbe, coborând apoi pe oarece trepte spre cetate. Între timp pe cerul albastru dogoritor sosiseră de te miri unde niște nori cam amenințători, ce se jucau de-a leapșa. Am intrat în cetate urcând pe o străduță îngustă, ce mergea oblic către poarta cu turnul cu ceas. Am admirat turnul, Sighișoara văzută de sus, apoi ne-am preumblat pe străduțe în căutarea unui loc unde să halim și să bem o be...