Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2012

Cool down, take it easy

Gata cu zăpăceala și deruta. Focul de paie s-a stins, lăsând priveliștea clară. Just another lemon tree - orice experiență e bună, măcar prin faptul că mai descoperi ceva - la tine însuți/însăți, la alții, alte obiceiuri, alte mentalități...

O istorie diferită - școala din Șcheii Brașovului

Încă de la weekend-ul de 1 mai de la Arcuș voiam sa caut mai multe informații despre școala din Șcheii Brașovului. M-a impresionat prezentarea preotului prof. dr. Vasile Oltean - atâtea date despre care istoria oficială nu suflă o vorbuliță. Pur și simplu nu mai înțelegi nimic - de ce sistemul de învățământ predă o istorie perimată și tendențioasă, atâta vreme cât există documente atestate care demonstrează altceva? Preotul Vasile Oltean este un om plin de viață, care încearcă să ne transmită nouă, celorlalți, puținilor vizitatori ai școlii din Șcheii Brașovului, frânturi de istorie "neagreată" de sistem din motive obscure. Acest om e o enciclopedie ambulantă, este incredibil câte lucruri știe... câteva exemple găsite pe net: redau mai jos continutul unui articol, in care autorul exprimă mai bine decât mine acele minute de neuitat petrecute cumva accidental când am intrat în vechea clădire a școlii din Șcheii Brașovului: -------- Vasile Oltean - pastratorul tezaur

O săptămână ciudată

A fost o săptămână extrem de ciudată, plină de diverse peripeții, de chestii neașteptate. Neprevăzutul lovește din nou! Îmi spunea Petre de o urare chinezească, cică: "Să ai o viață interesantă!". Cu siguranță, numai de neinteresantă c-ar fi nu mă pot plânge. Oare ce-o mai fi?

Re-struc-tu-rare!

Ieri mă întrebam ce se întâmplă, ce se va întâmpla... ei bine, am aflat. Ne-au restructurat, cu tot cu departament. Și toată lumea care trece prin birou se minunează că ne vede așa de bine-dispuși. E și puțin haz de necaz, dar și amuzament, că am văzut că joburi ar fi. Acum să vedem și ce-o ieși din toată treaba asta.

blur

N-am mai avut chef să scriu pe blog. Nici acum nu pot să zic c-aș avea. Cred că ne-cheful este starea definitorie de ceva vreme încoace. Sunt și puțintel asocială. Adica am din când în când chef să ies, particip la diverse activități socio-culturale și pe urmă mi se ia iarăși cheful. Am fost, în weekendul de după Paște, la botezul Karinei (fiica cea mică a surorii lui Alex). Tare nu m-aș fi dus, dacă era după chef. Dar nu puteam să nu mă duc. Oricum, cu certitudine, prea curând n-am să mă mai duc la botezuri, o să le evit cu grație. La nunta Mariei și-a lui Tudor nu cred să mă simt așa aiurea, că acolo suntem mai în gașcă, mai ai cu cine schimba o vorbă, cu cine abera la o bere (la botez doar Petre și Diana erau de bază, dar ei fiind gazdele, întrețineau oaspeții). Apoi o săptămână de muncă intensivă de dimineață până seara, de simțeam că nu mai pot. Și din cauza unei colaborări și a aglomerării de la serviciu, n-am mai apucat să fac nimic la alte câteva proiecte care mă așteaptă. Cre