Treceți la conținutul principal

ploaie de bucuresti, raceala, ceai cald si beethoven


O saptamana grea. Munca multa, mult stres, doua zile am fost racita rau si-am avut o stare foarte proasta, scandal la serviciu, certuri si impacari, nervi, agitatie. Multe lucruri au fost aiurea, planuri rasturnate, schimbari de ultim moment. M-am certat aiurea cu o colega-prietena, am plans nervos, m-au batut ganduri de gasit alt job etc. Dar normal, printre atatea rele, si lucruri bune: m-am revazut, in mod fericit, dupa mai multe tentative esuate, cu un prieten drag ce are prostul obicei sa dispara in ceatza; am vorbit multe chestii misto cu o prietena de la dansuri; am pus la cale planuri de revelion cu gasca... am facut haz de necaz; am aflat niste amanunte picante; am baut niste votca anti-raceala, am fost intr-un club unde nu mai fusesem si-am ascultat muzica folk (nu in cea mai fericita interpretare, dar nici foarte rau) de munte... Am primit din nou de munca, repaginez o carte care acum 2 saptamani era extrrrrem de urrrgenta, am facut nazuri dar acum lucrez exact aceasta repaginare.. Se aude ploaia in geam, e intuneric, am pus sa cante ceva de Beethoven (acum canta violin romance no2)... Beau multe ceaiuri calde ca sa scap de restul de raceala care-mi da o voce de bas-bariton... Ma simt cumva ca o felina mare ce s-a tolanit la caldura intr-un coltzisor si toarrrce (cred ca mi-a inspirat imaginea asta motanul lui domi, negrul si blanosul sosoi).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...