Treceți la conținutul principal

buna dimineata & fulgi de seara


desi am stat putin pe ganduri, am publicat si ce-am scris, gandit si simtit aseara, desi e foarte personal. dar asta sunt eu, n-o sa ma apuc sa neg. incerc sa fiu asa cum sunt, sa nu ma ascund, sa nu imi creez masti prin care sa par mai buna, mai frumoasa sau mai stiu eu cum. am ajuns la concluzia ca cel mai important este sa fii sincer/a cu tine insuti/insati, sa te vezi asa cum esti, cu bune si rele; sa nu te minti singur/a. Pentru mine, sa-mi astern gandurile, negru pe alb, e un proces de sublimare. in acest timp imi pun ordine in minte si-n simtire. si peste ani imi voi aminti mai clar ce am trait, ce am gandit si de ce.
azi e o noua zi. gandurile triste s-au cristalizat, le-am admirat ca pe niste fulgi de nea, apoi s-au topit si s-au dus. Viata e o permanenta schimbare, te pune in cele mai ciudate situatii, pe care nu ti le-ai fi putut imagina, apoi iti dai seama ca totul trece, viata merge mai departe, iti inveti lectia, devii (poate) mai intelept/inteleapta si mergi mai departe. ce nu te omoara te face mai puternic, e o certitudine. Viitorul e o mare necunoscuta, o provocare continua. Am invatat sa nu imi fie frica de ce va fi, sa nu ma tem de schimbare. Am invatat sa nu ma tem de oameni, chiar daca pot sa ma raneasca. Am invatat ca de multe ori lucrurile trebuie luate ca atare, in stilul: situatia este asta; ce pot face mai departe; fara intrebari inutile de genul dar din vina cui, dar de ce, dar la ce bun samd.
Asadar, azi e prima zi din restul vietii mele. Un nou inceput. Fiecare zi este un nou inceput. Fiecare zi poate fi minunata, daca vrem sa fie asa. Fiecare clipa. Dar suntem oameni si uitam asta. E nevoie de ceva neplacut ca sa apreciem, prin contrast, clipele placute. Eu una, aleg sa pastrez in amintire doar ce-a fost frumos si sa uit restul. De ce sa-mi imcarc amintirea cu neguri, si-asa clipele frumoase sunt destul de rare, mai bine le pastrez doar pe ele. Amintirile cu amintirile, prezentul cu prezentul, viitorul - sa vina. Iubesc provocarile; oare, destinule, ce-mi mai pregatesti?!


Seara... ninge... ningee... sunt un fulg printre alti fulgi... plutesc. zbor, ma invart in lumina, stralucesc, dansez, vantul ma spulbera, ma duce aiurea... Ninge atat de frumos... totul e alb, tot ce-a fost gri s-a acoperit de nea... Fulg de nea, esti efemer, dar cat esti, faci lucrurile sa para mai frumoase...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...