Treceți la conținutul principal

pasteluri


portrete intr-o galerie a memoriei. oameni care au vrut sa insemne ceva in viata mea iar apoi s-au razgandit. portrete in culori vii, alcatuite din amanunte, contururi precise, culori, mirosuri, gesturi, atingeri... dar totul e pieritor... timpul vindeca ranile, tristetile... portretele palesc. sub ploaia timpului, acuarela vie isi pierde contururile, formele isi pierd consistenta, culorile se estompeaza, raman doar pete pale de culoare, cu vagi trasaturi ce amintesc de ce a fost... am fost surprisa cand mi-am dat seama ca nu mai pot vedea in amintire chipurile unor oameni pentru care am simtit ceva iesit din comun. numele nu-mi mai aduc in fatza ochilor mintii chipurile odinioara atat de vii... timpul nu iarta... nu, n-am uitat nimic din ce a fost, dar a pierit acel ceva care dadea viatza, farmec, culoare si caldura lucrurilor si apoi amintirilor...
o galerie de portrete din care n-au ramas decat culori fara contur, pasteluri, din fostele culori fauviste, o galerie in care soarele puternic, ploaia au facut sa paleasca stralucirea... persoanele au devenit doar personaje intr-o carte pe care poate o voi scrie candva... am pastrat pentru suflet doar ce-a fost frumos, dar din pacate mult diluat... vii mai sunt doar fragmente, doar cateva flashback-uri mai supravietuiesc timpului. Ganduri de vineri seara, asteptand metroul spre casa la ora 10 jumate seara, dupa o zi mult prelungita de munca - ooh-urile vodafone-ului...
scorpions-love wil...

Prezentul are intotdeauna culori vii. Concert Scorpions. Sambata, 10 nov, Sibiu. Drum lung, valea Oltului, cer noros, culori de toamna pe dealuri, ploaie marunta, apoi ninsoare marunta. Am ascultat, pentru incalzite, in masina noul album scorpions. Am jucat "valiza" (ce poti lua intr-o valiza - se alege o litera si-apoi toata lumea cauta ce cuvinte care-ncep cu litera respectiva se preteaza la a fi luate intr-o valiza)... am motzait...
Sibiu. L-am vazut pentru prima data. (am mai fost acum multi ani, dar atunci cu treaba, la o tipografie, si n-am vazut nimic din oras, c-am stat numai in tipografie si apoi am plecat). Frumos oras. Mi-a placut foarte mult Sibiul printre fulgi marunti de zapada. M-am indragostit de acest oras, as vrea sa ajung candva si sa il cutreier la pas, in lung si-n lat... Cafe Melange, un local cochet, am baut cafea, grog, bere pana la ora concertului, gasca noastra, apoi alte gasti colaterale, prieteni de-ai prietenilor... veselie. Afara frig. Coada la sandvich-uri ne-a facut sa ratam Compact, pe care i-am auzit doar de departe. Scorpions.
Scorpions - Here I...

Aglomeratie maxima. Ne-am strecurat foarte greu. eram o mare de oameni inghesuiti ca dimineata in autobuz. n-aveau unde sa scapi un ac. Sonorizarea a avut probleme, o boxa functiona doar din cand in cand, si-abia atunci cand mergea se auzea bine. Dar chiar si-asa a fost superb. N-am vazut decat colturi de scena si jocul de lumini. Dar a fost extraordinar. Scorpions sunt dintre primii mei preferati, cronologic vorbind, si inca sunt in topul preferatilor mei. Excelent!
scorpions-humanity...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...