BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 30 septembrie 2011

Încă o amânare a parastasului

Cum ma temeam, fântâna nu s-a terminat nici azi...

Așa că parastasul se amână. Din nou. De data asta băieții de la PP nu mai dau nici o dată, ca să nu ne trezim iar că trebuie să amânăm. Așteptăm să termine fântâna și abia după aceea mai stabilim data.

joi, 29 septembrie 2011

va fi sau nu parastas la Maicanesti pe 1 octombrie?

Aceasta e întrebarea... Și încă nu am un răspuns. Totul se decide maine. Adica în ultima clipă. Așa că, dacă va fi, habar n-am cum o să ajung acolo, cum să ajungă acolo mama lui Alex, cine o să vină, cum o să duc acolo hainele de dat de pomană... la e oră ar fi parastasul etc. Adică habar n-am de nimic.

luni, 26 septembrie 2011

DTP-ul se întoarce

Sucită mai e viața asta!
Timp de 15 ani am făcut tehnoredactare și DTP, uneori și ceva chestii de grafică pentru print (pliante, mape cu ștanță, flyere, cărți de vizită, sigle bannere și alte d-astea), iar în ultima vreme design pentru web (și realizarea site-urilor respective pe partea de html, în Dreamweaver; de animații în Flash se ocupa Alex). Iar de la începutul anului ăstuia, grație politicii de personal de la Capital, m-au trecut pe editare video. N-a fost ușor, că, deh, e o meserie nouă, cu care n-aveam tangențe. Dar ușor-ușor am învățat și, la nivel de ce se cere aici, ma descurc relativ binișor.
Booon! Deci se cheamă că pusei DTP-ul în cui. Mai ales că n-am mai avut nicio colaborare, niciun proiect pe tema asta. Am făcut webdesign, am reușit să fac grafica pentru două site-uri, care a fost și impementată, de mine și de Alex în copoducție (www.eucontabil.ro și www.hotel-cameliei.ro).
Ei, dar cum anul ăsta e sucit cât cuprinde și plin de neprevăzut...
La Capital, după plecarea mea la editare video și concedierea Cristinei și-a Silviei, rămăseseră trei tehnoredactori: Eugen, George și Sorana. Sorana le-a făcut tuturor o surpriză și a rămas însărcinată... iar de curând a intrat în concediu medical... La Capital au rămas doar Eugen și George, taman în pragul începerii lucrului la Top 300. Așa că... Deocamdata doar pentru ziua de joi m-am întors la DTP... iar când pornește Top 300 probabil nici nu voi mai apuca să mă ocup de editarea video.
DTP-ul lovește din nou! Și încă o fază haioasă, a sunat azi un băiat care-l căuta pe Alex pentru DTP pentru o broșură... poate o ieși vreo colaborare. Și dacă nu, tot e amuzantă coincidența...

miercuri, 21 septembrie 2011

Deasupra stelelor, deasupra curcubeului



Cântecul ăsta ne-a urmărit obsedant în ultima săptămână... L-am auzit și în drum spre stupi, și de la stupi spre casă, l-am mai auzit în drum spre și în drumul dinspre Petru Vodă.

Și îmi amintesc de dorința lui Alex, de multe ori spusă - de fiecare dată când vedeam împreună cerul nopții în afara orașului - de-a ajunge la stele, printre stele, de a vedea ce-i acolo... Aceeași dorință de-a fi departe, deasupra curcubeelor, norilor, stelelor...

Cândva ne vom întâlni... deasupra curcubeelor, norilor, stelelor...


"Somewhere over the rainbow
Way up high
And the dreams that you dreamed of
Once in a lullaby
Somewhere over the rainbow
Blue birds fly
And the dreams that you dreamed of
Dreams really do come true ooh ooooh

Someday I'll wish upon a star
Wake up where the clouds are far behind me ee ee eeh
Where trouble melts like lemon drops
High above the chimney top thats where you'll find me oh
Somewhere over the rainbow
Blue birds fly
And the dream that you dare to,why, oh why can't I?"


Camarazii de la PP i-au făcut un portret emoționant lui Alex... aici http://www.pentrupatrie.ro/acasa/11-ne-vom-intoarce-intr-o-zi/140-au-trecut-40-de-zile-alex-asmarandei-prezent



duminică, 18 septembrie 2011

39 de ani neîmpliniți

Azi, 18 septembrie, Alex (Alexandru Asmarandei) ar fi împlinit 39 de ani. N-a mai apucat, însă...

miercuri, 14 septembrie 2011

S-a amânat parastasul de la Măicănești

Pentru că lucrările la fântâna de la Măicănești au început de ieri să mearga mult mai greu decât se prevăzuse, există riscul major ca fântâna să nu se termine pînă pe 17, cum ne propuseserăm.
Așadar, ca să fim siguri că totul va fi gata și în regulă, amânăm data parastasului cu două săptămâni. Prin urmare parastasul va fi sâmbătă, 1 octombrie.

marți, 13 septembrie 2011

Agitație

Multe s-au întâmplat în ultima lună. Nimic nu a fost ușor, tot ce-am pornit a mers greu, cu peripeții. Dar, bănuiesc, toate se vor rezolva încer-încet, cu calm și răbdare.
Nebunia majora e legată de necesarul zugrăvit și reparațiile indispensabile de la apartamentul maică-mi.
Electricianul. Un nene angajat la firma care avea obligații la Doru. A venit, s-a uitat, a reparat duliile, a verificat prizele, a spus ce e de făcut, adică de schimbat tabloul și eventual de făcut un circuit separat pentru mașina de spălat. A zis că forele nu-i nevoie să fie schimbate. Și a zis cât costă materialele, că doar atât e nevoie să plătesc. I-am dat banii și-a rămas să vină în funcție de timpul lui disponibil. Între timp am vorbit cu Doru, i-am povestit toată treaba. Doru s-a supărat pe ei, că la câte favoruri le făcuse în timp, le zisese să nu ceară niciun ban. Și din clipa aia s-a stricat căruța. Nea electricianu' nu mai avea niciun interes să mai vină. Și atunci a băgat din top că e prea mizerie în casă, că sunt gândaci, că să vină după ce zugrăvim... În cele din urmă, sătulă de atâtea scuze penibile, i-am zis că dacă nu poate veni să rezolve repede, să nici nu mai vină. Și așa a rămas, că fac instalația electrică cu altcineva. Între timp aflu de la Doru că meșteru' îl mințise pe șeful lui (patronul care era direct obligat lui Doru) că vine în după-amiaza aceea (era vineri) și că schimbă tabloul electric și dă și banii înapoi. În schimb, sâmbătă dis-de-dimineață sună la ușă... cine? meșteru' cu ajutorul lui. Și s-au apucat și-au schimbat tabloul. Evident, n-a fost deloc ceva simplu, s-au chinuit puțin (a durat vreo două ore toată operațiunea). Iar după ce-au plecat, m-am trezt că lăsaseră și banii pe masa din bucătărie.
Zugravul. Aveam un nene din cartier, pe care mi-l recomandase d-na Kacso (Toni). Era un nene de treabă, ceruse un preț rezonabil, eram mulțumită. Dar chiar cu trei zile înainte de a veni să înceapă munca la noi la apartament a ridicat un calorifer, și, cum era în vârstă și mai avusese probleme cu spatele... a rămas imobilizat la pat. Și nici pe viitor nu mai avea voie să facă lucrări gen zugrăvit apartamente. Când am aflat, a început nebunia căutării de zugravi pricepuți și nu foarte scumpi. Am făcut rost de câteva nume de telefon, am sunat, niciunul nu era liber în acel moment, a rămas că mă sună ei când pot veni, ca să vadă ce e de făcut și să zică un preț. Dintre ăștia, doar unul, cel recomandat de Cristina m-a sunat și a ajuns să vină și să vadă și să zică un preț. Prețul lui era dublu față de cât ceruse primul zugrav, dar venea și cu un ajutor. Mai aveam și varianta de a apela la firma care le-a renovat casa Dianei și lui Petre, de care ei au fost extrem de mulțumiți. A venit și patronul firmei, arhitect, a văzut și, pentru tot ce ar fi fost de făcut la modul ideal (decapat, gletuit, vopsit, izolat unii pereți exteriori care aveau igrasie, reparat pereții pe unde au crăpături, schimbat toate instalațiile și obiectele sanitare, vopsit și îndreptat tocurile ușilor și ferestrelor, schimbat cele 3 geamuri sparte și rașchetat parchetul, pus gresie la baie, cărat molozul și făcut curățenie după) a dat, peste câteva zile, un preț maaaare. Dar a lăsat loc de întors, cu ideea că în funcție de buget se poate renunța la câte unele chestii care ar fi mai puțin importante.
Instalatorul. M-am gândit la Tudor, că el lucra în domeniu, și sigur trebuia să știe un instalator meseriaș. Am făcut rost de numărul de telefon, am sunat, omul a venit și a văzut. A rămas să vorbească să vină cu un ajutor și să-mi zică prețul a doua zi. Peste 3-4 zile i-am dat mesaj sa-i reamintesc. A răspuns că e plecat din București și se întoarce joi. De sunat m-a sunat luni și mi-a spus prețul manoperei, am aflat întrebând și cât ar fi și materialele. Prețul era ok, dar... cât te poți baza pe un om care promite ceva și apoi te lasă să aștepți o săptămână?
Am decis să pornesc treaba cu cei cu firma. Deși scump, chiar așa cu renunțat la una-alta, măcar ăștia ar trebui să îmi dea casa rezolvată și locuibilă, fără să îmi mai bat eu foarte mult capul cu curățenia de după, cu găsit tâmplar și geamgiu, cu coordonat instalatorii și zugravii. Dacă nu se întâmplă nimic care să dea iar totul peste cap, se va rezolva și asta. Săptămâna asta strâng lucrurile, mut mobilele îm mijlocul casei și o mut pe mama la garsonieră. Numai de-aș vedea odată că se poate începe treaba...
Mai am un motiv de agitație, ăsta apărut azi. Parastasul de la Măicănești. M-a sunat Florin de la PP că au uitat de o comemorare undeva în provincie, care ar fi tot pe 17. Și că dacă ar fi ok să amâne parastasul. Și să-l întreb pe Doru dacă ar putea sâmbăta viitoare. Lui Doru i-am trimis un sms. M-am gândit să îl sun și pe Laurențiu (Sile) ca să văd dacă pe el l-a anunțat cineva de treaba asta. Da, îl sunase și pe el Forin. Doar că lui nu-i era ok sâmbăta viitoare, ci fie acum, fie peste 2 săptămâni. A rămas că vorbim pe după-amiază să vedem ce se va stabili. Oricum, e ca curu'. Odată pentru că deja am anunțat că e acum pe 17, apoi că dacă ar fi să se amâne pe săptămâna viitoare n-ar mai fi acolo Laurențiu și atunci cine s-ar mai ocupa de toate cele... apoi indiferent că e acum sau mai încolo, nu știu cum o aducem pe mama lui Alex de la Piatra... și toți cei care au zis că încearcă să vină... anunță-i că poate va fi, poate se amână... Mie cu siguranță mi-ar fi mai bine săptămâna viitoare, că teoretic aș fi scăpată de stresul permutării de mobile și de pregătit apartamentul pentru zugrăveli... dar nu așa, nu în condițiile astea, când toate plutesc în incertitudine și nu se prevede o rezolvare bună.
A, și de unde ar fi trebuit teoretic să ne mutăm la garsonieră, ca să am loc liber pentru strâns chestiile în cutii și-n saci și pentru mutat mobilele, sună unchi-miu. Lucrează câteva zile pe săptămână pentru o firmă, face contabilitatea primară, și de obicei dormea acolo, la sediu. Dar fix acum acolo au pornit reparațiile și zugrăvelile și bietul meu unchi n-are unde să doarmă. Așa că o să stea la noi... S-a dus eliberarea de oameni a apartamentului. Asta e, ne-om descurca cumva și așa.

luni, 12 septembrie 2011

Copii și povești

Acum câteva zile mi-a trecut prin minte un gând mai mult sau mai puțin ciudat. Că noi oamenii, oricât de bătrâni am fi și oricât de maturi sau deștepți sau inteligenți ne credem, faptul că în situații nasoale ne comportăm ca niște copii supărați că li s-a luat jucăria... sau că li s-a interzis ceva... sau că li s-a spus să facă ceva ce ei nu vor... denotă că nu suntem cu nimic mai maturi decât copiii.
De asta ne supărăm pe noi, pe alții, pe viață, pe Dumnezeu atunci când ne merge rău, când ni se întâmplă ceva neplăcut... Și de fapt nu putem înțelege nimic, pentru că... nu suntem capabili de a înțelege. La fel precum copiii. Și când nu înțelegem, inventăm răspunsuri care să ne mulțumească. Și așa am creat noi, oamenii, o lume de povești, mitologii personale. Și le perpetuăm din generație în generație... ca pe niște adevăruri absolute, adăugând unele povești, uitându-le pe altele.
În '41, o familie, un el, o ea, doi copii, băieți, preșcolari. Băieții se uitau pe geam și se întrebau unul pe altul diverse chestii, în legătură cu ce vedeau pe geam. Și unul dintrei ei, posibil puțin mai mare, inventa explicații și îi răspundea fratelui. Atunci m-a izbit încă o dată asemănarea cu oamenii "mari".
Cumva, m-am gândit, multe dintre chestiile care "scârțâie" în unele scrieri pe care suntem obișuiți să le luăm ca atare, dar care la o simplă analiză, se contrazic zdravăn... au fost scrise de oameni... care, pentru a completa cu răspunsurile pe care chiar ei le căutau, neputând înțelege acel ceva ce le-a fost transmis... au dat ei interpretarea lor, în ideea ca ceilalți oameni să aibă deja răspunsurile date, să nu se agite căutând alte ipoteze.
M-am gândit că asta ar fi o ipoteză care ae explica multele contradicții ce apar în scrierile sfinte. Și în cele științifice. Și în toate în câte s-a amestecat omul. Sigur, e numai o ipoteză. O altă mitologie personala.
Cert e că omul se înconjoară de povești, iubește poveștile... și de fiecare dată cînd e depășit de situație, găsește el o explicație. Una mai comuna sau una absolut personală... Omul are nevoie de explicații. Omul își pune întrebări. Omul nu înțelege. Omul e un copil care se crede adult și înțelept.
Dar oare își mai amintește cum se credea pe când era copil-copil? Eu una îmi amintesc. știu că mă credeam tare isteață, că numai eu am dreptate... cu toate că habar n-aveam de nici unele.
Și ce, acum c-am trăit pe lumea asta aproape 37 de ani, se cheamă că-s mai grozavă decât eram la 5 la 7 sau la 10 ani?
Cu cât aflu mai multe lucruri, cu atât îmi dau seama că știu mai puțin. Cu cât mai multe răspunsuri am încercat să aflu, cu atât mi-am dat seama că îmi pun întrebările greșite. Că tot ce consider clar, știut, e doar o iluzie. Certitudinile iluzorii ne ajută să uităm că nimic nu e sigur și ca viețile noastre sunt fum în bătaia vântului...
Mă gândeam la relația noastră, a oamenilor, cu Dumnezeu... Cum ne supărăm pe el, cum îl blamăm, cum îi punem în cârcă speranțele și nereușitele noastre, cum suntem, în fond, exact ca niște copii nerecunoscători și neascultători. Dar poate nici n-ar fi rău să fie așa... orice părinte își pedepsește copilul ca să-l îndrepte... dar mai presus de toate, îl iubește. Și niciun părinte normal nu și-ar condamna copiii la pieire veșnică. Dar cu siguranță le-ar spune povești care să-i sperie și care să-i împiedice să facă prostii și pozne...
Suntem niște copii care nu-și dau seama că-s copii, deși avem toate defectele copilăriei (calitățile îmi pare că le pierdem pe parcurs, din păcate). Creștem fizic, devenim "maturi"... dar tot nu înțelegem nimic, iar pentru a avea impresia că înțelegem ceva trebuie să ne înconjurăm de povești, povești familiare, liniștitoare, neliniștitoare, ciudate... sau de orice fel, numai să ne ofere explicații pentru multele lucruri pe care nu le înțelegem.
Dar toată chestia asta este doar o ipoteză, o altă mitologie personală.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

La Veștem







Pentru cei ce au ținut la Alex dar n-au avut cum sa ajungă la înmormântare și la parastas... Dacă mergeți spre Sibiu, țineți minte că imediat după Tălmaciu II pe partea dreaptă e satul Veștem. Vă ia doar 10 minute să vă abateți din drum până la cimitirul din Veștem, să aprindeți o lumînare, să puneți o floare pe mormânt sau să vă gîndiți puțin la Alex și să vă rugați pentru sufletul lui.

miercuri, 7 septembrie 2011

Cuvinte

Alex.
copil mare
filosofie, metafizică, samurai, filojaponez, naționalism, idealuri,
muzică, My Dying Bride, Jim Morrison, Bob Dylan, rock, metal, clasică instrumentală, Adagio, veche, lăutărească, populară, de pahar, chitară
țuică, bere, vin, mămăligă, tocană, friptură, sarmale, cozonac, nucă,
beție, distracție, lacrimi, veselie, glume, joacă,
bunătate, iubire, altruism, încăpățânare
idei, antimisandrism, drepturi, anticircumcizie, activism, naționalism, dreptate
blog, internet, e-mailuri, știri, calculator, laptop, televizor, dvd, gadgeturi,
portocaliu,
calitate, exigență, minuțiozitate, răbdare, nerăbdare, agitație, grabă,
pofticios, gurmand, rafinat, țărănesc, gust,
caș, capră, albine, stupi, miere, roiuri, mătci, planuri, porci, fermă, găini, pui, mălai, făină, tărâțe, rachiu, lapte, pepeni, pește,
site-uri, clienți, dispăruți, proiecte, Flash, Maya, mentalRay, Dreamweaver, Cs3, css, animații, butoane, degeaba,
PP, național, legionar, băieți, Alex, Florian, Florin, Gabi, Laurențiu, Vlad, ședințe, mitinguri, Roșia Montană, Sâmbăta de Sus, Petru Vodă, Țigănești, Moreni, fântână, Măicănești,
rapiță, sărmani, Liești, Bucești, Yoda, țigani, palate, India, salcâm, tei, pădure, Siret,
credință, necredință, revoltă, întrebări, amalgam, budism, creștinism, islamism, Dumnezeu, final, moarte, naștere,
bărbat, femeie, familie, viitor, luptă, greutăți,
trecut, frustrări, facultate, drum, aiurea, orbecăială, nave, bărci, ceasuri, bijuterii, băutură, cazino, bursă, bani, pierderi, sărăcie, nesiguranță, instabilitate,
căutări, zbucium, luminiță, tunel, perspective, speranțe,
naturist, natural, murături, zacuscă, vinete, conserve, legume, fructe, afumături, pomana porcului, șuncă, cârnați, slănină, brânză, apicultură, sănătos,
casă, țară, pivniță, pod, porc maroniu,
schimbare, România, gânduri, idealuri, asemănare,
împlinire, vise, speranțe, viitor, lumină, posibil, agitație, multe, timp, scurt, treburi, grămadă, drumuri, mașină, tren, miere, sat, concediu, trei, Sâmbăta, Transfăgărășan, oboseală, peripeții, stupi, cal, căruță, centrifugă, miere, faguri, albine, polen, multicolor, Piatra Neamț, vizită, Petru Vodă, părintele Iustin, măicuțe, fân, greble, greieri, lăcuste, insecte, plante medicinale, șopârle, scânduri, muncă, Bistrița, Ștefan cel Mare...

... și alte cuvinte... le adaug și le voi tot adăuga la fiecare recitire... portret incomplet în cuvinte

Related Posts with Thumbnails