Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2009

herastrau de iarna

Frig, zapada. Sambata seara in Herastrau. Forfota de animalute si fel de fel de pregatiri. Am intrat dispre Arcul de triumf. Deasupra aleii, un lung sir de beculete de pom. Spre capatul aleii, inspre Expoflora am zarit niste caluti. Erau ponei, tocmai ii urcau intr-un soi de camion. Mai incolo, pe doua portiuni inaltate si acoperite de mocheta (si zapada) niste corturi mari, albe cu acoperitoare rosie. In ele, cativa producatori de chestii alimentare autohtoni (turta dulce, vin si vin fiert, tuica, saraili sau baclavale, ma rog, d-ale gurii). Si niste trasuri cu cai, care circulau pe aleile de la intrarea principala. Pe cele doua alei ale intrarii principale, casute de lemn, verzi, cu alti producatori de alimente si alte produse traditionale: carnati, pastrama, ii, cergi, vin, tuica, vin fiert etc. Circula pe acolo si o sanie trasa de... n-o sa ghiciti! doi reni adevarati! Pe spatiul central se muncea de zor pentru finalizarea unui patinoar artificial. Imediat dupa intrarea in parc, d

decembrie

decembrie e, de obicei, o luna care imi place. desi vine frigul, eventual zapada. e sfarsit de an, drumurile si intersectiile sunt luminate de diverse decoratiuni de sarbatori, apar vanzatori de maruntisuri sarbatoresti, vine vacanta de craciun, zile libere, chestii d-astea. Dar anu` asta... n-avem cum sa mergem nicaieri de sarbatori (n-avem nici bani, iar Alex are de tradus ceva si nu poate pierde nici un pic de timp)... nu prima de craciun... vestile despre anul viitor nu-s deloc roz... mda, un pic frustrant. dar esta e, tre` s-o luam ca atare. imi place ca s-au aranjat festiv diversele parcuri si parculete. imi plac casutele cu vanzatori de fel-de-fel de chestii de prin parcuri si de pe soseaua Aviatorilor. imi plac decoratiunile de pe la intersectii care fac orasul sa para mai luminos, mai vesel. imi place vinul fiert. merele coapte. si alte haleli-bauturi-mirosuri de iarna. Incerc sa ma vad in zilele libere cu prieteni si amici cu care nu m-am vazut de ceva vreme. Unele mini-aduna

ceata de noiembrie

profitand de greva de la metrou am facut jumatate din drumul spre serviciu pe jos, prin herastrau. si nici n-a fost mare diferenta de timp, vreo 15 minute. iar lacul era superb, asa incetosat. avea culoarea si aparenta mercurului lichid... aer cetos, frunze galbene pe jos, copaci cu putine frunze... veverite, pitigoi... putini oameni... si o liniste incredibila (mai ales pentru Bucuresti). aer umed. cer de vata. rate pe lac, pescarusi zburand.

ultima tura de sarbatorenii

vineri, 6 nov, Coyote Cafe. Lume multa, Jukebox, antren, dans, voie buna. Rali si cu mine ne-am sebat zilele de nastere cu fortze reunite, invitati - gasca de la dansuri. Super atmosfera, tzopaiala la greu, ne-am simtit pur si simplu excelent. Rali a facut poze, cand pun gheara pe ele le afisez pe-aici. Abia cand s-a terminat programul celor de la Jukebox (dupa 3 jumate in noapte) n-am induplecat sa ne ducem pe la casele noastre. sambata m-am trezit cu chiu cu vai pe la 12 jumate cred... am tras rapid o plimbare prin herastrau, vreme calda, superba, frunze colorate, veverite, pitigoi, rate pe lac... pe urma fuga acasa, pregatiri pt seara. Pe la 7 vin invitatii (rudele lui alex), trancanim, bem bere-vin -tzuica, se incinge discutia intre ei si alex si-apoi se sparge gashca, ca unii deh, cu copil mic, altii sa prinda ratb-ul si cu asta basta. chit ca se incinsesera spiritele, sau poate tocmai de aia, cred ca era bine ca discutia sa se termine de la sine, prin epuizarea subiectului, asa a

cel mai greu pe lumea asta...

se pare ca e sa-i faci pe oameni sa iasa din modul lor propriu de a gandi si de a incerca sa inteleaga pe altcineva care gandeste mult diferit fatza de ei. e foarte greu sa repari o ruptura provocata de comunicare defectuoasa. dar am incredere in faptul ca toate se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. iar cheia e comunicarea. sambata asta mi-am serbat ziua in avans. din cauza de criza si fonduri insuficiente, am decis sa ma serbez la domiciliu, in vasta garsoniera. m-am gandit pe cine sa invit si am fost pusa intr-o situatie neplacuta. mi-am dat seama ca unii dintre prietenii mei nu s-ar simti bine in acest context. m-am infuriat gandindu-ma la problemele nerezolvate care trenau la noi in gashca si am scris ” sinceritate dura de octombrie ”, ca sa se simta luati de guler, zgaltaiti, si sa provoc o reactie, o reluare normala a comunicarii. in urma gandirii profunde m-am decis sa invit doar cativa din gasca, dintre cei despre care stiam ca nu au o problema insurmontabila cu alex

Fabula

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut. Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită o dată şi-odată. Astfel a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii. Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii.. Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai tare pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu. Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu. Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizdu

sinceritate dura de octombrie

mai demultisor, prin iulie-august parca, scriam „aripi de ceara“ . era intr-un moment camd am aflat niste chestii foarte dezamagitoare despre amicii mei. unii s-au comportat intr-o maniera de cacat si au preferat sa „ne scoata din lista de spam“ pe alex si pe mine; ulterior am vorbit cu unii dintre ei, totul parea minunat, se vor discuta neintelegerile, se vor spune chestiile deranjante, se va face lumina... ei bine, e inca la fel de bezna, toate sunt ca si cum n-am fi vorbit vreodata... plus ca nu e o situatie singulara, au mai fost si altii de-a lungul vremii „uitati“ pe drum fara o vorba, fara o discutie ca-ntre prieteni... deci nu e o intamplare, e o regula... altii dintre amicii mei au preferat sa minta de-a dreptul... parca era asa de greu sa zica ca bai, vrem sa mergem singuri la mare, sau whatever... per total, mare, mare dezamagire. e trist cand vezi ca oameni pe care i-ai indragit una spun, alta gandesc, alta fac... ce poti face cand vezi asta?! doar sa incerci sa vezi lucru

semne de toamna

azi, ploaie. ieri, soare. ati vazut ca unii castani au inflorit a doua oara? si, cum toamna se culeg roadele, a crescut mare si www.artweb-design.ro poza am preluat-o de pe blogul http://prinobiectiv.wordpress.com/ (are poze frumoase rau)

Codex Alimentarius - bun sau rau?

de Liubovi Grecea Revin asupra subiectului Codex Alimentarius, pentru ca, din februarie, cand am primit un mail alarmant insotit de o petitie impotriva adoptarii acestui Codex, am tot incercat sa aflu ce e cu el, cam pe unde e adevarul si ce ne paste. Pana in februarie nu auzisem nimic despre Codex si habar nu aveam ca exista asa ceva si ca ne poate influenta vietile. Negasind raspunsuri pertinente nici in mass media nici pe bloguri, site-uri, mi-am amintit ca am facut totusi o facultate de jurnalism, si ca cel mai bine e sa o iau metodic si sa incerc sa descopar ce este acest Codex Alimentarius si ce face el, ce vrea sa faca si daca e de bine sau de rau. Mai jos veti gasi ce a rezultat din aceasta mica investigatie facuta pe cont propriu, intr-un timp de o saptamana si jumatate, exclusiv din surse de pe internet. Inarmati-va cu rabdare, daca il cititi. Realitate: Pe pachetele de faina Titan apare „Sistemul de Igiena si Siguranta a Alimentelor – HACCP – Certificat pe baza Directivei

mostra de indolenta

Am primit ieri o recomandata... Casa de pensii. Ce vrea casa de pensii de la sufletul meu, ma intreb eu. Simplu. Sa-mi ia bani! Cica am datorii la ei din 2001 + penalizari si majorari de intarziere. Si ca tre’ sa platesc in 15 zile, ca de nu... Stai, sparge-ti capul incercand sa-ti amintesti ce faceai si pe unde erai in 2001, aminteste-ti ca erai PFA, ca poate de acolo sa apara vreo dracie in registrele lor... Agitatie, ce sa fac, ce sa dreg... imi amintesc apoi ca pe cartea de munca am toate cele incheiate, semnate si parafate... Deci solutia e sa ma duc la minunata Casa de pensii a municipiului Bucuresti. Zis si facut. Cladirea cu geamuri fumurii sta semeata pe calea Vitan, cu alt zgarie-nori de beton si sticla pe langa. Ma contrazic cu Alex, el zicea ca e cladirea mare, io suspectez ca e cea mai micuta. Vad niste babute amarate care ies pe-o usa, “am gasit“ imi zic. Aflu de la informatii ca tre’ sa merg la etajul 2 camera 2. Lifturi mici, proaste si ticsite de bieti pensionari. La c

Momo

Spuneam mai demult ca mi-ar fi drag sa recitesc MOMO (sau strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a inapoiat oamenilor timpul furat). O carte poveste-parabola, atat pentru copii, cat si pentru oameni mari. Cartea tiparita nu s-a reeditat, e greu de gasit. Dar am gasit-o pe net: http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini Daca ai impresia ca n-ai timp, ca nu stii ce sa faci mai intai, desi la finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mare lucru... Daca simti ca zilele iti sunt la fel si trec cu o viteza ametitoare... Daca trebuie sa te straduiesti mult sa-ti amintesti cand ai simtit cu adevarat ca AI TIMP, cand te-ai simtit cu adevarat ne-stresat/a de toate problemele pe care le ai de rezolvat... Citeste Momo. Chiar daca n-ai timp. Poate dupa aceea vei redescoperi sa gasesti timpul... „Există o taină foarte mare şi totuşi foarte obişnuită. Toţi oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaşte, dar numai foarte puţini se gîndesc vreodată la ea. Cei mai mul

concediu la vatra

la inceput m-am enervat ca n-am putut merge pe nicaieri in concediul asta. dar in fine, asta e, n-am avut incotro, pt mai multe zile nu erau bani, pentru mai putine ne-au tras clapa niste prieteni, iar alex facea fite ca de ce la mare, de ce numai noi, ca e plictisitor, ca marea nu-i prea place ca bani oricum nu prea sunt si n-are rost, whatever. fie, de data asta. asa c-am luat lucrurile ca atare si-am decis sa ma bucur de ce este si sa nu ma mai plang de cai verzi pe pereti. plimbari in fiecare zi cu mama in herastrau, alergat seara cu alex pe bucla, bibilit la site, gatit diverse inventii gustoase, cu scopul declarat de a goli frigiderul ca sa-l putem in fine dezgheta, ca e sufocat saracul de gheatza si plange... odihna si relaxare. terminat fratii karamazov, acum mai am de terminat razboi si pace. cules din herastrau corcoduse galbene si merisoare salbatice si facut un compot demential; observat un loc unde se aduna sa doarma la soare ratele salbatice din herastrau, multe mici inta

aripi de ceara

trece vreme, trec ani si ani... treceam prin vreme cu aripi de ceara. nu stiam ca-s de ceara. sau stiam, dar parca nu voiam sa cred. au fost de nadejde in lupta cu singuratatea dar acum? de ce se topesc? e canicula, da, dar totusi... prieteni, aripi de ceara... isi vad de treburile lor, de vietulicile lor (© Slobi) de ce le e bine si ce nu, de ce le place, de ce nu, de calatoriile si berile lor, daca nu mai figurezi in gandurile lor, asta e uitarea se asterne repede dileme reale si pretexte unele lucruri reveleaza altele si vezi ca nimic nu e cum credeai sau e cum stiai, dar nu voiai sa vezi pana la urma n-are mare importanta fiecare suntem valuri separate dar facem parte din aceeasi mare suntem doar niste bieti oameni limitati cu totii si incercam sa ne ducem viata cumva, sa ii dam un sens oarecare ca e mai bine intr-un fel sau intr-altul nimeni nu stie cu certitudine fiecare stie sau crede ca stie ce e mai bine pentru sine si atat. pacat ca uneori lipseste sinceritatea care ar mai le

stare

lumea in care traim... incotro mergem

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine situatia asta generala, mai ales de-acum (dar si de dinainte) ma tot pune pe ganduri. Am citit n articole despre asta, de x orientari, dar oricum ar fi nu rezulta nimic bun. Unii zic ca o sa treaca, mai curand sau mai tarziu, altii ca din contra, va duce la un colaps general, care va duce... undeva (spre noua ordine mondiala despre care incepe sa se vorbeasca din ce in ce mai des?). A mai fost si enciclica suspecta a papei referitoare la criza (ce-are de impartit, spiritual vorbind, biserica cu criza?!). Sistemul e putred, scartaie din toate incheieturile, inca nu miroase a hoit, cred ca e deocamdata in criza. Va scapa pacientul sau va deceda? Banii nu mai au demult legatura cu realitatea, sunt virtuali iar valoarea lor e data de cum trag altii sforile. Creditele tind sa te transforme in sclav... Clasa politica (si de-afara, dar mai ales de la nou) e corupta pana in maduva oaselor si lipsita de orice urma de atribute umane pozitive... Oamenii obisnu

canci vacanta

deci se pare ca vacantele mele de anul asta vor fi... lipsa. foarte tare! nici macar un uichend de cacat, nimic, nimic. nu pot spune cat de incantata sunt. so: cantonament la breaza, la dansuri cu fetele - canci; turul bucovinei cu gasca - canci; albena cu rudele lui Alex - canci; 2-3 zile la vama singurei - canci. cam multe canci-uri.

aberatii de vara

dupa un secol de ploi, soare. caldura mare. umezeala. insecte nocturne. caini care naparlesc. pitigoi juniori care fac scandal sa le aduca parintii de mancare. nori. intalniri cu natalia si elena anulate, ratate. beri de seara de weekend... lene multa... socata... pepene... multe idei fara cap sau fara coada...

avem o realitate. cum procedam

lumea in care traim se compune din multe, multe, foarte multe lucruri. si se poate imparti in multe sub-lumi, sau lumi mai micute. o lume numai a noastra, a gandurilor, a sentimentelor, a ideilor noastre; o lume care include familia, membrii cei mai apropiati, pe care-i vedem zi de zi; o lume a mediului profesional (la serviciu); o lume a prietenilor; o lume a celorlalti oameni cu care interactionam accidental (pe drum, in transport, la ghiseu, la piata etc); o lume a mediului de locuit (asociatia de locatari a blocului, vecinii, administratorul, femeia de serviciu etc); o lume a localitatii in care stam (a orasului, satului, comunei), o lume care reprezinta abstract “tzara“, poporul, societatea cu organizarea sa sociala, cu guvern, parlament, prefecti, ministri si altii; o lume la care ne referim ca la “continentul nostru“, o lume pe care o percepem si mai vag; si o lume a “mapamondului“, “globului pamantesc“, “omenirii“ in general, care e atat de larga si extinsa incat abia daca o pu

enervant

sa iti propui sa alergi zilnic in parc si sa nu reusesti, pentru ca seara ploua, iar dimineata nu reusesti sa te trezesti suficient de devreme; sa stabilesti ca te vezi cu cineva luni, luni sa amane pe marti, iar marti sa nu mai dea nici un semn de viata; sa dai cuiva buna ziua sau la revedere si sa nu iti raspunda...

aberatii fara nume

urmeaza o saptamana grea, pt numarul din... 13 iulie. numar care a debutat inca de vineri, de la oglinda numarului, cu o boroboata ce-a provocat un scandal... lume multa in concediu. om trai si om vedea. trebuia sa ma vad cu Natalia, dar a amanat pe maine. oare sa ma duc la dansuri diseara (dar nu mai stiu la ce ora le-au pus, ca le-au mutat de vineri lunea pe perioada vacantei yoghinilor)... sau sa imi iau inima in dinti si sa incep sa alerg prin parc? sau sa o sun pe mirela, ca de mult vreau sa ne vedem? sau sa gatesc ceva? sau ce? nu-s hotarata deloc. ieri cand ma preumblam prin parc am fost uimita de gramadenia de animalutze: prin zona roata mare spre debarcaderul de traversari am vazut indeaproape trei veverite care alergau una dupa alta... se fugareau intai pe un copac, apoi pe altul... una a renuntat, a ramas pe copac, celelalte doua au continuat sa se tina una dupa cealalta... una (mai roscovana) ma vede (tocmai scormoneam in geanta, sa-mi pun ochelarii de vedere), sta pe gandu

Banci, prima casa si alti demoni

Caut si eu, ca tot romanul lipsit de o locuinta proprietate personala, informatii despre multiubitul si mult cantataul program prima casa . Am citit mare parte din ce apare in presa, declaratii, analiza, chestii. Si-apoi dau peste un articol pe un blog, care mi-a placut: http://alinacojocaru.blogspot.com/2009/06/prima-casa.html . Dar comentariile m-au bulversat. Unii sar in sus pentru ca un om ca oricare altul isi exprima parerea dezaprobatoare fatza de banci. Fratilor, aveti actiuni la banci sau ce Doamne iarta-ma? De ce cand cineva nu e de parerea voastra trebuie “lapidat“?! Fiecare are dreptul la parerea sa, are dreptul sa si-o exprime, si oricine are dreptul sa nu fie de acord; dar de ce trebuie sa ii dea omului in cap daca nu e de acord cu el?! Orice problema are multe aspecte si fatzete... Alina a raspuns foarte frumos, a acceptat faptul ca ce a scris este opinia ei si ca pot si altii sa aiba dreptatea lor. Insa “batausii“ nu. De ce oare? Am avut si eu o singura data un amarat d

concediu de bucuresti... caleidoscop

ordine aleatoare... Curcubeu prin ploaie... terasa de la drumul taberei 34... sunetul ploii pe umbrele... Vreme schimbacoasa, ba nor, ba soare, ba zapuseala si aburi, ba ploaie, ba furtuna... un nor bortos, negru-vanat, zdrentaros deasupra centrului... si o lumina galben-portocalie ireala... fulgere si tunete... si apoi ploaiaa... in herastrau, zilnic... o ratusca cu 7 boboci, ba inoata cu totii ca niste vaporase, ba stau pe mal, pe bordura si dorm ca niste mici ghemuri pufoase, vegheati de ratza-mama... in alta zi, langa un fost ponton, o chestie care arata ca o mini-aripioara de rechin... cand se apropie, pare mult mai mica, mai subtire, ca un varf de betisor... si-apoi observ serpuirea... o mica soparlitza care inota de zor... o libelula... Un fluture ochi-de-paun care sta camuflat, cu aripile stranse, pe asfalt... doar forma il tradeaza, desi initial te pacaleste, crezi ca e o frunza sau o bucatica de cenusa... nori vaporosi, pufosi, etajati si supraetajati care se fugaresc pe cer.

tristobosinsomnia

ganduri disparate

ma gandeam zilele astea ca simt lipsa prietenilor cu care nu m-am vazut de mai de mult mult sau de mai de curand. mi-e dor de elena, anca, catalina, mihaela, alina, de jora-oana, sox-diana, corina, cristina, mirela, luminita-valentin, de dana, rali, alina si maria, de mirela-virgil-irina, de dominic, bafta-vera, mimi-marius, dog, mitzi-lusien, maria-tudor, eagle, eliza, alinutza, de dana si de natalia... de cati si mai cati... sunt perioade in care toata lumea are alte treburi, alte prioritati, si brusc se creeaza un vid de prieteni... ai avea chef sa iesi la o parola, la o bere, la o cafea cu cineva si n-ai cu cine... azi de exemplu ma gandisem s-o sun pe mirela, s-o insotesc la plimbarea de seara cu fetita... dar cum a plouat... si poate o sa mai ploua... o s-o las pe alta data... poate in schimb o sa mergem diseara la manifestarea aia din iron city la care ne-a invitat mimi, cea la care va participa si marius... vedem. si alt gen de ganduri care-mi trec prin scafarlie... legat de mi

bulgari

Treceam azi dimineata prin Herastrau. La un moment dat, dupa ce trec de hai sa-i zic centrul parcului, adica de fantani, indreptandu-ma catre iesirea dinspre metrou, aud cantand un cor dinspre zona cinematografului in aer liber (nefolosit de ani, din cate stiu). Ajung la aleea care dadea fix catre cinematograf. vad ceva lume adunata, iar corul se auzea clar, puternic. cantau foarte frumos. vad un steag si imi dau seama. in zona aceea sunt si doua statui, Vasil Levski si Hristo Botev. si la una dintre cele doua statui se adunasera oamenii si cantau. Mi s-a parut o chestie tare misto. Astia vad ca isi comemoreaza personalitatile, asa, discret si solidar. M-am apropiat tiptil. erau oameni destul de multi, si in varsta, si mai tineri, in centru erau, in cerc, niste tanti in costume nationale, cu coronite de flori in cap, cantaretele, am presupus eu, caci intre timp se terminase cantecul. Mai erau doi sau trei tipi imbracati in uniforma militara bulgara de pe timpuri, care stateau in fatza

drobul de sare

stiti povestea cu dobul de sare? “A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!" Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă: — Ce ai, draga mamei, ce-ţi este

stare de vara

Cald. Soarele se rasfrange in apa. Salciile de pe mal isi scutura pletele in vant. O familie de rate se plimba linistit. O rata si 6 boboci. I-am vazut si acum doua saptamani, atunci erau mici de tot, acum au mai crescut... Cer albastru scanteietor. Mi-e lene. foarte lene. as sta pe malul lacului, intr-un hamac...

nonsens

spuneam putin mai demult ca nu stiu ce-o fi in aer, toata lumea se supara, se oftica, tuturor le sare tandara, unii se retrag in cochilie, altii dau din gura, altii nu par a-si da seama ca ceva nu e in regula... oameni altfel cu scaun la cap o iau personal cand nu e cazul, se tine suparare, raman resentimente... raman la parerea mea ca toate relele de tipul asta pleaca de la o perceptie gresita. omul in cauza crede ca cineva are ceva contra sa, sau ca a fost jignit, sau ca x s-a comportat aiurea, ca nu e bine vazut, in orice caz, ia la modul personal unele chestii exterioare, care-s oricum interpretabile. si le interpreteaza “in rau“, sau ca si cum ar avea legatura directa si menijlocita cu persoana sa. poate ca are, intr-o oarecare masura, dar are mai ales legatura cu altii, cu ceilalti. nu stii ce dreaq’ le trece prin cap si mai ales de ce, altora. poti sa vezi niste manifestari si atat. a, da, si sa le interpretezi asa cum ti se pare. or, lucrurile sunt, de obicei, diferite de ceea

campeneasca cu prieteni

despre iritari, suparari, nervi, hachite si altele

Cred ca e si ceva in aer. Vad ca multor cunoscuti le sare tandara, se oftica, se enerveaza samd. Inclusiv eu, ce, doar nu era sa fiu scutita? cam cum se intampla fenomenul? uite, ieri de exemplu, a fost asa: x citeste un mail. ceva nu ii convine, un anumit aspect i se pare de kko. pe urma, in mintea lui, problema creste, devine super-enervanta, se adauga detalii, toata situatia se imbogateste cu detalii si mai enervante, privita fiind (situatia) din prisma gresita si usor dusmanoasa a iritarii. si cand il intreb ce si cum, imi dau seama ca e ca o chestiune auto-umflata/indusa/crescuta. E foarte usor sa interpretezi ceva gresit si apoi, pe nesimtite, sa te trezesti ca exagerezi, ca faci din tzantzar armasar... Stiu, ca doar am patit-o si eu...