BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 21 decembrie 2009

herastrau de iarna


Frig, zapada. Sambata seara in Herastrau. Forfota de animalute si fel de fel de pregatiri.
Am intrat dispre Arcul de triumf. Deasupra aleii, un lung sir de beculete de pom. Spre capatul aleii, inspre Expoflora am zarit niste caluti. Erau ponei, tocmai ii urcau intr-un soi de camion. Mai incolo, pe doua portiuni inaltate si acoperite de mocheta (si zapada) niste corturi mari, albe cu acoperitoare rosie. In ele, cativa producatori de chestii alimentare autohtoni (turta dulce, vin si vin fiert, tuica, saraili sau baclavale, ma rog, d-ale gurii). Si niste trasuri cu cai, care circulau pe aleile de la intrarea principala. Pe cele doua alei ale intrarii principale, casute de lemn, verzi, cu alti producatori de alimente si alte produse traditionale: carnati, pastrama, ii, cergi, vin, tuica, vin fiert etc. Circula pe acolo si o sanie trasa de... n-o sa ghiciti! doi reni adevarati! Pe spatiul central se muncea de zor pentru finalizarea unui patinoar artificial. Imediat dupa intrarea in parc, dupa fantana arteziana rotunda, e instalata o scena cu reclame pentru TVR3, primaria bucuresti si denumirea evenimentului: Traditii de Craciun. Mai departe, chiar la intrarea inspre parc dinspre piata Charles de Gaulle, o gramada de constructii de lemn: Casa lui Mos Craciun si alte acareturi. Un mare brad, beculete... frumos.
Ca de obicei, daca incerci sa obtii informatii complete despre un eveniment, descoperi ca organizatorii PUR SI SIMPLU NU STIU SA ISI PROMOVEZE EVENIMENTUL. Nu gasesti nicaieri informatii complete, un program bine inchegat de la cap la coada... Iar prin presa apar franturi, stiri de 5-10 randuri. Probabil ca se bazeaza pe transmiterea orala de la om la om a vestii. Cul!

luni, 14 decembrie 2009

decembrie

decembrie e, de obicei, o luna care imi place. desi vine frigul, eventual zapada. e sfarsit de an, drumurile si intersectiile sunt luminate de diverse decoratiuni de sarbatori, apar vanzatori de maruntisuri sarbatoresti, vine vacanta de craciun, zile libere, chestii d-astea. Dar anu` asta... n-avem cum sa mergem nicaieri de sarbatori (n-avem nici bani, iar Alex are de tradus ceva si nu poate pierde nici un pic de timp)... nu prima de craciun... vestile despre anul viitor nu-s deloc roz... mda, un pic frustrant. dar esta e, tre` s-o luam ca atare.
imi place ca s-au aranjat festiv diversele parcuri si parculete. imi plac casutele cu vanzatori de fel-de-fel de chestii de prin parcuri si de pe soseaua Aviatorilor. imi plac decoratiunile de pe la intersectii care fac orasul sa para mai luminos, mai vesel. imi place vinul fiert. merele coapte. si alte haleli-bauturi-mirosuri de iarna.
Incerc sa ma vad in zilele libere cu prieteni si amici cu care nu m-am vazut de ceva vreme. Unele mini-adunari de grupuri reusesc, altele nu prea... Am reusit sa initiez, la ideea Cristinei, un mini-party de pre-craciun cu gasca de la dansuri... Si o mini-adunare cu fetele de la mpr... asta cam chinuita... sper sa se intample, pana la urma... Eh, si-as vrea s-o mai vad si pe Mirela... ei, om trai si om vedea.

primii fulgi

iata ca sambata au cazut primii fulgi bucuresteni de iarna incipienta. Daca nu batea taios si aspru vantul, ar fi fost perfect.

marți, 17 noiembrie 2009

ceata de noiembrie



profitand de greva de la metrou am facut jumatate din drumul spre serviciu pe jos, prin herastrau. si nici n-a fost mare diferenta de timp, vreo 15 minute. iar lacul era superb, asa incetosat. avea culoarea si aparenta mercurului lichid... aer cetos, frunze galbene pe jos, copaci cu putine frunze... veverite, pitigoi... putini oameni... si o liniste incredibila (mai ales pentru Bucuresti). aer umed. cer de vata. rate pe lac, pescarusi zburand.

luni, 9 noiembrie 2009

ultima tura de sarbatorenii


vineri, 6 nov, Coyote Cafe. Lume multa, Jukebox, antren, dans, voie buna. Rali si cu mine ne-am sebat zilele de nastere cu fortze reunite, invitati - gasca de la dansuri. Super atmosfera, tzopaiala la greu, ne-am simtit pur si simplu excelent. Rali a facut poze, cand pun gheara pe ele le afisez pe-aici. Abia cand s-a terminat programul celor de la Jukebox (dupa 3 jumate in noapte) n-am induplecat sa ne ducem pe la casele noastre.
sambata m-am trezit cu chiu cu vai pe la 12 jumate cred... am tras rapid o plimbare prin herastrau, vreme calda, superba, frunze colorate, veverite, pitigoi, rate pe lac... pe urma fuga acasa, pregatiri pt seara. Pe la 7 vin invitatii (rudele lui alex), trancanim, bem bere-vin -tzuica, se incinge discutia intre ei si alex si-apoi se sparge gashca, ca unii deh, cu copil mic, altii sa prinda ratb-ul si cu asta basta. chit ca se incinsesera spiritele, sau poate tocmai de aia, cred ca era bine ca discutia sa se termine de la sine, prin epuizarea subiectului, asa a cam ramas in aer... dar ma rog, treaba lor... dupa plecarea musafirilor am stat la povesti indelung...
si gataaa... am terminat seria serbarilor de toamna!

luni, 2 noiembrie 2009

cel mai greu pe lumea asta...


se pare ca e sa-i faci pe oameni sa iasa din modul lor propriu de a gandi si de a incerca sa inteleaga pe altcineva care gandeste mult diferit fatza de ei. e foarte greu sa repari o ruptura provocata de comunicare defectuoasa. dar am incredere in faptul ca toate se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. iar cheia e comunicarea.

sambata asta mi-am serbat ziua in avans. din cauza de criza si fonduri insuficiente, am decis sa ma serbez la domiciliu, in vasta garsoniera. m-am gandit pe cine sa invit si am fost pusa intr-o situatie neplacuta. mi-am dat seama ca unii dintre prietenii mei nu s-ar simti bine in acest context. m-am infuriat gandindu-ma la problemele nerezolvate care trenau la noi in gashca si am scris ”sinceritate dura de octombrie”, ca sa se simta luati de guler, zgaltaiti, si sa provoc o reactie, o reluare normala a comunicarii. in urma gandirii profunde m-am decis sa invit doar cativa din gasca, dintre cei despre care stiam ca nu au o problema insurmontabila cu alex. si inca cativa vechi prieteni care-mi sunt dragi. iar sambata viitoare dau de baut si fratilor lui alex. si cam atat, din pacate. dar unde sunt petrecerile de alta data... poate in vremuri mai bune.

mesajul meu de pe blog a produs reactii. nu au fost cele scontate, nu s-a rezolvat de fapt nimic, pentru ca n-a fost un dialog veritabil. e deficienta tipului de comunicare pe e-mail, pe mess... nu e de-ajuns sa vorbeasca membrii unui grup intre ei, si-apoi sa ceara (to demand) un raspuns celeilalte parti. ei nu au ascultat cealalta parte, argumentele celeilalte parti. au intors pe toate partile propriile argumente si au tras, inevitabil, vechile concluzii. cum poti sa obtii rezultate noi folosind aceleasi elemente? in plus, toata lumea s-a sictirit si plictisit de ”subiect” si cu asta basta.
nu pare un dialog al surdului cu orbul? inainte de a porni voi spamul acela, eu am avut o lunga discutie cu mitzi, care s-a simtit jignita de ”sinceritate dura de octombrie”. discutie in care am tot intors treaba pe fatza si pe dos pana mi s-a acrit. si ajunsesem la concluzia ca nu mai vreau s-aud de vreo discutie pe tema asta! dar ati pornit-o voi, din nou, si nu am putut sa las o astfel de initiativa fara raspuns. mai ales ca m-am gandit ca poate o iesi ceva bun de-aici. s-a dovedit ca ceva bun nu prea a iesit, dar nu cred c-a fost nici rea. a fost un mic pas catre normalizare, cand oamenii incep sa zica ce-i doare. doar ca a fost incompleta, din cauza asteptarilor prea mari puse in aceasta tentativa.

mintea functioneaza bine doar cand e deschisa. cum ne blocam pe o chestie, idee, parere, etc, gata, nu mai putem primi argumente noi, pentru ca mintea le respinge. si macinam acelesi ganduri, frustrari, nemultumiri... si nu putem iesi din asta. stiu, ca doar nu fac nici eu exceptie. am si eu destule astfel de perioade cand ma blochez pe ceva si mi se pare o problema fara iesire. pana cand intervine ceva din exterior care ma face sa ma gandesc: oare ce cred eu e chiar adevarul adevarat? oare nu mi-a scapat vreun amanunt? si evident ca pot fi multe, multe „amanunte” care pot sa imi scape. si odata bagata si „amanuntele” in malaxor, obtin si alte rezultate.
Am invatat, cu greu, in viata asta, ca cel mai important lucru pentru comunicare e sa te pui in papucii celuilalt. si sa nu-l privesti cu pre-judecata.
de multe ori am gresit, judecand (in sens negativ) pe cineva prin prisma a ce vedeam sau simteam eu. sunt predispusa mai degraba sa vad lucrurile in mod pesimist, dar cu timpul mi-am dat seama ca asta e o prostie care nu ma ajuta. una e sa fii pesimist, alta e sa fii realist. poate am trecut in extrema cealalta, si in special in ce priveste oamenii, am poate prea multa incredere in capacitatile lor. nu, nu-i vad mai buni si mai frumosi decat sunt. stiu cine are un fond bun si cine nu. consider ca absolut toti cei pe care-i consider prieteni sunt oameni buni. doar ca fiecare dintre noi are cate ceva ce poate fi imbunatatit. si fiecare poate invata ceva de la ceilalti. o observatie amuzanta: nu-i vorba goala treaba cu „nu te uita la paiul din ochiul altuia, uita-te intai la parul din ochiul tau”. poate cel mai tare ne deranjeaza ceva ce si noi facem uneori, si nu ne dam seama. am constatat pe propria piele ca de multe ori reprosam cuiva ceva, si ma trezeam ca si acea persoana imi putea reprosa exact acelasi lucru, chit ca eram convinsa ca nu poate fi adevarat. pe urma ma gandeam mai bine si-mi dadeam seama ca nu-s nevinovata, si ca avea ceva dreptate persoana respectiva. Sa ne gandim fiecare in parte de ce ne deranjeaza cutare lucru la cineva, de unde provine deranjul, care e originea, cu se seamana din ce ni s-a intamplat. si pe urma sa punem lucrurile in alta lumina, sa gandim cu o minte proaspata, ca si cum nu ne-am fi gandit nicodata la acel ceva, ca si cum am fi o persoana noua. Dar asta n-o putem face singuri. Intotdeauna trebuie sa fie cineva care, chiar involuntar, spune sau face ceva care provoaca un declic in intelegerea noastra. Adica ne deblocheaza mintea.
Marturisesc ca atunci cand am scris „sinceritate dura de octombrie” eram in faza de minte inchisa. eram suparata, pur si simplu suparata pe toata situatia, pe faptul ca nu se rezolvase nimic, pe faptul ca trebuia sa nu invit pe cativa dintre prieteni, pentru ca eram suparata pe ei. Acum mi-a trecut. De fapt mi-a trecut de vreo saptamana, dupa discutia cu Mitzi, desi efectul imediat dupa discutie a fost de maxima enervare si rabufnire de sentimente negative. Dar dupa cateva ore mi s-a limpezit mintea... am inteles cateva lucruri, si in plus am vazut cu cata inversunare se intorcea Mitzi asupra acelorasi argumente, asupra a ce-a fost, facand cam ce faceam si eu de partea cealalta. Si mi-am dat seama ca gresesc, incapatinandu-ma sa fiu suparata pe oamenii din gasca. Oamenii sunt cum sunt, care mai incapatinat, care mai fricos, care mai lenes, care mai supus greselii. Sunt totusi prietenii mei, desi nu s-au ridicat la inaltimea asteptarilor mele. Acum stiu si voi avea asteptari mai mici. Ei sunt tot ei, tot oameni buni, doar ca am mai vazut cateva din defectele lor, pe care nu le banuisem poate. O sa-i incurajez sa le remedieze, daca vor vrea sa ma asculte. Si n-o sa le inchid usa in nas.

PS. acesta e un monolog, nu un dialog. asa era de fapt si ”sinceritate dura de octombrie”. nu e un spam, nu e o lista de mail, comentariile le consider de prisos. Iar ce mai avem de spus sa vorbim la o bere, la un vin fiert, la un ceai.

miercuri, 21 octombrie 2009

Fabula

Într-o bună zi, măgarul unui ţăran căzu într-o fântână.
Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore întregi, în timp ce ţăranul căuta să vadă ce e de făcut.
Până la urmă, ţăranul hotărî că măgarul era oricum bătrân, iar că fântâna, fiind secată, tot trebuia să fie acoperită o dată şi-odată. Astfel a ajuns la concluzia că nu mai merită osteneala de a-l scoate pe măgar din adâncul fântânii.
Aşa că ţăranul îşi chemă vecinii, ca să-i dea o mână de ajutor. Fiecare dintre ei apucă câte o lopată şi începu să arunce de zor pământ înăuntrul fântânii..
Măgarul pricepu de îndată ce i se pregătea şi se puse şi mai tare pe zbierat.

Dar, spre mirarea tuturor, după câteva lopeţi bune de pământ, măgarul se potoli şi tăcu.
Ţăranul privi în adâncul fântânii şi rămase uluit de ce văzu.
Cu fiecare lopată de pământ, măgarul cel bătrân făcea ceva neaşteptat: se scutura de pământ şi păşea deasupra lui. În curând, toată lumea fu martoră cu surprindere cum măgarul, ajuns până la gura fântânii, sări peste ghizduri şi ieşi fremătând....

Viaţa va arunca poate şi peste tine cu pământ şi cu tot felul de greutăţi...
Dar secretul pentru a ieşi din fântână este să te scuturi de acest pământ şi să-l foloseşti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutăţile noastre este o ocazie pentru un pas înainte. Putem ieşi din adâncurile cele mai profunde, dacă nu ne dăm bătuţi. Foloseşte pământul pe care il aruncă peste tine ca să mergi înainte.

Aminteşte-ţi de cele 5 reguli pentru a fi fericit:
Curăţă-ţi inima de ură, frică, egoism;
Scuteşte-ţi mintea de preocupări inutile;
Simplifică-ţi viaţa şi fă-o mai frumoasă;
Dăruieşte mai mult şi aşteaptă mai puţin;
Iubeşte mai mult şi ... scutură-te de pământ, pentru că în viaţa asta, tu trebuie să fii soluţia, nu problema.

marți, 20 octombrie 2009

sinceritate dura de octombrie


mai demultisor, prin iulie-august parca, scriam „aripi de ceara“. era intr-un moment camd am aflat niste chestii foarte dezamagitoare despre amicii mei.
unii s-au comportat intr-o maniera de cacat si au preferat sa „ne scoata din lista de spam“ pe alex si pe mine; ulterior am vorbit cu unii dintre ei, totul parea minunat, se vor discuta neintelegerile, se vor spune chestiile deranjante, se va face lumina... ei bine, e inca la fel de bezna, toate sunt ca si cum n-am fi vorbit vreodata... plus ca nu e o situatie singulara, au mai fost si altii de-a lungul vremii „uitati“ pe drum fara o vorba, fara o discutie ca-ntre prieteni... deci nu e o intamplare, e o regula...
altii dintre amicii mei au preferat sa minta de-a dreptul... parca era asa de greu sa zica ca bai, vrem sa mergem singuri la mare, sau whatever...
per total, mare, mare dezamagire. e trist cand vezi ca oameni pe care i-ai indragit una spun, alta gandesc, alta fac... ce poti face cand vezi asta?! doar sa incerci sa vezi lucrurile asa cum sunt, fara indulcitori, si sa actionezi in consecinta.
so, va place sau nu, dragi vechi amici de gasca, ori ma acceptati cu alex cu tot si va hotarati sa fiti ce pretindeti ca sunteti/ati vrea sa fiti, ori asta e. si n-ar strica sa va revizuiti atitudinea si fata de ceilalti abandonati din varii motive fara un cuvant. fatarnicie, vorbe fara acoperire si minciuni n-am chef sa vad si sa aud. prietenia se castiga greu, se pierde destul de usor, asadar trebuie mentinuta. dar nu doar din vorbe goale. sa fim sinceri: daca se impiedica in primul obstacol si fuge... ce prietenie mai e si aia?

luni, 12 octombrie 2009

semne de toamna



azi, ploaie. ieri, soare. ati vazut ca unii castani au inflorit a doua oara?

si, cum toamna se culeg roadele, a crescut mare si www.artweb-design.ro

poza am preluat-o de pe blogul http://prinobiectiv.wordpress.com/ (are poze frumoase rau)

marți, 29 septembrie 2009

Codex Alimentarius - bun sau rau?

de Liubovi Grecea

Revin asupra subiectului Codex Alimentarius, pentru ca, din februarie, cand am primit un mail alarmant insotit de o petitie impotriva adoptarii acestui Codex, am tot incercat sa aflu ce e cu el, cam pe unde e adevarul si ce ne paste. Pana in februarie nu auzisem nimic despre Codex si habar nu aveam ca exista asa ceva si ca ne poate influenta vietile. Negasind raspunsuri pertinente nici in mass media nici pe bloguri, site-uri, mi-am amintit ca am facut totusi o facultate de jurnalism, si ca cel mai bine e sa o iau metodic si sa incerc sa descopar ce este acest Codex Alimentarius si ce face el, ce vrea sa faca si daca e de bine sau de rau. Mai jos veti gasi ce a rezultat din aceasta mica investigatie facuta pe cont propriu, intr-un timp de o saptamana si jumatate, exclusiv din surse de pe internet. Inarmati-va cu rabdare, daca il cititi.

Realitate: Pe pachetele de faina Titan apare „Sistemul de Igiena si Siguranta a Alimentelor – HACCP – Certificat pe baza Directivei 852/2004 UE si Codex Alimentarius“.

Pozitii diametral opuse: Pe e-mail, pe bloguri si in presa apar opinii contradictorii.

  • Pozitia oficialitatilor este aceasta „Codex Alimentarius este o colectie de norme alimentare adoptate la nivel international. Acestea au scopul sa protejeze sanatatea consumatorilor si sa asigure practici oneste în comertul cu alimente. Codexul include norme pentru toate grupurile de produse alimentare prelucrate, semiprelucrate sau materii prime“ (apare pe site-ul Autoritatatii Nationale Sanitar Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor - ANSVSA) Desigur, si oficialitatile internationale (Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura - FAO, Organizatia Mondiala a Sanatatii - WHO/OMS, precum si Organizatia Natiunilor Unite - ONU) sustin acelasi lucru.
  • Pozitia contestatarilor este urmatoarea: Codex Alimentarius este puternic controversat peste tot in lume. Criticii sustin ca sunt promovate interesele trusturilor producatoare de aditivi alimentari chimici, ale trusturilor farmaceutice si nu ale consumatorilor.Acuzatiile aduse Codexului cel mai des sunt (sursa http://www.ecomagazin.ro/codex-alimentarius/):
  1. Codex Alimentarius intenţionează să elimine orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.
  2. Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.
  3. Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere.
  4. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător.
  5. In 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.
  6. Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.
  7. Noul Cod va intra in vigoare pe 31 Decembrie 2009 si se preconizeaza ca va produce peste 3 MILIARDE de victime umane, 1 miliard murind din cauza lipsei de hrana alte 2 miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de mancarea disponibila.

Pe baza acestor acuzatii s-a intocmit o petitie, textul ei circuland intens pe e-mail: http://www.petitieonline.ro/petitie/petitie_impotriva_codex_alimentarius_care_urmeaza_a_fi_adoptat_in_decembrie_2009-p61682048.html


  • Surse alternative. Informatiile ce pot fi gasite pe net, in afara de sursele oficiale si de companiile acuzate ca au de profitat de pe urma implementarii Codex-ului, care sunt in mod evident „pro“, sunt extrem de alarmante, dar din pacate documentate doar de pe alte bloguri, de pe youtube si din articole care par mai mult a face speculatii decat a informa si decat a pune la dispozitia cititorilor niste documente care sa sustina speculatiile. Printre cele mai citate surse se gasesc:
  1. http://www.urbaniulian.ro/2008/09/25/codex-alimentarius-programul-pentru-depopularea-planetei-prin-infometare-si-malnutritie/
  2. http://www.natural-health-information-centre.com/codex-alimentarius.html
  3. http://www4.dr-rath-foundation.org/PHARMACEUTICAL_BUSINESS/health_movement_against_codex/index.htm#top
  4. http://www.healthfreedomusa.org/?page_id=157
  5. http://www.iahf.com/ devenit intre timp http://www.nocodexgenocide.com/nocodexgenocide.html
  6. http://www.vitalitymagazine.com/may_08_billc51 si http://www.vitalitymagazine.com/june_08_helkec51 (despre tentativa de adoptare in Canada a unei legi care interzice produsele naturiste)
  7. http://saccsiv.wordpress.com/2009/07/22/video-codex-alimentarius/
  8. http://www.razbointrucuvant.ro/2009/05/13/o-noua-amenintare-serioasa-codex-alimentarius/

Ce scrie de fapt in Codex si de ce este atat de contestat?

Cautand informatii, ca sa imi dau seama cam care este adevarul, am decis ca trebuie in primul rand sa citesc faimosul Codex. Are nu mai putin de 314 standarde separate, disponibile sub forma de pdf-uri pe site-ul propriu, precum si cateva „culegeri“ pentru “informare“ care aduna mai multe standarde pe teme asemanatoare (Animal Food Production, Foods derived from Biotechnology si alte opt). Culegerile NU cuprind toate anexele si tabelele care apar in standardele separate.

Am citit doar douazeci si ceva dintre directive, cele care se refereau la folosirea modificarilor genetice la plante si la animale, cele referitoare la agricultura bio, cele legate de etichetare si ambalare, cele care cuprindeau liste de aditivi admisi, cele referitoare la reglementarea folosirii vitaminelor si mineralelor, cele referitoare la iradierea alimentelor. Pe cele care reglementau cate un singur tip de aliment (rosii, faina, ulei, unt, lapte etc pana la 314) nu am apucat sa le citesc inca.

Le-am citit insa pe cele care ar trebui sa aiba legatura cu acuzatiile, pentru a vedea EXACT ce spun directivele incriminate.

Pentru usurinta urmaririi argumentelor, rescriu din nou mai jos fiecare incriminare, si, dedesubt ce scrie de fapt in directiva respectiva.

1. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă ca vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ILEGALE adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.

  • Fals. Directiva referitoare la vitamine si suplimente alimentare este CAC/GL 55 - 2005. Lista de 18 vitamine admise nu exista. Nu exista nicio recomandare in acest sens, nu exista nicio lista. Nu am vazut nici o referire la vreo pedeapsa (firesc, pentru ca e vorba de o directiva, nu de o lege).
  • Adevarat Faptul ca se recomanda un dozaj minim (15% of the recommended daily intake as determined by FAO/WHO), iar dozajul maxim se va stabili in functie de limitele considerate „safe“ prin studii stiintifice si de aportul de vitamine din alimentatia normala. Aceasta este intr-adevar o prevedere care poate fi speculata de legislatiile locale sau europene.
  • Alte prevederi dubioase. Desi nu se vorbeste despre ele, exista. Se specifica faptul ca vitaminele si suplimentele alimentare pot fi naturale sau sintetice. Dar pe eticheta nu e necesar sa fie mentionata absolut deloc originea vitaminei sau a suplimentului.

2. Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, medicina energetică, ayurvedică, tibetană etc, va fi progresiv interzisă.

  • Fals. Nu exista absolut nici o directiva care sa faca referire la medicina naturista sau la plantele medicinale.

3. Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană TREBUIE tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere.

  • Fals. Nu se poate vorbi ca se interzice agricultura bio, atata vreme cat EXISTA o directiva care prevede felul in care se face agricultura bio precum si modul de procesare, ambalare, etichetare si transport. Aceasta este GL 32 – 1999.
  • Pentru animalele obisnuite, crescute in conditii ne-bio, se aplica recomandarea CAC/RCP 54-2004, care este „codul de practica pentru hranirea optima a animalelor” (CODE OF PRACTICE ON GOOD ANIMAL FEEDING). Nici aici nu apare nimic despre vreo obligativitate de a hrani animalele cu hormoni de crestere. Desigur, in alta directiva a Codex referitoare la plantele modificate genetic, se spune ca ele pot fi folosite atat pentru hrana animalelor cat si a oamenilor. Pot, nu e obligatoriu.
  • Alte prevederi dubioase. Directiva GL 32 – 1999 are insa niste posibile hibe:
    1) desi in procesul de cultivare a vegetalelor bio precum si in acela de crestere, hranire si ingrijire a animalelor bio nu e voie sa se foloseasca substante dubioase sau chimice, in tabelele 3 si 4 (din anexa 2) apare o intreaga lista de substante a caror folosire este permisa pentru procesarea alimentelor de origine organica.
    2) Mai apare inca o capcana, la ”HANDLING, STORAGE, TRANSPORTATION, PROCESSING AND PACKAGING”, punctul 82. se spune ca nu este permisa iradierea prin ionizare pentru controlul daunatorilor, pentru pastrarea pe termen lung a alimentelor si pentru eliminarea factorilor patogeni DAR poate fi folosita etilena pentru coacerea bananelor si a fructelor de kiwi.
    3) Iar la punctul 84, pentru prevenirea daunatorilor se spune ca „masurile pentru prevenirea/combaterea daunatorilor in ariile de depozitare sau in containerele de transport pot include bariere fizice sau alte tratamente ca sunete, ultrasunete, lumina, lumina ultraviolet, capcane (cu feromoni sau capcane statice cu momeala), temperatura controlata, atmosfera controlata (dioxid de carbon, oxigen, nitrogen), sau diatomit.

4. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător.

  • Adevarat. CODEX STAN 1-1985 nu prevede deloc necesitatea de a scrie pe eticheta faptul ca un aliment este modificat genetic sau are componenti modificati genetic. Dar nici nu interzice in mod expres asta.

5. In 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

  • Greu de verificat. In CAC/GL 36-1989 si CODEX STAN 192-1995 apare o lista de peste 600 de aditivi alimentari aprobati si considerati non-toxici in anumite doze. Care dintre cele 600 de substante or fi cele 7 de care se vorbeste, asta chiar nu am reusit sa verific. Oricum substantele mentionate in mod expres (hexachlorobenzene, dieldrin, aldrin) nu apar in lista celor 600 si ceva.

6. Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Si nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.

  • Partial adevarat. Standardele CAC/RCP 19-1979, rev. 2-2003 si CODEX STAN 106-1983, rev. 1-2003, stabilesc regulile pentru iradierea produselor alimentare. Nu scrie in standarde ca e obligatorie iradierea...
    dar... se afirma ca aceste reguli trebuie implementate in planul HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points - scopul acestuia este identificarea riscurilor care pot afecta produsele pe parcursul procesarii industriale pentru a putea interveni si evita contaminarea sau alterarea lor fizica, chimica si biologica.) Daca planul HACCP stabileste cumva iradierea ca „preventie” obligatorie pentru contaminare sau alterare... atunci intr-adevar se poate vorbi de obligativitate.
  • Greu de verificat. Iradierea se poate face cu raze gamma din nuclee radioactive de cobalt-60 sau cesiu-137, raze X generate de un utilaj folosit la sau sub nivelul de energie 5 MeV, sau prin electroni generati de un utilaj folosit la sau sub nivelul de energie 10 MeV. Nu stiu daca dozajele permise pana acum erau mai mici, nu am reusit sa gasesc aceasta informatie.
  • Singura parte buna e ca alimentele iradiate trebuie sa aiba un semn distinctiv, fie pe eticheta, fie in imediata apropiere a respectivelor alimente, care sa indice faptul ca au fost iradiate.

7. a) Noul Cod va intra in vigoare pe 31 Decembrie 2009. b) Se preconizeaza ca va produce peste 3 MILIARDE de victime umane, 1 miliard murind din cauza lipsei de hrana alte 2 miliarde din cauza bolilor generate in organism si cauzate de mancarea disponibila.

  • a) Fals. Codex NU va intra in vigoare la 31 decembrie 2009. Diferitele obiective stipulate in planul de activitate pe 2008-2013 au date diferite, si nicaieri nu apare o data-limita la care Codexul sa intre in vigoare. De fapt, el poate intra in vigoare intr-o tara daca este aprobat de legislativ si promulgat de presedinte.
    In Romania, exista deja o prevedere a Codex-ului care a fost promulgata de presedinte
    , chiar in aceasta vara. Aceasta e Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2007 privind introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic. Eu am gasit-o publicata in Monitorul Oficial nr. 472/8.07.2009. Deci din 8 iulie anul curent. Nota interesanta: Legea a fost impusa prin ordonanta de urgenta a guvernului, deci suntand cumva Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA), care ar fi fost indreptatita sa lanseze o astfel de lege. Cu atat mai mult cu cat aceasta Autoritate a dat, in decembrie 2008, o lege prin care se interzicea folosirea hormonilor de crestere pentru animale. Cu toate acestea, ANSVSA are printre obiectivele declarate pe 2009-2010 „Dezvoltarea activităţilor Codex Alimentarius la nivel naţional“ si are pe site-ul propriu un document intitulat „Informare privind OMG“, datat din 2006, prin care se pronunta in favoarea organismelor modificate genetic, textul fiind de fapt o traducere partiala a explicatiilor din Codex via WHO/OMS.
  • b) greu de verificat o asemenea informatie, care e oricum mult prea vaga. Cine face aceasta estimare? Pentru ce perioada de timp a fost facuta? Adica 3 miliarde de oameni or sa moara din aceasta cauza, (chit ca maleficul codex va controla pe vecie ce si cum mananca oamenii)... pe o perioada de... x ani? poate 1, poate 10, poate 500? sau pe an?


Concluzii

  • Codex-ul in sine nu este nici rau, nici bun. Este o colectie de standarde si recomandari care incearca sa unifice si sa standardizeze chestiunile legate de alimentatie in tarile lumii. De ce anume ar fi nevoie de asa ceva, asta este o cu totul alta discutie.
  • Codexul in sine nici nu obliga, nici nu pedepseste pe nimeni... dar pe baza lui se poate ajunge in instanta la World Trade Organisation (WTO), pentru ca o tara care a adoptat standardele Codex se poate plange daca produsele sale nu sunt primite pentru vanzare intr-o alta tara care nu agreeaza regulile Codexului, si probabil ca prima va avea castig de cauza.
  • Codexul nu e o colectie de legi. Legile sunt cele care ne pot obliga sa consumam organisme modificate genetic, sa nu avem acces la plante medicinale, sa avem pe masa fructe si legume iradiate, tot ele ne pot pedepsi daca nu ne conformam. Iar legile care ne pot afecta in mod direct (sau indirect) sunt cele care se voteaza in Parlamentul nostru, cele care sunt promulgate de presedinte, cele pe care le da Guvernul nostru. Mai sunt si legile Uniunii Europene, care devin din ce in ce mai presante, si vor deveni obligatorii cand vom fi membri intregi ai UE. Un exemplu de astfel de lege este directiva privind plantele medicinale (probabil de aici si parerea gresita ca in Codex se interzic plantele medicinale si terapiile naturiste) numele ei complet e Council Directive 87/22/EEC of 22 December 1986 on the approximation of national measures relating to the placing on the market of high-technology medicinal products, particularly those derived from biotechnology. Aceasta este, din fericire, pe moment, respinsa prin alta directiva (Council Directive 93/41/EEC of 14 June 1993), probabil din cauza nemultumirilor mai multor state membre.Vorbind despre legi dubioase si anti-libertati, in Canada a fost cat pe ce sa fie adoptata o lege care e extrem de restrictiva in ceea ce priveste produsele naturiste (Bill C-51). Insa reactia societatii civile si opozitia masiva a opiniei publice a derutat politicienii, care pe moment par sa fi renuntat la acest proiect.

Prin urmare, se pare ca doar informandu-ne mereu asupra legilor care se invart prin Parlament, pe la Guvern si pe la Presedintie (stiu ca e greu, pentru ca mass-media reflecta orice, in afara de lucrurile cu adevarat importante care ne pot influenta semnificativ viata in rau sau in bine), putem sa nu fim luati pe nepregatite, cum suntem de obicei. Caci iata asa Legea cip-urilor biometrice, Legea privind inregistrarea convorbirilor telefonice, Legea privind introducerea pe piata a organismelor modificate genetic au fost adoptate pe tacute. Si ne-am trezit cu ele in vigoare, si abia atunci am inceput (unii dintre noi) sa ne ingrijoram si sa luam atitudine; abia atunci mass-media le-a acordat atentie.


Ca surse de informare in ce priveste legile aflate in dezbateri recomand:

  • informatii despre activitatea Guvernului
  1. proiecte de lege pentru care Guvernul işi va asuma răspunderea în faţa Parlamentului: http://www.gov.ro/forma-finala-a-proeictelor-de-lege-pe-care-guvernul-isi-va-angaja-raspunderea-in-fata-parlamentului__l1a106607.html
  2. activitatea Guvernului: http://www.gov.ro/content/index/l/1/p/1/c/27/
  3. newsletterul Guvernului „Romania in UE“ http://x.gov.ro/presa/integrare/afis-buletin.php
  4. note de fundamentare pentru acte emise de guvern: http://www.gov.ro/content/index/l/1/p/1/c/20/

  • legi UE adoptate: http://eur-lex.europa.eu/ro/index.htm (ca sa stim ce ne asteapta, deoarece tara noastra are obiceiul de a se conforma foarte repede si fara a cracni directivelor europene)

Am scris acest articol pornind de la premisa ca acest Codex alimentarius este mult prea controversat pentru a nu exista si ceva dubios la mijloc, vorba românului „nu iese fum fara foc“.

Subiectul este unul important, pentru ca este important pentru sanatatea noastra si a familiilor noastre ce alimente consumam si ce efecte pot avea aceste alimente pe termen mediu si lung asupra starii noastre de sanatate. Nu este bine sa cadam nici in extreme, devenind prea stresati de cat de „curate“ de E-uri si de aditivi sunt alimentele si nu numai, dar nici sa fim nepasatori, presupunand ca stiu altii mai bine ce e bine pentru noi, luand de bune toate alimentele care ne sunt puse la dispozitie. E bine sa fim selectivi si sa ne preocupam de sanatatea noastra, sa ne informam si sa luam decizii in cunostinta de cauza, nu pe baza unor informatii preluate de la altii. Iar daca aflam ca urmeaza sa ni se impuna vreo lege care contravine convingerilor noastre, bazate pe argumente solide, cred ca este bine sa luam atitudine, pentru a preveni introducerea acelei legi. Iata exemplul Canadei, unde s-a incercat scoaterea in afara legii a medicinei naturiste, la fel si UE, dar unde protestele opiniei publice au facut ca, cel putin deocamdata, sa se renunte la introducerea acestor legi.

Cititi, documentati-va, reflectati si trageti singuri concluziile. Se poate sa fi omis informatii, se poate sa imi fi scapat cate ceva. Astept de la voi orice adaugiri, observatii pertinente, completari care sa ne ajute pe noi toti sa intelegem mai bine ce se intampla cu acest Codex Alimentarius.

miercuri, 16 septembrie 2009

mostra de indolenta

Am primit ieri o recomandata... Casa de pensii.
Ce vrea casa de pensii de la sufletul meu, ma intreb eu.
Simplu. Sa-mi ia bani! Cica am datorii la ei din 2001 + penalizari si majorari de intarziere. Si ca tre’ sa platesc in 15 zile, ca de nu...
Stai, sparge-ti capul incercand sa-ti amintesti ce faceai si pe unde erai in 2001, aminteste-ti ca erai PFA, ca poate de acolo sa apara vreo dracie in registrele lor... Agitatie, ce sa fac, ce sa dreg... imi amintesc apoi ca pe cartea de munca am toate cele incheiate, semnate si parafate... Deci solutia e sa ma duc la minunata Casa de pensii a municipiului Bucuresti.
Zis si facut. Cladirea cu geamuri fumurii sta semeata pe calea Vitan, cu alt zgarie-nori de beton si sticla pe langa. Ma contrazic cu Alex, el zicea ca e cladirea mare, io suspectez ca e cea mai micuta. Vad niste babute amarate care ies pe-o usa, “am gasit“ imi zic. Aflu de la informatii ca tre’ sa merg la etajul 2 camera 2. Lifturi mici, proaste si ticsite de bieti pensionari.
La camera 2, pe hol, buluc de lume. Se statea la coada pe sectoare, dar era cam debandada. Alex se orienteaza mai bine, afla ca era doar o tipa care astepta pt sectorul 1, pe urma vede c-a disparut, intrase pe o a doua usa, aflata mai departe. Cand iese gagica, ne bagam noi. Spatiu inghesuit, tone de dosare prin dulapuri. Tipa de la sectorul 1 era genul indolent, se uita pe hartia primita prin posta, scoate un soi de fisa la imprimanta si incepe sa imi explice ca n-am platit in 2001 cas-ul pe luna aprilie, si ca in 2002 am platit o data pentru 6 luni, deci cu intarziere, si de-acolo penalizarile alea. La care ii arat copia dupa cartea de munca, unde aveam incheiata situatia, ceea ce inseamna ca la momentul respectiv actele au fost in regula, ca altfel nu mi-ar fi eliberat cartea de munca.
Tipa o tina mortis ca nu apare in calculator c-am platit, sa caut pe acasa, sa gasesc chitantele de pe vremea aia si sa le aduc, si daca nu, aia e, tre’ sa platesc. Aici se enerveaza Alex care-i tranteste pai cum, ii dadeati cartea de munca daca nu avea platile la zi? Aia ca pai poate atunci se putea, nu-stiu-ce, la-la-la... Noroc ca intervine colega ei de la alt birou, care zice ca se poate sa nu apara toate platile, ca pe vremea aceea se faceau plati cu chitanta, nici macar cnp-ul nu era trecut... si ca sigur sunt copiile la dosar, pentru ca pe baza dosarului se incheia cartea de munca.
Atunci incepe asta sa scotoceasca prin niste registre (imi pareau cunoscute la aspect), zice ca nu m-a gasit, iar ne luam cu vorba ca sa caut io acasa chitantele, pe urma ia iarasi registrele, se uita mai cu atentie, ma gaseste, numarul de dosar, whatever, si are marea bunavointa sa se duca la arhiva sa aduca dosarul. Toate astea durau, bineinteled, destul de mult. In sfarsit se intoarce cu dosarelul, se apuca sa frunzareasca, gaseste in el inca doua chitante in plus (exact sumele pt care ma scosesera datoare). Intre timp mai aparte o cocoana, o stia pa tanti asta, si fac schimb de hartii, ii explica nu-stiu ce, ca are de plata nu-stiu-cat si dupa aia sa vina cu dovada de plata ca sa nu-stiu-ce. Cocoana ii lasa o punga verde pe sub birou, asta se face ca nu primeste, mai trancanesc, se mai lamuresc, cocoana pleaca (fara punga verde). Pe urma tanti a mea se apuca sa scrie intai de mana intr-un caiet numarul chitantei, data platii si suma, apoi le trece si in calculator... in final imi scoate si fisa din care rezulta ca nu am nimic de plata... ma “de-listeaza“ din lista datornicilor... si gata. Io ii multumesc pentru amabilitate... la final murmura printre dinti si un “scuze“.
Pai da, scuze ca m-ati pus pe drumuri degeaba, scuze ca nu va faceti treaba, ca nu verificati in acte inainte de a scoate pe cineva dator, scuze ca va doare in... cot.

marți, 25 august 2009

Momo


Spuneam mai demult ca mi-ar fi drag sa recitesc MOMO (sau strania povestire despre hotii de timp si fetita care le-a inapoiat oamenilor timpul furat). O carte poveste-parabola, atat pentru copii, cat si pentru oameni mari.
Cartea tiparita nu s-a reeditat, e greu de gasit. Dar am gasit-o pe net:
http://www.scribd.com/doc/3345932/Ende-Michael-Momo-cu-imagini

Daca ai impresia ca n-ai timp, ca nu stii ce sa faci mai intai, desi la finalul zilei iti dai seama ca n-ai facut mare lucru...
Daca simti ca zilele iti sunt la fel si trec cu o viteza ametitoare...
Daca trebuie sa te straduiesti mult sa-ti amintesti cand ai simtit cu adevarat ca AI TIMP, cand te-ai simtit cu adevarat ne-stresat/a de toate problemele pe care le ai de rezolvat...

Citeste Momo. Chiar daca n-ai timp.
Poate dupa aceea vei redescoperi sa gasesti timpul...

„Există o taină foarte mare şi totuşi foarte obişnuită. Toţi oamenii iau parte la ea, fiecare o cunoaşte, dar numai foarte puţini se gîndesc vreodată la ea. Cei mai mulţi o iau ca atare şi nu se miră cîtuşi de puţin cu privire la ea. Taina aceasta e timpul.
Există calendare şi ceasuri pentru a-l măsura, ceea ce înseamnă însă prea puţin, căci oricine ştie că o singură oră poate părea o veşnicie, uneori poate trece însă într-o clipită - depinde de ceea ce trăieşti în ora respectivă.
Căci timpul e viaţă. Iar viaţa sălăşluieşte în inimă.“

sâmbătă, 15 august 2009

concediu la vatra

la inceput m-am enervat ca n-am putut merge pe nicaieri in concediul asta. dar in fine, asta e, n-am avut incotro, pt mai multe zile nu erau bani, pentru mai putine ne-au tras clapa niste prieteni, iar alex facea fite ca de ce la mare, de ce numai noi, ca e plictisitor, ca marea nu-i prea place ca bani oricum nu prea sunt si n-are rost, whatever. fie, de data asta.
asa c-am luat lucrurile ca atare si-am decis sa ma bucur de ce este si sa nu ma mai plang de cai verzi pe pereti. plimbari in fiecare zi cu mama in herastrau, alergat seara cu alex pe bucla, bibilit la site, gatit diverse inventii gustoase, cu scopul declarat de a goli frigiderul ca sa-l putem in fine dezgheta, ca e sufocat saracul de gheatza si plange... odihna si relaxare. terminat fratii karamazov, acum mai am de terminat razboi si pace.
cules din herastrau corcoduse galbene si merisoare salbatice si facut un compot demential; observat un loc unde se aduna sa doarma la soare ratele salbatice din herastrau, multe mici intamplari cu animalute, insecte... vazut un copac napadit de iedera, care l-a imbracat in asa fel incat pare un om verde si mare... redescoperit cat de mare e Herastraul, daca mergi de jur-imprejurul lacului... peisaje superbe, vant prin salcii si sclipiri de soare pe valuri.

vineri, 31 iulie 2009

aripi de ceara


trece vreme, trec ani si ani...
treceam prin vreme cu aripi de ceara.
nu stiam ca-s de ceara. sau stiam, dar parca nu voiam sa cred.
au fost de nadejde in lupta cu singuratatea
dar acum?
de ce se topesc? e canicula, da, dar totusi...
prieteni, aripi de ceara...
isi vad de treburile lor, de vietulicile lor (© Slobi)
de ce le e bine si ce nu, de ce le place, de ce nu,
de calatoriile si berile lor,
daca nu mai figurezi in gandurile lor, asta e
uitarea se asterne repede
dileme reale si pretexte
unele lucruri reveleaza altele
si vezi ca nimic nu e cum credeai
sau e cum stiai, dar nu voiai sa vezi
pana la urma
n-are mare importanta
fiecare suntem valuri separate
dar facem parte din aceeasi mare
suntem doar niste bieti oameni limitati
cu totii
si incercam sa ne ducem viata cumva,
sa ii dam un sens oarecare
ca e mai bine intr-un fel sau intr-altul
nimeni nu stie cu certitudine
fiecare stie sau crede ca stie ce e mai bine
pentru sine
si atat.
pacat ca uneori lipseste sinceritatea
care ar mai lega sufletele intre ele,
lipseste cand e mai necesara
si creaza abisuri imense, minuscule in fapt
dar
fiecare suntem cum suntem
uneori curajosi, alteori lasi,
adica oameni
simpli oameni ca toti oamenii
imperfecti
intoleranti uneori
uneori minunati
contraste
in fiecare dintre noi si probabil multa frica
de ce e ne-nteles, de ce e altfel.
poate de moarte, in esenta?
dar de ce sa ne multumim doar cu ce suntem...
de ce sa ne multumim doar cu cercul nostru caldut si sigur
de ce sa nu acceptam si ce nu ne e confortabil, placut
de ce sa nu acceptam si lucruri care uneori ne ranesc, enerveaza, infurie poate
de ce sa nu crestem
de ce sa nu-i ajutam si pe altii sa creasca?
de ce sa ramanem doar aripi de ceara, oricat de minunat sculptate
si sa nu devenim aripi vii?
ne trebuie doar putin curaj,
sinceritate,
si inocenta de copii.
de ce sa ne fie frica?

miercuri, 29 iulie 2009

stare

joi, 23 iulie 2009

lumea in care traim... incotro mergem


Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine situatia asta generala, mai ales de-acum (dar si de dinainte) ma tot pune pe ganduri.
Am citit n articole despre asta, de x orientari, dar oricum ar fi nu rezulta nimic bun. Unii zic ca o sa treaca, mai curand sau mai tarziu, altii ca din contra, va duce la un colaps general, care va duce... undeva (spre noua ordine mondiala despre care incepe sa se vorbeasca din ce in ce mai des?). A mai fost si enciclica suspecta a papei referitoare la criza (ce-are de impartit, spiritual vorbind, biserica cu criza?!).
Sistemul e putred, scartaie din toate incheieturile, inca nu miroase a hoit, cred ca e deocamdata in criza. Va scapa pacientul sau va deceda? Banii nu mai au demult legatura cu realitatea, sunt virtuali iar valoarea lor e data de cum trag altii sforile. Creditele tind sa te transforme in sclav... Clasa politica (si de-afara, dar mai ales de la nou) e corupta pana in maduva oaselor si lipsita de orice urma de atribute umane pozitive... Oamenii obisnuiti se zbat in mocirla delasarii si nepasarii, incercand sa se adapteze pentru a supravietui, in loc sa traiasca.
Viata e ca un balet pe un fir de paianjen. De fapt asa a fost dintotdeauna, doar ca acum prapastia de dedesubt e parca mai amenintatoare, mai adanca si mai populata de monstri.
Si ma gandesc ca ma agit degeaba... Spun ca sistemul e de cacat, dar n-am incotro (oare?) si merg odata cu el. Sunt angajata, deci primesc un salariu pentru timpul petrecut la munca si pentru munca prestata in acest timp, salariu din care se duc la stat automat impozitele minunate care hranesc sistemul. Locuiesc undeva, deci trebuie sa platesc pentru asta chirie, intretinere, electricitate, abonament pentru tv si internet. M-a frecat acum cativa ani grija ca ce-o sa fac la pensie, asa ca mi-am facut si o asigurare de viata cu plan de pensie, care trebuie platita si aia. Mai trebuie sa si mananc cate ceva, alimente care si ele trebuie cumparate. Cum m-as putea oare rupe din acest sistem, ca totusi sa pot supravietui?! Asta e intrebarea la care deocamdata nu gasesc un raspuns viabil. Poate sa ma duc in munti, sa traiesc intr-o pestera, precum calugarii? Dar poate si-atunci o sa-mi ceara careva chirie sau impozit, mai stii?! Sau sa ma tziganizez, sa traiesc in satra? Sau sa devin vagabond cersetor? Cred ca daca se implinesc predictiile cele mai sumbre referitoare la deznodamandul crizei, 99% vom deveni vagabonzi muritori de foame, cu casa la purtator din cartoane uzate. Ei, dar daca vine noua ordine mondiala (conform teoriei conspiratiei, orchestrata de bogatii din umbra avizi de putere totala), care cine stie ce o sa aiba de gand sa faca in numele binelui colectiv? ai?
se spune ca “schimbarea regilor - bucuria nebunilor“... ca omul isi inchipuie ca va fi mai bine, si in final se vede ca nu e deloc mai bine, e la fel de rau (daca nu chiar mai rau) dar in alt fel pe care nu l-ar fi banuit (exemple locale la indemana: ‘89, alegerea lui constantinescu, alegerea lui basescu), de unde apar si nostalgiile dupa vremurile trecute si care nu se mai pot intoarce.
Asa, deci din toata balmajeala asta, se pare ca cel mai roz scenariu gri e ala cu “criza o sa treaca“, in care nu se va schimba mai nimic, sistemul va fi cam tot ala, poate cu ajustari minore si totul o sa mearga dupa regulile cunoscute, proaste, dar cunoscute.
Iar scenariul ideal (utopic dupa parerea mea pentru viitorul apropiat si chiar mediu, pentru ca oamenii gandesc cum gandesc si au conceptiile pe care le au) ar fi schimbarea intregului sistem in asa fel incat toata lumea sa aiba de toate, oamenii sa evolueze si sa nu mai ravneasca la a avea mai mult, sa nu mai fie egoisti, sa nu mai doreasca putere, sa inteleaga ca binele fiecaruia in parte e strans legat de binele intregii lumi (oameni + toate vietatile + natura). O utopie.

miercuri, 22 iulie 2009

canci vacanta


deci se pare ca vacantele mele de anul asta vor fi... lipsa. foarte tare! nici macar un uichend de cacat, nimic, nimic. nu pot spune cat de incantata sunt.
so: cantonament la breaza, la dansuri cu fetele - canci; turul bucovinei cu gasca - canci; albena cu rudele lui Alex - canci; 2-3 zile la vama singurei - canci. cam multe canci-uri.

marți, 21 iulie 2009

aberatii de vara


dupa un secol de ploi, soare. caldura mare. umezeala. insecte nocturne. caini care naparlesc. pitigoi juniori care fac scandal sa le aduca parintii de mancare. nori. intalniri cu natalia si elena anulate, ratate. beri de seara de weekend... lene multa... socata... pepene... multe idei fara cap sau fara coada...

marți, 14 iulie 2009

avem o realitate. cum procedam


lumea in care traim se compune din multe, multe, foarte multe lucruri. si se poate imparti in multe sub-lumi, sau lumi mai micute. o lume numai a noastra, a gandurilor, a sentimentelor, a ideilor noastre; o lume care include familia, membrii cei mai apropiati, pe care-i vedem zi de zi; o lume a mediului profesional (la serviciu); o lume a prietenilor; o lume a celorlalti oameni cu care interactionam accidental (pe drum, in transport, la ghiseu, la piata etc); o lume a mediului de locuit (asociatia de locatari a blocului, vecinii, administratorul, femeia de serviciu etc); o lume a localitatii in care stam (a orasului, satului, comunei), o lume care reprezinta abstract “tzara“, poporul, societatea cu organizarea sa sociala, cu guvern, parlament, prefecti, ministri si altii; o lume la care ne referim ca la “continentul nostru“, o lume pe care o percepem si mai vag; si o lume a “mapamondului“, “globului pamantesc“, “omenirii“ in general, care e atat de larga si extinsa incat abia daca o putem percepe in intregul ei.
in general, realitatea globala, cea mare, e groaznica, mai-mai sa nu vrei sa traiesti pe lumea asta. Celelalte realitati maricele, de continent, pot fi diferite, mai mult sau mai putin rele. Ei, si avem realitatea tarii in care traim (in cazul de fatza, Romania). E o realitate care contine si bune si rele, preponderent rele, conform imaginii pe care o vedem prin mass-media. In mare parte, parerea romanului despre Romania e ca “e o tara frumoasa, pacat ca e locuita“, “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul“ etc. Preponderent negativa, deci: guvernare proasta, coruptie, hotie, indolenta, lipsa de spirit civic, marlanie etc. De multe ori se emit sentinte de tipul “suntem balcanizati/tiganizati/fricosi/un popor de rahat“ etc, desi, daca intrebi omul care a emis-o daca se considera asa cum a zis ca “suntem“, recunoaste ca el nu e asa. Bun, deci cam asta e realitatea “mare“. Si ce face omul atunci? Ori incearca sa o ignore, ori sa se implice si sa o schimbe. Or schimbarea unei realitati mari, care in mod clar depaseste puterea unui om, e extrem de dificila... Si poate poti spera ca ai putea schimba ceva in blocul tau, poate in orasul tau, in mod absolut fericit poate chiar in tzara ta... ce poti face pentru lumea intreaga? slabe sanse... si-atunci te opresti la un anumit orizont, unde crezi ca poate poti face ceva pentru a fi mai bine, si faci abstractie de cele de la nivelul superior, amintindu-ti de ele din cand in cand, revoltandu-te, poate, si-apoi dand din umeri neputincios.
Sunt oameni care se limiteaza la primul nivel, la lumea lor personala; sunt altii care se raporteaza la lumea familiei lor; altii care spera ca prin ceea ce sunt pot schimba, in afara de familie, ceva in lumile cu care ajung in contact direct (prieteni, serviciu, bloc, cunostinte accidentale); sunt si cei care spera sa poate schimba ceva in orasul sau in tzara lor; si sunt si cei care isi doresc sa poata face ceva pentru a schimba intreaga lume... oare cum e mai bine? oare e mai bine intr-un fel sau altul? ma gandesc ca, oameni fiind, iar lumea din care facem parte fiind atat de complexa, e cam greu sa tii cont de toate, absolut toate aspectele in fiecare clipa. Adica: cu gandul la binele mondial pe care il visezi, poate uneori scapi din vedere unul dintre celelalte orizonturi, cum ar fi cel al lumii proprii, pe care uiti s-o imbogatesti cu sentimente, cu imagini, cu idei noi... am cunoscut idealisti care erau atat de preocupati de gandurile despre mapamond, despre nedreptati sociale imense, incat erau mult prea sobri, prea seriosi, prea scortosi, apasati de gravitatea pacatelor lumii intregi, si nu stiau sa se bucure de un cantec, de o floare, de o gaza, un animalut haios, de un peisaj superb, de un zambet. Stiu si oameni care ignora realitatea globala si eventual continentala, implicandu-si energia in realitatea tzarii, se informeaza, asculta stiri, analize, incearca sa gaseasca cea mai buna solutie (pe cine sa voteze), dezbat cu aprindere initiativele guvernului si starea societatii romanesti... in ideea ca “familiei mele sa-i fie bine, sa stiu ca reusesc sa o cresc pe fi-mea si ca-i dau tot ce-i trebuie“. La fel de bine cunosc si oameni care sunt convinsi ca nu au cum sa schimbe ceva in tzara, sau in orasul lor, si-atunci incearca sa schimbe in bine mediul apropiat (familie, prieteni, cunoscuti si cunostinte intamplatoare). Si, in fine, sunt si oameni convinsi ca nu pot schimba nimic in lumile exterioare, asa ca le ignora, si se concentreaza exclusiv pe imbogatirea lumii proprii... oamenii spune ca fug de realitate, ca se refugiaza in lumea lor. Dar oare nu toti facem asta, la un nivel oarecare?

miercuri, 8 iulie 2009

enervant

sa iti propui sa alergi zilnic in parc si sa nu reusesti, pentru ca seara ploua, iar dimineata nu reusesti sa te trezesti suficient de devreme; sa stabilesti ca te vezi cu cineva luni, luni sa amane pe marti, iar marti sa nu mai dea nici un semn de viata; sa dai cuiva buna ziua sau la revedere si sa nu iti raspunda...

luni, 6 iulie 2009

aberatii fara nume


urmeaza o saptamana grea, pt numarul din... 13 iulie. numar care a debutat inca de vineri, de la oglinda numarului, cu o boroboata ce-a provocat un scandal... lume multa in concediu. om trai si om vedea.
trebuia sa ma vad cu Natalia, dar a amanat pe maine. oare sa ma duc la dansuri diseara (dar nu mai stiu la ce ora le-au pus, ca le-au mutat de vineri lunea pe perioada vacantei yoghinilor)... sau sa imi iau inima in dinti si sa incep sa alerg prin parc? sau sa o sun pe mirela, ca de mult vreau sa ne vedem? sau sa gatesc ceva? sau ce? nu-s hotarata deloc.
ieri cand ma preumblam prin parc am fost uimita de gramadenia de animalutze: prin zona roata mare spre debarcaderul de traversari am vazut indeaproape trei veverite care alergau una dupa alta... se fugareau intai pe un copac, apoi pe altul... una a renuntat, a ramas pe copac, celelalte doua au continuat sa se tina una dupa cealalta... una (mai roscovana) ma vede (tocmai scormoneam in geanta, sa-mi pun ochelarii de vedere), sta pe ganduri, dupa care coboara... tzop-tzop... vine inspre mine... se opreste... se uita... vede ca n-am sa-i dau nimic... tzop-tzop... pleaca.... acum vine cealalta (una cu blanita mai spre gri)... face fix ca prime... pleaca si ea, tot tinandu-se dupa prima...
mai incolo, pe malul lacului, printre salcii... ratzele. intai vad doua ratze si un boboc... putin mai incolo, sub o salcie batrana cu crengile plecate mult spre apa... dormeau vreo noua ratze... mai incolo, inca cinci, care nu dormeau, ci inotau vioaie.

marți, 30 iunie 2009

Banci, prima casa si alti demoni



Caut si eu, ca tot romanul lipsit de o locuinta proprietate personala, informatii despre multiubitul si mult cantataul program prima casa. Am citit mare parte din ce apare in presa, declaratii, analiza, chestii. Si-apoi dau peste un articol pe un blog, care mi-a placut: http://alinacojocaru.blogspot.com/2009/06/prima-casa.html. Dar comentariile m-au bulversat. Unii sar in sus pentru ca un om ca oricare altul isi exprima parerea dezaprobatoare fatza de banci. Fratilor, aveti actiuni la banci sau ce Doamne iarta-ma? De ce cand cineva nu e de parerea voastra trebuie “lapidat“?! Fiecare are dreptul la parerea sa, are dreptul sa si-o exprime, si oricine are dreptul sa nu fie de acord; dar de ce trebuie sa ii dea omului in cap daca nu e de acord cu el?! Orice problema are multe aspecte si fatzete... Alina a raspuns foarte frumos, a acceptat faptul ca ce a scris este opinia ei si ca pot si altii sa aiba dreptatea lor. Insa “batausii“ nu. De ce oare?
Am avut si eu o singura data un amarat de credit de consum. pentru un amarat de frigider. si, evident, am platit in final dublu fatza de cat as fi platit cu banii jos. Si in special am ramas cu o amintire extrem de “placuta“ despre banci. Nu mai vorbim de faptul ca iti iau ochii cu superoferta x care de fapt, daca citesti si ce scrie cu litere mici nu mai e superoferta, ca in ziua de plata la casieria bancii era mereu coada, ca din x functionari de la ghisee x-1 sau x-2 frecau menta desi restul (1 sau 2) aveau cozi mari la ghiseele lor. Cel mai mult mi-a placut ca la un moment dat, pe la mijlocul creditului, o functionara ii zice maica-mi, care facea plata, ca avem restante (noi platind mereu la timp). De unde restante? A, pai au introdus de 6 (sase) luni un nou comision. Ce dragut! Iar pe noi nu au catadicsit sa ne anunte, ca cine om mai fi fost si noi, noi doar dadeam bani, ce importanta avea cat si de ce.
Acum, in afara de aceasta experienta proprie si personala, care m-a cam lecuit de credite, exista enorm de multi oameni care au patit-o. care s-au trezit datori desi au fost corecti. sau care au fost victime ale unor erori functionaresti si s-au trezit cu datorii sau si mai bine, cu amenintari de executare silita. Asta din cauza indolentei si prostiei angajatilor bancilor. Care angajati sunt bine mersi la posturile lor, ca sa mai faca acelasi lucru.
Bun. Pana acum am criticat mai mult functionarimea, s-ar zice. Ei, nu, ca doar conducerea n-o fi chiar inocenta. La cate reclamatii au primit, ar fi trebuit sa cada pe ganduri si sa mai rezolve cate ceva. Ceea ce nu s-a intamplat si nu se intampla.
Dar sa va mai spun de ce in ultima vreme, de cand cu “criza“, ma apuca dracii numai cand ma gandesc la banci. Pentru ca din lacomia lor de a credita fara limite au bagat lumea in criza. Si unele au dat faliment, altele au primit ajutor financiar de la statele-muma. Ocrotiti bancile, ca sunt mici si proaste si ele... Ca ce altceva poti sa faci cu bancile, ca stat, decat sa le ajuti (saracele!), daca tot poporul e indatorat de 70 de ori cate 7 la respectivele banci? Nu poti sa le bagi in faliment, nu poti sa arunci toti oamenii in strada vanzand tot ce au (dar cui sa le mai vinzi, ca cine ar cumpara?). Si asa, capusele nesatule (bancile) si oamenii care vor sa aiba totul, aici si acum, si mai mult, si mai mult (o fi si natura umana de vina, dar mai e si consumismul indus) se zbat intr-un cerc vicios. Am auzit multa lume spunand ca fara banci nu se poate. Asa o fi; dar parerea mea e ca si noi ne lasam sedusi prea repede de “visul american“ de a avea de toate (desi pana nu platesti toate ratele, nimic nu e de fapt al tau). Chiar n-am putea supravietui fara 100 de rochii si 1000 de pantofi? Sau fara cea mai noua si mai scumpa masina? Sau fara ultimul racnet de telefon mobil? sau fara... sau fara... (puneti si voi ce credeti in loc de puncte puncte). chiar ne sunt indispensabile? chiar trebuie sa fim sclavi pe toata viata (sau pe mai multe vieti) bancii? Ca practic, daca ai credite multe sau/si mari muncesti o viata... pentru banca. Sigur, ai unde locui, ai ce masina conduce etc, dar... daca ti se intampla vreo chestie nasoala, daca esti dat afara, sau daca patesti un accident care nu-ti mai permite sa castigi banii pt banca... ti se ia totul, te trezesti ca nu mai ai nimic, dar nimic. cum au patit sute sau poate mii de americani (asta pt ca vorbeam de “visul american“)...
Fanii creditelor pot sa ma injure cat poftesc. Dar poate nu strica se mai si gandeasca putin si la aspectele acestea. Mie personal mi se pare ca joaca cu banca e un soi de ruleta ruseasca mult mai perfida. Pentru societatea actuala, da, banca e necesara. Dar (parerea mea) e de fapt un rau necesar. La care sa apelezi doar in caz de necesitate absoluta, nu ca moft, si in cunostinta de cauza. citind absolut tot in contract, cerand sfatul cuiva care se pricepe la chichitze si care poate sa iti explice ce inseamna cutare formulare ciudata sau ambigua. si dand banca in judecata daca incepe sa iti bage pe gat fel de fel de datorii inventate. Pentru ca banca nu ti-e un prieten. N-are cum. E un... camatar legal. Un rau necesar.
Ce am scris aici este parerea mea proprie si personala; asa cum am scris-o pe blog, asa o sustin si in orice conversatie; nu vreau sa conving pe nimeni ca parerea mea e cea “corecta“ (nici nu cred ca exista asa ceva, o parere “corecta“); este o parere subiectiva.

UPDATE: Se pare ca nu doar eu, ca simplu cetateam am o parere “foarte buna“ despre banci, ci si dl. Ilie Serbanescu (daca nu stiti cine este, cautati pe goagăl): http://www.bloombiz.ro/finante/prima-casa--surata-imprumutului-de-la-fmi.

UPDATE 2: Capital Incognito si capcanele creditelor Prima casa: http://www.capital.ro/articol/capital-incognito-sfaturi-practice-pentru-prima-casa-122682.html

luni, 29 iunie 2009

concediu de bucuresti... caleidoscop


ordine aleatoare... Curcubeu prin ploaie... terasa de la drumul taberei 34... sunetul ploii pe umbrele... Vreme schimbacoasa, ba nor, ba soare, ba zapuseala si aburi, ba ploaie, ba furtuna... un nor bortos, negru-vanat, zdrentaros deasupra centrului... si o lumina galben-portocalie ireala... fulgere si tunete... si apoi ploaiaa... in herastrau, zilnic... o ratusca cu 7 boboci, ba inoata cu totii ca niste vaporase, ba stau pe mal, pe bordura si dorm ca niste mici ghemuri pufoase, vegheati de ratza-mama... in alta zi, langa un fost ponton, o chestie care arata ca o mini-aripioara de rechin... cand se apropie, pare mult mai mica, mai subtire, ca un varf de betisor... si-apoi observ serpuirea... o mica soparlitza care inota de zor... o libelula... Un fluture ochi-de-paun care sta camuflat, cu aripile stranse, pe asfalt... doar forma il tradeaza, desi initial te pacaleste, crezi ca e o frunza sau o bucatica de cenusa... nori vaporosi, pufosi, etajati si supraetajati care se fugaresc pe cer... si in cateva minute se transforma din nori prietenosi in amenintatori... cu hidrobicicleta in cismigiu... multe ratze si-un altceva gen pescarus, dar mai mare si mai gri... multa lume pe lac... greu cu carma... sa eviti pe sub podetze alte hidrobiciclete sau/si barci... un capitol din fratii karamazov... multe seriale sf... inventii culinare... somn decalalat...

vineri, 12 iunie 2009

tristobosinsomnia

luni, 8 iunie 2009

ganduri disparate


ma gandeam zilele astea ca simt lipsa prietenilor cu care nu m-am vazut de mai de mult mult sau de mai de curand. mi-e dor de elena, anca, catalina, mihaela, alina, de jora-oana, sox-diana, corina, cristina, mirela, luminita-valentin, de dana, rali, alina si maria, de mirela-virgil-irina, de dominic, bafta-vera, mimi-marius, dog, mitzi-lusien, maria-tudor, eagle, eliza, alinutza, de dana si de natalia... de cati si mai cati... sunt perioade in care toata lumea are alte treburi, alte prioritati, si brusc se creeaza un vid de prieteni... ai avea chef sa iesi la o parola, la o bere, la o cafea cu cineva si n-ai cu cine... azi de exemplu ma gandisem s-o sun pe mirela, s-o insotesc la plimbarea de seara cu fetita... dar cum a plouat... si poate o sa mai ploua... o s-o las pe alta data... poate in schimb o sa mergem diseara la manifestarea aia din iron city la care ne-a invitat mimi, cea la care va participa si marius... vedem.
si alt gen de ganduri care-mi trec prin scafarlie... legat de minunatele alegeri si de minunatii alesi... n-ai cu cine... toata clasa politica e varza, toti manati de propriul interes mai mult decat egoist, limitati in gandire, orbi, incompetenti... nu se gandesc nici o clipa ca porcariile pe care le fac ca sa-si asigure averi si putere se rasfrang asupra tuturor, inclusiv a lor... isi imagineaza ca nimic nu-i poate atinge... oare ei respira alt aer? oare ei nu traiesc sub acelasi soare?
lumea e scarbita de ei, dar pe ei oricum ii doare in pix. ca oricum ei fac legea, ca oricum se perinda ba unii ba altii, dar sunt tot ei... un circ.

singing in the rain

ploua cu bulbuci. tuna si fulgera. dar imi place.

marți, 2 iunie 2009

bulgari

Treceam azi dimineata prin Herastrau. La un moment dat, dupa ce trec de hai sa-i zic centrul parcului, adica de fantani, indreptandu-ma catre iesirea dinspre metrou, aud cantand un cor dinspre zona cinematografului in aer liber (nefolosit de ani, din cate stiu). Ajung la aleea care dadea fix catre cinematograf. vad ceva lume adunata, iar corul se auzea clar, puternic. cantau foarte frumos. vad un steag si imi dau seama. in zona aceea sunt si doua statui, Vasil Levski si Hristo Botev. si la una dintre cele doua statui se adunasera oamenii si cantau. Mi s-a parut o chestie tare misto. Astia vad ca isi comemoreaza personalitatile, asa, discret si solidar. M-am apropiat tiptil. erau oameni destul de multi, si in varsta, si mai tineri, in centru erau, in cerc, niste tanti in costume nationale, cu coronite de flori in cap, cantaretele, am presupus eu, caci intre timp se terminase cantecul. Mai erau doi sau trei tipi imbracati in uniforma militara bulgara de pe timpuri, care stateau in fatza statuii. Din pacate ma grabeam, n-am mai stat sa vad ce a mai fost. Dar am ramas cu o curiozitate: oare ce eveniment sarbatoreau oamenii aceia? Am desoperit, cu ajutorul wikipediei: moartea lui Hristo Botev. Oricum, interesanta chestie. Niste oameni care tin la personalitatile lor. Ma intreb, in ignorantza mea... oare ai nostri romanashi, in alte tzari straine, daca au in parcul X din capitala respectivei tzari statuia unei personalitati marcante a istoriei nationale, organizeaza astfel de manifestari? Si oare s-ar aduna atata lume, adica cetateni de nationalitate romana ca sa fie de fatza la respectiva manifestare?

joi, 28 mai 2009

drobul de sare


stiti povestea cu dobul de sare?

“A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti.

Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor.

Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră.

Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

Mama ei, care torcea după horn, cuprinsă de spaimă, zvârli fusul din mână şi furca din brâu cât colo şi, sărind fără sine, o întrebă cu spaimă:

— Ce ai, draga mamei, ce-ţi este?!
— Mamă, mamă! Copilul meu are să moară!
— Când şi cum?
— Iată cum. Vezi drobul cel de sare pe horn?
— Îl văd. Şi?
— De s-a sui mâţa, are să-l trântească drept în capul copilului şi să mi-l omoare!
— Vai de mine şi de mine, că bine zici, fata mea; se vede că i s-au sfârşit mititelului zilele!

Şi, cu ochii pironiţi în drobul de sare de pe horn şi cu mânile încleştate, de parcă le legase cineva, începură a-l boci amândouă, ca nişte smintite, de clocotea casa. Pe când se sluţeau ele, cum vă spun, numai iaca şi tatăl copilului intră pe uşă, flămând şi năcăjit ca vai de el.

— Ce este ? Ce v-au găsit, nebunelor?

Atunci ele, viindu-şi puţin în sine, începură a-şi şterge lacrămile şi a-i povesti cu mare jale despre întâmplarea neîntâmplată.“ .... (Ion Creanga, Prostia omeneasca)

Cam asa sta treaba cu drobul de sare...
Nu-s’ de ce, dar parca isteriile pe care le popaga mass media sunt cam tot asa... ca vine vaca nebuna, gripa aviara, porcina, cutremurul, anul 2012 si cate si mai cate... si vom muri cu totii.

Pai da, om muri cu totii, adica fiecare in parte, candva, ca doar viatza e o boala, mortala (cu rata de mortalitate 100%), transmisibila pe cale sexuala... (asta nu stiu cui ii apartine, dar am auzit-o intr-o piesa cu Horatiu Malaele).

Update: Alertele din ultimi ani: vaca nebuna, gripa aviara, gripa porcina... asta asa, ca in perioada respectiva sa creasca vanzarile la alimentele "ne-periculoase"... echitabil, pe rand, ca sa nu se supere nimeni... hai sa ghicim ce urmeaza? pestele gripat? graul nebun? fructele isterice? legumele racite?

luni, 25 mai 2009

stare de vara


Cald. Soarele se rasfrange in apa. Salciile de pe mal isi scutura pletele in vant. O familie de rate se plimba linistit. O rata si 6 boboci. I-am vazut si acum doua saptamani, atunci erau mici de tot, acum au mai crescut...
Cer albastru scanteietor.
Mi-e lene. foarte lene. as sta pe malul lacului, intr-un hamac...

joi, 21 mai 2009

nonsens

spuneam putin mai demult ca nu stiu ce-o fi in aer, toata lumea se supara, se oftica, tuturor le sare tandara, unii se retrag in cochilie, altii dau din gura, altii nu par a-si da seama ca ceva nu e in regula... oameni altfel cu scaun la cap o iau personal cand nu e cazul, se tine suparare, raman resentimente...
raman la parerea mea ca toate relele de tipul asta pleaca de la o perceptie gresita. omul in cauza crede ca cineva are ceva contra sa, sau ca a fost jignit, sau ca x s-a comportat aiurea, ca nu e bine vazut, in orice caz, ia la modul personal unele chestii exterioare, care-s oricum interpretabile. si le interpreteaza “in rau“, sau ca si cum ar avea legatura directa si menijlocita cu persoana sa. poate ca are, intr-o oarecare masura, dar are mai ales legatura cu altii, cu ceilalti. nu stii ce dreaq’ le trece prin cap si mai ales de ce, altora. poti sa vezi niste manifestari si atat. a, da, si sa le interpretezi asa cum ti se pare. or, lucrurile sunt, de obicei, diferite de ceea ce par a fi. si, in cazul asta, parerea mea, chiar daca te apuca dracii, te enervezi, etc, e un nonsens sa tii suparare. pentru ca poate chiar n-are sens. aaa, daca afli fara nici un dubiu ca treaba sta in felul cutare, ca x intr-adevar a vrut sa te jigneasca, ca mai stiu eu ce, da, ai toata dreptatea din lume sa zici “basta“. dar inainte de asta trebuie sa afli cum sta treaba, ce gandeste partea “adversa“, sa-ti dai seama daca nu cumva ai interpretat gresit faptele.
sigur, ca sa faci asta trebuie sa vrei.
sa vrei sa nu condamni pe cineva aprioric, la manie, la suparare, sau dupa o dezamagire, asa, doar ca o simpla respingere. trebuie sa vezi mai profund. trebuie sa te gandesti daca are rost, daca e o chestie atat de grava, daca se poate repara, daca vrei sa intelegi mai bine sau vrei pur si simplu sa-ti pui coada pe spinare si sa nu-ti mai intorci privirea.
parere personala: sa condamni pe cineva pt ca a facut cutare chestie, doar pt ca tine nu-ti convine, ca nu-ti vine bine, fara a cauta sa intelegi persoana respectiva inseamna sa nu inveti nimic. inseamna sa crezi ca numai tu ai dreptate, iar altii gresesc. or, cine o fi atat de perfect incat sa aiba dreptate la modul absolut?!

luni, 18 mai 2009

campeneasca cu prieteni









joi, 14 mai 2009

despre iritari, suparari, nervi, hachite si altele

Cred ca e si ceva in aer. Vad ca multor cunoscuti le sare tandara, se oftica, se enerveaza samd. Inclusiv eu, ce, doar nu era sa fiu scutita?
cam cum se intampla fenomenul? uite, ieri de exemplu, a fost asa: x citeste un mail. ceva nu ii convine, un anumit aspect i se pare de kko. pe urma, in mintea lui, problema creste, devine super-enervanta, se adauga detalii, toata situatia se imbogateste cu detalii si mai enervante, privita fiind (situatia) din prisma gresita si usor dusmanoasa a iritarii. si cand il intreb ce si cum, imi dau seama ca e ca o chestiune auto-umflata/indusa/crescuta.
E foarte usor sa interpretezi ceva gresit si apoi, pe nesimtite, sa te trezesti ca exagerezi, ca faci din tzantzar armasar... Stiu, ca doar am patit-o si eu...

luni, 4 mai 2009

1 mai antimuncitoresc


de ani de zile n-am mai reusit sa ies nicaieri de 1 mai. n-am prins un 1 mai liber de... 6...7 ani... sau cam pe-acolo. poate chiar mai mult. de fiecare data am “sarbatorit“ prin munca. munca masii, ca tare m-am saturat de ea. asa ca anu’ asta mi-am luat concediu toata saptamana, ca sa nu existe discutii. trezit cu noaptea-n cap, adunari, taraganari, bocanci uitati, drum, Pitesti, popasuri, Valcea, amanari, drum, valea Oltului, castru roman, Sibiu, drum, Avrig, cabana Poiana Neamtului.
impartit haleala in rucsacii tuturor. pornit la drum. scos limba de-un cot. mers, urcat mers, urcat, urcat, urcat.
Padurea - superba. Mai catre varf, multi brazi cazuti.

Pe platou, jale, priveliste apocaliptica... brazi smulsi din radacini, crengi goale, contorsionate, pietre, moarte... probabil a trecut o avalansa care a luat totul in cale...
Ajungem la cabana. Destul de paraginita, in orice caz neingrijita. ne intampina „prietenos“ trei caini care sar la noi fioros, mai sa ne rupa. cand ajungem la cabana, vin si se gudura pe langa noi (poftim maniere!).

in fatza usii, magari. si cabanier. o masa lunga, acoperita cu tabla. vin si restul. rupti de foame si oboseala, desfacem merindele. abia incepem sa halim ca incepe ploaia. fuguta inauntru. Odaia in forma de L, cu doua mese puse pe lung in fatza, alaturi de mica bucatarie a cabanei, iar pe latura lunga priciurile. 24 de paturi suprapuse. Napadim o masa. In casa bezna, ca si afara era innorat, iar la generator cabanierii dadeau drumul tarziu, cand se intuneca de obicei afara, pe la un 8, adica. mai erau unii, vreo 6-7, cazati pe randul de jos de paturi, in coltul indepartat, din codita L-ului.


Vremea trece, dupa ce halim ne apucam de jucat carti. Mai apare soarele, mai porneste iar ploaia, se intuneca, porneste generatorul, avem lumina. Mai o tzuica, mai un vin, joc de carti si trece timpul, zboara. se face tarziu, oamenii incep sa se bage la somn. Cativa de-ai nostri sunt in verva, trancanesc, beau, joaca carti pana tarziu in noapte. Unul din gascutza cealalta face gura ca de ce fac astia zarva si nu-i lasa sa doarma. Whatever.
A doua zi hotaram sa urcam spre varf, pana unde-om putea. pornim usurel... la vreo suta de metri dam de zapada. si apoi urcam, urcam, urcam prin zapezi, zapada umeda, intra picioarul pana la genunchi... de la un moment dat panta devine destul de inclinata, zapada pe alocuri destul de tare, usor inghetata, iar pe langa jnepenis afanata si adancaa... o parte a grupului capoteaza, se intorc la cabana. urcam incet si cu atentie, gandindu-ne ca va fi tare greu la coborare... un pas gresit si te duci ca pe tobogan pana-n vale, in ptimul brad sau in prima stanca... ajungem pana aproapte de platou, pe jnepenis (bine ca ne-am dat seama la timp ca mergem mai bine pe jnepeni decat pe zapada), un mic popas de tras sufletul inainte de ultima portiune (abrupta bine) de zapada care ne despartea de platou... poze...


vedem ca norii se lasa in jos... in curand suntem inconjurati de nori, ca-n ceatza, nu se mai vede nimic in jur. pornim spre platou, ajungem, ne regasim cu cealalta factiune a grupului care o luase pe alta parte. Poze in ceatza-nor. mancam mere, ciocolata cu rom, bem apa si tzuica. Hotaram sa mai mergem, pe portiunile cu iarba, pe traseu, pana spre primul varf, si sa inaintam cat om putea. Zis si facut. Si am mers destul de multisor, cu mici popasuri. Ceatza-nor ba se strangea in jurul nostru, ba se indeparta, uneori se faceau sparturi in nori si se ivea soarele, si-atunci ne asezam sa ne incalzim ca niste musculite la soare... In fine, am ajuns destul de aproape de varf, unii s-au apropiat si mai mult, dar de la un punct au renuntat, zapada era inghetata si nu se mai putea continua.

Asa ca ne-am intors pe unde-am venit pe platou. ne-am cautat urmele ca sa coboram pe unde am urcat. si o clipa ne-a cam stat inima-n loc, cand am privit pe ce panta abrupta urma sa coboram. Ei, dar am reusit, ne-am intors bine-mersi la cabana, dar cu zapada-apa la bocanci garla.



Ei, si aici trebuie sa spun ca tare NU mi-a placut nea’ cabanierul.. Mi s-a parut cam mitocan. poate gresesc, dar din cum s-a comportat, asta a fost concluzia mea (a fost faza cu zbierete din cauza usii de la “cabina“ WC-ului si faza cu incarcatul telefonului). whatever. Cabanierul n-a facut foc in soba, asa ca nici bocancii nu s-au uscat. Initial credeam ca daca-i lasam afara la soare, se vor usca. Dar la juma’ de ora de la intoarcere cerul s-a acoperit si-a inceput ploaia. Ba la un moment dat a fost si grindina. Iar ploaia a continuat marunt-marunt toata noaptea, pana spre dimineata. Seara iar joc de carti, ceai cald, restul de vin, trancaneli, glune, poante... veselie. De data asta eram numai noi, asa ca nu s-a mai gasit nimeni sa faca gura.
Duminica dimineata - ceatza, umezeala. Ultima masa, bagaje, echiparea si pe-aici ti-e drumul. Cum am pornit - hop! incepe si ploaia. Si mai toata coborarea a plouat, plouat, plouat, s-a tot intetit si apoi, cand am ajuns aproape de poiana neamtului, unde lasaseram masinile, s-a oprit. Odata ajunsi acolo ne-am schimbat cu haine uscate si-am pornit la drum. Ne-am gandit sa tragem o fuga si la Cetatea Fagaras.
Zis si facut. Unii, care aveau asteptari mari, au fost dezamagiti, dar eu, care ma gandeam c-o sa vedem cativa bolovani risipiti, n-am fost deloc dezamagita, din contra. Mie mi-a placut. Sigur ca putea fi mult mai bine intretinuta, sa putea fi muuult mai bine exploatata turistic...











Ei, si cam asta a fost. Trei zile cat o luna de concediu. Aici e povestea in fotografii.

Related Posts with Thumbnails