BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 30 iunie 2009

Banci, prima casa si alti demoni



Caut si eu, ca tot romanul lipsit de o locuinta proprietate personala, informatii despre multiubitul si mult cantataul program prima casa. Am citit mare parte din ce apare in presa, declaratii, analiza, chestii. Si-apoi dau peste un articol pe un blog, care mi-a placut: http://alinacojocaru.blogspot.com/2009/06/prima-casa.html. Dar comentariile m-au bulversat. Unii sar in sus pentru ca un om ca oricare altul isi exprima parerea dezaprobatoare fatza de banci. Fratilor, aveti actiuni la banci sau ce Doamne iarta-ma? De ce cand cineva nu e de parerea voastra trebuie “lapidat“?! Fiecare are dreptul la parerea sa, are dreptul sa si-o exprime, si oricine are dreptul sa nu fie de acord; dar de ce trebuie sa ii dea omului in cap daca nu e de acord cu el?! Orice problema are multe aspecte si fatzete... Alina a raspuns foarte frumos, a acceptat faptul ca ce a scris este opinia ei si ca pot si altii sa aiba dreptatea lor. Insa “batausii“ nu. De ce oare?
Am avut si eu o singura data un amarat de credit de consum. pentru un amarat de frigider. si, evident, am platit in final dublu fatza de cat as fi platit cu banii jos. Si in special am ramas cu o amintire extrem de “placuta“ despre banci. Nu mai vorbim de faptul ca iti iau ochii cu superoferta x care de fapt, daca citesti si ce scrie cu litere mici nu mai e superoferta, ca in ziua de plata la casieria bancii era mereu coada, ca din x functionari de la ghisee x-1 sau x-2 frecau menta desi restul (1 sau 2) aveau cozi mari la ghiseele lor. Cel mai mult mi-a placut ca la un moment dat, pe la mijlocul creditului, o functionara ii zice maica-mi, care facea plata, ca avem restante (noi platind mereu la timp). De unde restante? A, pai au introdus de 6 (sase) luni un nou comision. Ce dragut! Iar pe noi nu au catadicsit sa ne anunte, ca cine om mai fi fost si noi, noi doar dadeam bani, ce importanta avea cat si de ce.
Acum, in afara de aceasta experienta proprie si personala, care m-a cam lecuit de credite, exista enorm de multi oameni care au patit-o. care s-au trezit datori desi au fost corecti. sau care au fost victime ale unor erori functionaresti si s-au trezit cu datorii sau si mai bine, cu amenintari de executare silita. Asta din cauza indolentei si prostiei angajatilor bancilor. Care angajati sunt bine mersi la posturile lor, ca sa mai faca acelasi lucru.
Bun. Pana acum am criticat mai mult functionarimea, s-ar zice. Ei, nu, ca doar conducerea n-o fi chiar inocenta. La cate reclamatii au primit, ar fi trebuit sa cada pe ganduri si sa mai rezolve cate ceva. Ceea ce nu s-a intamplat si nu se intampla.
Dar sa va mai spun de ce in ultima vreme, de cand cu “criza“, ma apuca dracii numai cand ma gandesc la banci. Pentru ca din lacomia lor de a credita fara limite au bagat lumea in criza. Si unele au dat faliment, altele au primit ajutor financiar de la statele-muma. Ocrotiti bancile, ca sunt mici si proaste si ele... Ca ce altceva poti sa faci cu bancile, ca stat, decat sa le ajuti (saracele!), daca tot poporul e indatorat de 70 de ori cate 7 la respectivele banci? Nu poti sa le bagi in faliment, nu poti sa arunci toti oamenii in strada vanzand tot ce au (dar cui sa le mai vinzi, ca cine ar cumpara?). Si asa, capusele nesatule (bancile) si oamenii care vor sa aiba totul, aici si acum, si mai mult, si mai mult (o fi si natura umana de vina, dar mai e si consumismul indus) se zbat intr-un cerc vicios. Am auzit multa lume spunand ca fara banci nu se poate. Asa o fi; dar parerea mea e ca si noi ne lasam sedusi prea repede de “visul american“ de a avea de toate (desi pana nu platesti toate ratele, nimic nu e de fapt al tau). Chiar n-am putea supravietui fara 100 de rochii si 1000 de pantofi? Sau fara cea mai noua si mai scumpa masina? Sau fara ultimul racnet de telefon mobil? sau fara... sau fara... (puneti si voi ce credeti in loc de puncte puncte). chiar ne sunt indispensabile? chiar trebuie sa fim sclavi pe toata viata (sau pe mai multe vieti) bancii? Ca practic, daca ai credite multe sau/si mari muncesti o viata... pentru banca. Sigur, ai unde locui, ai ce masina conduce etc, dar... daca ti se intampla vreo chestie nasoala, daca esti dat afara, sau daca patesti un accident care nu-ti mai permite sa castigi banii pt banca... ti se ia totul, te trezesti ca nu mai ai nimic, dar nimic. cum au patit sute sau poate mii de americani (asta pt ca vorbeam de “visul american“)...
Fanii creditelor pot sa ma injure cat poftesc. Dar poate nu strica se mai si gandeasca putin si la aspectele acestea. Mie personal mi se pare ca joaca cu banca e un soi de ruleta ruseasca mult mai perfida. Pentru societatea actuala, da, banca e necesara. Dar (parerea mea) e de fapt un rau necesar. La care sa apelezi doar in caz de necesitate absoluta, nu ca moft, si in cunostinta de cauza. citind absolut tot in contract, cerand sfatul cuiva care se pricepe la chichitze si care poate sa iti explice ce inseamna cutare formulare ciudata sau ambigua. si dand banca in judecata daca incepe sa iti bage pe gat fel de fel de datorii inventate. Pentru ca banca nu ti-e un prieten. N-are cum. E un... camatar legal. Un rau necesar.
Ce am scris aici este parerea mea proprie si personala; asa cum am scris-o pe blog, asa o sustin si in orice conversatie; nu vreau sa conving pe nimeni ca parerea mea e cea “corecta“ (nici nu cred ca exista asa ceva, o parere “corecta“); este o parere subiectiva.

UPDATE: Se pare ca nu doar eu, ca simplu cetateam am o parere “foarte buna“ despre banci, ci si dl. Ilie Serbanescu (daca nu stiti cine este, cautati pe goagăl): http://www.bloombiz.ro/finante/prima-casa--surata-imprumutului-de-la-fmi.

UPDATE 2: Capital Incognito si capcanele creditelor Prima casa: http://www.capital.ro/articol/capital-incognito-sfaturi-practice-pentru-prima-casa-122682.html

luni, 29 iunie 2009

concediu de bucuresti... caleidoscop


ordine aleatoare... Curcubeu prin ploaie... terasa de la drumul taberei 34... sunetul ploii pe umbrele... Vreme schimbacoasa, ba nor, ba soare, ba zapuseala si aburi, ba ploaie, ba furtuna... un nor bortos, negru-vanat, zdrentaros deasupra centrului... si o lumina galben-portocalie ireala... fulgere si tunete... si apoi ploaiaa... in herastrau, zilnic... o ratusca cu 7 boboci, ba inoata cu totii ca niste vaporase, ba stau pe mal, pe bordura si dorm ca niste mici ghemuri pufoase, vegheati de ratza-mama... in alta zi, langa un fost ponton, o chestie care arata ca o mini-aripioara de rechin... cand se apropie, pare mult mai mica, mai subtire, ca un varf de betisor... si-apoi observ serpuirea... o mica soparlitza care inota de zor... o libelula... Un fluture ochi-de-paun care sta camuflat, cu aripile stranse, pe asfalt... doar forma il tradeaza, desi initial te pacaleste, crezi ca e o frunza sau o bucatica de cenusa... nori vaporosi, pufosi, etajati si supraetajati care se fugaresc pe cer... si in cateva minute se transforma din nori prietenosi in amenintatori... cu hidrobicicleta in cismigiu... multe ratze si-un altceva gen pescarus, dar mai mare si mai gri... multa lume pe lac... greu cu carma... sa eviti pe sub podetze alte hidrobiciclete sau/si barci... un capitol din fratii karamazov... multe seriale sf... inventii culinare... somn decalalat...

vineri, 12 iunie 2009

tristobosinsomnia

luni, 8 iunie 2009

ganduri disparate


ma gandeam zilele astea ca simt lipsa prietenilor cu care nu m-am vazut de mai de mult mult sau de mai de curand. mi-e dor de elena, anca, catalina, mihaela, alina, de jora-oana, sox-diana, corina, cristina, mirela, luminita-valentin, de dana, rali, alina si maria, de mirela-virgil-irina, de dominic, bafta-vera, mimi-marius, dog, mitzi-lusien, maria-tudor, eagle, eliza, alinutza, de dana si de natalia... de cati si mai cati... sunt perioade in care toata lumea are alte treburi, alte prioritati, si brusc se creeaza un vid de prieteni... ai avea chef sa iesi la o parola, la o bere, la o cafea cu cineva si n-ai cu cine... azi de exemplu ma gandisem s-o sun pe mirela, s-o insotesc la plimbarea de seara cu fetita... dar cum a plouat... si poate o sa mai ploua... o s-o las pe alta data... poate in schimb o sa mergem diseara la manifestarea aia din iron city la care ne-a invitat mimi, cea la care va participa si marius... vedem.
si alt gen de ganduri care-mi trec prin scafarlie... legat de minunatele alegeri si de minunatii alesi... n-ai cu cine... toata clasa politica e varza, toti manati de propriul interes mai mult decat egoist, limitati in gandire, orbi, incompetenti... nu se gandesc nici o clipa ca porcariile pe care le fac ca sa-si asigure averi si putere se rasfrang asupra tuturor, inclusiv a lor... isi imagineaza ca nimic nu-i poate atinge... oare ei respira alt aer? oare ei nu traiesc sub acelasi soare?
lumea e scarbita de ei, dar pe ei oricum ii doare in pix. ca oricum ei fac legea, ca oricum se perinda ba unii ba altii, dar sunt tot ei... un circ.

singing in the rain

ploua cu bulbuci. tuna si fulgera. dar imi place.

marți, 2 iunie 2009

bulgari

Treceam azi dimineata prin Herastrau. La un moment dat, dupa ce trec de hai sa-i zic centrul parcului, adica de fantani, indreptandu-ma catre iesirea dinspre metrou, aud cantand un cor dinspre zona cinematografului in aer liber (nefolosit de ani, din cate stiu). Ajung la aleea care dadea fix catre cinematograf. vad ceva lume adunata, iar corul se auzea clar, puternic. cantau foarte frumos. vad un steag si imi dau seama. in zona aceea sunt si doua statui, Vasil Levski si Hristo Botev. si la una dintre cele doua statui se adunasera oamenii si cantau. Mi s-a parut o chestie tare misto. Astia vad ca isi comemoreaza personalitatile, asa, discret si solidar. M-am apropiat tiptil. erau oameni destul de multi, si in varsta, si mai tineri, in centru erau, in cerc, niste tanti in costume nationale, cu coronite de flori in cap, cantaretele, am presupus eu, caci intre timp se terminase cantecul. Mai erau doi sau trei tipi imbracati in uniforma militara bulgara de pe timpuri, care stateau in fatza statuii. Din pacate ma grabeam, n-am mai stat sa vad ce a mai fost. Dar am ramas cu o curiozitate: oare ce eveniment sarbatoreau oamenii aceia? Am desoperit, cu ajutorul wikipediei: moartea lui Hristo Botev. Oricum, interesanta chestie. Niste oameni care tin la personalitatile lor. Ma intreb, in ignorantza mea... oare ai nostri romanashi, in alte tzari straine, daca au in parcul X din capitala respectivei tzari statuia unei personalitati marcante a istoriei nationale, organizeaza astfel de manifestari? Si oare s-ar aduna atata lume, adica cetateni de nationalitate romana ca sa fie de fatza la respectiva manifestare?

Related Posts with Thumbnails