BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 18 iunie 2012

Bolboci, OstFest, șomaj


Sambăta trecută - nunta Mariei și-a lui Tudor, la Bolboci. Frumos, foarte frumos. Peripeții la ducere, ratat biserica, dar ok și-așa. Petrecere până spre dimineață - eu m-am retras mai devreme, nu eram în cea mai bună formă, se făcuse frig iar oamenii erau din ce în ce mai beți iar eu din ce în ce mai puțin.

Iar acest sfârșit de săptămână... OstFest. Încercasem la un moment dat sa vând abonamentul, dar cum nu s-au prezentat doritori, l-am păstrat și m-am dus în fiecare zi. Vineri și sâmbătă m-am aciuat pe lângă Gabi și Radu, duminică am mers cu gașca. Frumos. Parcă sâmbătă mi-a plăcut cel mai puțin, Europe nu m-au prea încântat, deși teoretic aveam o părere mai bună despre ei... Manowar au fost ok, dar nuș' de ce parcă nu mi-au mers la suflet. Tot așa și Megadeth, n-am rezonat cu ei. În rest, nimic de comentat (în afară de lipsa coșurilor și în consecință mizeria care se crea - oricât voiai, nu putea s-arunci paharele de plastic goale altundeva decât pe jos). Faza de vineri seara, când am ajuns, mulțumită lui Gabi, până în față, la fire circle, va rămâne de neuitat. Și finalul apoteotic al concertului Motley Crue, cu apa colorată în roșu aruncată peste public.
Acum, o nouă săptămână. Marți e ultima zi de muncă. Cum deocamdată răspunsurie așteptate întârzie nedefinit, o să intru în șomaj. Oricum, mă tot întreb, de aproape o lună de când tot trimit CV-uri... de ce pun oamenii ăștia anunțuri c-ar căuta nu-știu-ce dacă nici măcar nu citesc CV-urile? Evident, dacă nu le citesc, nici n-au cum să sune ca să te cheme la vreun interviu... Mă cam enervează chestia asta, îți crează iluzia că ar fi oferte, dar care de fapt nu-s, sunt doar abureli, pare-se. În fine, om trăi și om vedea.

marți, 5 iunie 2012

Errare humanum est, perseverare diabolicum



Într-o bună zi o să scriu o mică (sau mare) culegere de minciuni și invenții care aparțin unor persoane în viață... Săptămânile astea am avut parte de-atâtea, cât nu-mi mai trebuie încă o viață de-acum încolo. Unii au atâta imaginație încât le e absolut imposibil să trăiască în lumea reală. Păcat că nu își folosesc imaginația pentru a scrie cărți pentru copii și adolescenți (gen Winnetou șamd - chiar, nu degeaba îmi povestea despre Karl May... ) Pune măi băiete mâna și scrie!

Related Posts with Thumbnails