Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2015

chei ale Nerei, Herculane, gânduri

Am reușit să merg în Cheile Nerei a doua săptămână. Toți cunoscuții mei fuseseră deja. Nu știam pe nimeni - mă rog, vreo 4 persoane, dintre care doi erau organizatorii. Am avut totuși baftă, că s-a dovedit că și aici erau mulți oameni mișto. M-ma așezat relativ nehotărâtă la plezneală lângă o fată. A fost o alegere întâmplătoare dar foarte bună. Am descoperit că aveam multe preocupări și în unele privințe gândim foarte asemănător. M-am bucurat mult pe chestia asta. La popasul de prânz de la Taverna Sârbului din Drobeta ne-am nimerit la masă cu alte fete, foarte ok si ele. ---------------- aici însemnările au fost abandonate în ideea că scriu eu mai târziu. și am rămas cu impresia că gata, despre asta am scris. Ceea ce se dovedește că nu e deloc așa. Acu trebuie să reiau de unde am rămas, pierzând însă între timp prospețimea impresiilor și trăirilor de atunci... ------------------ Da, ideea e că așa, ușor-ușor mai cunoști oameni noi care-s și mișto. Ceea ce e foarte bine. În ori

Back

Iar a trecut vreme căcălău de când n-am mai dat pe-aici. Nu știu să zic de ce, poate că iar m-am apucat să fac multe alte chestii și am alocat altfel timpul. Iar de scris pe blog nici măcar nu m-am gândit. Da, de la excursia din Cheile Nerei nu am mai scris nimic. Ia să vedem ce naiba am mai făcut de atunci. Da, se pare că nici nu mai țin minte bine câte chestii am făcut. A trebuit să mă uit pe FB ca să refresh-uiesc amintirile. O fi la naiba și vârsta! Boon. Deci așa. De călătorit cu Terra am mers în deja menționata excursie din Cheile Nerei. Apo am fost la Vulcanii noroioși, excursie de o zi. O sâmbătă, să fi fost 3 octombrie? Da da. Am avut oarece emoții, că puțin înainte, la final de septembrie, se nașparlise vremea, frig, ploaie, d-astea. Noi ănsă am avut o vreme minunată, a fost cald aproape ca vara. Am pornit ca de obicei cu noaptea-n cap, și am călătorit către zona Buzăului. Prima oprire a fost la muzeul de artă din Buzău, unde am văzut expoziția de artă și mult mai interesan

Nu se întâmplă cum te pregăteșri, ci cum se nimerește...

Azi ar fi trebuit să fiu în excursia cu Terra Incognita din Cheile Nerei. De când s-a vorbit prima dată de asta am zis că musai vin. M-am pregătot psihic... Dar de vreo săptămână lucrurile au început să scârțîie. Mai întâi Aramisul cu caietele lui pentru clasa 1 și deadline-urile halucinante. Am tras tare și am făcut paginarea. Textul era varză, nu fusese nici măcar redactat. N-avea nici diacritice. Pozele le-am primit târziu, fără nicio indicație de care unde să intre. Și erau lipsă căcălău, evident. O carte mai prost redactată nici că am văzut. Măcar desenele de la ilustrator au fost ok și pe alea măcar știan unde să le bag. Bun, deci am reușit să paginez. Apoi madam redactor trebuia să-mi dea corectura. Evident că a lălăit-o, nu zic că nu avea și ea alte treburi... dar mi-a trimis-o abia duminică noaptea. Și pe urmă voia caietul corectat (80 de pagini) până miercuri dimineața! Asta în condițiile în care știa că lucrez acsă, după serviciu, 3-4 ore pe zi. Șiiiii corecturi și modificăr

a.b.ratii

Îmi tot umblă prin colțuri umbrite de minte diverse cugetări nu foarte închegate, care uneori mai sar în față aduse de cine știe ce întâmplare sau articol sau vorbă auzită... Așa azi mi s-au reconfigurat două teme aflate, de altfel, într-o reconfigurare eternă: tema prieteniei și tema echilibrului în natură. Aia cu prietenia, care mi se învârte-n cap de când mă știu mi s-a reactivat citind unul din panseurile lui Conu. Care zicea că „aproape ca nu mai exista noțiunea de prietenie ci doar aceea de interes comun”... Chestie la care m-am gândit în ultima vreme (unu sau doi ani) din când în când. Sau mai des. ------------ reiau după... 1 sau chiar 2 săptămâni. Bineînțeles că starea de-atunci care mi-a generat acele gânduri s-a dus demult, gândurile însele s-au sucit modificat și semiuitat de-atunci. Gândirea în sine, însă, nu. Doar prospețimea instantaneului, florile clipei de-atunci s-au perimat. ------------ Pornind de la prietenia devenită doar interes comun... Un gând care, c

...

Da, am făcut o grămadă de chestii în ultimele luni, am avut o traiectorie foarte agitată, mă bucur că am reușit să fac multe chestii... Dar eu, eu unde sunt. Nu sunt. Parcă toate faptele și întâmplările m-au trăit pe mine, nu eu le-am trăit pe ele. Și sunt încă atâtea chestii de suflet pe care tot vreau să le fac și nu apuc, mereu vine ceva, o urgență, o colaborare, o neprevăzută și iar amân. Și așa trece viața, amânând lucrurule de corazon pentru urgențe externe, ale altora. Desigur, am ales să fac asta o perioadă, să pun un ban la ciorap pentru „retirement plan” ăla neclar și imperfect și greu de realizat... dar tare mi-e că de fapt îmi fur căciula. Că timpul de întors nu se-ntoarce. E drept că de trecut trece oricum... Dar, cujetând așa aberant ca de obicei... dau viața de azi pe o posibilă ipotetică siguranță de poimâine. Tricky. Dublă capcană, oricum o dai, ceva trebuie lăsat în plan secund sau terț sau hăăăt în fundul curții. Mama ei de viață, mereu alegeri, opțiuni, niciuna nu e

Garofița Pietrei Craiului, drumeția ploioasă și focul de tabără

În weekendul imediat după concediul cu munte și mare zisesem de muult că o să merg cu Terra incognita în excursia de două zile din Piatra Craiului, cu cazare la Garofița . Și încă spusesem că o să stau la cort. Și că mai aduc un cort, just in case pentru doritori de cort care n-au așa ceva. Numai că evident, vremea a fost ploioasă și s-a răcit... Și eu am răcit de-a binelea. Mă rog, un colț de răceală se prefigura încă de mai multă vreme, și nu mi-a trecut nici pe munte, nici la mare... Și s-a accentuat în săptămâna ploioasă. Am început să strănut dimineața câte 10 minute fără oprire... și în timpul zilei brusc, din când în când. Plus starea nașpetă aferentă. Așa că eram cât pe ce să renunț, noroc că mi-a dat prin cap să-l întreb pe Răzvan dacă aș putea, în caz de frig/ploaie/răceală să mă orientez spre locurile din cabană. Cum răspunsul a fost afirmativ, n-am mai renunțat. Așa că m-am trezit cu noaptea-n cap și am pornit la drum. Am intrat prin Rucăr și imediat după, am luat-o spre S

Un parcurs fulger Făgăraș - Eforie sau de la munte pân' la mare în fuga mare (4)

Și în episodul 4 ajungem și la ultima activitate de vacanță... Și acum e cu poveste. Prin iulie, ma intreaba Dani, prietena mamei Elenei, ne știam deja din excursiile lui Terra Incognita, ne simpatizam, dacă n-am chef de mers la mare cu fetele în weekendul 15-16 august + 17, ca sa fie 3 zile măcar. Îi zic că sună bine, dar nu știu cum o sa fiu cu concediul în perioada aia, că în funcție de când și câte zile pot să merg la munte, o să pot sau nu. Cu șanse mari să nu. Drept care subiectul a fost abandonat. Dar în săptămâna Parângului ratat de mine, cu frică să nu ratez și Făgărașul, calculez eu ceva haotic în minte și zic băi, chiar de-ar pica toate, măcar poate la mare să fie... Îi scriu lui Dani, ea e dispusă, super fericită, vorbim și cu Elena care a trebuit convinsă, apoi gata, am și luat bilete la autocar să știm o treabă. A fost o decizie luată într-o singură zi, în timp ce oricum nu știam daca o să ajung la munte - să fi fost joi? Apoi pe parcursul zilei toate s-au clarificat oar

Un parcurs fulger Făgăraș - Eforie sau de la munte pân' la mare în fuga mare (3)

Ei, și a venit dimineața. Mai pâcloasă, soare mai subțire, vânt mai puternic. Am ieșit din cort, ne-am învârtit, am luat apă, am halit, ne schimbarăm și apoi gata din nou de drum. Aici planul era să mergem cât mai putem încolo pe drumul către Plaiul Foii, iar la un moment dat, în funcție de oră, să începem să coborâm către vreunul dintre satele de pe partea nordică. Am pornit vioi, am ajuns destul de repede la Fereastra Mare a Sâmbetei, unde Dree a insistat să nu coborâm spre Sâmbăta, ci mai încolo. Ne uităm pe hartă și ne-am orientat către coborârea spre Breaza de Brașov. Ne uităm la semne, la traseu, suntem liniștiți, durata conform hărților e piece o cake, suntem foarte veseli și vioi, mai ales că deja am scăpat de vârfurile înalte și văile adânci, acum poteca șerpuiește frumos mult mai domol, o plăcere, o plimbărică. Și pornim mai departe foarte liniștiți. Mergem mergem, ne mai depășesc unii, un grup ce mergea încă două zile ca să ajungă la final în Plaiul Foii, mergem, trecem pri

Un parcurs fulger Făgăraș - Eforie sau de la munte pân' la mare în fuga mare (2)

Dimineață ne propuseserăm să ne trezim pe la 8 și să plecăm pe la 9 - 9:30. Dar cum lumea din cameră (eram două camere unite, fiecare cu vreo 8 paturi) s-a trezit, a foșgăit, vorbit, trântit vânturat pe ușă... ciuciu somn dulce. De la 6 încolo a fost mai mult un chin de-a ațipi la loc. M-aș fi sculat, dat n-aveam loc nici să mă schimb nici să nimic. Așa că toată dimineața am fost în toane proaste. În fine, multa lume s-a cărat, a ieșit afară, s-a dus pe trasee, treaba lor și am avut în fine loc să mă schimb, să fac duș cu șervețele și să fac bagajul. Mic dejun, unde am halit de toate de la toată lumea - toți și-au adus de mâncare ca disperații, au cărat de le-au sărit capacele - și apoi p-aici ni-i drumul. Din nou, cel mai greu a fost să pornim și să urcăm până pe marginea căldării Podragului, de unde începea traseul către Moldoveanu. Măgărușii cabanei ne acompaniau din când în când cu răgete tunătoare, de ziceai că zbiară dinozauri. Odată ajunși în șaua Podragului o luarăm ușor-ușor

Un parcurs fulger Făgăraș - Eforie sau de la munte pân' la mare în fuga mare (1)

Am visat de ceva vreme să fac o creastă de munți serioși, Piatra Craiului sau Făgăraș. Inițial un vis fără acoperire, vis și atât, pe vremea când nu eram în vreo formă fizică mai ca lumea. Dar de doi ani, de când m-am apucat și de alergat, am și mers cu gașca noastră cu cortul în spinare pe trasee nu chiar ușoare, de atunci am prins curaj în propriile-mi forțe, în faptul că pot să mă descurc ca lumea pe munte, că pot să îmi car singură toate cele necesare și că nu o să cad epuizată fizic sau psihic înainte de finish. Ei, și anul ăsta gașca mea, în formulă restrânsă, a decis perioada tradițională, 1-8 august, cu Retezat 2 zile și Parâng 6. Partea nașpa a fost că, tot schimbând furtunos joburile, era big problem cu concediul. Am avut o campanie ce trebuia dată pentru mock-up și tipar fix în săptămâna aia... așa că n-am putut merge cu ai noștri. Și totuși, norocul fraierului, Dree a antamat cu ai ei o drumeție tentantă și fulminantă pentru a doua săptămână din august, creasta Făgăra

de casă nouă

Nu, nu m-am mutat, în ciuda titlului. Și totuși, de unde până unde? Ei, s-a mutat firma cu arme și bagaje la câteva străzi mai spre centru. Și e prima dată când stau alea 8 ore de birou într-o clădire istorică, mișto cât cuprinde. Că e chiar mișto rău. Și la doi pași de piața Rosetti. Iar cafeaua de dimineață mi-am luat-o de la magazinașul lui Florescu, despre care citisem cu câțiva ani în urmă și mă tot gândeam cum să fac să ajung vreodată acolo. Eh, abia acum simt și eu atmosfera boemă și avantajele de a fi în buricul târgului. Străduțe pitorești, case frumoase, chiar dacă unele ajunse în ruină... Tot soiul de magazinașe, restăurănțele, cafeneluțe, nenea tapițerul... toate se insinuează pe nesimțite și vin așa să îți dea o stare de a fi mai aproape de vechiul București, cu tot ce însemna el, cu oamenii, cu obiceiurile, cu tabieturile și starea lor de locuitori ai capitalei. Da, mă simt altfel stând și scriind această însemnare aici, în buricul târgului, e cu totul altă senzație dec

Sinuozități și meandre ale concretului

Da, nu am mai scris demult cu adevărat. Mi s-a mai întâmplat asta în perioade când sunt prea ocupată să fac lucruri, să mă adaptez, să lupt, să fac acrobații, să mă implic în chestiuni exterioare. La mine perioadele astea alternează cu altele de întoarcere spre mine, de introspecție, de gândire, de analiză și auto-analiză. Simt că se apropie perioada introspectivă, s-a și insinuat ușurel, primul semn fiind preumblarea la ceasuri de seară pe străduțele vechi din centru... Ieri apucasem să scriu paragraful de mai sus, apoi am primit chestii de lucru, am citit nu știu ce carte, m-am văzut cu Elena, am primit și ceva de făcut pentru Aramis și s-a dus naibii introspecția și ideea sau starea de la care pornisem cu scrisul. Sunt ca o broască țestoasă în faza în care se adună, se retrage în carapace, și tot ce mă oprește din asta mă calcă pe nervi, mă irită. Și sunt multe chestiile astea. 99%. Timpul, veșnicul timp cu meandrele lui și curgerea surprinzătoare, ba înceată, ba ca o viitură, b

De vară

În seria „lejer, de vară” dacă încerc să îmi aduc aminte, am tot fost în diverse mici călătorii. Și e foarte bine, nimic de zis. Cu atâtea schimbări de job m-am luat cu treburile de zi cu zi și iacătă că n-am mai scris nimic pe blog. Am scris e-mailuri, sms-uri, bullshit și p-aici nici c-am mai dat. Și bănuiesc că tot cam așa o sa fie toată vara, prefer să fac lucruri decât doar să scriu despre ele... Cum memoria mea e cam ciuruită și mâncată de molii pe alocuri, mă trezesc că uit chestii. Că deh, îmi și propun o tonă de lucruri din care reușesc să fac sub 10%, dar tot sunt multe... Așa că încerc s-o iau din aproape spre departe... Cea mai recentă chestie a fost excursia la Cheia cu gașca dansatoare featuring the kids. Frumos, tare frumos, copiii cuminți (față de ce știu și am văzut la alții că se poate întâmpla), peisaj minunat, relaxare, bere bună. Am pornit din București pe la 8 dimineața, cu mașinile familionului Marie&Muff, Marie cu titlu de practică la șofat - apropo, s

Deltă, călătorii, insecte, vietăţi, schimbări, drifturi

Am prins curaj săptămâna trecută, când Răzvan - Terra Incognita m-a anunţat că s-a eliberat un loc pentru excursia din Deltă. Îmi doream mult şi de multă vreme să ajung în Deltă. Aşa că mi-am luat inima-n dinţi şi am cerut zi liberă ca recuperare pentru ziua lucrată de Rusalii. Şi mi s-a acceptat nice and easy de nu mi-a venit să cred. Aşa că am ajuns în Deltă. A fost minunat la Gura Portiţei, peisaj minunat, vreme excelentă, distracţie, căsuţe frumoase, alb cu albastru şi acoperiş de stuf. Mare şi lac, un ţinut de poveste. Complexul e turistic-comercial, arată bine, dar are unele lipsuri - expresie a monopolului absolut pe care îl are. Am stat într-o căsuţă pe insulă, în mijlocul insulei, iar sub streaşina de stuf, spre terasa îngrădită cu stuf, o familie de rândunici începuse să îşi facă cuib. Frumos tare! Ei, și ce să zic, de unde abia mă obișnuisem la noul loc de muncă (mai ales că s-a prelungit termenul licitației și stresul s-a diminuat, păstrându-se iar pentru ultimele 2 săpt

Teoria ca teoria...

Am văzut că Ioana a ținut un discurs despre „Multitasking ne face sa fim la fel de nefocusati si neproductivi ca și când am fuma iarbă.”. Interesant, şi nu pot să zic că nu-i aşa. Dar practica? Cum trebuia să facem de toate deodată, şi repede şi bine? Să lucrezi ce ai pe listă, să vezi că ai primit mail(uri) să citeşti şi feedback-ul(-urile), să şi răspunzi, să revii senin la ce lucrai, să continui ca şi cum nu te-ai fi întrerupt... să nu-ți scape nimic, să bagi viteză ca MIG-ul, chiar dacă între timp sună telefonul, accounții, vin iar e-mailuri gârlă, care mai de care mai „clare“, și apoi vine altă urgenâă mai urgentă decât cea la care lucrai, las-o pe aia și fă-o pe aia, și pe urmă de ce ai făcut-o pe aia în loc de ailaltă, sau de ce n-ai terminat-o și pe aia, ce dacă trebuia să faci două joburi în paralael, pe fiecare cu câte o mână și un ochi, divizat pe cele două monitoare?! E distractiv când știi diferența dintre teorie și practică și asta chiar acolo unde se predică teoria resp

Canionul 7 scări, tiroliana 7 scări, Skirt Bike de pe margine, buluceală pe Mătăsari

Weekendul ăsta mi-am scos puţin pârleala pentru ultimele weekenduri blocate şi muncite pe când toată lumea se distra. Şi daca o fi totul în ordine, o să profit şi de weekendul următor. Mă rog, teoretic weekendul, sau atmosfera de weekend, a început cam de joi, când seara m-am întâlnit cu colegii din fosta creaţie pastelată + dintre toţi, doar Irina şi Anda mai sunt acolo, în rest toţi eram „foşti“. Am avut geniala idee să-i anunţ şi pe Ramoni, aşa că a fost şi mai vesel. Cip săracul era cam nu el însuşi, ca un răcit ce se afla, dar alfel toţi ne-am distrat, ne-am hăhăit de ne-am strâmbat de-atâta râs. Vineri a fost vederea cu fetele foste pastelate la un ceai, Dree ne-a surprins plăcut aducând-o şi pe Alistar... M-am bucurat mult că ne-am văzut, a fost plăcut. Sâmbătă mă decisesem să merg cu veşnicii Terra Incognita în excursia de o zi de la 7 scări, chiar dacă de data asta n-am mai fost cu nicio veche prietenă, că nici Irina, nici Elena şi nici Roxana n-au putut veni. A fost frumos

inversul curcubeului

da, sunt în toane nu foarte optimist-mulţumite, aceste două săptămâni m-au purtat printr-o largă paletă de stări sufleteşti de toate culorile. Cert e că per total nu e chiar de bine. Dar măcar, şi aici vorbesc foarte serios, am scăpat de făţărniciile portocalii, de zâmbetele false, de râsul falsificat, de oamenii auto-falsificaţi, de paranoile cu tentă psihologică folosite de psihopaţii care vor să-ţi intre în minte, sperând să găsească acolo... ce vor ei. Cum e să fii văzut ca o jucărie de care şeful-copil care e nemulţumit că jucărica nu face ce are el chef şi ba te dă cu capul de pereţi, ba te ameţeşte cu cică laude, ba te face de căcat, şi asta cel mai des... Mi-e greu să exprim starea de teroare psihologică ce domneşte la p.... Şi nu te prinzi foarte repede, poate doar dacă nimereşti într-o criză de isterie a doamnei. Şi, din ce îmi amintesc din toţi cei 20 de ani de când lucrez ca angajat... cel mai nasol e acolo unde un şef sau un sistem de şefi folosesc diverse mecanisme de ter

Triumful prostiei și incompetenței

Sau licitația de manuale după o pauză de 8 sau chiar 10 ani, dracu știe. Simptomul cel mai des întâlnit de mine referitor la a se înfăptui ceva de către oarece autorități sau șefi, cu putere de decizie tip dumnezeu în ograda lui pare a fi impunerea voinței cu orice preț. Să explic. Bunăoară, una bucată minister. Zice ia să facem licitație de manuale. Că trebuie, după x ani de pauză să mai actualizăm programa, să modernizăm ceva. Anul trecut a fost un mare scandal cu manualiada. Adică, față de acum x ani când se făceau licitații în fiecare an, e clar c-au ajuns în posturi și poziții unii care habar n-aveau, nu mai mâncaseră manualiade, nu știau ce cât durează, cum se face etc. Și așa că anul trecut s-a anunțat târziu programa, s-a început lucrul la manuale târziu, s-au făcut în goana calului, s-au tot revizuit și rectificat prevederile programei, cauză din care s-a prelungit cu vreo lună termenul de predare, apoi n-a mai fost timp fizic pentru producere și distribuție, și bieții copi