Sunt din când în când momente când te-apucă plictisul. Ai treabă, treburi, dar nu în locul/momentul în care ești, și nici nu poți pleca de-acolo ca să faci ceea ce îți arde buza să faci. E unul dintre cele mai enervante sentimente. Nu-i vorbă, se poate găsi ceva cât de cât care să-ți umple timpul, dar... nu e ce trebuie. Iar azi e una din acele zile. Am niște corecturi de făcut cât de repede. Dar iată c-a intervenit ceva, o serbare în gașcă și trebuie să fac permutări de program - beutură în loc de alergare și corecturi. Mă cam sâcâie ideea asta. Deși n-ar trebui. Că oricum nu se știe cum va fi vremea, în fine, e bine să poți să-ți ajustezi din mers planurile. Mai vezi locuri noi - de astă dată zona Nicolae Grigorescu, mai bei o bere, te mai vezi cu prietenii. A, știu de ce mă sâcâie schimbările mai tare săptămâna asta. Eram cât pe ce să cumpăr o biclă de la o fată din grupurile de călătorii, dar pentru că n-am fost duminică în București, a vândut-o până s-apuc să ne vedem și să teste...