După noaptea furtunoasă am făcut greu ochi dimineața. Ne-am mocăit cu halitul, cu îmbrăcatul și cu strânsul bagajelor, am mai stat să ne luăm la revedere de la gazdă, care ne-a mai povestit despre cuptorul de pământ - pornind discuția de la vasul de lut cu gomboți, pe care un câine de stână reușise să-l spargă, pe când încerca să fure din el vreun gomboț. Apoi în fine pornirăm. Am pornit către Turda, la salină. Am ajuns după ceva vreme. Era full! Parcarea plină ochi, cu greu am găsit loc. În cele din urmă am reușit să ne luăm bilete de intrare șiiii.... tadam! am intrat. Mi-au plăcut galeriile-culoar până la mina în adâncime, m-a impresionat și adâncimea, și... tot. Cu toate că era răcoare bine - afară mureai de cald - a fost mișto. Am renunțat la lift că era o coadă de te lua amețeala, am preferat coborârea pe scări, care și alea erau super aglomerate, dar în cele din urmă am ajuns jos, la zona de distracție. Coadă la toate alea, nu m-a tentat nimic, am preferat să mai coborâm...