Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2010

mlm-uri și cujetări

mlm? ce .... mai e și aia? ei, nește chestii denumite pompos multi-level-marketing. model hamerican, mâncaț-aș! e o chestie foarte mare. adica șmecheră. pentru ăia de-o inventară, și pentru unii mai „habotnici“. nu zic că-i ceva rău. doar că nu-i cazul sa ne pierdem mințile de fericire c-am găsit rețeta succesului. da’ ce-mi veni să bat câmpii despre mlm-uri? păi dădui vineri peste unu’ și îmi fu servită o prezentare. așaaa, și-atunci am făcut (din nou) conexiuni între diversele mlm-uri pe care le-am adulmecat în viața asta: amway, herbalife, avon, oriflame și acum, iată, nu skin. toate se bazează pe un ceva-minune (produsele cele mai..., tehnologiile cele mai... rețeta de afacere cea mai... și așa mai departe). și, colac peste pupăză, după ce au toate aceste chestii unice și irepetabile și minunate, te mai pot face să te și îmbogățești! cum? intrând în afacere (pentru majoritatea se plătește o sumă la înscriere, care-ți ofera access la diverse chestii, eventual niște produse și desigu

ze tivi

de o vreme încoace nu mă mai uit la știri, la emisiunile „comentatoristice“, nici la „-șouri“, nici la așa-zisele emisiuni de divertisment. pentru că nu le mai suport. îmi creează o stare proastă, nervi și nimic bun. e adevărat, așa pierd legătura cu realitatea celorlalți, a celor ce se uită mult la toate acestea. și eventuale subiecte de comentat, sau față de care să mă indignez. și implicit să scriu. deci un blog mai sărac în subiecte actuale și mai bogat în subiecte contemplative. mai puțin analitico-critic și mai mult descriptiv. Dar prefer așa. decât să îmi umplu mintea de toate gunoaiele pe care le servesc pe tavă televiziunile de „infotainment“ (m-am crăcănat de râs cand am auzit termenul, folosit pompos de un patron din media - mogulaș, iubitor, ca tot românul cu pretenții, de termeni luați de-a gata din engleză, ca să „dea bine“). evident, nu e nimic nou în asta, știm (teoretic) cu toții că televiziunea ne schimbă viața... numai că uneori uităm sau ne facem că uităm asta. http

fulgi

Prima ninsoare de anul asta m-a prins vineri, 10 decembrie. Ieșisem până la bancă, după un extras de cont. distanță de-o stație de tramvai. cand am pornit, se vedeau la orizont nori negri (doar într-o parte a cerului). La bancă am așteptat destul, timp în care a început să fulguiască, întâi un fulg, doi, zece și-apoi mii și sute, mânați de un vânt intens. Ieșind din banca m-a întâmpinat o mica furtună de zăpadă. N-am mai așteptat tramvaiul și-am luat-o pe jos. După ce-am trecut de stația de metrou bag de seamă că din partea opusă norului se chinuie să iasă soarele. Și chiar a ieșit. Și-am avut astfel parte de prima ninsoare din iarna asta, o ninsoare intempestivă, iar spre final chiar însorită. Aseara - ninsoare măruntă. Azi - fugi adevărați, pufoși. O încântare sa umbli prin parc, chiar așa, în fugă spre serviciu. foto: blogu.lu (via reportervirtual.ro)

1 decembrie

Decembrie debutează în forță: frig (grade cu minus), ploaie, gheață pe ramurile tufelor și copacilor, gheață pe mașini, vânt. Drapele tricolore ude și înghețate. Un cățel scos la plimbare de la scara de bloc vecină de un băiat. Alți doi băieți se uită la cățel și râd în hohote. Cățelul se enervează și latră isteric. Cățelul pekinez era îmbrăcat de iarnă (de o stăpână nebună): o hăinuță roz matlasată... și... avea ghetuțe albe cu cusături roz (or fi fost de la vreo păpușă? sau s-a inventat încălțăminte pentru câini?). Vântul suflă tăios și cu putere. Mă precipit prin parcarea Billa ca s-ajung în stația lui 41. Văd că unii din stația de tramvai fug către cea de autobuz. La stop, oprit un 641. Mă prind care-i faza și fug și eu. Gata, l-am prins. Merge, merge. Înainte de Lujerului, câteva 41-uri înșirate. Stau locului. La podul Ciurel muuulte tramvaie stateau cârd unul după altul. Mai în față, o mașină se intervenții ratb și câțiva muncitori se chinuiau să repare cablul. Mai mergem puțin.

fragmente. final de noiembrie

cald. frig. ceață. ploaie. suplimentul Lumea în 2011. deadline. predare. texte. poze. corectură. citire. recitire. bun de tipar. mic haos. salariu. card. glamourette made in china - 10 lei. chirie. mai mica. căutăm. tocăniță. praz. dănăilă în cora. provizii. site-uri. finalizare. detalii. butoane flash. 1 decembrie. pregătiri. avioane. elicoptere. tribune. steaguri. amintiri despre 1 decembrie pe drumuri de munte.

Noiembrie; lejer, de vara

Dacă nu mă înșel, toamna a debutat anul ăsta în forță: pe 31 august - 1 septembrie s-a răcit brusc vremea, parcă a și plouat, era o atmosferă de noiembrie. În rest nu mai țin minte exact cum a fost luna septembrie, probabil amestecată. Dar octombrie, cel prognozat să fie călduros, cu zile cu 22 de grade, sigur n-a fost conform așteptărilor. În schimb noiembrie cel de la coada toamnei a debutat cu o vreme de vară. 1 noiembrie a fost o zi minunată. Dar a fost urmată de două zile oribile, ceața nu s-a ridicat deloc, a fost frig, umezeală și cam deprimant. Bine că imediat după cele două zile oribile au urmat (și încă pare c-ar mai ține-o așa) zile de vară amestecate cu zile tomnatice. În a doua săptămână de noiembrie au început să cadă masiv frunzele din copaci. Și-n trei zile gata, copacii sunt desfrunziți, dacă le-au mai rămas 2-3 frunze întârziate. Aleea dinspre Arcul de Triumf are acum trunchiuri negre, despodobite de galbenul, ruginiul și ocrul coronamentului din primele zile de noiem

ma intreb

de vreo două săptămâni, de cand le-am văzut prima dată în Herăstrau: ce păsări or fi? Au trecut pe 1 noiembrie în stoluri către sud. Câteva au poposit pe lac, le-am vazut cel puțin o săptămână, ba mai multe, ba mai puține. Sunt negre, cam cât rațele sălbatice, dar mai filiforme, cu gâtul mai lung decât o rață și cu ciocul destul de lung (uneori mi s-a parut galben, alteori alb). Și în plus, cum plutesc ele pe apă, odata plonjeaza în apă, unde stau destul de mult, ieșind la o distanță destul de mare față de locul de intrare, uneori cu câte un mic peștișor în cioc. Ce păsări or fi?

multe distractii

Au tot fost la evenimente în ultima vreme... și toate reușite. Ziua Raliței, sărbătorită în Oldies-ul mutat în buricul târgului, cu dans până târziu în noapte, practic până au închis clubul, cu lume multă și veselă. Apoi botezul micului Tudor al fratelui lui Alex, și sărbătorirea evenimentului la Casa Jienilor, într-o atmosferă plăcuta, cu animatoarea pentru cei mici care-a avut un succes fantastic la copii, cu personalul foarte atent și pe fază. Apoi ziua mea (pe care n-am prea avut chef să o sărbătoresc, am oscilat îndelung între a serba cu multă lume și a nu serba deloc, mai ales din cauză de $$$, în final i-am chemat la noi acasă pe sora și verișoara lui Alex, cu soți, copii) cand, deși nu mă prea așteptam (de obicei ma simt cam aiurea de zilele mele) m-am simțit foarte bine (și sper că la fel toată lumea). A fost o serbare sărăcuță, cu bere (care din fericire a ajuns la limită) din ultimii bani din buzunar , cu zacuscă de ghebe din lotul nostru manufacturat, alune proaspăt prăjite

toamna si nervi

azi, desi am plecat de-acasa cu voie buna, am reusit, pana s-ajung la munca, sa ma umplu de nervi. cauza? evidența populației, daravela cu eliberarea buletinelor. dar s-o luam pe firul evenimentelor (si al nervilor) acu’ vreo luna primesc o scrisoare de la ing. im care ma anumta... ca o sa-mi expire buletinul, si ca imediat ce-l fac pe cel nou, tre’ sa ma prezint la ei ca sa „actualizeze“ datele. ok, drăguț, nu? ei, drăguț, poate, dar cu o lună înainte, când mi-a expirat cardul de ing, nu s-au deranjat să mă anunțe în vreun fel. oricum, zisei ca bine că m-au anunțat, mă uit pe buletin, expiră într-adevăr pe 4. caut pe net ce trebuie pentru eliberarea buletinului și programul secțiilor de poliție. Și aici începe „organizarea“ de fier a autorităților noastre. Dau întâi peste un site minunat de bine și de clar organivat, http://depabd.mai.gov.ro/ , în care reușesc să mă prind că trebuie să mă uit la evidența persoanelor, la documente necesare. aici apar două „necunoscute“: de unde se pot

zacusca, nunta si muraturi

după săptămână nebună cu topul, lucrurile s-au liniștit. topul era paginat. o săptămână s-au facut permutări de reclame și pagini. s-au mai adăugat 8 pagini, ca să mai prindem reclamă. a mai durat o săptămână până au obținut reclamele alea, plus încă o săptămână pentru a schimba o poza... nu orice poza, ci aceea a fraților-patroni ai noștri. și în final, s-a dus la tipar și topul. între timp, mi-a venit ideea creață să facem zacuscă. ceea ce am și făcut. și încă în trei varante: una de vinete, una de ghebe și una de ardei. prima o făcurăm chiar după ce-am terminat cu topul, a doua imediat ce ne-am întors de la nunta de la sibiu și ultima, în weekendul asta. toate au ieșit bestial. acu’ avem zacuscă pentru toată iarna. într-o marți, cred că acum doua săptămâni (ce repede trece vremea!), am reușit să ies cu Dana la alergat. inițial planul era să mergem pe stadionul tineretului, dar cum era contra cost, am preferat herăstrăul. și a fost foarte mișto. apoi, de vinerea trecută pana luni am

consideratii despre jurnalism

Un coleg de la Capital a scris un articol foarte edificator, dupa parerea mea: http://businesscover.ro/presa-romaneasca-carpa-am-fost-zdreanta-am-ajuns/ . Cred ca asta spune totul, atat despre marea masa a jurnalistilor-zdreanta, cat si despre cei care inca isi mai fac treaba asa cum trebuie... Business Cover asta, site-ul asta, a fost infiintat de cativa fosti colegi de Capital (Razvan, Vali, Victor - cei cativa care au preferat sa demisioneze decat sa accepte micsorarea de salariu din februarie-martie... plus Aurel, autorul articolului in cauza, care a ramas la Capital).

urmează o săptămână „de foc“

a inceput nebunia cu Top-ul. O să stăm peste program cine știe cât, o să venim sâmbătă-duminică la munca... sper ca vom trece cu bine și peste asta, măcar de anul ăsta n-ar mai fi nervi cât casa și drame și stat inclusiv peste noapte la serviciu...

mici marunte si fara prea mare importanta

în pasajul Lujerului se asfaltează de vreo săptămână și ceva. încă nu au terminat. casa vinului doctor pușcă pare să aibă dificultăți. jumătate din magazin a fost înghițit de mic.ro care e deja în funcțiune și strălucitor. cealaltă jumătate, care conține intrarea și firma, pare a fi in renovare, sper din tot sufletul să nu se desființeze doctor pușcă, chiar ar fi păcat. UPDATE. Am aflat că noul sediu este in piata Romană pe strada Visarion NR.9, langa pasapoarte (tel 0213101507), și urmeaza sa fie deschis altul în B-dul Unirii la fântâni, langa TCM am văzut de câteva săptămâni niște afișe multicolore lipite prin stațiile de tramvai, pe stâlpi, mă rog, destul de omniprezente: the bulldog the spice shop. de când am vazut afișul prima data m-am întrebat ce mama naibii or vinde aștia, ia să-i caut pe net. nu știu cum se făcu, dar ieri mi-am amintit. și-am căutat. da, un magazin încă în probe, va vinde iarbă (probabil) și bongs (noroc c-am văzut într-un film ce naiba-s alea, că după aspect.

Grolsch - concurs GCan creative battle (3)

Am urcat pe site si a treia varianta, derivata din a doua, tot cu Berilă. Daţi-mi o notă mare ca să câştig! (concursul se termină pe 31 august) http://www.experimentalist.ro/gcan/entries/berila-revine.html Dar cine este Berilă? Pe site-ul cu concursul l-am prezentat aşa: Propun ca noul can Grolsch sa fie reprezentat de mascota Berilă (Berilă este compus majoritar din cutii de bere – forma corpului, ochii, nasul, gura)

Grolsch - concurs GCan creative battle (2)

Am aberat si o a doua propunere, daca va place, votati-o! http://www.experimentalist.ro/gcan/entries/berila.html P.S. Personajul compus din cutii de bere este Berilă.

Grolsch - concurs GCan creative battle (1)

M-a incitat ideea de a încerca să fac designul unei cutii de bere, mai ales că se dă și-un premiu în bani, asta în afara faptului că ai șansa să vezi cutia „ta“ pe mesele oamenilor. chestie care, dacă ești un simplu cetățean care nu (mai) lucrează în publicitate, nu prea are cum să ți se întâmple. Așa că m-am băgat și eu în concurs, deocamdată cu o variantă (din maxim trei permise). Iat-o: http://www.experimentalist.ro/gcan/entries/bule_si_valurele.html dacă vă place, votați-o! (nota publicului contează în proporție de 40% la evaluarea finala)

talmeș-balmeș

de vară, lejer... nimic deosebit, zilele seamănă între ele și fug cu repeziciune ținându-se de mână... săptămâni calde și înăbușitoare și săptămâni tropical-ploioase plus bonus câteva zile mai răcoroase. borș. ciorbe crude. ba evenimente buluc, ba pauză completă. veverițe, rațe, diverse bâzdâgănii. nori albi și pufoși pe un cer albastru. dileme, trileme. bani tot mai puțini. ce e de făcut să fie mai bine? zbateri de pește pe uscat. plăcintă cu fructe. lapte crud de la Ferma de lapte via Naturalia . Drepturi de autor. salata de vinete. iarba plantata cu mare hei-rupism în preajma zilei mediului în herastrau se usucă într-o veselie, ajutată de udatul (inundatul) excesiv cu furtunul, cu presiune maximă. o ciocănitoare. țoale hippy. informații. moșulică mi-a dat cu dedicație cartea la care am muncit în primăvară, în sfârșit a ieșit de la tipar. ne gândim să refacem site-ul. o înghețată eșuată. amici care nu se țin de cuvânt. prin birouri au început invazia de vară gândăceii misterioși (or

vineri 23

O zi banală. Cald de dimineață ca de obicei în ultima săptămână, cald și umezeală. M-am întâlnit cu mama pe la gara, ca sa cautam editura de la care voia ea să cumpere o cărțulie, Bucătăria fără foc. Ajungem pe strada respectivă, nici un semn ca ar fi vreo editură. Case, curți, o mașină de poliție parcată la umbră lângă un zid părăsit, un cățel slăbănog dar jucăuș... și ajungem rapid la capătul străzii. Să ne lăsăm păgubașe... să mergem la autobuz? pornim încetișor către stația de autobuz când îmi sclipește o idee salvatoare, adică să-l sun pe alex, să se uite pe net la adresa exacta a editurii. Cu ocazia asta am constatat că mi-am uitat telefonul acasă. Dar încă o idee salvatoare: sun de pe telefonul maică-mi pe al meu, într-un târziu răspunde alex, îi explic ce și cum. Se rezolva, numai sa aștept câteva minute, că era pe budă. Până să sune, ii zic maică-mi hai sa mai mergem pe strada aia și să ne mai uităm... ea parcă își amintea că era la numărul 5, și eu tot așa... ajungem acolo, n

vederi, revederi, beri, hâc... pe care l-am băut

un sfârșit de săptămână plin de evenimente, așa de multe că n-am avut încotro și-am ratat două. prima chestie, de pre-uichend, a fost anuntul fox-ilor cu căsătoria și invitatia de ieșire în baricade pe joi seara. cum joia a fost din nou cea mai lunga zi de munca, terminată pe la ora 11 noaptea, am zis pas. a doua zi, două evenimente: primul anunțat și de mult așteptat, vizita lui Pisi și adunarea cu Mirela și Virgil cu Pisi și cu prietenul ei cel neștiut de noi până atunci, Guillaume, în Herăstrău; al doilea, invitatia Mariei și-a lui Tudor să ne scoată la o bere cu ocazia zilei lor, în Piranha... din păcate nu se putea și colo și colo, așa c-a trebuit sa aleg, și ne-am dus la Pisi, că și-așa vine o dată pe an sau mai rar, iar Tudor și Maria sunt in București și ne-om mai putea vedea... ei, și deci ne-am dus, ne-am întâlnit, ne-am distrat, am văzut-o și pe Irina cea mică câteva minute, și-apoi la terasa, la bere, am trăncănit de toate pentru toți îndelung, de nu ne mai dădeam duși... a

Consolidarea... consolidării

De ceva vreme, de fapt de câte ori trec prin pasajul Lujerului (adică zilnic), îmi zic ia pune mâna și scrie, nu de alta, dar macar să te răcorești, despre măreața “consolidare“. Care va să zica, acum destulă vreme au început lucrările. adică, la început, niște muncitori au pus niște pietre și alte rahaturi pe marginile pasajului, suficient cât să îngusteze substanțial pasajul subteran. și așa a rămas câteva săptămâni. după o vreme, au început ceva mișcări. Muncitorii au zgâriat superficial pereții pasajului, i-au hârșâit o țâră. Pe urmă iar a rămas așa câteva săptămâni. Bun, și-apoi începe consolidarea. Adica astuparea zgârieturilor de ei făcute. Din loc in loc au cimentat cate o mică suprafață, aleator aleasă. Și asta a fost consolidarea. Mi-am zis „poate ca or fi făcut și ceva ce nu se vede, nu trebuie să mă pripesc cu judecata“. Dar peste (iar) câteva săptămâni de acalmie, a venit prima rundă de ploi de vară. A doua zi după prima ploaie mai torențială, din tavanul pasajului subtera

Mamaia? Daca va place. Mie nu

Ce-mi veni să scriu, așa, nitam-nisam de... Mamaia? Mai ales că nu-mi place? Ei, pur și simplu am citit pe Reporter Virtual asta , ceva de bloggeri puturoși și, cum e vară și lenea e mare, inspirație de scris ceva mai de doamne-ajută pe blog n-am, mi-am zis ia să scriu și eu o chestie despre Mamaia așa cum o văd eu, chit că nu ma tentează deloc premiul , ba poate tocmai de asta. Cred că cea mai nașpa chestie ar fi să câștig, că sigur nu m-ar lăsa inima să nu mă duc, daca tot ar fi moca. Și-atunci ce m-aș face? Mie personal nu-mi mai place de ani buni Mamaia. Aglomerația de tip chinezesc (pe plajă n-ai loc să arunci un ac), gălăgia, muzicile din toate părțile + forfotă, mașini de fițe, tipi și tipe de fițe, fițe de fițe, totul amestecat cu băștinași tuciurii, puradei de băștinași, mizerie, culori țipătoare, voci țipătoare, personaje țipătoare, totul compactat de n-ai loc, aer, apă, nisip, nici un metru liber în jurul tau, indiferent de situatie sau moment, asta înseamnă pentru mine Mama

mersul pe bicicleta...

...nu se invata asa de usor cum ma asteptasem. In saptamana asta de vacanta ce-a trecut mi-am zis ca-i musai sa invat sa merg pe bicicleta. Am gasit niste biciclete mai micutze, asa ca pt mine, in parcul kiseleff. Si-n cele doua ore de inchiriere, in prima zi, m-am chinuit ca pe hotii de cai. groaznic si enervant, ca nimic nu-mi iesea ca lumea, imi dadeam la greu cu pedalele peste gambe, in orice caz nu mi s-a parut ca fac vreun progres. maxima realizare: sa dau o pedala, sa pun un picior jos. n-am reusit sa leg doua pedalari. mergeam cam c-o trotineta. Alex mai mult a stat dupa fundul meu sa imi zica sa incerc sa fac ba aia, ba ailalta, iar mie mai nimic nu-mi reusise... transpirasem 7 transpiratii si aveam genunchii de guma cand s-au terminat cele 2 ore. Din fericire, a doua oara cand ne-am dus chiar am reusit sa biciclez. prost, desigur, cam c-o directie aproximativa, mai ales cand treceam pe langa oameni, mame cu carucioare si copii, catei in lesa etc. cred ca de teama manevram ma

Muere lentamente

Muere lentamente atribuit lui Pablo Neruda, dar scrisa de Martha Medeiros Moare câte puţin cine se transformă în sclavul obişnuinţei, urmând în fiecare zi aceleaşi traiectorii; cine nu-şi schimbă existenţa; cine nu riscă să construiască ceva nou; cine nu vorbeşte cu oamenii pe care nu-i cunoaşte. Moare câte puţin cine-şi face din televiziune un guru. Moare câte puţin cine evită pasiunea, cine preferă negrul pe alb şi punctele pe "i" în locul unui vârtej de emoţii, acele emoţii care învaţă ochii să strălucească, oftatul să surâdă şi care eliberează sentimentele inimii. Moare câte puţin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; cine nu riscă certul pentru incert pentru a-şi îndeplini un vis; cine nu-şi permite măcar o dată în viaţă să nu asculte sfaturile "responsabile". Moare câte puţin cine nu călătoreşte; cine nu citeşte; cine nu ascultă muzică; cine nu caută harul din el însuşi. Moare câte puţin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat. Mo

fragmente

scanteierea razelor printre frunzele de salcie. un avion mic si alb pe cer. coada de doua ore la inchirieri biciclete. zi libera. bulevardul unirii, cu soare, vant, picaturi de ploaie, copaci si catei. herastraul invadat de ambarcatiuni. o ratza cu 9 boboci. mirari retrospective. pana acum 3 ani, muzica avea o importanta mai mare pentru mine, se poate vedea chiar pe blog, aveam deseori postari cu muzici; oare de ce acum nu mai e asa. absurditati politicianisme. tara lui papura-voda. lapte. varza noua. piatza. politia calare. caini. pisica-vanatoare care a prins o vrabie. nori. cer noros. foarte noros. negru-violet. ploi de seara. mici vijelii. cald. zapuseala. verde. biciclete. serial coreean. intalniri cu elena, dana si natalia, prestabilite si anulate. cer albastru cu nori. cu barba-fara barba. filme chinezesti cu zburatori. bere. alune. povestea cu bicicleta furata din fatza firmei si hotul tupeist, care, intrebat fiind de un coleg care fuma acolo ce face (taia lantul cu un cleste),

d-ale vietii

O saptamana aiurea. Aiureala dateaza de vineri seara, de fapt. Dupa ce-am reusit sa ma duc la cristina la spital, s-o vad pe ea si pe bebe-maria, am ajuns acasa, ne-am facut de cap gatind ceva gustos rau (fajitas cu carne de vita), am baut o bere... de cand ajunsesem acasa ma cam dureau oasele... si in scurt timp m-am trezit ca am frisoane, temperatura si tre’ sa zac. Noaptea ma trezeam din 5 in 5 minute si ma intorceam ba pe-o parte ba pe alta ca ma durea ba ici, ba colo, dar capul rau si mereu, oricum. Dupa ce m-am odihnit asa de bine, sambata dimineata (...pe la 2) ne trezim, Alex misuna prin casa, io mai zac putin, mai bag niste aspirina... pofta de mancare n-am, ba chiar din contra, asa ca in extremis mananc doua banane si plecam la mult-asteptata intalnire de la Madalina. In tramvai ne intalnim cu Mitzi si Lusien. Suntem primii sositi. Imediat dupa noi apar si Marius si Gina. Aranjari de mobila in curte, mare zapacit dalmatianul Stres care se zbuciuma pe acolo. Tzuica cu ardei ma

Herastrau inainte de Florii

Daca ieri a plouat zi de primavara pana seara (ba chiar pana spre dimineata urmatoare), alaltaieri (sambata) a fost o vreme numai buna de plimbat. Dimineata soare, cald la soare, rece la umbra, apoi dupa doispe’ jumate s-a incalzit zdravan... iar spre 4 era oarecum innorat, nici cald, nici frig, numa’ bine. In aceste conditii m-am preumblat prin herastrau, unde-am vazut ca pe aleea principala, cea dinspre televiziune, era un fel de targ de flori si copacei. Puteai gasi aproape orice, de la floricele in ghivecele pornind de la 3 lei pana la plante rare sau foarte mari, nepretuite. Se pare ca targul asta va mai dura, asa incat, daca va bate gandul sa va luati vreo floare, faceti-va drum cat mai curand pe-acolo.

muguri

de trei zile am vazut c-au dat primele frunzulite. a si plouat acu’ doua zile, iar dupa... au dat floricelele de camp. si in fiecare zi se inmultesc, iarba inverzeste, mugurii se desfac din ce in ce, unii au explodat, altii sunt pe cale... soare, cald, forfota. au aparut albine (asta mai demult), gandacei mult-lucitori, buburuze, furnici... si in weekend, in Herastrau, iesisera si oamenii puzderie, ca furnicile la soare. cred ca intr-o saptamana-doua o sa fie ca-n vis... pomi in floare, verde crud... primavara in toi. zile de nastere in familie, idei, discutii, mici agitatii, pregatiri de Paste

primavara

iata c-a venit totusi, dupa lupte grele (cu iarna) primavara. sper ca de data asta e de-adevaratelea. nu ca primavara aia de doua zile de pe 1-2 martie, urmata de ninsoare si frig.

inceput de martie. nimic deosebit...

... nu s-a mai intamplat de la marea agitatie cu vanzarea Capital, restructurarea si taierea din lefuri. Asteptam cu interes data de 15 martie, cand cica tre’ sa trecem in acte si de facto la noul patron. intre timp... mai o raceala, mai o agitatie cand ne-am dat seama ca banii aia care mi s-au taiat din leafa chiar se simt a dracului de rau... zilele babelor capricioase cum le sade bine... vreo doua calde si frumoase... si pe urma trage-i cu ploaie si ninsoare. nu vrea iarna ticaloasa sa ne lase odata! n-am chef de nimic... saptamana trecut ma pot lauda c-am avut un chef nebun sa fac ciocolata de casa, si a iesit super... weekendul asta am vrut sa incerc alta dracie, lapte de pasare, dar putinul lapte mi-a facut deosebita surpriza si s-a branzit... iar pe mine ma durea in gat si ma simteam ca naiba... si afara ningea din greu... sambata viitoare am in plan sa ma duc cu fetele la Dancemasters... sper sa fie mai omenoasa vremea... ooof, si nu mai vine odata primavara aia...

adieri de primavara

Zapada se topeste, temperaturile permit aparitia cetii, ploi nu foarte reci cad adesea, cerul e mai mult plumburiu dar sunt si zile insorite, cantecul de pasari prin herastrau se amplifica, pete de soare se fugaresc pe asfalt peste balti si umezeli. Doi catei proaspeti stau ingramaditi unul in altul la margine de drum, usor speriosi, usor curiosi. Un cocostarc pe luciul apei, in ultimele sclipiri ale inserarii. Un pitigoi ciripeste de mama focului si zburda fericit intr-o tufa. O veverita roscovana a inceput sa topaie in cautare de nuci ingropate asta-toamna. O luna noua foarte subtiatica, cum n-am mai vazut. Un soare rotund si palid printre nori si ceturi. Crengi si crengute taiate in drumul de la metrou la serviciu, am luat si eu una si-am pus-o in apa, pe birou... mugurii au inflorit. Revederi cu prieteni, distractie, framantari si ingrijorari cu privire la viitor... si gata, iar a trecut vremea si iata ca acusi e deja martie. vine vine priiiimavaaaaraaaa... asta daca nu ne mai sur

vandut Capital. urmari

aceasta frumoasa zi de februarie, lacustra, cetoasa, care-ti da posibilitatea sa faci surfing printre nametii in topire ai Bucurestiului ascundea o surpriza. ajunsa la munca, observ o oarecare agitatie. aflu in scurt timp: Capital si EVZ au fost vandute catre grupul B1 Tv. La 3 avem sedinta de anuntare oficiala. Probabil abia dupa aia vor da comunicatele de presa (acum cateva zile negau din rasputeri). Update: Ce scria Petrisor Obae aici http://www.paginademedia.ro/2010/02/doua-variante-pentru-jurnalistii-ringier-accepti-salariu-mai-mic-sau-pleci/ e adevarat. In plus, joi s-au dat dat afara vreo patru se la online si tot atatia de la capital tv. Vineri a fost acalmie, iar azi am fost chemati la taierile de salariu. Din redactie patru n-au acceptat, jurnalisti buni, de baza... iar de la noi, unul. Cine stie, poate ei au facut mai bine... trei salarii compensatorii si apoi somaj... la noi, astia ramasii la noul patron, daca se duce de rapa treaba, e foarte probabil sa nu pupam nici un

deja februarie?

cand a trecut ianuarie? si cum? habar n-am. chestii bune? pai am reusit sa ma vad de 2 ori (uau! in doua saptamani, consecutiv) cu fetele de la masterat. ne-am amuzat, ne-am pus la curent care ce-a mai facut... a fost misto. acu’ o sa ne straduim sa iesim o data si la o tzopaiala. sa vedem ce-o iesi. alta chestie buna e ca alex are de lucru, traduce de zor... sa speram ca va avea si in continuare... am iesit o data si cu fetele de la dansuri (a doua iesire am ratat-o eu)... l-am ajutat si eu la tradus pe alex, m-am chinuit putin cu cateva pagini, dar a fost misto, mi-am mai pus neuronii in miscare... am reusit in sfarsit sa gatesc prima mea ciorba de burta (visam s-o fac de mai bine de-o luna) si a iesit taaaare buna. Am citit si terminat in sfarsit cartea „199000 lei“ de Frederic Beigbeder , cumparata (si necitita) acum cel putin 5 ani, pe vremea masteratului in publicitate... m-am plimbat de x ori prin ninsoare (cred ca la fiecare ninsoare s-a nimerit sa trec prin parc), prin herastr

o lume nebuna

un guvern care spune ca totul va fi bine, desi face totul pentru a merge prost... Un ministru al finantelor care si-i aduce pe Andrei Gheorghe si pe Dan Bittman consilieri... un buget de “plush“, de forma, numai cat sa “amageasca“ FMI-ul ca sa mai ciupeasca o transha de imprumut cu care sa carpeasca niste gauri vechi si noi, tot de guvernantzi facute... buget marit pentru Parlament, Guvern si Presedintie si micsorat pentru toate domeniile cu adevarat importante... asigurari sociale care vor tot mai multi bani de la cetateni, ca sa dea inapoi cat mai putini (de preferinta deloc) atunci cand asiguratul are nevoie... un guvern care baga tara in datorii fara sfarsit si care face totul pentru a sabota productia interna de orice, care pune impozit si pe aer, dar care scoate accizele pentru produsele de lux... un guvern si un presedinte care ne spun ca organismele modificate sunt bune, trebuie cultivate si mancate de noi, de cobai... un guvern ce pune muzica horei isterice a gripei porcoase s

Avatar

Dupa mai bine de-un an (daca nu mai mult), am ajuns si eu la un film la cinema, undeva intre Craciun si Anul nou. A fost Avatar, la CinemaPro. 3D. Fiind un film la care se face multa reclama si se asteapta un mare succes la incasari, am plecat de-acasa cu imima stransa, in ideea ca e foarte posibil sa fie o porcarie (nu-mi plac chestiile ”in trend”, ”la moda”, ”de succes”). Dar... Animatie reusita, efecte care-ti iau ochii, muzica ok, scenariu relativ interesant (desi preia si amesteca n sabloane arhifolosite si arhicunoscute), bineinteles cu final fericit, doar e film de hollywood. Personal am luat-o ca pe-o poveste sf cu trimiteri catre lumea actuala, adica un soi de fabula. Per total, mi-a placut. Mi s-a parut insa interesant ca acest film a starnit controverse puternice, unii apreciindu-l , altii blamandu-l pentru ca ar fi malefic (principiile care guverneaza Pandora ar fi comuniunea cu natura, planeta-suflet colectiv etc), manifest new age, propaganda anti-crestina , propaganda a

prima ninsoare din 2010

A trecut craciunul, a trecut si revelionul... timp putin, pregatiri multe (mai ales inainte de craciun)... sarmale si cozonac de craciun... salata de boeuf (de fapt de poulle), friptura la gratar cu cartofi la cuptor si carnati, salata de muraturi si salata de fructe - de revelion, in coproductie... si cateva zile mai linistite. Si ieri - in sfarsit - ZAPADA! dupa ce-a nins o noapte intreaga, duminica pe la pranz a inceput sa se depuna si pe strazi. Am profitat si-am tras o plimbare de la piata Victoriei pana in Herastrau, si-apoi prin Herastrau, pe la insula trandafirilor, si-am iesit spre Casa Presei... Cand am ajuns la Victoriei, deci pret de juma’ de ora fatza de momentul in care am ajuns la maica-mea, cand strazile erau doar ude, deja se depusese zapada. Si-am mers prin ninsoare... si era foarte frumos... totul alb, curat... se vedeau doar urmele pasilor trecatorilor de mai inainte... doar cativa. Pana am ajuns in Herastrau s-a lasat inserarea, s-au aprins luminile si beculetele i