Treceți la conținutul principal

a astepta... sau a nu astepta


asteptare... nu imi place. iti propui ceva, dar, din diverse motive, mai obiective sau mai dubioase, ceea ce vrei nu se poate... sau nu se poate acum... poate maine... sau poimaine... sau... who knows?!
tare plictisitor. iar si iar, amanari. mda, sunt prea nerabdatoare. sau nu? dar in ultimii ani prea multe lucruri s-au amanat, a trebuit sa astept, toate s-au rezolvat, e adevarat, unele in bine, altele in rau... dar asteptarile astea ma omoara. ce rost or avea?! doar sa consume timp si nervi. mai bine un deznodamant rapid, bun sau rau, decat o asteptare. dar uneori lucrurile nu vor sa se miste, se impotmolesc, orice ai face. nu poti sa faci nimic, decat sa astepti sa vezi ce aduce timpul pe aripile lui.
unele lucruri merita asteptarea, unele nu. uneori e bine sa ai rabdare, uneori nu. totul e aleator. depinde... de situatie, in orice caz nu de mine. singurul lucru pe care-l poti face e sa-ti dai seama daca merita sau nu sa astepti. de cele mai multe ori pur si simplu nu merita, si cel mai bun lucru e sa iti vezi de drumul tau, nemaiasteptand cine stie ce. keep walking...

echilibristica intre a incerca sa stai locului, a te agatza de ceva si a o lua din loc fara a privi in urma. dozajul face diferentza, chestie de finetze intre ceva minunat si dezastru absolut. iar am chef sa imi iau campii, sa plec in lume, departe, sa incep ceva nou, sa schimb totul, in mod radical.
Scorpions - Wind o...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...