BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 23 octombrie 2011

Marea (per)mutare

Ultima sută de metri. Pe 1 noiembrie tre' să eliberez garsoniera. Așa că săptămîna asta va fi un mic infern. Mi-am luat și concediu ca sa fiu sigură că, de bine de rău, vom reuși să ne cărăbănim de-aici în proaspăt zugrăvitul vechi apartament.
Cîteva zile (sper că nu mai mult de două) o să mai am plăcerea să dau peste meșterii cei măieștri care tre' să repare ce-au făcut în doru' lelii.
Pe de altă parte, ba o să împachetăm aici, ba o să despachetăm dincolo, iar în ziua x, cînd vor fi disponibili băieții de la PP cu o mașină de transport mare o să cărăm și chestiile voluminoase/grele. O să fie o dixtracție maximă. Nici nu știu ce să fac mai întâi.
Dar vorba ceea: om trăi și om vedea. O să treacă și asta.

miercuri, 19 octombrie 2011

meșterii lu' pește

Sâmbătă, când m-am întâlnit cu șeful zugravilor&comp a fost vorba că luni fac ei micile retușuri (să facă să se închidă geamul cel mare din sufragerie și alte mărunțișuri dar care dădeau nașpa) iar marți trec, aruncă restul de gunoaie, aruncă și canapeaua cea terminată și-mi lasă un pat în stare bună (de la altă casă în renovare, unde proprietarii au decis să arunce tot). Azi m-am dus cu maică-mea, am lăsat-o să mai desfacă saci și să bage țoalele în dulapuri. Și... ok, canapeaua nu mai era și aduseseră respectivul pat (pe care cred ca n-o să-l păstrez, e cam nasol). Dar toate celelalte chestii promise - canci! Ba chiar era mai mizerie decât sâmbătă. M-am umplut de nervi. Meșteru' român tot ăla e, că-i plătești puțin sau mult, tot degeaba!
Acu' mi-e deja groază că, în cât a mai rămas din octombrie, n-o să reușesc să desfac sacii-cutiile, să aduc sacii și lucrurile mărunte de la garsonieră, ba să aduc și lucrurile mari (frigiderul, birourile...) și să le pun prin casă în așa fel încât măcar să ne putem mișca...

luni, 17 octombrie 2011

După una, alta

Vineri mă bucuram că am scăpat de nebunia Top 300, că se termină zugrăvitul și reparațiile, da? Ei, sâmbătă m-am simtțit groaznic, am și umblat puțin prin oraș, întâi ca să plătesc ultima tranșă pentru zugrăvit, apoi ca să prospectez piața canapelelor ieftine. Mă durea oarecum capu' și aveam o stare minunată de abia mă tâtâiam. Abia spre seară m-am lămurit: era de vină răceala, sau gripa sau ce-o fi aia. Așa că azi am cap-de-câlți, nas înfundat dar curgător și un gât opărit de nu se poate. Deci totul e minunat.

Văzând la știri accidentul lui Huidu m-am trezit retrăind accidentul nostru. Și mă gândesc... câți dintre noi am trăit un accident? Am impresia că mulți. La parastas, cum stăteam la masă cu rudele lui Alex de la Veștem, venind vorba de asta, am descoperit că dintre toți (8-9 inși), doar doi au scăpat până acum fără să fi fost implicați în vreun accident. Apoi, acum vreo lună m-am întâlnit cu Mireluța, fosta noastră secretară de la Corint... îmi povestea că acum un an au pățit-o și ei... Am impresia (sper să fie greșită!) că deja numărul celor care au trecut printr-un accident tinde să egaleze dacă nu chiar să depășească numărul celor care n-au pățit-o. Și atunci mă-ntreb... n-o fi oare mai bine că nu m-a tentat niciodată să îmi iau carnet? Sigur, uite că n-am carnet și tot am trecut printr-un accident, din care am scăpat ca prin minune, adică, metaforic vorbind, mi-a șuierat glontul pe lângă tâmplă. Da' mă găndesc, dacă cumva aveam carnet, dacă aș fi fost eu la volan? Dacă totul ar fi decurs la fel, aș fi fost moartă. Dacă aș fi scăpat cumva și atunci ca prin urechile acului, oare cum m-aș fi simțit? Iar dacă aș fi scăpat iar oricine altcineva ar fi fost accidentat sau ar fi murit, eu cum m-aș fi simțit?! Ca o criminală, cu siguranță. Așa că n-aș vrea să fiu în pielea niciunui șofer care-a trecut printr-un accident, cu victime mai ales, accidentate mortal eventual. Brrr!

joi, 13 octombrie 2011

Finalul încununează opera

Zugrăvitul / curățenia / remediarea micilor detalii se apropie de sfârșit. Dar și Top 300 la fel. Așa că, de luni încoace nu știu ce sa fac mai întâi să le rezolv pe toate. Munca- muncă, tot de la 10 la 10, plus că, apropiindu-se terminarea lucrărilor la apartament, am tot stat cu grija zilei în care trebuie sa mut mașina de spălat de la garsoniera în apartament, zi în care trebuia să aduc și un aragaz nou (adică să-l cumpăr și mort-copt să mi-l livreze în ziua fatidică pe care mi-o anunța șeful celor cu renovarea). Predarea lucrarii a fost stabilită inițial pentru miercuri, apoi pentru joi. Luni-marți am prospectat oferta de aragazuri, m-am agitat să aflu cum e cu livrarea gratuită, m-a ajutat Raluca, miercuri dimineața l-am cumpărat și am cerut să-mi fie livrat acasă, vestea bună a fost că mi-l aduceau azi, joi. Adică perfect. Mai rămânea să găsesc, printre prieteni, pe cineva cu mașină și disponibil să mă ajute la mutat mașina de spălat. Am găsit și asta, prin ajutorul conjugat al lui Dominic și-al lui Baftă.
Mai era de rezolvat un "mic" impediment: să ajung la apartament să iau cheia de la muncitori (ca abia îmi puseseră ușă nouă și n-aveam cheie, iar seara pe la 8-9 ei nu mai erau acolo). Am rezolvat-o și pe asta pe la ora 13. Apoi mă întorc la muncă. Dar abia de-aici a început să o ia razna planul. De ce? Pentru că, pe după-amiază, vine Chief și zice că tre' să predăm Top-ul în seara aia (adica azi-noapte). Mă gândesc ce sa fac, cum să fac, de anulat transportul nu puteam, că fusesem anunțată că joi venea instalatorul să instaleze tot, instalații sanitare, mașină de spălat, aragaz. Așa că singura soluție validă era să plec de la muncă, să mutăm mașina de spălat, eu să mă întorc la muncă. Mă rog, se anunțau complicații negândite, gen - dacă eu stăteam la serviciu peste noapte ca să terminăm topul și aveam o singură cheie... La cine să rămână cheia, la mine sau la mama? Ca eu veneam direct de la muncă, cu cheia proaspăt obținută și trebuia s-o am ca să deschid ușa, să bage-n casă băieții mașina. Dar după, ar fi trebuit să mă întorc direct la serviciu. si atunci cheia rămânea la mine. Or eu mă gândeam s-o trimit dimineata pe mama la apartament să aștepte livrarea aragazului. Dublură n-aveam unde să fac la ora aia, s-o trimit pe mama cu băieții și mașina mi-era nu-știu-cum, de încăput toți 4 + mașina de spălat era puțin probabil... A fost bine că s-a rezolvt de la sine... Baftă a venit cu mașina de serviciu, o hardughie mare, de transport, așa c-am încăput toți. Pe scara blocului era mare ședință mare, ceva cu schimbatul administratorului, n-am avut timp nici chef să văd ce voiau. Am reușit să debarcăm mașina iar Baftă ne-a lăsat pe care unde-a avut nevoie: pe maică-mea la 41 iar pe mine și pe Dominic la Victoriei. Am ajuns pe la 21:30 înapoi la serviciu... sincer, tare mă temeam că s-a schimbat modificarea și nu mai găsesc pe nimeni. ei, n-a fost chiar asa. Într-adevăr, se împinsese deadline-ul pe ziua următoare, la 6 (adică azi) Adică lucram ce lucram seara, cât să rămână mărunțișuri mâne și să plece la tipar la ora 6 (18). Pe la ora 23, suna Chief să vadă dacă terminăm. Evident, află că nu, atunci zice să plecăm acășile noastre și să terminăm mâine. Noi, știind că mai e de muncă la greu - bibileli și căutări + prelucrări de poze, am mai stat până pe la ora 1. Noroc că a fost drăguț Ovidiu și m-a dus până acasă. A, și-am uitat să zic că vorbisem cu șeful muncitorilor, care mi-a dat vestea "bună" că de fapt m-am agitat cam degeaba să aduct toate alea joi, că abia vineri se apucă instalatorul de partea lui de treabă.
Azi o nouă zi. Mama s-a trezit la 7 ca să ajungă la 9 la apartament. Evident că m-am trezit și eu, dar am mai zăcut o oră în pat încercând să prind curaj să mă scol. O stare de "bine" fantastică, un ne-chef de trezit și mers la muncă. Dar ce să faci, ce trebuie, trebuie. Am făcut un shake de fructe, o omletă, mi-am luat merindele în desagă și-am pornit spre apartamet să-i duc ceva de mancat și maică-mi, că avea e așteptat de la 9 la 2. După ce am ajuns acolo hop! sună și ăia cu aragazul, ajunseseră. Bun, deci s-a rezolvat și asta. Am zbughit-o la serviciu, că era cam târziu. Și aici, pune-te pe treaba! Un final fulminant pentru două proiecte începute cu greu, cu piedici...
Concuzia? Nu te stresa, totul se rezolvă.

Alte gânduri care m-au frecventat zilele aste... oare va fi ceva pe 15 octombrie? vom avea o "revoluție"? Că mă gândeam că dacă o fi, premergătoarea ei, "marea revoluție socialista din octombrie", cum era numită în manualele de pe vremea lui nea' Nicu... ne arată cam ce ar putea ieși.
și... Certitudinea e că nu există nicio certitudine

marți, 11 octombrie 2011

Frumuseți efemere

The Aurora from TSO Photography on Vimeo.


The Mountain from TSO Photography on Vimeo.


The Arctic Light from TSO Photography on Vimeo.


Aceste trei filmulețe mă fac să mă gândesc la frumusețea și efemeritatea vieții. Mă gândeam, mai ales la cel cu muntele, când peste muntele neclintit și aparent etern treceau stele, sori, nori, anotimpuri... Că la altă scară a timpului, în milioane de ani, și muntele e la fel de efemer ca o floare. Totul depinde de scara la care ne raportăm... Dar așa efemere cum sunt, sunt frumoase. Viața în sine e efemeră, dar trebuie să îi găsim frumusețea, dincolo de rutină, de nemulțumiri, tristeți și alți "demoni". Că frumusețe există pretutindeni în jurul nostru. Doar că de multe ori n-avem ochi să o vedem, absorbiți fiind de propriile vieți, dorințe, frustrări etc.
Imaginile din cele trei filmulețe te rup puțin de cotodian și îți arată ceva ce ai putea vedea în fiecare zi, dacă nu te-ai mai grăbi să treci prin viață ca să... ce? viața e făcută pentru a fi savurată pe îndelete, nu alergată, grăbită, ca să faci cât mai multe și apoi la momentul x când vine finalul să te întrebi "dar eu? eu ce-am făcut? am fost fericit/ă? sau atât m-am grăbit să fac x chestii încât n-am avut timp să trăiesc, să fiu fericit/ă?"

luni, 10 octombrie 2011

mărunțișuri

Sâmbătă am fost la muncă... Dimineața am trecut prin cora să văd aragazul de care-mi spunea maică-mea... cam vai steaua lui, dar, dacă nu găsim ceva mai de doamne-ajută la un preț cât de cât acceptabil pentru noi în perioada asta, o să-l luăm pe ăsta. Mă rog, azi dimineața am trecut prin Carrefour unde am văzut altu' un pic mai ok. Rămâne de desis mai încolo.

La muncă, sâmbăta... am muncit pe rupte. De la ora 13 până la 22, când m-am tirat, aproape n-am făcut nicio pauză. Corecturi, modificări, printări, căutări de poze. Am zis că duminică nu mai vin.

Sâmbătă dimineață m-a sunat Petre... Născuse în sfârșit Diana, vineri pe la 9 seara, și erau bine, și ea și micuța Karina. A rămas că duminică merg cu el să le văd pe fete și-apoi dă o bere de bucurie.

Așa că duminică.... am dormit până la 12, m-am mai recuperat după oboseala adunată întreaga săptămână. Apoi am gătit, să avem ce mânca întreaga săptămână... Două feluri de mâncare de varză, unul de post, altul cu niște coaste plus o tavă mare de cartofi țărănești. Numai ce terminasem gătitul că sună Petre. Am mers la Diana, la spitalul Regina Maria, am trăncănit îndelung... ea arată bine, e ok. Am văzut-o și pe puștioaică, din păcate doar dormind la "solar", - tratament pentru icter. Apoi ne-am tirat către o cârciumă din Drumul Taberei, am băut beri și-am trăncănit câte-n lună și în stele cu Petre. Eu am băut trei beri negre, drept care azi dimineață mă cam resimțeam... cap greu și relativ dureros. Da' am băut o cafea cum ajunsei la muncă și-a trecut.

vineri, 7 octombrie 2011

hei-rup

Oare ce se poate spune, povesti, despre o săptămână de muncă de la 10 dimineața până la 10 seara? Și totuși, ieri m-am fofilat cu grație pe la ora 8 seara, tocmai când venea și pizza de joi de la închiderea ediției de Capital ca să ajung la ziua Danei, în Car. Evident c-a fost frumos, ca de obicei când ne adunăm în gașcă. O binevenită deconectare după atâta muncă.

În altă ordine de idei, nu știu încă când va fi reprogramat parastasul lui Alex, că nu am aflat în ce stadiu mai sunt lucrările la fântâna ce se construiește în memoria lui... Luni sau marți m-a sunat Laurențiu să îmi zică că atunci sau a doua zi se apuca de lucru a doua echipă de muncitori și că se lăudau că termină în 3 zile, că știu și terenul și au și instalațiile necesare. Cred că s-au făcut cele 3 zile magice... și nicio veste. În fine, nici nu mă grăbesc, că dacă nu terminăm Top 300-le nici nu voi putea participa.

Apartamentul arată din ce în ce mai bine (adică mai a casă de oameni)... Mai e de zugrăvit bucătăria... De adus geamurile de la geamgiu... de pus gresie în baia și apoi de montat instalațiile sanitare... și alte mărunțișuri.

luni, 3 octombrie 2011

Tehnoredactare humanum est

Da azi o saptămână-două o sa fie greu tare. Teoretic, în 5 zile Top 300 trebuie să fie gata. Adică trebuie făcut de la zero și parcurse iute toate etapele pentru a fi trimis la tipar vineri. Nu cred că e posibil ca în 3 oameni sa reușim asta (un art și doi tehnoredactori). Dar, cine știe. Oricum, probabil vom munci ca apucații de dimineață până seara, la ultimul metrou.

Ca de obicei când ai de lucru, mai primești. Băieții de la PP au nevoie să le paginez ziarul. Noroc că e simplu și am făcut cea mai mare parte în weekend, mai am mici ajustări. Și m-a sunat și Stere cel cu site-ul că vrea niște modificări... Pe el l-am amânat, că n-aveam cum altfel.

În altă ordine de idei, zugrăvitul merge bine. Avansează băieții, mai au câte ceva de finisat la camera mea și prin sufragerie. Mai au neîncepute bucătăria și holul. Băiatul cu instalațiile a schimbat țevile, mai are de montat obiectele sanitare. Per total, sunt mulțumită. Mai puțin cu banii, că am ajuns ca niciodată, să n-am nici măcar un ban de-un suc sau o bere sau o pâine, cum iau salariul cum îl dau pe zugrăvit... dar asta este, va trece și asta. Noroc cu pensia maică-mi, măcar avem ce mânca.
A, o fază tare. Mă sună joi șeful celor cu zugrăvitul. Mutaseră sacii și cutiile dintr-o cameră în alta. Și cică s-au pomenit muncitorii atacați de... purici! Amuzant e că în casa aia au fost gândaci căcălău, molii, gărgărițe de făină... țânțari vara... dar purici? Never ever! Și-acum brusc au apărut și s-au puit într-o veselie. Așa că voi avea o casă ca nouă, dar purecoasă. Victoria puricilor împotriva gândacilor. Cool!

Related Posts with Thumbnails