Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din octombrie, 2011

Marea (per)mutare

Ultima sută de metri. Pe 1 noiembrie tre' să eliberez garsoniera. Așa că săptămîna asta va fi un mic infern. Mi-am luat și concediu ca sa fiu sigură că, de bine de rău, vom reuși să ne cărăbănim de-aici în proaspăt zugrăvitul vechi apartament. Cîteva zile (sper că nu mai mult de două) o să mai am plăcerea să dau peste meșterii cei măieștri care tre' să repare ce-au făcut în doru' lelii. Pe de altă parte, ba o să împachetăm aici, ba o să despachetăm dincolo, iar în ziua x, cînd vor fi disponibili băieții de la PP cu o mașină de transport mare o să cărăm și chestiile voluminoase/grele. O să fie o dixtracție maximă. Nici nu știu ce să fac mai întâi. Dar vorba ceea: om trăi și om vedea. O să treacă și asta.

meșterii lu' pește

Sâmbătă, când m-am întâlnit cu șeful zugravilor&comp a fost vorba că luni fac ei micile retușuri (să facă să se închidă geamul cel mare din sufragerie și alte mărunțișuri dar care dădeau nașpa) iar marți trec, aruncă restul de gunoaie, aruncă și canapeaua cea terminată și-mi lasă un pat în stare bună (de la altă casă în renovare, unde proprietarii au decis să arunce tot). Azi m-am dus cu maică-mea, am lăsat-o să mai desfacă saci și să bage țoalele în dulapuri. Și... ok, canapeaua nu mai era și aduseseră respectivul pat (pe care cred ca n-o să-l păstrez, e cam nasol). Dar toate celelalte chestii promise - canci! Ba chiar era mai mizerie decât sâmbătă. M-am umplut de nervi. Meșteru' român tot ăla e, că-i plătești puțin sau mult, tot degeaba! Acu' mi-e deja groază că, în cât a mai rămas din octombrie, n-o să reușesc să desfac sacii-cutiile, să aduc sacii și lucrurile mărunte de la garsonieră, ba să aduc și lucrurile mari (frigiderul, birourile...) și să le pun prin casă în aș

După una, alta

Vineri mă bucuram că am scăpat de nebunia Top 300, că se termină zugrăvitul și reparațiile, da? Ei, sâmbătă m-am simtțit groaznic, am și umblat puțin prin oraș, întâi ca să plătesc ultima tranșă pentru zugrăvit, apoi ca să prospectez piața canapelelor ieftine. Mă durea oarecum capu' și aveam o stare minunată de abia mă tâtâiam. Abia spre seară m-am lămurit: era de vină răceala, sau gripa sau ce-o fi aia. Așa că azi am cap-de-câlți, nas înfundat dar curgător și un gât opărit de nu se poate. Deci totul e minunat. Văzând la știri accidentul lui Huidu m-am trezit retrăind accidentul nostru. Și mă gândesc... câți dintre noi am trăit un accident? Am impresia că mulți. La parastas, cum stăteam la masă cu rudele lui Alex de la Veștem, venind vorba de asta, am descoperit că dintre toți (8-9 inși), doar doi au scăpat până acum fără să fi fost implicați în vreun accident. Apoi, acum vreo lună m-am întâlnit cu Mireluța, fosta noastră secretară de la Corint... îmi povestea că acum un an au p

Finalul încununează opera

Zugrăvitul / curățenia / remediarea micilor detalii se apropie de sfârșit. Dar și Top 300 la fel. Așa că, de luni încoace nu știu ce sa fac mai întâi să le rezolv pe toate. Munca- muncă, tot de la 10 la 10, plus că, apropiindu-se terminarea lucrărilor la apartament, am tot stat cu grija zilei în care trebuie sa mut mașina de spălat de la garsoniera în apartament, zi în care trebuia să aduc și un aragaz nou (adică să-l cumpăr și mort-copt să mi-l livreze în ziua fatidică pe care mi-o anunța șeful celor cu renovarea). Predarea lucrarii a fost stabilită inițial pentru miercuri, apoi pentru joi. Luni-marți am prospectat oferta de aragazuri, m-am agitat să aflu cum e cu livrarea gratuită, m-a ajutat Raluca, miercuri dimineața l-am cumpărat și am cerut să-mi fie livrat acasă, vestea bună a fost că mi-l aduceau azi, joi. Adică perfect. Mai rămânea să găsesc, printre prieteni, pe cineva cu mașină și disponibil să mă ajute la mutat mașina de spălat. Am găsit și asta, prin ajutorul conjugat al l

Frumuseți efemere

The Aurora from TSO Photography on Vimeo . The Mountain from TSO Photography on Vimeo . The Arctic Light from TSO Photography on Vimeo . Aceste trei filmulețe mă fac să mă gândesc la frumusețea și efemeritatea vieții. Mă gândeam, mai ales la cel cu muntele, când peste muntele neclintit și aparent etern treceau stele, sori, nori, anotimpuri... Că la altă scară a timpului, în milioane de ani, și muntele e la fel de efemer ca o floare. Totul depinde de scara la care ne raportăm... Dar așa efemere cum sunt, sunt frumoase. Viața în sine e efemeră, dar trebuie să îi găsim frumusețea, dincolo de rutină, de nemulțumiri, tristeți și alți "demoni". Că frumusețe există pretutindeni în jurul nostru. Doar că de multe ori n-avem ochi să o vedem, absorbiți fiind de propriile vieți, dorințe, frustrări etc. Imaginile din cele trei filmulețe te rup puțin de cotodian și îți arată ceva ce ai putea vedea în fiecare zi, dacă nu te-ai mai grăbi să treci prin viață ca să... ce? viața e făc

mărunțișuri

Sâmbătă am fost la muncă... Dimineața am trecut prin cora să văd aragazul de care-mi spunea maică-mea... cam vai steaua lui, dar, dacă nu găsim ceva mai de doamne-ajută la un preț cât de cât acceptabil pentru noi în perioada asta, o să-l luăm pe ăsta. Mă rog, azi dimineața am trecut prin Carrefour unde am văzut altu' un pic mai ok. Rămâne de desis mai încolo. La muncă, sâmbăta... am muncit pe rupte. De la ora 13 până la 22, când m-am tirat, aproape n-am făcut nicio pauză. Corecturi, modificări, printări, căutări de poze. Am zis că duminică nu mai vin. Sâmbătă dimineață m-a sunat Petre... Născuse în sfârșit Diana, vineri pe la 9 seara, și erau bine, și ea și micuța Karina. A rămas că duminică merg cu el să le văd pe fete și-apoi dă o bere de bucurie. Așa că duminică.... am dormit până la 12, m-am mai recuperat după oboseala adunată întreaga săptămână. Apoi am gătit, să avem ce mânca întreaga săptămână... Două feluri de mâncare de varză, unul de post, altul cu niște coaste plus

hei-rup

Oare ce se poate spune, povesti, despre o săptămână de muncă de la 10 dimineața până la 10 seara? Și totuși, ieri m-am fofilat cu grație pe la ora 8 seara, tocmai când venea și pizza de joi de la închiderea ediției de Capital ca să ajung la ziua Danei, în Car. Evident c-a fost frumos, ca de obicei când ne adunăm în gașcă. O binevenită deconectare după atâta muncă. În altă ordine de idei, nu știu încă când va fi reprogramat parastasul lui Alex, că nu am aflat în ce stadiu mai sunt lucrările la fântâna ce se construiește în memoria lui... Luni sau marți m-a sunat Laurențiu să îmi zică că atunci sau a doua zi se apuca de lucru a doua echipă de muncitori și că se lăudau că termină în 3 zile, că știu și terenul și au și instalațiile necesare. Cred că s-au făcut cele 3 zile magice... și nicio veste. În fine, nici nu mă grăbesc, că dacă nu terminăm Top 300-le nici nu voi putea participa. Apartamentul arată din ce în ce mai bine (adică mai a casă de oameni)... Mai e de zugrăvit bucătăria..

Tehnoredactare humanum est

Da azi o saptămână-două o sa fie greu tare. Teoretic, în 5 zile Top 300 trebuie să fie gata. Adică trebuie făcut de la zero și parcurse iute toate etapele pentru a fi trimis la tipar vineri. Nu cred că e posibil ca în 3 oameni sa reușim asta (un art și doi tehnoredactori). Dar, cine știe. Oricum, probabil vom munci ca apucații de dimineață până seara, la ultimul metrou. Ca de obicei când ai de lucru, mai primești. Băieții de la PP au nevoie să le paginez ziarul. Noroc că e simplu și am făcut cea mai mare parte în weekend, mai am mici ajustări. Și m-a sunat și Stere cel cu site-ul că vrea niște modificări... Pe el l-am amânat, că n-aveam cum altfel. În altă ordine de idei, zugrăvitul merge bine. Avansează băieții, mai au câte ceva de finisat la camera mea și prin sufragerie. Mai au neîncepute bucătăria și holul. Băiatul cu instalațiile a schimbat țevile, mai are de montat obiectele sanitare. Per total, sunt mulțumită. Mai puțin cu banii, că am ajuns ca niciodată, să n-am nici măcar