Treceți la conținutul principal

cronicutza de amator: opposites attract

Scurt: mi-a placut. Prea scurt? Un subiect mereu actual, cine de cine e atras si de ce (fugi dupa cine nu da doi bani pe tine si nu te intereseaza deloc cine alearga dupa tine), dramele inimii, mentalitati diferite, aspiratii divergente, fragmente de viatza in tuse grotesti, caricaturale, umor negru, tristete vesela, zbatere pentru a scapa din colivia auto-creata semiconstient (exista o colivie? daca ma imaginez si traiesc ca intr-o colivie, sunt in colivie, chiar daca, din alta perspectiva, mai larga, nu exista nici o colivie - "there is no spoon"). Dragostea-i o tragi-comedie, sau asa cum o percepem fiecare, depinde cum privesti lucrurile... Cati oameni, atatea moduri de a iubi. Multe gresite, zicem, privind si aceasta piesa. Prizonieri ai tentatiei de-a iubi pe cine nu ne vrea sau ne este inaccesibil/a, prizonieri ai auto-iluzionarii, sau ai amintirilor dureros-voluptuoase, sau ai rutinei, sau... sau... O piesa care spune ceva, si-o spune bine; unele scene sunt aproape picturale; actorii joaca cu pasiune si dau viata si forma personajelor in tuse ingrosate... O insiruire de situatii, de fragmente de viarza ale unor personaje diferite, impletite pe firul central al ideii ca extremele se atrag, dar asta nu dureaza si genereaza si tragedii.

Si, cum spuneam, piesa asta mi-a placut. Mult. Din mii de motive, mici si mari. O recomand cu caldura celor carora le place teatrul neconventional, lucrurile zise pe sleau si cei carora le place sa vada ceva care sa-i surprinda si sa-i puna pe ganduri. La teatrul Metropolis.
Opposites Attract, un spectacol de Dorina CHIRIAC si Florin PIERSIC jr., cu: Dorina CHIRIAC, Vitalie BANTAS, Aurelian BARBIERU, Florina GLEZNEA, Florentina TILEA, Bogdan NECHIFOR

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...