Multe s-au întâmplat în ultima lună. Nimic nu a fost ușor, tot ce-am pornit a mers greu, cu peripeții. Dar, bănuiesc, toate se vor rezolva încer-încet, cu calm și răbdare. Nebunia majora e legată de necesarul zugrăvit și reparațiile indispensabile de la apartamentul maică-mi. Electricianul. Un nene angajat la firma care avea obligații la Doru. A venit, s-a uitat, a reparat duliile, a verificat prizele, a spus ce e de făcut, adică de schimbat tabloul și eventual de făcut un circuit separat pentru mașina de spălat. A zis că forele nu-i nevoie să fie schimbate. Și a zis cât costă materialele, că doar atât e nevoie să plătesc. I-am dat banii și-a rămas să vină în funcție de timpul lui disponibil. Între timp am vorbit cu Doru, i-am povestit toată treaba. Doru s-a supărat pe ei, că la câte favoruri le făcuse în timp, le zisese să nu ceară niciun ban. Și din clipa aia s-a stricat căruța. Nea electricianu' nu mai avea niciun interes să mai vină. Și atunci a băgat din top că e prea mizerie ...