micutze aberatzii

Weekendul ăsta am mers în Dobrogea. În prima zi în munții Măcin, pe vârful Țuțuiatu (cu promisiunea că în fiecare an viitor vom vizita alt munte din munții Dobrogei), a doua zi la mare, în Eforie Nord. Am mers pentru prima dată cu T.E.D. Adventure - văzusem de ceva creme că Diana și Stela mergeau frecvent cu ei - și am avut și companie - pe Livia și încă o fată, Vera, cu care apucaserăm să mai vorbim în excursia de la Măgura Codlei. A fost grozav că ne-am adunat la o ora rezonabilă, adică 7, și în loc central - metrou Izvor. Am ajuns mai devreme decât crezusem și-am apucat cum au venit rând pe rând oamenii, recognoscibili după echipamentul de munte și rucsaci. Oameni faini, ca de obicei. Ștefan și Angela, organizatorii, haioși și de treabă. Deci pornirăm spre mare. Am mers mult, cred că am ajuns după ora 12 la Greci, de unde începea ascensiunea noastră pe Țuțuiatu. Am avut și două pauze pe drum, unde am mai socializat în benzinării. Vremea a ținut cu noi, nu cu prognoza - a fost fru...

Luni, în ultima zi... aveam de eliberat apartamentul la ora 11, așa că ne-am trezit suficient de devreme cât să apuce toate să facă duș, să se spele pe cap și să se usuce, să se machieze, să ne facem bagajele, să ne bem cafeaua, să ne facem și mâncăm micul dejun... A fost mișto că administratorul ne-a lăsat să păstrăm până la ora 4 bagajele în biroul lui, ca să nu ne cărăm cu ele prin oraș. Și, după cum plănuiserăm, am vizitat parcul Guell. Din nou, am descoperit cu plăcere că linia noastră, L4, ne lăsa destul de aproape de parc iar de acolo aveam de mers pe jos pe străduțe. Am coborât la Alfons X, de unde am mai bâjbâit, am mai întrebat, am mai văzut câte un indicator... De unde ne-a fost frică c-o să dârdâim, ca în zilele precedente, am luat țeapă - a ieșit un soare strălucitor și cald. Și cum urcam tot soiul de străduțe în pantă (eram din nou, într-un alt cartier care eram iar ca un alt oraș) soarele ne-a încălzit strașnic. Am ajuns la casa de bilete de la parc - ceva coadă, in...

Ei, bine că și-a revenit vremea, în sfârșit primăvara asta a început să semene a primăvară. Cu de toate - ciripituri, guguștiucăieli, muguri, soare, fire de iarbă. A dat colțu' ierbii și au scos nasu' din pământ și brândușele & viorelele (ghioceii au fost pionieri, au ieșit deja demult și încă mai sunt). Duminică am tras și o alergare prin Herăstrău printre rafale de vânt și țipete de pescăruși. Viața e mai frumoasă când e soare - zău că nu știu cum și de ce. După o lungă cugetare hibernală, am decis să mă bag în tot soiul de proiecte și chestii legate de ce-mi place și ce mă interesează. De exemplu, o să mă înscriu într-un club de alergăreți, ceva, într-o chestie legată de biciclat (asta o făcui deja, rămâne de văzut cum o fi când va trebui să și fac ceva - aici: https://www.facebook.com/DrumuriVerzi.ro ), o să fac în cele din urmă și un curs să-nvăț să desenez... a, și musai ceva legat de drumețiile montane. Mda. Să vedem ce-o mai fi.

Lumina reflectata de blocul de vizavi mi s-a strecurat printre gene si m-a trezit, Mi se parea ca e tarziu, poate chiar amiaza. Lumina aurie. In Herastau. Pe alee, un domn in varsta lovea doua nuci, chemand veveritele. O veverita tzusti! in fatza mea. Era la jumatate de pas de mine, se uita la mine "nu-mi dai nimic?" si tzopaia incolo-incoace. Blana maronie, lucioasa, pieptul alb imaculat, ochi ca niste margele negre, nelinistite (cerceii mei de azi, desi-s niste buline mici si negre, sunt mai mari). e cald. soare cald, pete de lumina, cer albastru imaculat. vant primavaratic (la inceput de iarna!) Vreo patru caini albi, intr-un parculet, tolaniti la soare; unul se rasfatza cu labele-n sus.

cica azi e baba mea. frumos, imi place... soare, cald, cer senin. De cum am deschis ochii si-am vazut ca e soare afara m-am bucurat. Inca o zi frumoasa, pana sa vina urgia de care tot pomenesc meteorologii... In cinstea primaverii mi-am pus fusta in carouri si am iesit vesela din casa. In drum spre autobuz, in timp ce traversam intersectia, m-a izbit ideea: ia sa merg pe jos pana la metrou! initial ma gandeam sa merg pana la victoriei... dupa care inspiratia primaverii imi spuse sa o iau mai bine spre Televiziune... de la Domenii, pe la Casin, prin Herastrau... pana la metrou. gandit si facut. vant molcom, oameni rari, lumina, soare, cald... m-am simtit ca o musculitza la soare. sau ca buburuza din parc. a dat coltzul ierbii, a inverzit ... frunze inca nu, poate muguri mici aproape invizibili... dar e clar ca-i primavara. s-au dezmortit ganganiile, am vazut un pitigoi, o mierla... n-am avut bafta sa vad vreo veveritza de herastrau, e drept... imi place lumina asta de primavara, usor ir...

soaree... ce vesel e cand afara e soare... desi sunt fiica ploii, iubesc soarele. traficul rutier in bucuresti mia dat emotii si dimineata, si seara. dimineata am plecat mai devreme de-acasa, cu multe sacrificii (cel mai mare chin pt mine e sa ma trezesc la ore de genul 7-8; 9 ar fi perfect, dar nu se intampla decat in vacanta), ca sa am timp sa imi reinarc abonamentul ratb, sa imi platesc o factura avon si sa ajung la munca putin mai devreme, ca imi ramasese ceva de terminat de ieri. la abonamente era coada, m-am enervat si am luat 300-le cu ultimul bilet gasit prin miracol in geanta. Aglomeratie, oameni care te calca pe picioare, autobuzul abia se taraie. DE la intersectia cu turda a inceput calvarul. Bineinteles calatoria dureaza dublu fatza de cat ar fi media normala. Ajung la Victoriei vad ca ar fi timp la limita sa platesc factura, reusesc, cu nervii de rigoare, ma intorc spre metrou, am o sclipire de inteligentza care ma sfatuieste sa-mi incarc abonamentul la chioscul de bilete ...

ieri seara am facut-o cam lata... am ras cam juma' de sticla de tequilla... m-am oprit cand am simtit ca m-am ametit. Da... am plecat cu taxiul... cand am coborat, nu stiam cum sa fac sa cobor mai repede, ca-mi venea sa vomit. Mda, nu mai am rezistenta de alta data.... plus oboseala adunata de o saptamana si ceva, ca am tot iesit serile cu diverse gasti si m-am culcat tarziu... trezire devreme si munca din greu la serviciu... s-au adunat. Oricum, cidat e ca nu m-am imbatat, doar m-am ametit (destul de serios, dar nu grav), dar in schimb mi s-a facut rau. Oricum, e semn ca timpul bautului vitejesc a apus... mai bine mai cu masura. Ce consideratii bahice usor aberante... in fine. Oricum seara de ieri, seara tequillei a fost usor ciudata.. poate (sigur) d-asta am si baut atata... s-au discutat si unele subiecte dificile ... eu oricum eram cumva intr-o stare indefinita, intre a nu avea chef de nimic, a fi prost dispusa si a incerca sa fac ceva sa ies din starea asta... Poate era mai bi...

Si iata ca mica vacanta a luat sfarsit. a ramas mirosul marii pe haine si in par, amintirea nisipului fin pe piele, placerea nesfarsita de a inota fara limite, pana ti se zbarceste pielea si pana ti se face friiiig.... arsura soarelui pe piele si a nisipului pe talpi... valuri spargandu-se de mal molcom... pescarusii in haite pe plaja la lasarea serii cand pleaca lumea si raman gunoaiele... valuri marunte, valuri mari... un pui de pescarus ce dadea roata pe langa dig nestiind unde sa se aseze... marea la lasarea serii, in aceleasi culori pastelate ireale ca ale cerului... mirosul de mare, de alge, de nisip... scoici ascutite si nisip fin, alaturate... dincolo de drum, techirghiolul... alta experienta... un miros cum nu credeam ca poate exista... namolul pe piele... o senzatie ciudata cand ti se usuca namolul pe piele... aaa... si o priveliste tulburatoare... marturisesc, am nimerit pe plaja nudistelor... unde imensa majoritate erau femei peste 50 de ani... pot spune ca am privit realit...