BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 28 iunie 2013

draci de mare



A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat.
Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

miercuri, 12 iunie 2013

Vârtejuri


Alergam cu ochii la cerul amenințător. Alergam prin mirosul de tei omniprezent, omnipotent. Și, ca o nebună, mă îndreptam taman către locul de unde se revărsau norii. Lumina devenea tot mai piezișă, mai galben-portocalie, mai neliniștitoare. Norii se umflau din ce în ce, mai groși, mai amenințători, pe alocuri aveau irizații portocaliu-rozalii, deși tronau în partea opusă zonei unde dădea să se ascundă soarele. Din spate, urale, pe stadionul de rugby de la Arcul de Triumf începea un meci. Am coborât spre lac, unde m-au întâmpinat niște tunete și câte un fulger. Abia acum am văzut castelul de nori care urmărea soarele, tras de bidivii vântoși. Lacul se frământa neliniștit, se zbuciuma în vălurele multicolore, sălciile dădeau din plete, făceau temenele în toate părțile. Am alergat spre nori, mergeam fix spre centrul tunetelor. Mirosul de tei îmbătător aurea tot, oameni, lac, nori, soare, câini, porumbei, vrăbii, bănci, biciclete. La um moment dat am decis că mai bine mă refugiez la metrou înainte să mă prindă ploaia în plină goană prin mijlocul parcului, așa c-am mers exact pe traseul crosului de duminică și-am ieșit la metrou, cu norii aproape bătându-mi pe umărul stâng și șoptindu-mi cu tunete joase run, forrest, run! Am prins însă ploaia de-un picior la ieșirea din metrou.

Na, și când te gândești că-n metrou mă gândeam că de-o vreme cuvintele s-au ascuns în idei, ideile în scoici, scoicile în pietre iar eu mă tot învârt fără idei și fără cuvinte într-un pustiu arid, fără apus sau răsărit, fără zi sau noapte, fără să am o țintă sau vreun rost. Iacătă c-au ieșit nu știu de unde niște cuvinte și s-au înșirat aici ca mărgelele pe ață. Cert e ca sunt într-o secetă cumplită, îmi prinde bine câte o ploaie pe spinare, pare-se.

acum, dacă tot m-am pornit, să las mai jos și ce-ncepusem a scrie mai devreme, before alergarea de seara:

Aseară, cum terminam de corectat catalogul de arcuri şi începuse furtuna, mă gândeam ce bine că nu-s afară. Mai târziu, zgomotul ploii. Şi mă gândeam la o lume lacustră, o lume a apelor. Unde plouă mereu, o ploaie caldă, de vară, mai puternică, mai slabă, iar când nu plouă, aburii se ridică şi devin nori din care plouă, totul e umed, aerul e apos. O lume luxuriantă, multă verdeaţă dezlănţuită cotropind pământul, sau apa. Cumva ca nuferii de pe lacul din parcul Circului. Cu miros de tei atât de puternic de-ai putea să-l și bei, să-l pipăi și să urli: este! Lume de ape... Microcosmos acvatic. Câte mii, milioane de microorganisme și chestii uni-multi sau pluri- celulare, apoi chestii mai măricele, iar mii și sute... O forfotă micro-macro incredibilă.

Fără nicio legătură. Poveste fără sfârşit, de Michael Ende. Fantazia. Îmi place la nebunie.

luni, 10 iunie 2013

Lucruri mărunte



Ploi calde. Tunete și fulgere.

Un cer incendiat către apus, legat lânos de blocul meu prin fire de ploaie aurii-portocalii. Ireală imagine!

Training, reorganizări.

Rațe pe lac. Zburătoare variate.

Miros de tei peste tot, demen'ial.

Ieșire la bere cu colegii în ciuda ploii.

Cross prin Herăstrău. Am sosit a 54-a, în vreo 11 minute. Onorabil.

Dentist. Scos măsea. Au, au.


Sezon de ploi, lacustru.

marți, 4 iunie 2013

Fel de fel




Aseară, aburi pe lac, ca dintr-un ceai cald într-o zi friguroasă. Şi pe alei. Run Forrest, run!

Nunta de sâmbăta. Voie bună şi dans, ambianţă plăcută, m-am simţit bine. Mai puţin peripeţiile taximetristice ca să ajung la biserică.

Săptămână muncitoare, ploi, agitaţii.

Concert la catedrala Sf. Iosif - Alexandru Tomescu cântând Bach cu vioara Stradivarius. Cum am ajuns târziu, era deja plin, am reuşit să intrăm pe-o uşă laterală şi-am stat undeva în spate, dar tot am simţit cât de frumoasă a fost muzica. Am stat doar o oră, ne obosea cumplit foşgăitul mulţimii şi agitaţia. Am înţeles de la cei ce-au stat până la sfârşit, când lumea se rărise şi-au apucat să ajungă în faţă, că era incomparabil cum se auyea din faţă şi cum din fundul bisericii. Mi-a părut un pic rău că n-am reyistat şi eu ca s-apuc să fac şi eu respectiva comparaţie.

Crosul Universităţii Bucureşti-Cora, primul cros la care am participat. M-am descurcat onorabil, dar nu pot să zic că mă omor după crosuri. Prefer alergatul solitar prin parc.

UPDATE: Azi am avut câteva clipe şi am incercat să îmi verific bănuiala legată de Faust. Şi, surpriză! Traducerea lui Lucian Blaga ESTE cu totul altceva! Nu pot să cred în ce hal a fost masacrat în versiunea citită de mine (apărută la editura Institutul European: http://www.librarie.net/carti/73888/Faust-Johan-Wolfgang-Goethe). Un exemplu perfect despre cum se poate transforma o capodoperă în ceva total aiurea. So, dacă vă bate gândul (cum s-a întâmplat la mine) să citiţi Faust pentru că nu l-aţi mai citit până acum, să nu cumva să cumpăraţi versiunea pe care am luat-o eu. Faceţi rost de traducerea lui Lucian Blaga. Mizeria pe care am citit-o eu este o repovestire împănată cu strofe pe ici pe colo, o chestie din care nu trebuie să te mire că nu înţelegi mai nimic. Mă oftic la culme că am dat bani pe aşa ceva. Whatever. Mai vorbim dupa ce citesc the real Faust.

asta scrisei cu o zi înainte de update: [Am terminat în sfârşit Faust. Somethimg was wrong, ori traducerea scârţâia, ori nu eram eu în starea potrivită, ori sunt prea incultă ca să gust fineţurile şi dedesubturile cărţii... Am citit cartea şi am rămas cam ca viţelul privind la poarta nouă. Poate şi unde mă aşteptam la ceva ultra-extra super cumva. Şi-am dat de-un fel de zarzavat cu de toate, împănat cu poezele şi cântecele. Parcă m-aş fi uitat la un musical. Cred că din cauza zorzoanelor am ratat drama eroului. Faust m-a impresionat mai degrabă negativ, halal înţelept. În fine. Dar poate eu sunt razna şi d-aia. Mai trebuie să rumeg chestia asta.]

luni, 3 iunie 2013

Bravo, Irina!

Artzi-Pantzi (Arți-Panți): 6 luni, 5 kilometri și 8 kilograme: Sunt 6 luni de când am decis să nu mai cumpăr cărți despre alimentație și să dau Like la toate paginile despre slăbit de pe Facebook. Acum...

Related Posts with Thumbnails