BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

luni, 28 aprilie 2014

ze

o gorgonă mobil-imobilă care se exhibă încercând să copieze arta altora. venin subtil invadează mințile, modificându-le realitatea. brusc episoadele gorgonic vizuale au căpătat sens pentru mine. multe se explică.
am cunoscut câteva persoane în viața mea care aveau darul să te facă din vorbe. De curând mi-am dat seama că și gorgona mobilă e exact așa. Incredibili oameni, nimic de zis, multe pot face, determinându-i pe alții să creadă în ei și să facă lucruri.
un cer plumburiu se uită chiorâș. un soare neastâmpărat răutăcios scoate limba și-mi face-n ciudă. îmi iau picioarele la spinare și mă hurducăi pe drum. greu la deal cu boii mici. nu am chef azi. nu mai am chef de nimic mult prea des. să plouă să tune să fulgere. flori mute de miros. aberant, aberant.

duminică, 27 aprilie 2014

exorcizarea sictirului prin scris

da, cam asta e blogul, scrisul pentru mine. da, sunt sictirită în continuare. și o să mai tot fiu. până schimb ceea ce trebuie schimbat.
în plus față de motivele deja învechite, mai apar ici-colo tristețoidități episodice. da, luni după paști m-a sunat aura, tarziu, pe la 5 jumate cum că ei sun in piranha, cu maria, tode, mimi si conu. eu taman atunci ieșisem din casă la plimbarea de seară cu maică-mea. nu mi-a picat deloc bine, m-am ofticat, că tare m-aș fi dus dacă mă anunța careva mai din timp. căcat, cine să m-anunțe, am impresia că pentru ei sunt dead and gone, au și uitat că exist. deh, așa e când ești pui ce cuc al nimănui, nu dă nimeni doi bani pe tine. și mi-a venit iar nervu' ăla nașpa, gândul ăla urât cum că mai dă-i dracului, duc-se învârtindu-se cu toții.
alta din gama chestiilor enervante care îți pică cam amar a fost și cu amânarea evenimentelor de vineri- sâmbătă. Au picat aproape concomitent, și ieșirea cu colegii de vineri seara, și ieșirea la gratar cu fetele de la muncă de sâmbătă. mi-au lăsat un gust amar, că până la urmă arată cam acelați lucru: majoritatea și-au găsit alte chestii mai bune de făcut așa că totul s-a dus de râpă. fiecare pentru el, de fapt se pare c-a fost cam ei, daca nu-mi găsesc ceva mai bun de facut, ies cu astia. nu că vreau să petrec niște timp cu oamenii ăștia, și doar dacă intervine ceva renunț. și toate astea îmi clopoțesc a pieire, a ducă-se pe pustii.
Simgura chestie care-a rămas, floricică colorată și parfumată printre ruine - întâlnirea cu gașca de la dansuri. La care am ajuns târziu și nervoasă, tot din cauză de seviciu în publicitate, arz-o focul de mitomană. Păcat doar c-a durat cam puțin. Deh, asta e.
Nu-mi place de mine, de atâta stres și oboseală și nemulțumire nu mai sunt eu, îmi vine să sar la jugulară, totul mă scoate din sărite imediat, mă analizez și nu-mi place ce văd, trebuie să mă salvez. nu sunt atât de puternică încât să plutesc zen printre toate chestiile ne-bune, cum-necum mă afectează.
Mda.
Citesc Sorgul roșu. Foarte tare scris. Și halucinant de dur, sângeros, și incredibil de liric, e un amestec fantastic. Of, cât mi-ar plăcea să pot scrie așa! Dar deh, n-am așa talent. Io-s cu câte puțin din multe. Un pic de talent la desen, un pic de talent la scris. un pic de ureche muzicală. un pic de îndemânare manufacturieră. un pic de abilități tehnice. un pic de talent bucătăresc. un pic de talent la design. un pic de imaginație. niște picuri. pic, pic, pic. de toate și nimic. pe un's-o iau, ce să fac, puii mei.

marți, 15 aprilie 2014

Sictireală


Da, mi-a ajuns până-n gât de minunata firmă la care lucrez. Mi s-a luat. Nu mai cred în nicio frumoasă promisiune de mai bine, de vom încerca să facem să fie bine.

Nu. Nu va fi bine. N-are cum. Bigger, better, stronger faster, un ritm nebun și din ce în ce mai nebun, să facem mai mult, mai repede, mai bine pana mea, dar timpul meu, viața mea, fir-ați voi să fiți? La naiba cu viața ta de angajat, ze firma să trăiască. Zău? Nu zău! De jumătate de an fima crește, crește, crește, angajează oameni, unii cedează pe parcurs, volumul de muncă crește, crește, crește. Face ce poți ba încă mult în plus. A, deci se poate? Păi atunci mai ia încă mai mult. Și mai mult. Și mai mult. Până cînd te-apucă dracii. Și nu mai poți, nu mai vrei, ți-e silă.

Și dacă mai auzi un discurs roz îți vine să verși sau strângi de gât pe cine s-apucă să cânte imnuri de glorie. Da, dar e la fel de rău și să primești un perdaf (în limbaj de agenție - o muie) pentru că managementului i-e târșă să-și recunoască eșecul mult-gânditelor strategii. Care poate nici n-or fi greșite, dar, ca orice teorie minunată, implementarea ne omoară. Poate chiar la propriu.

So, it-s time to make changes. Toate căcaturile care s-au adunat trebuie ușor ușor schimbate. De la sine, e clar, nu se rezolvă. Doar se-adună. N-am găsit soluția pe care o caut, aia pe termen lung care să-mi permită să am și timp, și siguranță pentru peste ani și ani, și un nivel acceptabil de viață. Dar măcar să am timp să mă gândesc la asta!

Nu, eu nu mă apuc de grădinărit. N-am grădină, nu de alta. doar niște ghivece obosite în care odată la ț-șspe luni apuc să pun un puiet de pe o bătrână plantă împovărată de atâția puieți și uitată, părăsită pentru că eu n-am timp. Și toate astea pentru ce? Nu-mi ridică nimeni statuie, nu fac chestii mărețe pentru binele omenirii, doar bag ca migu' displayuri, postere, flyere, rollupuri, mesh-uri, POSM-uri, POPM-uri, campanii mici, mari, evenimente site-uri, cutii, ambalaje, ștanțe, căcat, căcat, căcat.
Și fir-ar fă fie, că de fapt îmi place meseria mea. Dar am ajuns s-o urăsc.

miercuri, 9 aprilie 2014

Primăvărele

Adică cum? Ce sunt alea? Adică chestii& aberații din vreme de primăvară.

Un câine nou în cartier, cu aspect de căprioară, colorat a căprioară. De sâmbătă tot dau peste el (vorba vine) când ies din casă și mă duc către treburile mele. Simpatic, animalu'.

O adunare amicală la un grătar care n-avea cum să fie grătar pe vremea vântoasă de sâmbătă. Toate bune și frumoase, relaxare, board games (saboteur si dixit). Și, fleoșc, taman la finalul dixit-ului, paf! ceartă, nervi, răbufniri. Păcat.

Verde, mult verde, frunzulițe, iarbă, chestii. Miros de ploaie, de drum proaspăt plouat și de vegetație la ora 8 (sau chiar 9?) seara. Altă seară, ceva mai devreme. Mergeam ca berbeaca către troleu' când mă apucă de nas o mireasmă minunată. Liliac! A înflorit liliacul!

Noaptea agențiilor. Drăguț, drăguț. Chiar a fost drăguț. Și cum stăteam cu Domi, Aura, Mimi la ateliere, am profitat și-am pictat și eu niște cercei, chestii. Per total, totul cool.

Și articolul Irinei, colega mea: Pentru juniorii de azi și seniorii de mâine. Bestial! Pentru toți cei care visează să lucreze în publicitate - citește și dă mai departe. Ca să știi ce te așteaptă! E adevărat 100%.

Related Posts with Thumbnails