Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din aprilie, 2009

credinta si... credinta

citeam pe niste bloguri descoperite recent, prin intermediul blogurilor prietenilor de gasca, trairi si atitudini legate de Paste. am vrut sa scriu un comentariu pe unul dintre acele bloguri, dar mi-am dat seama c-ar fi cam lung. asa ca mai bine ma desfasor aici, in ograda mea. am de cativa ani un sentiment ciudat legat de sarbatorile religioase. e legat de contradictia flagranta intre ce fac, spun si gandesc oamenii in viata de zi cu zi, si ce fac/spun/gandesc de sarbatorile religioase. bunaoara esti o canalie, un ticalos, sau o javra, adica o persoana careia pur si simplu ii face placere sa faca rau, sau sa vorbeasca de rau, sau care nu se gandeste decat la sine (bani, mancare, averi, sex), si brrrusc, de Paste, sau de Craciun, tine post (eventual), se duce la biserica sa se impartaseasca (eventual) si se duce sa ia lumina (musai). si chiar se crede purificat/a si un om mai bun. iar apoi o ia de la capat. oricum, si daca tine post, e doar de forma, ca naravurile "bune" nu s

trecut Paste. asteptam 1 mai

a trecut si Pastele... zilele libere au zburat mult prea repede. vineri munca pana tarziu, sambata - gatit impreuna cu Alex drob si pasca (bune rau!), pe urma smotru la maica-mea, deci o zi taaare obositoare. duminica relache, trezit devreme (ca deh, a fost cursa de F1, apropo Alex a fost taaare fericit de rezultate), plimbare prin herastrau cu madre, apoi iesit la bere pe seara, printre ploi, cu ai lui alex... luni, ca o duminica... si gata. back to work! astept cu mare nerabdare prima iesire din bucuresti de dupa revelion. cabana barcaciu . sper sa fie vreme buna si sa ne simtim bine cu totii (10 insi). Poza am luat-o de pe site-ul lor, ca io n-am mai fost pe-acolo. au fost altii, care-au povestit numai minunatii. am un dor de duca in munti...

dintr-o alta viata... de carton

asteptand cu mii de draci sa se incheie numarul curent, m-am dat pe bloguri. din una-n alta am dat peste un articol al unei persoane pe care o stiu din vedere, din era mccanniana. la creatie . ea scria ca in vremea de criza a zilelor noastre, publicitatea bate pasul pe latura rationala (platesti cu x% mai putin, ai pachetul cu z mai mare etc) in defavoarea publicitatii emotionale. articolul mi-a adus in sange toate dezamagirile legate de publicitate si legat de ea, de societatea de consum. atata minciuna... poleita si stralucitoare. si totul porneste de la premise subrede... chipurile informarea/seducerea cumparatorului. nu conteaza ca produsul e o porcarie infecta, trebuie sa se vanda, trebuie o analiza swot, trebuie gasite atributele de interes, de noutate si mers pe un concept (care nici macar nu e neaparat ceva esential) pana in panzele albe. bunaoara detergentul x. publicitareste si marketingareste e sa nu te gandesti la defectele lui. vezi numai partea pozitiva. nu conteaza ca e,

inainte de Paste

la serviciu, pana azi, atmosfera prea lejera. parca toata lumea e cu gandul la cozonaci, oua vopsite & chestii de sezon. azi insa incepe, incepe agitatia. pe-acasa si pe la mama, pregatiri, curatenii, planuri de droburi, de pasca... intamplari disparate. In Herastrau, la iesirea laturalnica spre metrou, ma desparteam de mama. un pitigoi viteaz vine si aterizeaza la picioarele noastre. Nu e sperios. vine pana aproape de cizma mea. si se uita la noi. ne gandim: o fi vrand ceva de mancare. scoate maica-mea niste covrigi. pitigoiul vede si incepe sa se agite. intai se zburataceste primprejurul nostru, apoi se posteaza cateva secunde in fatza noastra, dand din aripi ca un colibri. pana se tot mosmondeste maica-mea, asta ba se aseaza jos, langa noi, ba zburataceste in jurul nostru, ba iar se opreste in zbor ca un colibri, ba se aseaza pe un cos de gunoi aflat la doi pasi de noi. in sfarsit scoate maica-mea un covrigel il maruntesc eu, pitigoiul mai sta putin pe ganduri, vine jos, urmat d

deal cu popandai

hagiesti. balta. dealuri. soare. mult. popandai. iarba. liniste. adieri de vant. gratar. vidra. oi. caini de stana. cioban. cer albastru fara nor. aer. aer curat. relaxare totala.

nevricosenii

Vreau sa fac o mie de chestii dar nu-mi ajunge timpul, asa ca fac... mai nimic. si asta ma enerveaza. in sfarsit, macar am scapat de muncile extra, cele multe. si bine si rau... bine ca nu-mi mai stau pe creier, rau ca nu mai vin bani. vreau sa ma catzar pe munti, sa inot, sa alerg, sa ma dau cu rolele, sa citesc, sa ma plimb pana nu mai pot, sa respir aer de primavara curat, cu mireasma de pomi infloriti si de iarba inverzita. stare de neastampar, de agitatie nejustificata, uneori un fel de furie absurda, urmata de sfarseala si oboseala. nervi de primavara. Furiile si nelinistile, ca un taur in arena, intaratat de capa fluturata, eu, ca un soi de toreador, fentandu-le, mai incasez o copita...