Am ajuns pe înserate, trenul ne oferea fragmente de peisaj între orașele dintre Genova și Moneglia. Am prins din mers un apus fascinant, cu faze coloristice superbe. Întâi, pe un cer turcoaz norii se întindeau ca o ceață și luminau în culoarea untului. În spate, spre Genova încolo, țărmul abrupt era pudrat cu pulberea de aur a apusului incandescent, ce se stingea treptat în marea topită. Nu am putut face poze cu telefonul din cauza aplasării mele, dar și deselor tunele. Cum să faci poză... zbang, te trezeai că ești în tunel... așa că am gasit una asemănătoare cu ce îmi amintesc și am pus-o ca ilustrare. Casele colorate şi aurite de apus contrastau cu întunecata vegetație mediteraneană presărată pe versantul dealului. Apoi ușor, cum treceam prin tunele sau cartiere de blocuri care ne obstrucționau vederea spre mare, culorile se schimbau, întâi tonurile s-au aprins mai tare, apoi au început să se infiltreze printre ele nuanțe de albastru și indigo, iar marea s-a stins și ea. ...