BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

joi, 29 august 2013

Despre ziduri

Atâtea feluri de ziduri... Sociale, personale... Practic orice poate fi un zid. Asta ne-a reamintit Roger Waters cu The Wall. Un show fantastic, din toate punctele de vedere: muzică, scenografie, proiecții, sunet, mesaj.

Zidul din cărămizi umane, al urii de stat, format prin războaie calde și reci, motivat prin religii, ideologii și alți monștri, zid alimentat din fragedă pruncie de educația dată, de îndoctrinare...

Zidul dintre sexe, ridicat de suferințele personale și dezamăgirile trăite, pe bazele puse tot de educație, de societate, de anturaj...

Zidul pe care-l ridicăm ca să ne apărăm față de ceilalți, zid ale cărui baze se pun din copilărie... Zid pe care-l ridică mamele ca să izoleze copilul, să-l răpească lumii și să-l păstreze pentru sine... (legat de asta, un articol aici: http://agenda.liternet.ro/articol/17062/Iuliana-Iustina-Stanculescu/Ciocanul-sau-despre-dependenta-materna-a-barbatilor-The-Wall-la-Bucuresti-2013.html. Sincer, cred că nu e doar asta - the evil mothers spălătoare pe creier.)

Și câte și mai câte ziduri de toate felurile, ridicate de noi, ridicate de altii, născute din intoleranță, din preconcepții, din egoism, din frică.

sursa foto http://aestheticsofthemind.wordpress.com/2012/05/30/concert-review-roger-waters-the-wall-tour-bc-place-may-26-2012/

marți, 27 august 2013

untitled

Muncă, zile de naștere, beri, iar munci, iar beri, workin' overtime, haos, haos. O săptămână care parc-a durat o lună. Cu bune și rele. Iar săptămâna de dinainte... abia dacă mai știu ce-a fost. Sunt obosită.


Și mâine... The wall.

luni, 19 august 2013

Apuseni 2013 - satul dispărut Geamăna

Ştiam ceva, vag de un sat acoperit de steril, de un lac colorat ireal, dar habar n-aveam ca e unul şi acelaşi lucru. De nume, ce sa mai zic. Habar n-aveam.

Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte.
Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii.
O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat...
au scris alţii lucruri foarte frumoase:
http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/
Ca în poza alăturată arăta satul scufundat...
sursa: http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346
Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un cer arzător de albastru de august. Priveşti şi nu îţi vine să crezi.
Frumos, teoretic. Mare lucru chimia asta! Oare cum o fi să faci o baie în lacul ăsta? Cu cât ţi-ar scădea durata vieţii, mă întreb...
http://mihai.papuc.org/2013/05/acesta-a-fost-candva-locul-meu-de-joaca/

Am dat ocol aproape complet lacului... Mai sunt case pe coasta dealurilor... Oameni care trăiesc acolo... Cu toate că nivelul lacului creşte an de an...

Am găsit pe net un articol de acum nu ştiu câţi ani despre satul Geamăna când era încă turistic: http://www.vacantesicalatorii.ro/modules/revista/articole/articol.php?artID=2182. M-au trecut fiori.


Spre coada lacului, dincolo de baraj, (n-am poze) apa era roşie, ca un sânge învechit.

Am citit mult de când m-am întors din Apuseni despre acest sat, despre steril şi de cât de „nepericulos”este... Iar concluzia mea e tristă. La cât de inconştienţi suntem în lăcomia noastră, se pare că ne merităm soarta.
http://www.formula-as.ro/2013/1064/societate-37/certej-locul-care-a-intalnit-moartea-16293
http://www.dw.de/iadul-de-la-boz%C3%A2nta/a-5177371
http://www.emaramures.ro/stiri/85803/DEZVALUIRI-Aur-cianura-si-interese-in-Baia-Mare-partea-I-

miercuri, 14 august 2013

Apuseni, 2013 - Roşia Montană

Şi a fost o săptămână minunată, cu cortul prin Apuseni. Primul popas - la Roşia montană, lângă Tăul Ţapului. De câţi ani mă tot gândeam cum sa fac, să dreg şi sa ajung la Roşia Montană! Dacă nu era accidentul, aş fi ajuns acolo din 2011, spre finalul lui august. N-a fost să fie atunci, a fost să fie acum. Roşia Montană, cu vechea denumire romană - Alburnus Maior. Abrudul se numea la acea vreme Alburnus Minor. Provenite din cuvântul dacic abrudiom, însemnând aur.


Cum e Roşia Montană? Un sătuc pitoresc, plin de verdeaţă, cu elemente contrastante.
Lucrurile valoroase nu sar în ochi, ba sunt chiar puţin ferite de ochii lumii. Vorbesc despre Muzeul Mineritului din Roşia Montană , care pe net e depăşit ca vizibilitate de Muzeul Aurul Apusenilor al celor de la RMGC, care folosesc şi ei în denumire sintagma Muzeul mineritului.
Deşi am aşteptat multicel să intrăm, din cauză că se arseseră nişte becuri în galeriile de vizitat, a meritat cu vârf şi îndesat. Domnul inginer Dorin Rus, care ne-a fost ghid, merită numai cuvinte de laudă. Un om entuziast, tobă de informaţii, pe care ştie să le şi prezinte într-un mod captivant.
Am aflat o grămadă de chestii fascinante despre vechimea minelor de la Roşia Montană, respectiv că exploatarile de aur datează din vremea dacilor, totul bine argumentat, metode de extracţie în diferite epoci, tot soiul de date istorice despre care n-aveam habar...
Galeriile romane, sapate cu dalta şi ciocanul, în formă de trapez, ca să disipe forţele rocilor de deasupra...
Cum minerii din vremea aceea aveau câte un mini-opaiţ cu seu pe post de lămpaş...
şi munceau cât dura combustibilul din lămpaş, între jumătate de oră şi o oră, apoi, când lămpaşul se stingea, veanea alt miner cu un lămpaş proaspăt şi se apuca de săpat mai departe...
Ne-a arătat în pereţii săpaţi ici şi colo câte o mică scobitură - fusese un loc în care un miner din vremea aceea îşi pusese lămpaşul-cronometru.
Pentru curioşi, am găsit o carte unde sunt prezentate multe informaţii interesante despre mineritul din perioada romana din zonă: www.taramotilor.ro/cap4.html
După ieşirea la suprafaţă, am vizitat colecţia de utilaje pentru minerit folosite de+a lungul vremurilor.
Mi-a placut mult şi galeria foto.
Galerie foto ce cuprinde multe fotografii de epoca cu aspecte din viaţa minerilor de odinioara.
Alţii din gaşcă au vizitat Muzeul Apusenilor, interesant şi el, într-o stare mult mai luxoasă, se vede că aici au fonduri.
Personal îmi pare rău că din cauza timpului limitat n-am apucat să îl văd şi pe acesta.
Dar mi-ar fi părut mult mai rău să fie invers, adică să-l vizitez pe ăsta şi să nu văd galeriile de la Muzeul Mineritului.










Discrepanţele de care vorbeam la început sunt vizibile pentru un ochi atent în tot şi-n toate: Muzeul Mineritului Roşia Montană (nu are site propiu, dar info se pot gasi aici http://mihai.papuc.org/2012/08/vizita-la-rosia-montana-pentru-ce/ şi aici http://www.alba.djc.ro/ObiectiveDetalii.aspx?ID=2184 acest al doilea link funcţiona perfect mai devreme, acum, ca începe FânFest  vad ca da erori, poate de la prea mult trafic...) este lipsit de fonduri, de curând i-au lăsat şi fără pază proprie, nimeni nu mai investeşte nimic pentru îmbunătăţirea sau măcar conservarea în condiţii propice a muzeului. Din spusele inginerului, dacă ar fi fonduri, s-ar putea amenaja pentru turism mult mai multe galerii, şi, mă gândesc eu, spaţiul alocat colecţiilor s-ar putea mări, obiectele expuse ar putea fi mult mai multe şi ar putea fi puse în evidenţă cum merită. De cealaltă parte, muzeul Aurul Apusenilor Expoziţie de istorie a mineritului din Rosia Montană, deschis de RMGC e un muzeu care dispune de fonduri, dispune de condiţii rivalizând cu orice muzeu modern. Nu mă pot pronunţa în privinţa exponatelor, dar sunt convinsă că sunt interesante. Cu mare siguranţă, dacă şi-ar fi investit fondurile în îmbunătăţirea muzeului existent în loc să facă altul pe râu în jos, altul mai falnic şi mai frumos (era cu podul de piatră cântecelul, dar îmi place cum sună) ar fi rezultat ceva deosebit. Altă observaţie personală legată de viitorul muzeal al Roşiei Montane... Din spusele inginerului de mină care ne-a condus prin muzeul mineritului, RMCG are de gând să exploateze şi zona pe care e amplasat acum muzeul, deci... toate galeriile pe care le-am vizitat (plus multele care nu sunt incluse în circuitul de vizitare, şi în plan orizontal, şi vertical, ne-a spus o cifră ameţitoare când a pomenit de lungimea galeriilor din masivul Orlea) vor dispărea, vor fi măcinate, supuse procesului de extracţie şi translormate în cantităţi imense de steril. Şi de aceea au deschis un nou muzeu, pe o zonă care nu va fi afectată. Şi au găsit, tot într-o zonă safe o porţiune cu galerii pe care muncesc să le amenajeze pentru vizitare în locul celor existente. Numai că sunt mai greu accesibile, cu probleme de surpări, în orice caz greu de amenajat pentru circuitul turistic. Informaţia se confirmă şi din cele scrise pe site-ul RMGC.
A, şi încă o chestie. Inginerul ne+a spus că anul ăsta, 2013, a fost anunţată vizita la Roşia Montană a ministrului secretar de stat la ministerul culturii. S-au pregătit, că deh, vine un oficial de rang înalt. Şi a venit ziua respectivă, timpul trecea şi ministrul subsecretar de stat nu mai venea. Ca după aceea să afle că omul se dusese direct la muzeul Aurul Apusenilor, l-a vizitat şi-a plecat. Pe la muzeul Mineritului nici n-a trecut. Chiar, de ce ar fi trecut?

Sătucul e pitoresc, case frumoase, multe căzute în paragină, unele pavoazate cu bannere ce anunţă că RMGC va reabilita casa respectivă. Un teren de fotbal pentru copii în plin soare, cu mochetă verde pe jos. O bisericuţă frumoasă, ne apropiem s-o vedem mai de aproape... era duminică, ora 14, cred. Ferecată cu lacăt. Şi în faţa bisericii o cruce mare de neon.
Mai multe case vechi, cu mulţi ani de istorie în spate, coşcovite şi căzute în paragină. Din loc în loc câte o casă proaspăt renovată, pusă la punct. Oameni ca toţi oamenii. Un pruni, meri, mulţi pomi.
Din părăginire, câte un detaliu ne vorbeşte despre frumuseţea de odinioară.

Cai frumoşi pe lângă case părăsite pasc liniştiţi.
Cruci sau monumente funerare vechi cu forme diverse pot fi văzute ici şi colo.



Urmează episodul Geamăna.

Related Posts with Thumbnails