Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din august, 2013

Despre ziduri

Atâtea feluri de ziduri... Sociale, personale... Practic orice poate fi un zid. Asta ne-a reamintit Roger Waters cu The Wall. Un show fantastic, din toate punctele de vedere: muzică, scenografie, proiecții, sunet, mesaj. Zidul din cărămizi umane, al urii de stat, format prin războaie calde și reci, motivat prin religii, ideologii și alți monștri, zid alimentat din fragedă pruncie de educația dată, de îndoctrinare... Zidul dintre sexe, ridicat de suferințele personale și dezamăgirile trăite, pe bazele puse tot de educație, de societate, de anturaj... Zidul pe care-l ridicăm ca să ne apărăm față de ceilalți, zid ale cărui baze se pun din copilărie... Zid pe care-l ridică mamele ca să izoleze copilul, să-l răpească lumii și să-l păstreze pentru sine... (legat de asta, un articol aici:  http://agenda.liternet.ro/articol/17062/Iuliana-Iustina-Stanculescu/Ciocanul-sau-despre-dependenta-materna-a-barbatilor-The-Wall-la-Bucuresti-2013.html . Sincer, cred că nu e doar asta - the evil moth

untitled

Muncă, zile de naștere, beri, iar munci, iar beri, workin' overtime, haos, haos. O săptămână care parc-a durat o lună. Cu bune și rele. Iar săptămâna de dinainte... abia dacă mai știu ce-a fost. Sunt obosită. Și mâine... The wall.

Apuseni 2013 - satul dispărut Geamăna

Ştiam ceva, vag de un sat acoperit de steril, de un lac colorat ireal, dar habar n-aveam ca e unul şi acelaşi lucru. De nume, ce sa mai zic. Habar n-aveam. Noroc că ai noştri s-au documentat cu obiectivele de vizitat prin zonă şi stabiliseră să mergem să vedem satul dispărut, Geamăna am aflat că se numeşte. Am ajuns. Prima imagine - un câmp selenar gri uscat. Am început să dăm ocol lacului. Mai încolo a apărut si apa în culori ireale. Şi urmele existenţei satului - turla bisericii. O biserică care a fost frumoasă, înghiţită de nămol, cu tot cu sat... au scris alţii lucruri foarte frumoase: http://areyouready.ro/calatorii-in-romania/geamana-legenda-bisericii-scufundate/ Ca în poza alăturată arăta satul scufundat... sursa:  http://www.bogdanbalaban.ro/index.php?action=articole_full&id=346 Iar acum... un loc selenar, într-o parte steril uscat, crăpat, mai încolo ape portocalii brăzdate de vinişoare albe, dincolo îngemănate cu ape de un turcoaz imposibil, sub un cer 

Apuseni, 2013 - Roşia Montană

Şi a fost o săptămână minunată, cu cortul prin Apuseni. Primul popas - la Roşia montană, lângă Tăul Ţapului. De câţi ani mă tot gândeam cum sa fac, să dreg şi sa ajung la Roşia Montană! Dacă nu era accidentul, aş fi ajuns acolo din 2011, spre finalul lui august. N-a fost să fie atunci, a fost să fie acum. Roşia Montană, cu vechea denumire romană - Alburnus Maior. Abrudul se numea la acea vreme Alburnus Minor. Provenite din cuvântul dacic abrudiom , însemnând aur. Cum e Roşia Montană? Un sătuc pitoresc, plin de verdeaţă, cu elemente contrastante. Lucrurile valoroase nu sar în ochi, ba sunt chiar puţin ferite de ochii lumii. Vorbesc despre Muzeul Mineritului din Roşia Montană , care pe net e depăşit ca vizibilitate de Muzeul Aurul Apusenilor al celor de la RMGC, care folosesc şi ei în denumire sintagma Muzeul mineritului. Deşi am aşteptat multicel să intrăm, din cauză că se arseseră nişte becuri în galeriile de vizitat, a meritat cu vârf şi îndesat. Domnul inginer Dorin Rus