BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

duminică, 30 septembrie 2007

catzarare, tiroliana, coborare in rapel



teambuilding, 28-30 sept 2007. joculetze, activitati, haleala, dans, distractie. Dar piesa de rezistenta, din punctul meu de vedere, a fost sambata, "activitati montane" in Cheile Rasnoavei, adica catzarare pe un perete de stanca, nici prea inalt, dar nici tocmai mic, coborarea cu tiroliana si coborarea in rapel de pe un perete destul de abrupt. Aflasem ca ni se pregateste asa ceva si de-abia asteptam. De nu stiu cand visam sa ma catzar pe stanci... Iata ca dorintza mi s-a implinit. De fapt mi-au placut absolut toate cele 3 chestii, fiecare altfel. Cea mai solicitanta mi s-a parut totusi catzararea, mi-a placut la nebunie senzatia de zbor cu tiroliana (ooof, mult prea scurt!!!!) si mi-a placut si coborarea in rapel... Chiar m-as apuca mai serios de asa ceva, daca oi gasi un club d-asta care se ocupa cu catzarari...

Alte consideratzii despre teambuliding... mie mi-a placut, chiar daca au fost, inevitabil, unele neconcordantze... M-a distrat la culme dracia de vineri, cand ne-am impartzit in triburi si ni s-au dat fel de fel de sarcini... si ma pot lauda ca mi-a placut tribul meu. a fost chiar haios. Cazarea, masa, ok, de 3 stele, cum si arata firma. Super discoteca de vineri seara. Amuzanta gasca de petrecaretzi. Super catzararea si celelalte. Vremea mai mult decat minunata. Deci per total, bine, chiar daca in fond, scopul teambuildingului nu cred c-a fost atins, oamenii ramanand, in cea mai mare parte, grupati pe departamente... Poate s-a facut un palid inceput, nu imi dau seama... Oricum, imi place sa iau lucrurile asa cum vin, privind cu detasare, si incercand sa vad partea buna si sa ma distrez. Astept poze, sa ma vad cum eram catzarata ca omul-paianjen pe stanca... Iata-le: http://www.flickr.com/gp/12076304@N08/GS7b6j

miercuri, 26 septembrie 2007

Always look on the bright side of life


ochi-mi caprui privesc cerul... cerul pastelat, presarat picant de tuse gri albastrui si brazdat spre apus de o dunga de lava incandescenta intre nori, priveste lacul de argint viu, brazdat de valuri marunte si agitat de inele concentrice iscate de pestii nevazuti; lacul se reflecta in privirea mea, inverzind-o.
ma imbat de imaginea ireal de frumoasa, de vant, de picaturile de ploaie iscata din senin... de ganduri ajunse la liman dupa naufragiu. arunc gandurile in lac si ma distrez cum sar facand bulbuci. cenusiu, argintiu, pastel, verde. miros de praf ud, de racoare, de verdeata. o lume de ganduri subterane, precum pestii lacului; nu se vad, dar stii ca sunt acolo, dupa cercurile pe care le fac...
cine spunea ca tristetea e trista? sau ca veselia e vesela? un ochi rade, altul plange... viata e o comedie neagra, totul e sa n-o iei in serios. Always look on the bright side of life... http://www.youtube.com/watch?v=jHPOzQzk9Qo

a bate apa-n piua

aceleasi intrebari imi revin in minte, si tot nu reusesc sa le gasesc raspunsul corect. multe nelamuriri s-au adunat, multe lucruri neclare. oamenii sunt ciudati... Eu m-am obisnuit sa vorbesc deschis despre orice (asta e avantajul de a avea prieteni de suflet, cu care chiar poti vorbi orice, cu care te poti sfatui in orice moment), sa lamuresc lucrurile, sa nu las cetzuri, smoke and mirrors in urma mea... Dar iata ca in ultima vreme intalnesc tot mai des oameni carora le place sa persiste in neclaritate, care se inconjoara de lucruri ne-spuse, implicite sau nu, interpretabile... oameni care se pierd in ceatza, carora le place incertitudinea, ambiguitatea...

ce rost are sa bati apa-n piua... intotdeauna lucrurile complicate sunt in esenta simple, doar noi le complicam inutil... orice problema, oricat de complexa, are una sau mai degraba mai multe solutii posibile... un univers fractal...

tocmai pentru ca viatza e complicata... si are multe aspecte (celebra replica din Filantropica) mie imi place sa n-o complic si mai tare... si sa judec lucrurile importante, fundamentale, sa nu ma pierd in detalii si amanunte... de fapt, modul meu de a gandi e intai analitic, adica adun informatii, despic firul in 7000, iar apoi iau toate amanuntele si detaliile si concluziile mici, le adun, le analizez, le decantez, fac o sinteza si reduc totul la esenta. Greu proces, dar tare util... Desi pe parcurs nu stii la ce rezultat ajungi si esti intr-o incertitudine maxima, la final stii sigur unde esti si ce se intampla, nu mai e loc de indoieli...

duminică, 23 septembrie 2007

dar unde sunt betiile de altadata...


ieri seara am facut-o cam lata... am ras cam juma' de sticla de tequilla... m-am oprit cand am simtit ca m-am ametit. Da... am plecat cu taxiul... cand am coborat, nu stiam cum sa fac sa cobor mai repede, ca-mi venea sa vomit. Mda, nu mai am rezistenta de alta data.... plus oboseala adunata de o saptamana si ceva, ca am tot iesit serile cu diverse gasti si m-am culcat tarziu... trezire devreme si munca din greu la serviciu... s-au adunat. Oricum, cidat e ca nu m-am imbatat, doar m-am ametit (destul de serios, dar nu grav), dar in schimb mi s-a facut rau. Oricum, e semn ca timpul bautului vitejesc a apus... mai bine mai cu masura.
Ce consideratii bahice usor aberante... in fine. Oricum seara de ieri, seara tequillei a fost usor ciudata.. poate (sigur) d-asta am si baut atata... s-au discutat si unele subiecte dificile ... eu oricum eram cumva intr-o stare indefinita, intre a nu avea chef de nimic, a fi prost dispusa si a incerca sa fac ceva sa ies din starea asta... Poate era mai bine sa fi stat acasa si sa fi dormit?! greu de zis... indoiala imi da tarcoale... si culmea, ca indoiala asta care ma chinuie nici macar nu-i a mea... eu n-am avut indoieli, dar indoielile altora m-au facut sa am si eu indoieli de imprumut. la naiba cu indoielile astea! le urasc.

Dar azi a fost o zi super. Desi mi-am revenit cu greu dupa bauta de ieri seara, cum promisesem ca merg cu gasca de la dansuri la un gratar de peste la Cristina, iar o promisiune e o promisiune, m-am adunat cu greu, gandindu-ma ca in cel mai rau caz nu beau si nu mananc nimic, dar macar sunt prezenta, si m-am intalnit cu gasca (5 fete si-un baiat, furnizorul pestelui de gratar). Vreme superba, cald, nici un nor pe cer... Am vazut cum arata casa refacuta a cristinei, ne-am instalat in curte, pus gratarul in functiune, pestii la facut... un somn, o stiuca si-un crap... parea foarte mult, ne temeam ca nu-l putem manca... Intre timp mi-a trecut si starea de rau, mi s-a facut si foame si pofta, am halit cate o mostra din fiecare peste... demential! delicios! peste pus pe gratar, fara condimente, servit cu mujdei pescaresc si lamaie... un deliciu! Oamenii beau bere, vin, eu... apa plata cu lamaie :-). Dar a fost foarte bine... Peste asortat cu d-ale noastre barfe si discutii... O zi misto, foarte reusita, desi inceputa prost...

miercuri, 19 septembrie 2007

prieteni

de vreo saptamana am o viata sociala foarte agitata... multe zile de nastere cu petreceri, cu lume, multa lume noua... situatii noi... si, pe langa acesati multi oameni noi simpatici si draguti, si vechii prieteni... mai o iesire la dans, o iesire la o barfa si un gulash, o iesire la o bere de ramas bun... se mai prefigureaza inca o zi de nastere si un peshte la gratar... Imi place, pe de o parte, sa cunosc oameni noi... mai ales daca sunt interesanti si de treaba... Si imi mai place sa ma intalnesc cu vechii prieteni, cu care ne stim foarte bine, stim fiecare cum gandim, cum actionam, ce ne place si ce nu, ce valori avem in comun... Pe de o parte, placerea de a descoperi oameni misto, oameni noi... Pe de alta, un sentiment de caldura sufleteasca, de comuniune sau cum sa-i zic, cand ma vad cu oameni dragi si bine cunoscuti, cu care vorbim cate-n luna si in stele...
Tin foarte mult la prietenii mei... viata fara ei ar fi mult mai trista si mai pustie... Ma gandeam ca prietenia este unul dintre lucrurile cele mai importante in viata... cel putin pentru mine. Hm... o sa mai revin la subiectul asta... din alt unghi, in alta stare... in alt timp...

luni, 17 septembrie 2007

poti fugi de oricine dar nu si de tine

Cred ca pur si simplu nu inteleg o mare parte a omenirii. Si anume pe cei care nu stiu ce vor. Cei in capul, sufletul si inima carora e varza, scrum, sau pur si simplu vid... In ultima vreme am intalnit astfel de oameni. Logica mea nu se potriveste cu logica lor. Normalitatea mea nu e si normalitatea lor. Si iar ma intreb: sunt eu defecta?! Parca n-as crede. Atunci inseamna ca ei sunt pustii... Fug de realitate, de sentimente, de ce lasa in urma... viteza, fuga... sa treaca, sa nu stea locului, sa nu se ataseze... Viata, un drum, o fuga continua ce ceva, de cineva... Ce fraieri... poti fugi de orice, dar nu si de tine insuti. Ce inseamna o astfel de fuga zadarnica? Fuga de ei insisi; nu vor sa se priveasca pe sine in ochi si sa se infrunte cu eul lor... cu realitatea... cu adevarul. Probabil ca nu le place ce vad, de asta fug, alta explicatie nu am. Uneori am si eu momente de fuga... cand sufletul mi-e trist si singur si sufera din cauza cuiva, atunci fug, imi ocup timpul cu n+1 activitati, numai cat sa n-am vreme sa ma gandesc sau sa-mi amintesc, sa obosesc, sa cad lata si sa dorm bustean. Dar cum spuneam, e buna solutia asta, dar pentru scurta vreme, iti permite sa functionezi, dar nu sa traiesti... si-apoi la un moment dat iti sare tristetea de gat si te sfasie. momentul infrunarii nu poate fi ocolit, doar amanat. Trebuie sa iti infrunti temerile sau suferinta si sa le/o birui pentru a putea merge mai departe. Eu una am reusit. Dar oare de ce altii fug o viatza intreaga?! Da, e clar, nu ii inteleg...

joi, 13 septembrie 2007

ploaie de noapte

sunt ploi si ploi... unele calde, unele reci, unele vesele, altele triste... unele minunate, altele groaznice... ploaie de noapte auzita prin geamul intredeschis... cand usoara ca o parere, cand navalnica, nervoasa... miros de racoare, ca o boare, ca o respiratie adormita... muzica ploii, muzica somnului...

luni, 10 septembrie 2007

viata e ciudata


cum spuneam mai demult, viata e plina de neprevazut. te duci undeva, chitit sa faci ceva (bunaoara sa dansezi in Oldies), dar nu se poate, localul e inchis, te duci in alta parte... si acolo te trezesti ca ti se intampla lucruri la care nici cu gandul nu gandeai. uneori exista si surprize placute. incredibile... multe lucruri sunt, pur si simplu, inexplicabile.
de ce se intampla unele lucruri? de ce asa, din senin? de ce alta data te dai de ceasul mortii sa obtii ceva, nu iti reuseste in ruptul capului oricat ai incerca? si atunci cand nici prin minte nu-ti trece, hop! s-a intamplat ce ti-ai dorit?!
vesnice intrebari fara raspuns...

vineri, 7 septembrie 2007

saptamana dementa

ce bine ca s-a terminat saptamana asta de munca... a fost infernala... abia daca am apucat sa mananc ceva la serviciu, abia daca am reusit sa respir... totul extra, ultra super mega urgent... nervii incordati la maxim, gata sa cedeze in orice moment... dar e bine ca s-a terminat cu bine, s-a terminat tot ce trebuia terminat, in sfarsit pot sa ma odihnesc. doamne ce bine e sa mai lenevesti putin, asa, din cand in cand... sunt obosita de zici ca am carat saci de ciment si in plus ca si cum n-as fi dormit de nu stiu cand... oboseala fizica si psihica adunate... rezulta oboseala totala... ce bine ca am ragaz doua zile sa rasuflu... ma rog, nu cine stie ce, ca am niste corecturi de facut pt o colaborare... dar asta e, oricum o sa dorm ca o nesimtita n ore, o sa lenevesc cat cuprinde si o sa incerc sa ma rasfatz, ca doar merit si eu putin rasfatz, nu doar munca pe branci... si iar m-apuca un dor de duca... departe, departe, in varful muntelui, in singuratate absoluta... ca sa-mi reamintesc cat suntem de mici si de efemeri pe lumea asta dementa...

marți, 4 septembrie 2007

timpul reculegerii


Azi am ingropat cadavrul celei mai proaspete iubiri in cimitirul iubirilor pierdute, risipite, descompuse. Moment solemn, drept muzica o tacere asurzitoare. Prin cimitirul vesel, fantomele iubirilor trecute radeau, alergau. Ciudat cum mor iubirile. Dintr-o data. Simti durere, apoi furie. Apoi un mare sentiment de usurare, de libertate, poate nu chiar bucurie, dar oricum, o mare liniste. Pace. In sfarsit, liniste! Nu pot sa spun ca iubesc linistea, sunt o luptatoare, deci imi place agitatia, nelinistea, fiorii, adrenalina... dar cand depaseste o limita, lupta trebuie sa inceteze si e nevoie de pace. pace in suflet si in priviri, in gand si in inima. E un moment frumos, cand privesti in urma si incerci sa inveti din ce a fost, cand poti in sfarsit sa separi ce-a fost frumos de restul, cand faci curat in urma. Inveti lectia din ce-a fost rau si pastrezi partea buna.
Sa bem deci si sa ne veselim, ce-a fost a fost.
Micul cor antic (bine totusi ca sunt foarte putine spectrele fostelor iubiri...) murmura versurile lui Bob Dylan...

Go 'way from my window,
Leave at your own chosen speed.
I'm not the one you want, babe,
I'm not the one you need.
You say you're lookin' for someone
Never weak but always strong,
To protect you an' defend you
Whether you are right or wrong,
Someone to open each and every door,
But it ain't me, babe,
No, no, no, it ain't me, babe,
It ain't me you're lookin' for, babe.

Go lightly from the ledge, babe,
Go lightly on the ground.
I'm not the one you want, babe,
I will only let you down.
You say you're lookin' for someone
Who will promise never to part,
Someone to close his eyes for you,
Someone to close his heart,
Someone who will die for you an' more,
But it ain't me, babe,
No, no, no, it ain't me, babe,
It ain't me you're lookin' for, babe.

Go melt back into the night, babe,
Everything inside is made of stone.
There's nothing in here moving
An' anyway I'm not alone.
You say you're looking for someone
Who'll pick you up each time you fall,
To gather flowers constantly
An' to come each time you call,
A lover for your life an' nothing more,
But it ain't me, babe,
No, no, no, it ain't me, babe,
It ain't me you're lookin' for, babe.

duminică, 2 septembrie 2007

nimic


nu mai stiu nimic. nu mai vreau nimic. nu sunt. un fel de omul invizibil. ma invart fara sens pentru nimic. caut si gasesc nimic. gandesc nimic. o zbatere fara sens. un zbor fara aripi. un vis fara culori. un cantec fara sunet. un strigat mut. un tablou pictat pe aer. un fum risipit in patru zari. ma caut, nu ma gasesc. nu ma caut, ma gasesc. vreau sa ma pierd de mine si nu reusesc. vreau sa raman locului si ma ratacesc, ma pierd. vreau sa nu imi pese si mi se sfasie imima. vreau sa-mi pese si sufletul mi-e impietrit. ma uit in oglinda si vad altceva, numai pe mine nu. este oglinda, sau e ochiul cuiva, oare? ochiul furtunii... in jurul meu curcubee, eu, omul invizibil, mut, inexistent. incerc sa ma exprim si in loc de un cantec iese un tipat. incerc sa desenez si in loc de curcubeu iese un fum. sunt eu, ma cunosc, stiu ca pot canta si pot desena curcubee in aer, stiu sa rad in hohote, stiu ca sunt vesela si optimista, asa mi-au spus prietenii, dar iata ca in scris ramane, ca urma unui melc, tristetea. da, sunt si asa si asa, si vesela, si trista, si optimista, si deznadajduita, si isteata, si proasta, si draguta, si urata, si indragostita, si rece, si buna, si rea... sunt doar eu. mai nimic. si totusi ceva. cineva. sunt nimic, dust in the wind. dar totusi sunt.

sâmbătă, 1 septembrie 2007

printre picaturi

picaturi de ploaie... apa... oare norii plang? picaturi de roua in zori pe iarba, pe flori... picaturi de lacrimi... picaturi de cafea pe masa... o picatura de lapte in cafea... picaturi pe geamul aburit... stopi de vina... o lume lacustra, o lume lichida, o lume a picaturilor care formeaza intreguri... oceane, mari, aburi, oameni...
Si cantecul pe care-l cantam de ani de zile la petrecerile gastii noastre...

FARA PETALE (Doru Stanculescu)

1. Nisipul fin a oftat
Zambeste-n el o urma de pacat
E semn c-aici in zadar
Isi cheama luna lupii la altar

2. Un strop de vina ingropat
Ciorchini de sare fata i-au spalat
Cristale reci tes in fum
Coperta-n aur in sicriu de scrum

R: Incearca, incearca, imi piaptana
Ochii ei, ma incearcana
Na, na, nai, nai, na, .........

Related Posts with Thumbnails