Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din noiembrie, 2012

Scurte povestiri miraculoase

Curgerea poveștii mari, cu manuscrisul, legătura dintre povestirile mici, fiecare povestire în parte. Chestii general umane, chestii care-s și la ei ca și la noi, circuitul șpăgii în natură, obsesia de a avea totul programat, puterea cărților, atracția dintre un bărbat matur și o tânără frumoasă dar cu care n-are ce vorbi... Ironii, realitate, ireal, o îmbinare surprinzătoare, umor, haz de necaz.. http://www.cinemagia.ro/filme/short-stories-578586/

Frunze

Gânduri răzlețe stau agățate de un trunchi firav. Apoi o pală de vânt le smulge, le învârtejește, le spulberă și le dă de pământ. Gânduri galbene, roșii, cărămizii, verzui, maronii, albastre, mov, roz, de tot felul. Decor ireal, ba luminos, ba întunecat, ploaie, nor, curcubeu, soare, lună, stele. Toate grămadă. Din când în când trece câte o umbră a realității și stârnește furtuni colorate. Și apoi toate cele cad și se așează într-o nouă configurație, ca la caleidoscop. Mai mișună uneori câte o fantomă zăpăcită prin toată nebunia asta, apoi se destramă. De fapt toată această lume ireală și personală e în continuă schimbare, așa că uneori nimic nu mai e ce-a fost, ci cu totul altceva, devenire devenită trecută dar și viitor concomitent, prezentul ca un miriapod al oglinzilor lumilor paralelelor și bisectoarelor la intersecțiile lumilor străvezii, translucide sau opace, reale și înșelătoare. Orice în această lume e și contrariul său, contradicție totală și perfectă, un întreg de neînțeles

Mirosuri

Parfum cu sex incert, teoretic masculin, practic nu prea. Vag familiar, aduce a ceva, nu știu a ce. La mișcările omului se înviora și parfumul. Nici foarte neplăcut, nici plăcut. Amestecat cu miros de plastic încălzit. Și de ceară de lumânare topită. Și haina mea pute a fum de țigară de Que Pasa. Un cocktail de mirosuri foarte straniu. Miros de 300 la ora 11 noaptea.

Eu sunt Charlotte Simmons

Alex, de-ai mai trăi, te-ai bucura! A apărut, în sfârșit "Eu sunt Charlotte Simmons", ultima ta traducere. Azi m-a sunat cineva pe vechiul tău număr de telefon, și a cerut să vorbească cu tine. I-am spus sec că nu mai ești și... atât. Acum la câteva ore după, văzând newsletterul cu aparițiile Polirom, unde se anunța, în sfârșit, apariția romanului "Eu sunt Charlotte Simmons" m-am gândit... să vezi că erau cei de la Polirom... Posibil voiau să te anunțe c-a apărut cartea, poate și ca să îți dea cele câteva volume ca drept de autor al traducerii... Asta e. Oricum nu cred c-aveam vreun drept (legal vorbind) să le primesc eu. Deci la târgul de carte o sa cumpăr cartea, eventual în câteva exemplare, să le fac cadou rudelor tale. Și când mă gândesc câte certuri ai avut cu redactorul... iar eu nu mai am nici măcar documentul word cu traducerea originală, nemasacrată... Al naibii hard-disk bușit!

retrospectivă apatică

Nu am chef. Se pare că ăsta e firul roșu al zilelor astea. Ceva, un drăcușor, un nu-știu-ce mă face să nu mă bucur parcă de nimic. Și asta e grav. Mai ales că weekendul ăsta, de vineri seara începând și până duminică spre seară chiar a fost super. Seară dansantă deosebit de reușită de ziua lui Rali în Oldies, cu Dana costumată în măicuță și Maria în vampir... Muzică bună, antren. Sâmbătă - tradiționala petrecere la moșia lui Ottu de ziua lui. Vreme cețoasă și de speriat dimineața, apoi frumos, cald, soare, o bucurie să stai prin curte la aer curat, în liniște, împreună cu gașca de prieteni... Varză acră cu coaste la ceaun - o nebunie de să te lingi pe degete... Vin la discreție, voie bună, relaxare. Gașca a fost mai mică anul ăsta față de cum era de obicei... Am adăstat până duminică, nu ne mai dădeam duși... Dragii mei prieteni n-au uitat ca era ziua mea, cu toate că, din motive strict financiare anul ăsta, m-am făcut că plouă și n-am mai organizat nimic, și mi-au tras o cântare de la

Gîndire cu premeditare...

Am citit azi un articolaș care poate da de gândit: http://totb.ro/in-ce-mai-crede-lumea-i-don%E2%80%99t-give-a-shit?utm_source=news-2012-11-02&utm_medium=email&utm_campaign=Campanie_02.11.2012 Ca în orice teorie, sunt aspecte pozitive, pe care cel ce-o susține le vede cu precădere, și alte aspecte mai puțin pozitive sau chiar negative, pe care le văd mai ales oponenții teoriei. De ce? pentru că orice teorie, de om fiind generată, are imperfecțiuni, este cu alte cuvinte omenească. Și testarea ei se poate face ducând-o la extreme. Iar validitatea ei de fapt e relativă, și anume doar într-un anumit context. Wow, ce exprimare pseudo-științifico-fantastică! Mă mir ce aberații născu mintea mea de om gripat. De fapt, ce naiba voiam sa spun? A, da. Că pe de o parte mi se pare oarecum ok chestia aia cu apatheismul, numai că doar ideea de apatie mi se pare respingătoare. Și cumva termenul pendulează între apatia asumată și cea leneșă, indolentă și egoistă. Iar extrema (negativă) a aces

November rain

Noiembrie pornește la drum zgribulit, cu ploaia-n oase, cu guturai, nas curgător și durere-n gît. Nu este un noiembrie din cele bune. Ăsta e rece, umed și neprietenos. Sau doar ne dă cu ploaie-n ochi și se va face frumos mai încolo? Cine știe...