Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din mai, 2015

Triumful prostiei și incompetenței

Sau licitația de manuale după o pauză de 8 sau chiar 10 ani, dracu știe. Simptomul cel mai des întâlnit de mine referitor la a se înfăptui ceva de către oarece autorități sau șefi, cu putere de decizie tip dumnezeu în ograda lui pare a fi impunerea voinței cu orice preț. Să explic. Bunăoară, una bucată minister. Zice ia să facem licitație de manuale. Că trebuie, după x ani de pauză să mai actualizăm programa, să modernizăm ceva. Anul trecut a fost un mare scandal cu manualiada. Adică, față de acum x ani când se făceau licitații în fiecare an, e clar c-au ajuns în posturi și poziții unii care habar n-aveau, nu mai mâncaseră manualiade, nu știau ce cât durează, cum se face etc. Și așa că anul trecut s-a anunțat târziu programa, s-a început lucrul la manuale târziu, s-au făcut în goana calului, s-au tot revizuit și rectificat prevederile programei, cauză din care s-a prelungit cu vreo lună termenul de predare, apoi n-a mai fost timp fizic pentru producere și distribuție, și bieții copi

Amestecate. intermezzo între joburi

Am încercat să fac o grămadă de lucruri săptămâna trecută. Să mă relaxez, să alerg, să mă odihnesc. Am reușit doR parțial. Am avut niște afișe pentru târg, oricum suficient cât să nu stau liniștită. Am fost stresată fără un motiv real, în fine. Am ajuns să alerg ștafetă, la Petrom Halfmarathon, convinsă de Denisa... Am profitat de Ziua Eroilor și am fost la castelul Țepeș din parcul Carol - a fost mai frumoasă manifestarea în sine, cu fanfara militară, cu copilași cântând cântece patriotice, pe mai târziu cred că urmau să apară și mai mulți soldați în uniforme de epocă - văzusem două pâlcuri stând la umbră pe stadă... La plecare m-am gândit să văd și monumentul eroilor din parcul Carol, că doar era colea, la doi pași de castelul Țepeș. Zis și făcut. Și, norocul prostului, am prins momentul schimbării gărzii de la flacăra aprinsă probabil tot cu ocazia Zilei Eroilor. Mi-a plăcut mausoleul, e impresionant. Am coborât apoi multele trepte și am mers pe aleea centrală până la ieșire, o

haos în cap

A trecut ceva vreme de când n-am mai apucat să scriu pe-aici. Prea multe întâmplări și lucruri care au luat-o razna, prea mult tumult interior, nehotărâre și agitație. Și nu s-a terminat, sunt în plină fază de nesiguranță acută. Carevasăzică, cea mai notabilă chestie - mi-am dat demisia. Da, am făcut-o și pe asta. De mai bine de un an tot visam la asta, tot cochetam cu ideea, refugiul meu secret era că am demisia nescrisă în buzunar și dacă mă mai calcă pe bătături o dat, gata, o trântesc. Ei, și ca un făcut, chestia asta nu s-a întâmplat. Dar atmosfera generală se tot împuțea de la zi la zi, treptat treptat. E greu de zis cum și de ce se întâmplă asta, adică e o situație măsutabilă, nu doar că mi s-a luat mie.... Cum era acum doi ani jumate în firmă și cum e acum... incomparabil mai rău. Dar deja nu mai e treaba mea, fiecare își conduce afacerea cum consideră, iar eu nu mai fac parte nicicum din traeba asta. Dar euforia a fost scurtă... Am găsit ceva, un loc care părea mai bun... da