Treceți la conținutul principal

Agamemnon si demonii societatii de consum

Ia sa scriu eu o ultima aberatie pe anul asta, inainte de-a pleca in marea excursie de revelion in Covasna, comuna Arcus...
Zilele astea de vacanta au fost ori aglomerate rau, ori complet linistite. Intr-una din zile, duminca sau sambata trecuta, am fost la o piesa la Metropolis, "Agamemnon".

O piesa foarte curajoasa; mi-a placut foaaaarte tare, lucru pe nu-l spun prea des. Ganduri pe care le-am gandit, subiecte despre care-am vorbit deseori cu prietenii... Expunerea brutala a unui mod de viata pe care il detest, viata tip fast-food, viata de consum. Publicului i-a cam ramas in gat piesa, sau in orice caz nu a fost foarte entuziast. Interesanta si regia, si colajul piesa-generice de film de animatie, fragmente de documentar... si fondul sonor. Am gustat aceasta critica virulenta, mi-a placut la nebunie. Ce amestec are Agamemnon? reactualizarea miturilor in situatii prezente; mai bine vedeti piesa, cand se va mai juca.
Cum spuneam subiectul asta ma urmareste. nu mai departe de ieri, in vizita la nasii mei, printre cele 4600 de subiected s-a aflat la loc de cinste critica consumismului si a modului de viatza tip american... sunt convinsa ca si in cele 5 zile de la Arcus subiectul asta va reveni in discutie... pentru ca ne deranjeaza, ne obsedeaza, pentru ca ne asalteaza cu cele sapte mii de ipostaze zilnice... sunt multe de zis pe tema asta, dar o sa revin alta data...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

draci de mare

A, nu, nu, nu e vorba de nervi. Sunt niste chestii, un soi de cochilii negre cam țepoase. Am găsit o grămadă pe plaja din 2 Mai. Habar n-am ce să fac cu ei, ca și cu pietrele bălțate pe care le-am adunat. Ce zi nebună, prima zi după mini-concediu! De unde cu o zi în urmă eram pe plajă și mă bălăceam la greu în apă, imediat ce-am ajuns la muncă - zbang! muncă pe brânci, am stat să terminăm tiparul pentru niște materiale urgente, care tot dădeau erori, și erau și ditamai chestiile de 2 metri una... da, am muncit de la 9 jumate dimineata... pana a doua zi la 1 noaptea. Eram cu toții zăbăuci, râdeam ca tâmpiții, ai fi jurat că suntem beți. Beți de muncă!

O zi plină

Sună mobilul deșteptarea. Ochii mi se dezlipesc cu greu, aș mai dormi încă câteva ore... Sar din pat, gata, repede-repede, că azi sunt multe în program, n-am idee cum să o scot la capăt. Afară iar frig - și ce frig! - când respir îmi vine să tușesc de rece ce e aerul. Precipitare câtre troleibuz, l-am ratat, da' mai bine întârzii decât să cad pe gheață. Aștept, vine altul, arhiplin, ei, asta e, azi nu citesc finalul cărții. Traseul obișnuit, troleibuz-tramvai-troleibuz, iar pe drumeagul printre nămeți înghețați și mațini în mers pe ulița îngustă mă gândeam că, la cum țopăiam pe-acolo eram ca o păpușă stricată, care dă din mâini și picioare aiurea, gata-gata să cadă. Am ajuns, ia să văd cum e cafeaua asta grecească luată aseară din megaimage, mda, cam nașpa, are aroma aia care mie nu-mi place, parcă arsă, în fine, lasă că merge. Muncă, modificări peste modificări, agitație, la ora 1 gata, hai la evenimentul cu copiii. La o școală din Crângași, în sala de sport, copilașii de la cent...

aberatii - iluzia unei insule

"iluzia unei insule". Am reascultat de curand cantecul asta al lui Vali Sterian... E sinistru, macabru, cum vrei sa-i spui, dar imi place... mult... nu stiu de ce... "http://www.radio3net.ro/artisti.php?str=iluzia+unei+insule&mode=piesa&cx=search#p_player116" ... "... Nu-ti face probleme, e mijlocul verii/ E mijlocul iernii, ciudata poveste / Iar cand vei urca e-n zadar sa te sperii / Trasura ca moarta parandu-ti ca este... / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600 / Zadarnic te sperii ca ninge mereu / Ca strajile drumului fumega mute / E numai iluzie, dincolo-s eu / Te-astept cu faclii 4600..." Cam ciudat pentru o optimista (dar oare chiar sunt o optimista? hmmm... mai degraba realista...) sa guste cantece/poezii asa de triste.. Si totusi, tare-mi place... Dar cred ca daca as fi citit inainte poezia, fara sa ascult inainte cantecul, nu mi-ar fi placut... Dar ce ar fi binele fara rau, bucuria fara tristete, optimismul fara pesimism,...