BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 30 aprilie 2013

mori de vânt


Am început un demers care e o luptă pierdută din start, adică mă cert c-o bancă. O bancă nesimțită, care are in coadă "pentru Locuințe". Pentru că m-a enervat nesimțrea lor crasă. Aceea de a NU îți da o simplă informație pentru care era suficient să intre în calculator, să verifice o bază de date, căcaturi d-astea.

Mi-au trimis un extras de cont pentru anul trecut, și ce mă pune pe mine piticul de pe creier, ia sa calculez dacă dobânda aia de mi-au virat-o la finele anului (figura în clar o sumă infimă) e corectă. Și, de unde nu suport calculelele, mă apuc și dă-i și calculează. 3% pe an cică. Fără prima de la stat, aia e altă mâncare de pește n-am luat-o ăn considerare, că oricum abia ce a plătit de curand, anul ăsta, ze romanian stat degeaba jumătate din prima pe 2011.

Deci calculez, calculez, iese tot o sumă mică (logic, nu mă așteptam la altceva) dar tot mai mare decât ce căcat de sumă mi-au virat ei. Ok, mă enervez, dar zic , bine, hai să vedem ce și cum, intru la ei pe site, formular de contact, le zic ce si cum și că vreau să îmi trimită la adresa de corespondență sau pe email modul detaliat de calcul al dobânzii, și în plus le cer să-mi trimită suma in lei pe care aș avea nevoie s-o depun ca să beneficiez anul ăsta de prima maximă de la stat.

Era într-o joi. Luni primesc răspuns. Bla-bla, informații generale, iar pentru mai multe detalii vă rugăm mergeți cu actul de identitate și dovezile la orice ghișeu al băncii, sau sunați la telefon cutare sau la info@bancalor.ro (adresă la care de altfel le scrisesem, acolo mergea formularul).
Adică ne-am făcut că ți-am răspuns prompt, dar ți-am dat... o laie, ca să fiu decentă. Așa răspuns de căcat n-am primit nici măcar când am apelat la diverse instituții de stat, de la care te cam aștepți să te plimbe aiurea.

So, la ghișeu n-am nici cum să ajung în timpul programului lor de boieri, de sunat e inutil, doar să-mi consum timpul și banii pentru a primi aceleași non-informații. mi-a rămas să scriu și să trimit prin poșta română (altă feblețe de-a mea) sesizare &cerere de solicitare de informații la sediul lor central. Unde probabil cineva se va șterge cu hârtia la cur și asta va fi totul. Să nu-ți vină să-i iei la bătut pe toți nesimțiții ăștia care, pe banii noștri, freacă menta, sug bani și ne tratează, ca clienți ai lor, cu un respect fantastic?!
Dar a naibii să fiu dacă o să-i slăbesc până obțin un răspuns valabil. Lasă, merită cu vârf și îndesat să îi stresez.

vineri, 26 aprilie 2013

Ce titlu... n-avem, s-au terminat toate titlurile


Adică da. Sunt obosită muci după Noaptea Agențiilor de strajă patriei până la un 2 jumate in ză nait. Urmată de o dimineață care putea fi cât de cât, dar meșterii reabilitatori termici s-au apucat să dea găuri în peteți de la 7 jumate, deci dormi dacă poți. Apoi o zi agitată, muncă, stres, vești proaste - iar au dat afară un coleg proaspăt angajat... Chestii încercate, ratate și fâsâite, cum a fost excursia matinală în lidl după nădragi de ciclism, sau propusa ieșire la un vin la Baftă. Asta e, ze bullshit stă la pândă și se ivește când ți-e lumea mai dragă.
Atâta tam-tam cu Paștele ăsta... Eu una n-am niciun pic de nimic legat de Paștele de anul ăsta. Îmi este perfect indiferent. Singurul lucru pe care aș vrea să-l fac legat de perioada asta ar fi să-mi iau câmpii și să mă preumblu prin țară. Ceea ce nu se poate, deci... așa-i la vie. en rose - NOT.
Viață pestriță, punctată de semne de exclamare sau de întrebare - chestiile neașteptate, neprevăzute și nechmate. Destul cu aberatul!

marți, 23 aprilie 2013

ne-inspirație

Și săptămâna asta se anunță bizi rău. Sală, dentist, lecții, noaptea agențiilor și eventual un vin cu gașca. În fine. de-aș putea extinde nițel timpul, pe ici pe colo, când îmi convine... Bunăoară să lungesc orele de seară, când aș putea face mai multe chestii. He, he, he. hi hi hi. etc. Am tricou cu Pastel pentru Noaptea agențiilor. Am dat sfoară-n țară printre pretini, daca tot e la liber, sa vină și ei. Whatever.
Sunt mai multe chestii de care n-am niciun chef să le încep, dar trebuie, și o toooot lălăi fără limite. Una o făcui, adică m-am programat la dentist. Câh! Dar asta e, când ți se duce o bucată de măsea... tre să faci ceva.
În altă dezordine de idei, am cam strâns banii de biclă. Și acu... dileme, trileme, ce să iau, cum să fac, bleah, bleah. Ori iau acu ceva, o chestie să fie, or mai aștept, mai pun deoparte juma de an și pe urmă îmi iau una mai ca lumea. Dar peste juma de an naiba se mai dă cu ea, în pragul iernii. Așa că rămâne dilema... normală sau pliabilă? Mă rog, o să dau cu banu' probabil și ce-o fi o fi.
Gașca face planuri să meargă de 1 mai cu cortu' în Dobrogea... Io n-am liber... dar parcă nici așa cine știe ce tragere de inimă către așa peripeție n-am. Mă rog. Mă simt ne-inspirată. expirată?

sâmbătă, 20 aprilie 2013

Erase

and rewind


Îmi suna în cap astă-seară - la plecarea de la sala, la ieșirea din mall un radio, something, difuza melodia asta. One of my favourites.

Ieri am alergat prima dată pe-afară, până în Herăstrău și-napoi. Și-acu am o febră musculară atroce. Am zis s-o combat c-o oră de spinning. Drept care acum e mai rău. Dar nu-i bai. O să șontâcăi ce-o să șontâcăi și-o să-mi treacă.

A fost o săptămână foarte... nici nu știu cum. Sucită, aiurită, surprinzătoare. A debutat cu ciudățeniile de luni, adică incendiul, bătaia din tramvai... A doua zi m-am trezit că trebuia să merg la întâlnirea-bonus cu clientul care mi-a mâncat ficații și nervii in februarie... Chestie pe care vinerea trecută, la premierea project of the month, am luat locul 1 cu felicitări și bonus, bașca the meeting with the client. N-aveam niciun chef, iar faptul că cine trebuia să ne anunțe nu m-a anunțat a fost într-un mare fel. Așa că, în loc să merg la sală (îmi făcusem eu calculelele că marți merg la sală, miercuri m-aș putea duce la concert la Șuțu etc) m-am dus la film cu clientul. Clienta, mai exact. A fost o ieșire în mall, la film, la Olympus has fallen, film de acțiune, ales de gagici pe criteriul că e cu actorul nu-știu-care, faimos, cică. Și am fost deci la film, la sala VIP. Yeah. Nu comentez ze film, calul de dar... știți voi. Apoi, dat fiind că ze client întârziase și partea se smalltalk de dinaintea filmului nu avusese loc, a avut loc după. Noroc că erau Ioana, Dana, Ana și Ioana mică la fileu cu conversația, ca eu... the perfect entertainer care nici n-o privea cu ochi buni pe clientesa. Care, așa, ca om, ca persoana, separat de job, părea ok, de gașcă. Whatever.
Mercuri nu s-a mai întâmplat nimic deosebit, ieri n-am nimic extraordinar în afară de alergarea în aer liber de seară soldată cu febră musculară atroce... Ba da, aer, aer, miros suav de pomi înfloriți în faptul serii. Și la munci multe finalizări de proiecte mult lucrate și răs-modificate. Ieri și azi am pregătit tiparul pentru n materiale. Și l-am re-re pregăti, că s-au trezit în ceasul al 12-lea că mai voiau nuș'ce modificat. My name is tipar these days.
În rest, hm, o stare aiurea, aiuristică complet indescriptibilă, cauzată de nimic.
Am terminat Momo. Am găsit printre cele n cărți cumpărate în vremurile bune, o carte care se pretează la transportul zilnic în rucsac, așa c-am înhățat-o și o citesc printre picături, în RATB. S, de John Updike. Like.
Sunt cam varză. O varză vag nemulțumită, vag murată. Shit.

marți, 16 aprilie 2013

Ciudățenii

Ieri, o zi cu chestii ciudate afer work. În drum spre casă am trecut pe lângă un incendiu și în tramvai am asistat la o cafteală. brr!

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Aroma

Da, miroase a primăvară. A primăvară plină. Chiar de mergi cu ochii închiși, tot simți miros de corcoduși și alți pomi înfloriți. O efervescență florală amețitoare. Petale albe, roz, roșii, galbene, frunzulițe, verde crud, verde crud. Mâțișori explodați, câte și mai câte. Îmi place la nebunie mirosul de primăvară. La fel de mult ca cel de toamnă. Și cel de mare. Și cel de munte. Fiecare în felul său. Acum e primăvară, să ne bucurăm de ea, să ne umplem plămânii și amintirea de suavul parfum de flori de primăvară. Mi-ar plăcea să pot păstra undeva într-o cutiuță miros de primăvară pentru zile negre.

marți, 9 aprilie 2013

nomazi


Graurii din dosul blocului scârțâie, sfârâie, strâng arcul timpului după bunul lor plac. Sau poate timpul îi folosește ca slujitori, să-i întoarcă mecanismul. Sigur, în ziua de azi mulți nici nu mai știu cum e ăla un ceas cu arc. Un ceas deșteptător. Pe care trebuia să-l întorci zilnic ca să funcționeze. Și scotea un sunet aparte când întorceai ceasul. De fapt cheița sau nici nu mai știu cum se cheamă. Ca un minitehnicus strică-tot ce mă aflam, în copilărie am distrus multe ceasuri deșteptătoare. Le desfăceam, le deșurubam toate cele, să văd eu cum funcționează. Și până să-l desfac de tot, mă fascina cum se învârteau acolo tot felul de chestii, se mișcau, clincăneau implacabil, ca timpul pe care-l măsurau. Iar arcul! Da arcul era ceva fenomenal. O știu cei care s-au apucat să-l scoată din locul lui. Și zbangggggg! Cu un fâșâit sau nu știu cum să-l descriu, sărea din loc desfăcându-se. Arcul de oțel. Cred că puzderia de ceasuri asasinate de micul strică-tot s-au răzbunat la un moment dat. Cred că d-aia am obsesia asta cu timpul. Sau poate invers? În orice caz, recitind Momo m-am gândit iar (oare a câta oară?) la timp, la oameni, la cronica păsării arc, la graurii care nu-s ei chiar păsări-arc, dar învârt și ei niște cheițe mici la mecanismul timpului, niște cheițe secundare, dar totuși! Cât de adevărat e ce spunea Michael Ende în povestea-parabolă Momo... "Se părea că nimeni nu observa că, economisindu-și timpul, în realitate economisea cu totul altceva. Nimeni nu voia să admită că propria viață îi devenea tot mai săracă, mai uniformă și mai rece. (...) Dar timpul este însăși viața. Iar viața sălășluiește în inmă. Cu cât oamenii economiseau mai mult, cu atât aveau mai puțin."
Și nomazii? Păi la graurii-slujitori ai timpului mă gândeam. Și la oameni. Și la timpul nomad. Cum trece, se trecen, ne trece, ne trecem și așa mai departe. Și? Atât. Tic-tac. Timpul e în noi. Și noi suntem timp. Cum îl trăim, aia e chestia. Graurii și păsările-arc doar încearcă să ne reamintească ce uităm. Să ne scârțăie în urechi scrâșnetul timpului, ca să nu uităm de el. Adică de noi înșine.

duminică, 7 aprilie 2013

De ploaie



Ploaie caldă. Da, bine, e și vânt, dar ia mai dă-l naibii, ignore it. Ramuri înflorite. Petale roz deja scuturate pe jos. Ciripituri fel de fel. Da, și de ceva timp s-au întors și graurii din mini-zoo din spatele blocului. Păi da... Avem porumbei, care din doi s-au făcut cine știe câți, înainte să vină primăvara erau 7... Vrăbii căcălău, uneori agitate și certărețe. Mai trec și ciori, dar nu foarte des. Mierle, din când în când. Pițigoi, rar de tot. Și tot așa, rar, aterizează pe copacul uscat și tăiat ciocănitori de diverse mărimi și culori, ciocănesc după insectoizi prin trunchiul vechi. Câini, pisici, asta e de la sine înțeles.

Actualizare duminicală. Azi ploaia e mai scârboasă, rece, cu vânt (era să zic cu dinți). Dar corcodușul care înflorește discret sub fereastră nu se sperie și înflorește văzând cu ochii. Așa e, viața e făcută din mii și mii de chestii mărunte, mari, de toate. Contează cu ce ochi o privești, cu ce inimă. Așa sunt oameni care văd frumosul în micile mii de chestii, așa sunt alții care nu văd altceva decât ce le lipsește, așa sunt alții care văd totul murdar, care reușesc să murdărească totul în jurul lor. Deh, oameni...
Ieri m-am delectat contemplând trecător mâțișorii explodați, plini de polen. Arătau cam așa (sursa imaginii: http://petrudamsaphoto.blogspot.ro/2009/04/dezmortire.html)

luni, 1 aprilie 2013

Bla, bla, bla

Nu am chef aaaazi... nu am chef de nimiiiic... poate doar să aberez niţel. Ieri m-am convins că gata, e primăvară. De ce? Am văzut în sfârşit albine. Era un pomişor pe lângă piaţa Domenii, cireş sau ce-i fi el, cu flori roz, care mereu înfloreşte mai devreme - că stă cumva apărat de bloc, la soare - care începuse să înflorească, pe partea dinspre bloc. Şiiii... o albină, două, trei... nu! multe, multe! Zumzăiau şi se înghesuiau la cele câteva floricele deschise. Da, a venit primăvara. Chiar mă miram, cum de până acum nu văzusem picior de albină, când vorba aceea, de 1 şi 8 martie vremea a fost caldă, flori gârlă pe tarabe. Ei, foarte bine. Să vină. Pa, tanti iarnă! Să mai vii când te-oi chema eu!
În altă ordine de idei... mă gândeam să scriu o serie de povestioare cu personajul Tâmpiţica. Nuş' de ce, s-ar putea să iasă un mare bullshit. Dar ia să încercăm.
Tâmpiţica era genul care îşi face probleme din orice. Dacă făcând cutare lucru a fost bine sau rău. Dacă spunând sau nespunând ceva a rănit pe cineva. Dacă chestia aia e aşa sau e invers. Căci doar se ştie, orice lucru poate fi văzut, privit sau înţeles în mii de feluri, toate diferite, uneori complet opuse. Păi d-aia se şi chema Tâmpiţica. Aşa, deci. Şi cum stătea Tâmpiţica să despice toate firele în 4, în 10, în 100, în mod fractal... are brusc o revelaţie. Cum că, exact cum îi şoptise piticul de pe creier, uneori, în ciuda aparenţelor şi a stroboscoapelor, un bullshit e un bullshit. Da, norocul Tâmpiţicii cu piticii de pe creier. În genere, au faimă proastă, că-s rău sfătuitori etc. Da' iată ca acum e pe dos, dacă ea e cum e, mai tâmpiţică, măcar piticii de pe creier par a fi înţelepţi. Există un echlibru în toate, se pare. Zice-se. Chiar dacă la unii nici vorbă de-aşa ceva. O fi mai globală treaba. Cum era şi tâmpenia aia de afirmaţie virgiliană cum că suma viciilor este constantă - o aberaţie, total greşită, verificată special. De fapt, Tâmpiţica sfătuită de propriii săi pitici pe creier, a ajuns la concluzia că majoritatea chestiilor pe care le luăm de multe ori drept adevăruri sunt de fapt tâmpenii grave. După care ne mai şi conducem viaţa. Uneori, ca să rămâi normal la cap, e mai bine să eviţi turma de nebuni. Pe principiul truismului (posibil fals, I don't know) că dacă te bagi în troacă, te mănâncă porcii.
Cam lame Tâmpiţica asta. Stă şi gândeşte aşa, aiurea-n tramvai. Parcă n-ar avea ceva mai bun de făcut. Dar să terminăm povestea asta, că începe să mă plictisească, n-are cap, n-are coadă, e o aberaţie. mai bine ascult ceva frumos.



Sometimes it's not me, it's you.

Related Posts with Thumbnails