ne-comfortably numb

O zi ca oricare alta... nimic. a fost o zi de jale interioara, de alegere a binelui de rau, de limpezire, de despartire mentala de trecut. as fi vrut eu sa fi fost comfortably numb... ba nu... mai bine asa. asa stiu ca traiesc. unele lucruri se termina... altele vor incepe candva... ar fi trebuit sa fac curatenie in casa... dar am inceput prin a face curat in suflet si-n minte. sunt putin trista pentru cele ce s-au sfarsit... desi e mai bine asa, cu siguranta. atunci de ce n-am inima usoara? greu de zis. nu voi publica aceste ganduri. sau le voi sterge si voi scrie altceva cand voi fi in toane mai bune... pendulez inca intre veselie si tristete, intre libertate si regret, intre trecut si viitor, uneori reusesc sa ma bucur de clipa prezenta. sper sa imi treaca repede tristetea asta. pentru ca nu merita. clipe dulci, efemere si atat de neimportante. de fapt ma-ntreb, ce regret, pe el sau senzatiile, tandreturile, sarutarile, mangaierile? imagimea unui iubit sau iubitul? grea intrebare... greu raspuns. poate voi afla raspunsul... il banuiesc, dar nu sunt sigura inca... poate e doar o imagine construita din trasaturi fizice, senzatii, atingeri, placeri, dezmierdari, minciuni, mirare, surpriza... sau de reflexia acestei imagini in apele adanci din sufletul meu... vechea intrebare... ce cunoastem despre celalalt, o imagine sau realitatea...