BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

marți, 30 octombrie 2007

planuri, planoare, prietenie


fac planuri pentru urmatoarele zile... ma voi vedea cu multi dintre prietenii mei... cativa sunt prietenii de baza, ne stim de peste zece ani... Ceilalti au venit pe parcurs, oameni cu care am lucrat impreuna, cu care an format o gasca, o gasca care s-a transformat, s-a innoit din cand in cand... Vinerea asta aduc laolalta vechea gasca si noua gasca.
Cu restul de gasti, fetele de la dans, fetele de la masterat, prietenii recenti, cu ei o sa ma vad separat... Unele gasti nu s-ar potrivi bine impreuna, nu au mai nimic in comun... la fel si cei care nu apartin vreunei gasti, aruncati in mijlocul gastilor, unde toata lumea se cunoaste cu toata lumea, s-ar simti stingheri. Sau nu? Visul meu e ca vreodata, candva, sa am conditii sa-i adun pe toti laolalta si sa-i las sa se cunoasca. Cu siguranta, multi s-ar intelege bine... altii, mai putin sau deloc... ca-n viatza.
Invitatii de vineri sunt doar... vreo 30 de persoane?! Ups! cred c-am intrecut masura... in fine, ce va fi va fi. Nu ma stresez, ma agit moderat, cat mai putin posibil, oricum, multe lucruri care ma incurcau s-au rezolvat de la sine... S-a rezolvat problema cu locatia... gazda traditionala a adunarilor de gasca (omul cu casa mare si sufletul la fel) si-a reparat nu's ce tezi care se sparsesera... o colaborare urgenta care avea un deadline imposibil, si care avusese si intarzieri, s-a amanat... s-a aranjat si cu ziua de petrecere, in asa fel incat pot sa ma vad sambata si cu fetele de la master... am reusit sa fac rezervare pentru joia viitoare in oldies, ca sa merg si cu fetele de la dansuri... in fine, nu-i rau.

Intr-o vreme mi-era greu sa-mi fac prieteni... In afara faptului ca vorbeam putin (nici acum nu pot fi numita o vorbareatza), nu reuseam sa comunic prea bine cu oamenii. Oricum, felul meu e ca intai sa ascult si sa observ, si abia dupa aceea sa incep sa vorbesc si sa relationez... Dar in perioada in care-am lucrat la editura All, oamenii deosebiti pe care i-am cunoscut acolo (cei mai vechi, mai buni si mai stabili prieteni ai mei) m-au invatat ce inseamna prietenia, ce inseamna sa fii deschis catre ceilalti. De atunci nu mai am probleme cu oamenii. Pe unde trec si stau mai mult ma adun cu oamenii cu care simt ca am afinitati, fac o gasca, si ii pastrez ca prieteni, chiar daca ne vedem rar, chiar daca vorbim foarte rar. Nu am pastrat legatura cu toti cei cu care-am fost prietena sau amica... nici nu e posibil... depinde si de felul in care se comporta ei... unii s-au dovedit a fi prieteni de moment, cu care daca am schimbat locul de munca, facultatea sau masteratul a incetat si orice comunicare... altii m-au ranit cu sau fara voie...
Prietenia e fragila, desi in acelasi timp puternica... Cu prietenii mei cei mai buni am trecut prin situatii dificile, m-au dezamagit, i-am dezamagit si eu la randul meu, dar am trecut peste asta si am devenit si mai buni prieteni ca inainte... Din toate astea concluzionez ca o prietenie rezista atata timp cat ambele parti tin la acea legatura de prietenie si fac ceva in acest sens.

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

sâmbătă, 27 octombrie 2007

in cautarea mea


de cateva saptamani am simtit nevoia imperioasa de a ma regasi, de a-mi raspunde la dificila intrebare "cine sunt eu?". se pare ca sunt pe cale sa ma regasesc, se pare c-am reusit sa separ ce sunt de ce nu sunt... acum incerc sa ma definesc si sa nu ma mai pierd in cautari zadarnice, in confirmari in altii, in exterior.
am descoperit multe lucruri interesante in aceasta dificila cautare a ceea ce sunt. cel mai important pare sa fie ca nu trebuie sa te raportezi la ceilalti, ca nu trebuie sa cauti in altii ceea ce-ti lipseste tie, ca nu trebuie sa astepti de la altii sa fie asa cum vrei sau cum ar trebui, ca de fapt inainte de toate trebuie sa gasesti tot ce iti trebuie in tine si abia apoi sa te raportezi la ceilalti. nu trebuie sa cersesti nimic de la altii (dragoste, atentie, simpatie, aprobare sau orice altceva), nu sunt ei responsabili pentru tine, ci numai tu insuti/insati.
alta chestie misto e ca indiferent de ce se intampla, trebuie sa gandesti frumos, optimist, sa nu-ti creezi singur monstri care sa te bantuie... sa te accepti asa cum esti si sa nu te torturezi singur/a.
Da, e o idee mai veche de-a mea, legata de frumos... idealul meu ar fi acela de a trai frumos... adica, oarecum asa: de a gandi frumos, de a nu fi haituita de ganduri rele sau autodistructive, de a nu fi niciodata in situatia de a regreta ceva ce n-am facut sau am facut, de a trai o iubire frumoasa, de a ma bucura de frumusete in orice exista (flori, oameni, natura, muzica, arta, sentimente, ganduri, literatrura, vorbe, gusturi, mirosuri, senzatii, atingeri...), de a fi impacata cu mine si cu lumea...
Mai am mult pana acolo... sau poate nu... mai am inca de descoperit multe in mine insami, trebuie sa nu ma mai ratacesc pe cararile durerii si disperarii, sau mai bine zis, trebuie sa-mi pot gasi intotdeauna drumul inapoi, catre mine... caci in definitiv, au si cele rele rolul lor, macar ca te ajuta sa afli ceva despre tine si te pot face mai puternic, daca inveti ceva din ce-ai trait...
Orice intamplare poate fi privita din alta perspectiva... un film drag mie, "La vita e bella" arata cum poti privi unele lucruri ingrozitoare din o cu totul alta perspectiva... Despre acelasi lucru vorbeste si "Calauza" lui Tarkovski... e emblematica discutia dintre cei trei, cand ajung in pragul "camerei dorintelor implinite". Si despre a-ti dori si a nu te teme sa-ti doresti ceva...
Drumul e lung... si greu... deseori inselator...

Metallica - Nothin...

vineri, 26 octombrie 2007

stuf, revederi, diverse contraste

am fost in stuf doua zile la rand. tot intamplarea e de vina. miercuri a fost iesirea neprevazuta, pentru a sarbatori venirea in tzara a unei dragi prietene, Pisi. M-am trezit marti dimineata ca imi suna mobilul. numarul mirelei, buna mea prietena. raspund - imi vorbeste o alta voce bine cunoscuta si demult nemaiauzita - pisi! ura, ura, surpriza maxima, gata trebuie sa ne vedem, iesim la o discoteca! unde, habar n-am, io stiu oldies si stuf dar parca e mai animat si mai variata muzica in stuf. ok, stuf sa fie. si-asa a ramas. nu mai fusesem demulticel in stuf... a fost super, ne-am simtit excelent, am dansat de-am rupt, am povestit una-alta, am descusut-o pe pisi...
Iar in ziua urmatoare (iei, joi) iesirea in stuf era deja programata cu fetele de la dans. A fost o zi complicata: dupa munca am avut de facut o corectura pentru o colaborare de-a mea, apoi am zis ca trebuie sa ajung macar putin la petrecerea firmei de sarbatorire a titlului de Golden Rose obtinut la goldendrum (party care s-a tinut in club embryo, un loc care nu-mi place defel), iar apoi sa merg in stuf, la distractie adevarata. ei, si le-am reusit pe toate... ma mir si eu. oricum, tot in stuf a fost cel mai bine, desi mult mai aglomerat decat cu o zi in urma, desi muzica a fost parca ceva mai naspa. am dansat la greu; cand pe la unu'jumate fetele au zis ca e cazul sa mergem la casele noastre eu parca nu m-as fi dat dusa, as mai fi dansat haaat, pana la zi... dar e bine mai cu masura.
ma gandeam la contrastul dintre cele 2 cluburi, embryo si stuf. futurist versus rustic, rece versus cald, fitze versus natural. Clar, nu suport embryo. imi da o senzatie de rece, neplacut si antipatic.

luni, 22 octombrie 2007

diluviu

radiohead (there there)... si ploaia care acopera lumea... m-am izolat/m-a izolat pe insula mea, lumea lacustra, rece, furtunoasa... in jur dezastru, la mine detasare completa... sunt refugiata de vremea rea in insula mea, insula sentimentelor mele, unde acum nu e nici tristete, nici veselie, nici suferinta, nici bucurie, dar e liniste, pace, muzica, si multe multe ganduri... incerc sa ma descopar, de ceva vreme parca ma pierdusem de mine insami... ploaia bate rece in geam, vantul urla, zgaltaie geamurile si sufla pe sub usi... lumea se pierde sub ape, se topeste, se dilueaza... poate sa fie si potop, eu sunt in insula mea... incerc sa ma regasesc dincolo de bine si rau, dincolo de imaginea mea despre mine, dincolo de imaginile altora despre mine... dincolo de aparente, dincolo de educatie, dincolo de trecut si de viitor... deocamdata pare o fata morgana, iluzie cu mii de fetze... dar dincolo de toate astea sunt eu... cine sunt eu?! sa ploua, sa topeasca ploaia toate decorurile, toate adaosurile, sa ramana doar esenta... simt o nevoie acuta sa fiu profunda, sa ma gasesc dincolo de tot si toate... vantul urla... smulge frunzele... iluziile... autoiluziile... mastile, valurile pictate, chipurile cioplite dupa imaginile din minte... sa se duca toate, sa zboare departe... sa raman doar eu in insula mea, la un ceai fierbinte cu mine insami, la o palavra... poate asa o sa ma imprietenesc cu mine. si poate o sa ma inteleg, o sa inteleg ce rost am si ce caut, o sa gasesc ce caut si ce nu caut...

radiohead - there ...


radiohead - ok com...

parfum de golden rose


eram curioasa cum va fi anul asta ziua asta de luni de dupa Portoroz. agentia la care lucrez si io a castigat (din nou) titlul de agentia anului la golden drum. Anul trecut am fost surprinsa - eram proaspat angajata, si intr-o dimineata de octombrie am intrat in agentie, care era plina de baloane albastre si albe pe care scria "agentia anului"... a fost mare veselie, s-a dat de baut in dupa amiaza aceea, s-a mancat tortul cu "agentia anului" in albastru si alb... In toate birourile stateau oprite in tavan aceleasi baloane...
anul asta intru in agentie... nimic deosebit... aceleasi mobile in mutare si permutare (se schimba mobila veche), nici un balon... doar un mail in care se spunea ca am castigat titlul de agentia anului... si ca golden rose va putea fi admirat la receptie. dar distractia a inceput mai tarziu, cand au inceput multumirile intre unii si altii, tip multumiri la premiile oscar... o bascalie crunta. noi sa fim sanatosi, ca festivaluri or sa mai fie garla! si sa mai facem bascalie cu si fara pretexte.
acum astept sampania oficiala de la ora 16:30, sampania de Golden Rose (va fi cu sigurantza marca Zarea! am vazut eu in frigiderul agentiei...)
http://www.goldendrum.com/

---------------
completare de a doua zi

am vazut pozele facute de cei ce-au fost la portoroz... eh, maica, ce frumoooos!.
party-ul? hm, cam trist, in comparatie cu anul trecut... si zau ca nu pricep de ce...

duminică, 21 octombrie 2007

inotul de toamna


ieri am fost la inot... in fine am reusit sa ma duc si io la un bazin de inot... doi din gasca se mai duceau si mi-am zis hai si io, desi nu eram in cea mai buna forma, cam racita, maica-mea nu stia ce sa mai zica ca sa nu ma duc, de parca cine stie ce chestie periculoasa m-as fi dus sa fac... Si bine ca m-am dus. Locul e ok, bazinul mare, nu era multa lume... am stat vreo trei ore pe-acolo... am inotat pe saturate... de cand visam eu sa merg sa inot... am constatat ca apa dulce te tine la fel de bine ca cea sarata.... eeei, de-abia astept sa ma perfectionez, sa mai invat sai alte stiluri de inot... chiar daca nu e asa frumos ca in aer liber, unde e chiar minunat sa inoti, aer, soare, a fost tare bine. doamne, cat imi place sa inot!

vineri, 19 octombrie 2007

timp de pace cu mine insami - o vara indiana


mai demult vorbeam de un anume tip de timp incremenit. Acum e vorba de un alt fel de timp incetinit... nu mai e vorba te un timp care curge diferit, in afara mea dement, accelerat si strain, iar in suflet nemiscat... nu, nu... acum e parca o pauza de relaxare totala, si afara, si mai ales in timpul meu subiectiv. totul stagneaza, chiar daca vreau sa fac ceva nu-mi merge nimic, totul se amana, dar cumva nu ma deranjeaza... de ieri, si vad ca si azi, parca sunt in vacanta in timpul meu interior. si imi place asa. e bine. nu reusesc sa descriu starea asta, e foarte rara si nu-mi gasesc cuvintele... nici ideile care sa o exprime... un fel de vara indiana?
liniste... echilibru... ma bucur de lucrurile frumoase, de amanunte... caut idei... citesc o carte care raspunde partial unor intrebari pe care mi le pun... soare... culori de toamna... galben, verde, rosu, ruginiu, maro, toate in mii de tonuri...
am lasat balta toate luptele si bataliile cu mine si cu lumea, am aruncat nemultumirile, frustrarile si revoltele... parc-as fi o salamandra care sta fara griji la soare pe o piatra mare si calda, intr-o poiana de munte, sub un cer albastru cu nori-oitze si un soare bland tomnatic...

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

luni, 15 octombrie 2007

aceasta lehamite

cateodata mi se face lehamite. de unii oameni. cand se cramponeaza de cate un nimic si-ti scot ochii... pentru rahaturi. barem de-ar fi chestii grele, sa inteleg si eu de ce atata tevatura... aceasta lehamite. incerc sa nu ma las in voia ei. nu vreau sa alunec iar pe panta cinismului lucid si rece, taios ca o lama. cinismul jurnalistic, caragialesc-arghezian. hm, desi ce-am scris candva purtata de acest cinism era tare expresiv, dar si tare trist, in fond: multa revolta, multa tristete si neputinta, comentarii hiperacide... si degeaba. era ca un urlet in pustie, care s-a stins ca si cum n-ar fi fost. de cand am renuntat la ideea de a mai fi vreodata jurnalist implicat in realitatea social-politica am incercat sa nu mai vad lumea cu acei ochi... sa nu-mi cultiv revolta neputincioasa... mai bine sa rezolv la scara mica ceea ce pot rezolva eu prin forte proprii decat sa ma dau de ceasul mortii incercand sa schimb ceva prea mare pentru puterile unui singur om... dar iata ca, din cand in cand, cate o mica chestie de rahat trezeste eul lucid si revoltat din adanc. Dar totul trece...

sâmbătă, 13 octombrie 2007

ploaie de toamna

Eu si ploile... cele 1000 de feluri de ploaie... asta de astazi e o tipica ploaie de toamna, rece, intunecata, patrunzatoare pana-n maduva oaselor. stau si lucrez acasa la o colaborare noua, dar mai usoara decat precedentele. din fericire "au dat caldura", caloriferul e acum cel mai drag prieten, fac pelerinaje pana la geam si zabovesc langa calorifer, cu un sentiment placut de liniste. E bine, afara urat, ploaie, vant, geamul ud, usor aburit arata o priveliste lacustra, dar la mine in casa e bine... ce bine... Munca merge struna, aproape am terminat... muzica ce-mi canta de pe yahoo launchcast imi place, merge la fix... stau ca ursul in barlog, si e bine...

miercuri, 10 octombrie 2007

gri

ieri. o zi ca oricare alta, dar mai cenusie ca media. o zi fara soare e o zi trista. m-am simtit obosita si fara chef toata ziua.
a plecat prin parc dupa munca. N-am mai vazut niciodata lacul atat de inert! Lacul era scazut si opac, cerul gri, cetos si respingator, ca o vata murdara, lumina era pe duca dar nu era inca intuneric, umezeala, o senzatie de pivnita... infiorator de deprimant. chiar nu-mi mai amintesc sa fi vazut lacul atat de cenusiu si inexpresiv... o oglinda invechita, care nu reflecta nimic, o oglinda cu praf de un deget, intr-o debara intunecata. Am fugit aproape prin parc, sa scap de frigul si intunericul atotstapanitor. Si culmea! desi totul era intunecat si deprimant in jurul meu, ba mi-a mai croncanit in cap si-un stol de ciori care tocmai se aseza pe-un copac, facand sa cada ca o grindina ghindele, m-am simtit mai bine. am avut un ciudat (din nou, ciudateniile care ma caracterizeaza) sentiment ca totul va fi bine. ciudat, pentru ca nimic nu il indreptateste, totul NU e bine, dar ce poti face, te pui cu trairile mele?!
Plumb, cenusa, umed, jilav, apasator, opac, racoare, temnita... gandul zboara, zboara aiurea fara directie... lumina stinsa, gri... contrast. sentiment ciudat. e bine. ce-o fi asa de bine?! stranie senzatie sa fii in contradictie cu tine insati.

duminică, 7 octombrie 2007

muzici care ma obsedeaza

prima:
Paranoid android, de Radiohead

http://www.youtube.com/watch?v=szdWPWnnNls

Paranoid Android
Please could you stop the noise, I'm trying to get some rest
From all the unborn chicken voices in my head
What's that...? (I may be paranoid, but not an android)
What's that...? (I may be paranoid, but not an android)

When I am king, you will be first against the wall
With your opinion which is of no consequence at all
What's that...? (I may be paranoid, but no android)
What's that...? (I may be paranoid, but no android)

Ambition makes you look pretty ugly
Kicking and squealing gucci little piggy
You don't remember
You don't remember
Why don't you remember my name?
Off with his head, man
Off with his head, man
Why don't you remember my name?
I guess he does....

Rain down, rain down
Come on rain down on me
From a great height
From a great height... height...
Rain down, rain down
Come on rain down on me
From a great height
From a great height... height...
Rain down, rain down
Come on rain down on me

That's it, sir
You're leaving
The crackle of pigskin
The dust and the screaming
The yuppies networking
The panic, the vomit
The panic, the vomit
God loves his children, God loves his children, yeah!


Si inca una:

Stairway to Heaven de Led Zeppelin

http://www.youtube.com/watch?v=ayzhJKy8H_A&mode=related&search=

Stairway to Heaven
There's a lady who's sure all that glitters is gold
And she's buying a stairway to heaven
And when she gets there she knows if the stores are closed
With a word she can get what she came for

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a sign on the wall but she wants to be sure
And you know sometimes words have two meanings
In a tree by the brook there's a songbird who sings
Sometimes all of our thoughts are misgiven

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a feeling I get when I look to the west
And my spirit is crying for leaving
In my thoughts I have seen rings of smoke through the trees
And the voices of those who stand looking

Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

And it's whispered that soon, if we all call the tune
Then the piper will lead us to reason
And a new day will dawn for those who stand long
And the forest will echo with laughter

And it makes me wonder

If there's a bustle in your hedgerow
Don't be alarmed now
It's just a spring clean for the May Queen

Yes there are two paths you can go by
but in the long run
There's still time to change the road you're on

Your head is humming and it won't go in case you don't know
The piper's calling you to join him
Dear lady can't you hear the wind blow and did you know
Your stairway lies on the whispering wind

And as we wind on down the road
Our shadows taller than our soul
There walks a lady we all know
Who shines white light and wants to show
How everything still turns to gold
And if you listen very hard
The tune will come to you at last
When all are one and one is all
To be a rock and not to roll
Woe oh oh oh oh oh
And she's buying a stairway to heaven

There's a lady who's sure all that glitters is gold
And she's buying a stairway to heaven
And when she gets there she knows if the stores are closed
With a word she can get what she came for

And she's buying a stairway to heaven, uh uh uh.

Astea in afara de "Wheel in the sky" de Journey, care e laitmotivul ultimelor 2 saptamani...
http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

Wheel in the Sky
Winter is here again oh lord,
Havent been home in a year or more
I hope she holds on a little longer

Sent a letter on a long summer day
Made of silver, not of clay
Ive been runnin down this dusty road

Wheel in the sky keeps on turnin
I dont know where Ill be tomorrow
Wheel in the sky keeps on turnin

Ive been trying to make it home
Got to make it before too long
I cant take this very much longer
Im stranded in the sleet and rain
Dont think Im ever gonna make it home again
The mornin sun is risin
Its kissing the day

(chorus)
Wheel in the sky keeps on turnin
I dont know where Ill be tomorrow
Wheel in the sky keeps on turnin

sâmbătă, 6 octombrie 2007

stii unde pleci, dar nu stii unde o sa ajungi

miercuri era o zi ca oricare alta, munca multa, nimic interesant la orizont... pana cand ma intreaba pe mess var-miu daca vin la o bere cu restul de fosti colegi de Corint. Sigur ca da, ramane sa vorbim mai pe seara. Abia pe la 5 apare si Sox pe mess sa intrebe daca vin, aflu de la el mai multe detalii, adica locul si ora, respectiv Piranha, la 18:00, ma intreaba daca merg la Iris, ca se duce Diana sa ia bilete, zic nu, ca vreau mai degraba sa merg la Deep Purple. Ei, si ajung eu in Piranha aproape de 7, ca de, drumul e lung... Corina, Simona, Sox si Diana, stam noi la o barfa mica, media, mare despre edituri si nu numai, despre miscarile de prin edituri (gasca noastra migreaza de la Corint la Niculescu) si de prin agentii (var-miu era cat pe ce sa plece de la agentia lui si sa vina la a mea, la o alta firmulitza a mccann-ului, dar s-a razgandit, ca i-au marit leafa ai lui... pe la 9 apare si el, corina si simona ii fac capul patrat, ele voiau sa plece la 9... in fine mai stam, mai barfim, fetele pleaca, noi ne terminam berile... se facuse un friiiggg de inghetasem bocna (eram imbracata tare nepotrivit pentru iesire la terasa la inceput de octombrie, adica in rochia lunga, verde si in pantofi)... ne urnim, ei au luat in taxi, eu un metrou... de fapt mai multe metrouri, ca mi-am schimbat directia pe parcurs, in mod din nou neprevazut... m-am intalnit cu un prieten, care venise cu motorul... asa c-am ajuns sa fac o plimbare pe motor in rochie lunga, de bal...
Ei, si cum spuneam, n-am vrut sa dau banii pe un bilet la Iris. Dar tot din ciclul "lucruri neprevazute pe care le ador" ieri ma suna o prietena, fosta colega de master, si ma-ntreaba: am invitatii la Iris; vrei sa vii? Evident ca n-am stat nici o secunda pe ganduri. S-asa, din nou intr-o tinuta nepotrivita (de asta data in costum office, sacou, pantaloni si pantofi) am ajuns la Iris. Foarte frumos, exceptand dezorganizarea si imbulzeala de la intrare si de la sucuri&bere. Oricum, si de asta data am suferit din cauza tinutei, in sensul ca m-au ucis nemernicii de pantofi la atata stat in picioare... Dar nu regret nici o clipa. Iubesc neprevazutul.

marți, 2 octombrie 2007

emotie de toamna

Cer de matase, suflet pustiu. Suflet incomplet, o lipsa in inima. Ieri seara pe la 7, dupa o zi stresanta si obositoarea, ca sa-mi limpezesc my troubled mind si sa ma pun in miscare dupa 8 ore de stat lipit de birou, am plecat acasa trecand prin parc, eternul parc. M-a cuprins un sentiment sfasietor de "suflet incomplet". Sentiment de amurg stins, topit, pe duca, dar incredibil de frumos. La ora aceea in parc se plimbau pe malul lacului doar indragostitii... eu am trecut ca o naluca, sa fug, sa uit, sa nu ma gandesc... Eterna cautare si ne-gasire a ceea ce cauti... oare exista? oare e o iluzie? oare totul e un miraj, o gaura in cer? In urma cautarilor in van macar stiu ce caut, iluzia a prins substanta, am eliminat niste posibilitati, stiu macar ce nu vreau, ce nu-mi trebuie, ce nu vreau sa accept... Tandrete, atentie, respect, dragoste, asta caut dar nu le gasesc laolalta... Intr-o zi, cautand nu-siu-ce sfant in calendarul ortodox am dat peste niste scrieri ale nu-stiu carui prelat sau sfant sau mai stiu eu... era o fraza care mi-a placut... nu mai stiu formularea (foarte frumoasa, tin minte), ideea era ca femeia si barbatul sunt o fiinta intreaga doar impreuna... o idee veche, demonetizata ar spune multi, expirata etc. si totusi... cum altfel se explica vesnica noastra cautare, agitatie, neliniste si dorinta de a cauta si descoperi pe cineva... Ei, ieri, in timp ce mergeam ca o naluca pe sub salcii am avut acut sentimentul ala de "sunt incompleta". E nasol... e si nu e. pana la urma, cautarea asta da cumva un sens vietii... inca un sens, pentru ca ii putem gasi mai multe, de importantza diferita, care coexista si ne fac sa suportam ziua de azi de dragul vietzii intregi...
Gaura in cer, gaura in suflet, ireal, imaterial, bate vantul si s-a dus, norii stau altfel, a venit a venit toamna / acopera-mi inima cu ceva / cu umbra unui copac, sau mai bine / sau mai bine cu umbra ta // ma tem ca n-am sa te mai vad uneori / c-au sa-mi creasca aripi ascutite pan-la nori / C-ai sa te ascunzi intr-un ochi strain / si el o sa se-nchida c-o frunza de pelin // si-atunci m-apropii de pietre si tac / iau cuvintele si le-nec in mare / suier luna si o rasar si-o prefac / intr-o dragoste mare ( cat de frumos le spune nichita stanescu si cat de frumos o canta alifantis...) www.trilulilu.ro/cuoreblu50/d8c346e357f6d5


si inca un cantec care ma obsedeaza de saptamani si imi place la nebunie: http://www.youtube.com/watch?v=gFC8sDTXlng

Related Posts with Thumbnails