Pentru weekendul cu sântămărie fetele din gașca de la dansuri schimbaseră planul și-a ieșit Slănic Prahova în loc de Veliko. Inițial nu m-am prea bucurat, aveam o părere plină de dubii despre stațiunile românești. Dar ceva mai apoi mi s-a aprins un beculeț. Poate i-ar plăcea maică-mi să meargă?! Șovăi, că la cum a primit (a se citi respins) toate propunerile mele de câțiva ani încoace, mă miram să vrea. Dar hai c-o întreb. Și, minune mare, nu zice nu, e tentată. Îi zic că să nu își facă cine știe ce planuri, că depindem de fete cu transportul (căci microbuzele sau trenul necesitau transfer la Ploiești). La întâlnirea de iulie la piscina din Buftea le zic fetelor de ideea mea creață. Ca prin minune, totul se aranjează. Și fetele primesc ideea cu deschidere, se rezolvă și cu transportul, antamez și cazarea prin agenția la care au apelat fetele. Timpul a trecut iute și iată c-a sosit ziua plecării. Cu toate emoțiile și temerile și maică-mea plină de frici, pe ziua cea mai ploioasă din a...