tag:blogger.com,1999:blog-12115793092084531222024-03-18T05:03:29.615+02:00micutze aberatziiliuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.comBlogger1043125tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-31379802504045384492024-03-11T21:56:00.001+02:002024-03-11T21:56:34.859+02:00Lumi paraleleÎn virtutea înșiruirii de întâmplări, vinerea asta (8 martie) am ajuns la premiera unui film. La care dacă nu se înșiruiau lucrurile cumva, n-aș fi ajuns ever. Filmul "Amar". Un film documentar, unde regizoarea e o avocată, despre un caz de-al ei, real, pornind de la viața lui Amar - băiat bine, din mahalalele de pe lângă Obor, meseriaș într-ale furtului din buzunare. <div>Pornind de la el, povestea se împletește cu a celorlalți din "brigadă" (Ștampilă, Zorică, Jean Bossul, Mary Capace, Samir etc) și cu a familiilor lor și a lumii din care au venit și a celei în care au ajuns acum.</div><div><br></div><div>Am fost surprinsă în primul rând că am recunoscut locurile. Locul lor de baștină e la 5 minute de firma la care lucrez. Strada Episcop Radu, care, din ce spuneau ei, când erau ei copii ( după '89, cred) era plină de case dărăpănate în care locuiau familii sărace de țigani. Fără școală, făceau școala vieții - tagma lor era de hoți de buzunare. La tinerețe furau și se drogau. Au făcut cu toții ceva ani de pușcărie în România. Apoi au plecat la furat în Europa, unde le-a mers bine. Acum la 35+ ani, își puneau problema să se lase.</div><div><br></div><div>E un film documentar. Prin urmare, avem filmări de tot felul, momente de tot felul, monologuri, dialoguri, amintiri, interviuri, nuntă, înmormântare, parastas. Din toate astea reiese lumea și mentalitatea în care trăiesc oamenii de la două străzi distanță. Normalitatea lor este o altă lume față de normalitatea noastră. Cu regulile și moralitatea ei, cu dorințele și ispitele și bucuriile ei. </div><div><br></div><div>Trec des pe străzile din cartier, cred că am trecut măcar de doua ori pe fiecare dintre străzile din perimetrul Eminescu - Moșilor - Ștefan cel Mare - Dorobanți. Plus peste drum de Ștefan, partea spre Lacul Tei.</div><div><br></div><div>Am surprins în timp ba o poartă deschisă prin care se vedea o curte lungă, cu multe uși, cu rufe la uscat... ba o țiganca bătrână care ieșea să stea la soare și să facă câțiva pași cu cadru - dar pentru că nu avea cadru, cu un scaun pe post de cadru, iar peste un an deja cu o sacosă plină pe care abia o târa... ba tot felul de gunoaie și vechituri (mereu altele) lăsate vraiște în fața aceleași case sau curți... ba o mașină de poliție în fața unei anumite curți și lume adunată la bârfăpe stradă... ba, într-o zi o scenă cu o ființă firavă care stătea pe trotuar și altul îi făcea injecție în venă, aceeași zi pe altă stradă un țigan mărunt de stat dar bine înțolit cu haine sport colorate de firmă, vesel nevoie mare striga și prindea din urmă o țigancă în capot și un alt țigan și vorbea în gura mare ceva de plicuri și că costă atât iar alălalt îi zicea ceva că să nu îi prindă careva cu alea... ba, într-o seară, un tip înalt, slab și îmbracat a gagică dar țipator îmi cerea telefonul ca să dea un telefon... ba, vara, când e căldura sufocantă până noaptea târziu, pe străzi, în fața unor case sau curți, populația minoritară dinăuntru stă afară la aer cu mic cu mare, unii bând beri și spărgând semințe pe bordură, altele plimbând cărucioare sau stând și ele în grupulețe vorbind de de-ale lor și urmărind cu privirea copiii mai mari sau mai mici.</div><div><br></div><div>Văzând documentarul ăsta, am intrat și altfel în realitatea lor, am privit mai de aproape felul în care gândesc... și cumva în mintea mea s-au legat niște lucruri ce-mi păreau până acum paradoxale.</div><div><br></div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-52314503054956860592023-10-03T21:17:00.005+03:002023-11-20T21:30:55.687+02:0010 aniNici nu-mi vine să cred cum a trecut an, alt an, alt an și s-au făcut 10. 10 ani de muncă în aceeași firmă - e drept, e piesă în două acte, actul 1 superdramatic și traumatizant și actul 2 plin de nesiguranță și schimbări. <div><br></div><div>Nu îmi vine să cred pentru că până acum cred că am lucrat maxim 3-4 ani într-un loc, media era sub, mai spre 2 ani jumate. Tiparul: vrei să crești salarial, nu îți mai place atmosfera sau parcă ai vrea altceva că te plictisești sau s-a nasolit treaba - depui CV, mergi la interviuri, alegi o variantă și schimbi jobul. Așa cred că, dacă număr, am minim 15 schimbări de job, posibil mai multe. Și jdemii de colaborări pe diverse perioade, mai lungi sau mai scurte.</div><div><br></div><div>Și cu toate astea, de vreo 7 am rămas aici. Aproape totul s-a schimbat în jurul meu, tot colectivul s-a schimbat, au tot venit oameni noi, oameni tot mai tineri. Am suferit când cei vechi, de care prinsesem drag, au plecat. </div><div><br></div><div>Privind în urmă, era frumos dar suficient de disfuncțional cât să nu fie chiar ok. Pe vremea aceea mă străduiam să mă integrez, să contez, să fim o gașcă. Din strădania asta s-a născut impulsul și curajul de a deveni ghid. </div><div><br></div><div>Prin aceleași lentile, acum mă simt destul de lasată la o parte din colectiv, din gășculițe, dar nici nu-mi vine să mă agit și să mă dau peste cap să "intru în gașcă" oricare ar fi aceea. </div><div><br></div><div>Disfuncționalități sunt și acum, că sunt sistemice, oamenii trec, problemele rămân... S-a schimbat atmosfera, dar cam atât. </div><div><br></div><div>Nu simt deloc că aș conta, că pune careva vreun preț pe faptul că sunt aici de 7 ani în șir (restul până la 10 sunt din prima tură), că îmi fac treabă, că încerc să ajut colegii care nu au experiență în publicitate să înțeleagă mai bine cerințele unui proiect, ce să ceară din prima de la client, să nu intre în panică legat de deadline-uri. Adică, din punctul de vedere al conducerii, mă simt ca și cum sunt luată "for granted". Sigur, n-am un job de importanță vitală, se poate înlocui un dtp cu altul, nu dă faliment firma fără mine, îmi e clar lucrul ăsta. Da' în contextul în care 90% dintre cei din firmă sunt abia la început în publicitate, nu prea știu lucruri și nici nu prea au de unde învăța... mă deranjează că tot efortul de a compensa mereu ce nu știu ei cu ce știu eu ca să nu dăm vreo gherlă e luat ca ceva by default. </div><div><br></div><div>Sigur, gânduri. Depinde cum privești lucrurile. Comparația cu festivismul aplicat pentru alții care au făcut 10 ani în firmă nu este bun. Nici cu laudele și bucuria afișate pentru cei care au făcut 1 an sau 2 ani în firmă. Totul pornește însă de la o simplă observație. </div><div><br></div><div>10 ani și o postare pe fb care i-au bulversat pe amicii de călătorii, că nu au înțeles dacă era ziua mea de naștere sau pentru ce se zicea la mulți ani. E drept, a fost o postare cu suflet, nimic de zis. </div><div><br></div><div>Cred că din cauză că nu mai pun preț pe efemeritatea vorbelor și sentimentelor de pe rețelele de socializare mi se pare așa. Dar ultimele 6 luni mi-au arătat că, dacă nu mai postezi, dacă nu te văd, oamenii te uită. Te uită oricum, dar dacă nu le mai apari în feed, dacă nici nu mai ai activități comune, pieri din memoria lor. Nu, nu a tuturor. Unii își mai amintesc de tine în câte o ocazie. Unii, și mai puțini, ți-o mai și spun. Dar, cu cât trece timpul și cu cât mai mare este absența ta din mediul lor cotidian, cu atât mai mici sunt șansele să se gândească la tine.</div><div><br></div><div>Îmi spuneam la un moment dat că mă pricep la a mă face dispărută fără să observe lumea. De pe la petreceri unde nu mă simt în elementul meu, de la ședințe, de pe unde vreau să nu fiu acolo. Doar că na, sunt și locuri și momente când nu vreau să mă simt ca și cum nu exist sau nu contez. Dar asta e la mine, aici eu am de descoperit și învățat să folosesc magia în sens invers.</div><div><br></div><div><br></div><div><br></div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-19026756072344503802023-10-02T21:08:00.000+03:002023-11-20T21:31:19.476+02:00niște timpAcu, după ce în fine m-am operat de meniscul narăvaș, am avut o săptămână în care să nu prea fac nimic, mai ales în primele zile. <div>Drept care am stat cu gândurile mele, am bătut câmpii, am simțit că sunt într-un fel de timp paralel, cu alt ritm, cu alte limite decât timpul de muncă.</div><div>Una dintre senzațiile trecătoare - pot să nu fac nimic mai departe și cu ghidăria pentru alții, și cu jobul... cu implicațiile de rigoare și nesiguranțele aferente, dar pot.</div><div><br></div><div>La un moment dat chiar am simțit că pot să împing mult mai departe limitele. Alea autostabilite, alea pe care le aduc fiecare dintre ceilalți și în oarecare măsură și alea sociale. S-a risipit destul de repede, dar e de luat în considerare.</div><div><br></div><div>Mă simt în general bine cu mine, iar stările de iritare și nervozitate apar când alții intervin cu dorințe, pretenții, intenții de-ale lor și îmi schimbă inevitabil cursul gândurilor, faptelor. Interesant e că nu mereu, dar totuși destul de des. E clar că am ceva de lucru la modul în care recepționez aceste intervenții exterioare umane.</div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-16463085367810877572023-08-29T22:46:00.001+03:002023-08-29T22:46:59.500+03:00UmbreMă uimesc uneori sincronicitățile, sau te gândești la ceva, iar într-un timp destul de scurt te pomenești că viața îți servește pe tavă fix ce îți doreai. Doar că. Ce e prea frumos sa fie așa, chiar e o lecție, pe care ești liber să o abordezi în ce fel poftești. <div>Am recunoscut niște tipare în ceea ce se întâmpla. Și în cum mă simțeam. Și în situația în care eram pusă. Mă simțeam cam confuză, eram tulburată și nu îmi era clar de ce. De teamă? De schimbare? </div><div><br></div><div>Da, dar nu asta era problema. Mintea rula în gol scenarii, filme, variante. Noroc că într-un final am încercat să văd ce spune inima despre chestiunea respectivă. Am descoperit ceva neașteptat. Inima tăcea mâlc. Dar eu, ființa mea stătea pierită, aproape se făcuse afiș pe peretele minții, ghemuită în ea însăși. În situația cea nouă dar totuși veche nu eram eu, nu eram cesa zic confortabil, nu eram nimic, invizibilă și mă simțeam groaznic, adunată în mine însămi dureros, nicio armonie. Și mi-am dat seama că nu degeaba îmi părea cunoscută situația și unele trăiri. Da, era un cumul de lucruri nerezolvate.</div><div>Situația a fost de așa natură încât am reușit să îmi dau seama că ceea ce dorește cineva de la mine dar eu nu îmi doresc, mai ales în condițiile unui ultimatum lipsit de alternativa propusă de mine... nu are rost. Dacă nu simt că ceva este benefic pentru ființa mea, dacă nu mă ajută să mă dezvolt și să mă simt bine cu mine... e clar nepotrivit pentru mine în momentul actual. Restul nici nu contează, sunt amănunte. Universul mi-a dat indicii și de data asta am fost mai atentă la ce simțeam. Și am încercat (de data am și reușit măcar parțial și cu greu, cu zbucium) să separ speranțele și proiecțiile mele de perspectiva care îmi era prezentată în variantă alb sau negru, accepți asta sau refuzi de ce simțeam de fapt, de ce am nevoie de fapt. Să mă ascult pe mine și să mă înțeleg. Și să fiu tranșantă și să refuz ce nu îmi convine.</div><div><br></div><div>Și mi-am dat seama că deși nu credeam, de multe ori nu mi-e ușor să refuz clar și categoric ceva care nu îmi convine. Mai degrabă caut o alternativă care îmi convine și o propun dar fără să fac presiuni. Dar că atunci când varianta mea e complet ignorată, nu-mi convine deloc și mă simt nervoasă. Și adaugând și un ultimatum pe varianta care nu îmi convine, devine simplu să trântesc un nu categoric și să închid ușa-n nas oricui procedează așa.</div><div><br></div><div>Lecție și de reamintit: când ceva nu îmi convine, să fiu mai hotărâtă să îmi fac ascultată opinia că să scurteze procesul. Dacă văd că se insistă fără nicio intenție de compromis sau înțelegere pe varianta care nu îmi convine sub nicio formă - să închid discuția simplu și fără echivoc. Și să nu mă gândesc cum să fac să nu supăr pe cineva.</div><div><br></div><div>Din gânduri se înfiripă umbre... Unii oameni SUNT umbre?</div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-10524536094114333812023-07-21T22:48:00.003+03:002023-08-29T21:52:22.093+03:00Răbdare și încredereMi-am pierdut exercițiul de a scrie de câte ori îmi tuna și mă apucă pofta de a filosofa sau de a îmi pune în scris niște trăiri sau păreri sau doar să scriu în jurnal ce am mai făcut.<div><br></div><div>Poate voi relua, poate nu. </div><div><br></div><div>Nu știu de ce, dar am impresia că sunt într-un moment de cumpănă. Viața se întâmplă, totul se schimbă. Acum ceea ce am construit fir cu fir de câțiva ani stă sub semnul schimbării nedorite și neașteptate. Nu îmi e prea clar ce cale voi alege, opiniile specialiștilor sunt diferite, și deciziile sunt la mine. Am doar nevoie să îmi ascult... ființa, inima, viața ca să fiu împăcată cu mine. Și nu e ușor. Mintea, rațiunea dau o soluție. Doar că... mi se pare că restul ființei nu e chiar de acord. Am nevoie sa mă distanțez și să privesc lucrurile ca pe un tablou.</div><div><br></div><div>*</div><div><br></div><div>Învăț, sau mă rog, îmi iese uneori, să am răbdare și mai ales încredere.</div><div>Ultima lecție a fost în excursia în Muntenegru și Kosovo. O lecție în două acte (poate mai multe, dar la restul am picat).</div><div>Prima a fost momentul în care s-au produs accidentul în grupul care cobora de pe vârf și m-a sunat Andrei. Eram în Muntenegru, parte din grup în jurul lacului Cerno Jezero, în apropiere de autocar, parte din grup pe munte, cu un om accidentat. Trebuia să anunț incidentul la salvamontul lor, ca să trimită o echipă. Andrei mi-a spus sa caut un ranger. Singurul pe care îl văzusem era lângă casuța unde se vindeau biletele de acces, și nu înțelegea mai deloc engleză. Am apelat la personalul restaurantului, care mai rupea ceva engleză, l-au chemat pe șeful de restaurant și cu ajutorul și traducerea lui am reușit să anunț incidentul, iar un pic mai târziu le-am trimis și localizarea pe hartă a zonei unde era persoana accidentată. </div><div>Apoi au urmat ore lungi, după ce Andrei a decis să trimită jos spre noi restul grupului iar el să rămână acolo așteptând intervenția salvamontului. Estimarea lui inițială asupra orei la care urma să ajungă grupul a fost mult depășită, oamenii mai noi din grup erau stresați și agitați. Atunci a fost un moment de cumpănă. Să mă agit, să mă panichez, încercând să capăt control asupra unei situații care nu depindea nicicum de mine? Sau să îmi dau seama că Andrei a luat cea mai bună decizie și că cei ce coborau sunt în siguranță, să am încredere, răbdare și pur și simplu să aștept, chiar dacă nu mai aveam nici o veste și oamenii întârziau și se lăsa seara și parte din grup voia de la mine vești, estimări, explicații? În mod ciudat, am fost destul de liniștită. Am avut câteva momente în care mă gândeam să sun la ambasadă sau mai știu eu pe unde, dar mi-am dat seama că agitația nu ajută. Aveam doar nevoie de răbdare ca oamenii să ajungă și încredere că cei desemnați de Andrei îi vor aduce pe restul cu bine. Și că și Andrei se va descurca, și că salvatorii montani muntenegreni vor ajunge la ei. </div><div>Am văzut elicopterul, a durat o eternitate până când a plecat hotărât (după zeci de ture prin căldarea de sub Bobotov Kuk) și atunci am fost convinsă că a preluat persoana accidentată. Peste vreo oră, timp în care tensiunea în grup creștea, au ajuns obosiți, însetați, prăfuiți și cei care coborâseră. Cu vestea că și Andrei cobora, după ce predase victima, împreună cu o fată din grup care avea pregătire medicală, și că erau la maxim o oră în urma lor.</div><div><br></div><div>A doua lecție a fost mult mai banală. Camera în care am fost cazată în Budva era la mansardă, avea aparat de aer condiționat care însă nu răcea. În prima noapte am suferit grav de căldură, am dormit cu geamurile deschise dar degeaba. Colega de cameră mă pistona să fac ceva. Dimineața am vorbit la recepție, fata a notat camera și problema. Am mai avut înainte de a pleca un drum în cameră și am găsit acolo un nene care butona telecomanda de aer, l-am salutat, am luat ce îmi trebuia și am plecat. Mai târziu, colegele de pe palier s-au întâlnit cu el când plecau din camera lor și le-a zis ceva de genul că e nevoie să schimbe complet aparatul. Am plecat în activitățile zilei și spre seară ne-am întors. Situația era neschimbată. Colega de cameră s-a cam enervat la gândul că mai dormim iar în aceleași condiții, și că mai sunt încă 4 nopți! Am mers la recepție, acum l-am găsit pe acel nene acolo. Nu din prima, am așteptat ceva până a apărut. Colega mă pistona să vorbesc eu, că ea nu se descurcă cu engleza. Am vorbit, omul a recunoscut că nu s-a rezolvat, mi-a spus că vorbise la telefon cu tehnicieni care îi promiseseră că vin azi, dar că nu sosiseră încă. În caz că nu vin până mâine, mi-a promis că ne schimbă camera. Am zis ok iar în timp ce urcam cele 5 etaje i-am tradus și colegei ce am vorbit. Ea s-a enervat iar, că de ce nu am bătut cu pumnul în masă să îmi dea altă cameră și gata, fără alte discuții. Ok, zic, eu am vorbit ce am vorbit, du-te tu și zi-i tu că mort-copt să ne dea altă cameră. M-am enervat și eu un pic că voia să mă facă să mă comport altfel decât sunt eu. Peste juma de oră apare colega, tot prin intermediul altcuiva din grup vorbise cu el că vrea altă cameră, omul i-a zis că întelege situația, dar că nu are până mâine nici o cameră liberă. După ce s-a calmat și ea i-am transmis și lui Andrei situația, ca să știe. Ziua următoare tot așa când plecam au venit meșterii, eram fericită că se rezolvă. N-am fost chiar așa, aparatul era defect, n-am mers să îi pună freon, deci era la fel. Obosite după o zi caniculară ne-am dus să îi batem obrazul. La recepție era închis, dar l-am găsit pe WhatsApp, n-a comentat nimic, ne-a dat altă cameră, care era super lux față de ce avuseserăm, cred că era și în altă categorie de preț, nu știu. </div><div><br></div><div>Ca o concluzie personală, am încercat să nu judec oamenii, să am încredere că lucrurile se pot rezolva cu binișorul, fără presiuni și nervi. Și că uneori oamenii, dacă le dai ocazia, te ajută, dacă spui clar care e problema, sau exact care e ajutorul de care ai nevoie. Un pic de încredere, dar și fermitate. </div><div>A, și faptul că, deși uneori cineva te stresează, e bine să înveți câte ceva de la acea persoană. Dacă nu insista atât colega, dacă eram singură în cameră, cred că aș fi dormit cele 5 nopți în căldura sufocantă de la mansardă, fără să mă gândesc că merit condiții de un anumit nivel, că e cazul să insist ca hotelul să găsească o rezolvare. Banal, dar nou pentru mine.</div><div><br></div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-39041608474135330692022-10-13T22:38:00.001+03:002023-08-18T22:34:32.059+03:00Tutti frutti<p> Ia să vedem ce-a mai fost de la ultima scriere... </p><p><br></p><p>A mai fost un Camino litoral pe partea bulgară, organizat de Andrei. M-am băgat și eu, că de, demult voiam să văd partea aia, inclusiv veșnicul Ezerets unde gașca mea mergea de ani buni și eu nu apucam...</p><p><br></p><p>A fost și ploioasa-cețoasa excursie de pe platoul Bucegilor, cu Omu și Crucea Caraiman</p><p>Apoi dificila experiență de pe 11 septembrie pe Viștea-Moldoveanu. Nu din cauza traseului, ci a ce s-a întâmplat</p><p>Apoi urma Negoiu, dar a fost (iar) rea prognoza și aici Andrei a sacrificat Lespezile de pe 1 octombrie și le-a înlocuit cu reprogramarea Negoiului. Deci am avut un weekend complet liber, în care n-am făcut nimic, doar am dormit, am alergat sau m-am plimbat.</p><p>Și da, apoi a urmat de mine organizatul mic Camino litoral de Deltă. Fabulos de frumos și interesant, dar cu destule neprevăzute, de tot felul.</p><p>Apoi la Negoiu, care a început frumos, a continuat răcoros și s-a lungit până pe noapte. Aici n-am fost în formă, mi-a fost greu, cam cum mi-a fost și pe Vihren. Și aici pe coborâre am alunecat și-am căzut în genunchi, de unde m-am redresat în săritură - da cred că de pe-aici am bușit ceva menisc.</p><p>Apoi m-am dus la plezneală la un concert de jazz care nu era chiar jazz, nici clasică, nici rock, era un jazz progresiv zice-se. Bartolomey-Bittman.</p><p>După care Buila-Vânturarița... Traseu de toamnă, traseul schiturilor.</p><p>*</p><p>După care o mare pauză de scriere, de va trebui să fac arheologie prin poze și amintiri și Facebook doar să le înșir oarecum cronologic. Voi completa aici în continuare că să nu le uit complet, și poate voi reveni separat pentru cele care m-au marcat în vreun fel sau altul. Pentru că acum vreau să scriu ceva de de-acum, nu de mai demult.</p><p>*</p><p>A mai fost o frumoasă excursie în Fundătura Ponorului și pe creasta balaurului, Creasta Oslei.</p><p>Apoi o Oltenia de sub munte, cu Șura Haiducilor, tot în culori de toamnă.</p><p>Apoi cerdacul Stanciului tomnatic, ocazie cu care am revăzut cabana Garofița. Traseu relativ ușor, dar am avut mari emoții cu o turistă căreia îi tremurau genunchii de oboseală pe urcare apoi și pe coborâre.</p><p>Apoi de ziua mea mi-am făcut cadou un weekend la Sinaia. Aveam un voucher de vacanță care expira, așa că am luat de toți banii cazare la un hotel șmecher, cu piscină și saună. Am bătut Sinaia în lung și-n lat, și chiar așa n-am văzut tot. Scări ascunse, case vechi tradiționale alei la buza pădurii. Și prima dată când am fost singură, fară prieteni, fară partener, fară grup. Foarte interesantă experiența.</p><p>Apoi concertul pianistului ucrainean Vadim Neselovski. Nu aveam mari așteptări, dar a fost ceva absolut deosebit.</p><p>Apoi excursiile de iarnă</p><p><br></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-84462238792944051832022-08-09T16:04:00.001+03:002022-10-12T22:19:23.847+03:00neclar<p> Am lăsat oarecum uitării blogul ăsta - nu e nici prima și probabil nici ultima dată. Multe s-au întâmplat, m-am întors la work from office de la work from home (nu că mi-aș fi dorit eu asta, ci direcțiunea), timpul „liber” a intrat în sac - de fapt, după felul în care mă gestionam muncind de-acasă, munca la birou îmi pare curat hoție de timp, adică de viață. Îmi pare că depinde doar de mine să nu mai fie așa, dar probabil e nevoie să mi se pună pata și să dau naibii munca în stil clasic, cu orice risc. Sau naiba știe.</p><p>La birou sunt acum ca și cum m-aș fi angajat într-o firmă nouă. Cu mici excepții, firma e compusă din oameni noi, pe care n-am apucat să îi cunosc, lucrurile nici nu se leagă - dar nici eu nu mai am pornirea să văd, să scormonesc, să văd ce e cu oamenii ăștia (mulți deja din generații foarte noi, care evident că se înțeleg între ei, au preocupări similare, cu care am destul de puține în comun așa, la o primă vedere). Nu pot spune că mă simt ca la Armada, unde chiar n-aveam nici în clin nici în mânecă cu nimic și nimeni, dar e oarecum ca un job oarecare, cu relații destul de minime și superficiale. Ceea ce nu e nici bine, nici rău. Este și atât.</p><p>După întoarcerea la birou, dintre cei puțini oameni vechi au continuat să plece. Și să vină oameni noi. De curând a plecat și colegul de la dtp și am rămas specie periclitată, pe cale de dispariție. Că doar ziceam că habar n-am cât o să mențin din inerție obișnuințele vechi de a merge la un job, oricare ar fi el.</p><p>În ce privește călătoriile, sunt tot așa, într-o nelămurire. Pe de o parte aș vrea - și da, și ba - să mă apuc să organizez mai multe excursii, să trec de la excursii complet gratuite la excursii cu ceva taxă de organizare, dar personal, dacă e după ce simt, aș vrea să le păstrez gratuite, pe sistemul de colaborare, adică eu vin cu o idee, alții vin cu completări și așa iese o excursie faină în care fiecare contribuie cumva. Doar că acest wishful thinking s-a dovedit a fi nerealist, adică ca ceva să se întâmple tot eu trebuie să iau toate hotărârile iar ceilalți să zică doar ok vin sau ok nu vin și eventual să vină în ultima clipă cu alte idei că „da de ce nu facem așa?!”, în condițiile în care tot procesul de luat decizii a fost complet transparent și oamenii fiind întrebați permanent ce opțiuni preferă. </p><p>Așa că deocamdată am lăsat lucrurile să meargă mai de la sine, cu foarte mici intervenții. Au fost multe excursii, multe de o zi, montane, pentru Andinio, unde am fost ghid secundar. Frumoase și unele un pic solicitante. Vânătarea lui Buteanu pornind de la Bâlea Lac, trecând prin vârful Capra, coborând prin ceață pe lângă Acul revolver spre lacul Capra și apoi spre cabana Capra. Am prins bogăție de rododendron pornind de la cota 1400 spre muntele Furnica și coborând apoi pe piciorul Pietrei Arse spre Poiana regală și apoi pe Poteca regală. Valea Sâmbetei pe zăpadă mare în martie. Urcuș pe Găinațul Mare (hihi, da, așa îl cheamă!) tot pe zăpadă. Apoi alte excursii unde a exista un pic și de componentă de drumeție montană (Kosovo și Alpii albanezi, respectiv Valea Valbona), Sejur pe riviera albaneză, Munții Harghitei (pe Harghita Mădăraș), care au fost un mic de muncă cu vacanță... Și pe lângă asta s-au legat și ceva vacanțe cu gașca - un Samothraki (aici s-a legat pur și simplu, Roxana și Conu deja aveau asta în plan cu niște prieteni de-ai lor și din vorbă în vorbă, am ajuns și eu în organizarea asta) și apoi, pentru că tare aveam chef să mai merg cu cortul, s-a legat și un pic de concediu de vară de august, fostul tradițional (pentru gașca mocăită) turul țării - pe valea Cernei. </p><p>Primăvara excursiile au fost rare, pentru că în drumețiile montane de o zi oamenii au început să vină mai puțini, dar acum, vara, am cam ținut-o din excursie în concediu și tot așa. În două m-am băgat eu, oarecum - adică Andei zisese mai ca în glumă că la cea cu riviera albaneză m-ar lăsa pe mine să aduc oamenii din București până în Saranda cu autocarul și era cât pe ce să nu iau în serios chestia asta, noroc că am întrebat (cumva din cauză că era cât pe ce să plec un weekend cu gașca fetelor de la dansuri și voiam să mă asigur că nu are ceva alocat pentru mine înainte de a promite ceva sigur). A mai apărut înainte de asta și o ocazie neașteptată să ajung la Gura Portiței, tot ca să îl ajut pe el și să adun turiștii de la București și să îi duc la Jurilovca. Așa am mai exersat iar partea aia cu vorbitul la microfon, cu povestitul despre locurile prin care treceam etc.</p><p>Așa că am experimentat, mai ales în ultimele 2-3 luni, excursii de diferite tipuri. Doar pe cont propriu n-am reușit, da o să fie și asta ceva mai încolo - nu chiar unde aș fi vrut, da măcar așa ca un mic început. Cumva, aproape niciodată nu am făcut decât un pic din câte se puteau face, nu am văzut decât puține din câte se puteau vedea. Dar... nici nu era cazul să încercăm să bifăm mai multe chestii. Mai bine mai puține dar mai echilibrate. Prea mult înseamnă oboseală mare și să nu reții nimic din ce vezi - cel puțin la mine.</p><p>Fragmente.</p><p>La Ineleț și Cracu Mare n-am mai avut senzația de sate pustii, oamenii erau ieșiți de dimineață la adunat fânul. </p><p>La Herculane - imaginea oamenilor care făceau băi termale în pseudobazinele din jurul izvoarelor termale care izvorau chiar pe malul Cernei. Și zona 7 izvoare, unde oameni de vârsta a treia stăteau campați în mașini pe marginea drumului și coborau în halate sau în costum de baie spre ștrand.</p><p>Crovurile - un fel de depresiuni la înălțime, niște căldări în vârful munților - acum ca niște căldări puse pe foc.</p><p>Samothraki - vama veche vibe.</p><p>Cicade asurzitoare. Și multă, multă căldură umedă.</p><p>Plaje cu pietre - la început m-au enervat, apoi am început să apreciez limpezimea apelor și faptul că puteam vedea peștișorii.</p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-23789995065418731142022-03-10T18:53:00.000+02:002022-03-10T18:53:15.884+02:00Frumos sau urât?<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgzQ0dFDPKUUcly_G9PFqA85sCMgHmxWGXsKsRhXHQSmkuNtZ3vraTZAOoAsEYPt_A-_yBSWv68B0gVwiPhTZMvwY932P9q5KVtP6--xx5ZpWwN4dIRX9zKgi-Jt2YZN8nUCzXdgoOsToAsImrn3nZvZv_Ic2cMAFg2vKJy7Xy_eDeKkI6mv6LcKj_Y8Q=s4608" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4608" data-original-width="3456" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgzQ0dFDPKUUcly_G9PFqA85sCMgHmxWGXsKsRhXHQSmkuNtZ3vraTZAOoAsEYPt_A-_yBSWv68B0gVwiPhTZMvwY932P9q5KVtP6--xx5ZpWwN4dIRX9zKgi-Jt2YZN8nUCzXdgoOsToAsImrn3nZvZv_Ic2cMAFg2vKJy7Xy_eDeKkI6mv6LcKj_Y8Q=s320" width="240" /></a></div><br /><p style="text-align: center;"><span style="text-align: left;"><br /></span></p><p style="text-align: right;"><span style="text-align: left;">Alerg. E noapte și ninge. Fulgii iuți mi se lipesc de față, îmi intră în ochi. Dar e o atingere soft, nu e crivăț. Doar fulgi mărunței, dar fulgi. E 1 martie, București, Herăstrău. Sunt pe final de tură de lac. O idee creață neașteptată, să ies să alerg pe cea mai mohorât-deprimantă vreme, cu umezeală și lapoviță. </span></p><p>Și totuși! Una dintre cele mai frumoase zile, deși înnorată, cu precipitații, totul gri și ud. Alergând, am simțit că ninsoarea asta avea rostul ei, că viața are nevoie de ea, că iarna se mai joacă, își mai scutură plăpumile, are încă multă putere, dar... nu e în război cu primăvara. Crenguțele înmugurite, gata să se desfacă în frunzulițe sau flori primeau bucuroase fulgii care se topeau pe ele, transformându-se în picături de cristal lichid. Străluceau în lumina felinarelor. </p><p>O zi mohorâtă nu e o zi rea. Nu e deprimantă decât dacă o privim așa. E doar o zi. Și are rolul ei. E diferită, chiar dacă uneori pare identică cu o alta. Așa cum sunt și viețile noastre, ale oamenilor. Și nu numai. </p><p>Lumina era aparte, indescriptibilă, în timpul ninsorii. Malul opus se vedea că într-un tablou întunecat, pictat cu tușe mari, oarecum impresionist. Totul era neclar, difuz, că dintr-un basm, dar nu unul dintre cele vesele, ci parcă din ceva cu vrăjitoare și lumi de dincolo. Și totuși, atât de aparte, atât de ireal și de interesant. Chiar părea că alerg într-o altă lume... Deși noapte, deși multe felinare capotaseră, lumina orașului și ninsoarea dădeau o luminozitate difuză, lăptoasă-cețoasă vie, dinamică, în mișcare, mai densă sau mai opacă, pe porțiuni.</p><p>Oameni foarte puțini. Câțiva o scurtau prin parc, câțiva alergau. Un ciripit slab undeva arata că păsăretul credea și el în primăvară, cu toată ninsoarea.</p><p style="text-align: center;">*</p><p>Cred că mai voiam să zic ceva atunci când am început să scriu, dar pentru că mi-era somn, l-am lăsat „pe altă dată”. De fapt, l-am lăsat până când o să-i vină vremea. Și se pare că vremea aia e azi. 10 martie.</p><p>Dacă primele zile de martie erau ba una mai luminoasă, ba una cu ninsoare, rece, în ultimele zile nu mai e așa. Acum sunt mai multe primăveri și mai multe ierni în aceeași zi. Recunosc, așa ceva nu-mi amintesc să mai fi trăit.</p><p>Surprinzător, de când am simțit și eu viața e viață, e frumoasă chiar și când e nașpa - doar pentru că a fi, a trăi e un miracol suficient de mare - nu mă mai sâcâie, nu mă mai enervează schimbările astea bruște. Chiar îmi plac. Îmi place și când e mohorât, când norii pare că au cucerit lumea, și când e soare, și când ninge, și când se întâmplă toate astea în 15 minute. E straniu - și nu e. </p><p>Toate au un rost. Pe care uneori îl intuim, alteori îl „știm” fără să îl știm de fapt. Viața în sine e... nu știu ce e. Dar e. Și lumea asta în care trăim e plină până la refuz de viață. De forme de viață. Care coexistă, trăiesc, împreună, separat, concomitent. Chiar și în momente în care te uiți, totul e cenușiu, bate vântul, e frig, e întunecat și pare că toată viața de pe pământ a dispărut. Apoi te uiți la o crenguță, o banală crenguță și vezi muguri gata să plesnească. Viața stă, se regrupează, se încordează și prinde puteri. În adâncuri, pulsează. Și zi după zi, prin frig, prin ninsoare, mugurașii cresc, se măresc, înverzesc. Până într-o zi când, folosind zăpezile topite, prind putere și consideră că gata, pornesc, sunt gata să devină frunze. Un miracol mic și obișnuit. Și totuși, o luptă mai grea decât a noastră cu fantasmele create doar de mințile noastre. Roadele minților care produc panici, frici și alți monstruleți. </p><p>Cineva scria azi „caut minți frumoase”. M-am distrat un pic, dar m-a și pus pe gânduri. Ce ar fi o minte frumoasă? Probabil de aici e de pornit. Pentru mine, o minte „frumoasă” e o minte care e vie, care trăiește, care se străduiește (și mai și reușește) să nu gândească urât. <br />O minte care e în armonie cu... sine, cu tot ceea ce este mai profund în respectiva ființă și cu restul vieții din exterior. Sau care măcar tinde spre armonie. </p><p>De fapt, cred că nu aș mai folosi „frumos” și „urât” ci mai degrabă „armonios” și „disonant”. Adică un termen care nu ilustrează un atribut, ci o stare. Iar stările se pot schimba, pot evolua, sunt vii...</p><p>Prin urmare, nu știu dacă or exista minți frumoase sau minți urâte (după cum încerc să nu mai privesc nici oamenii ca pe oameni frumoși sau urâți, ci doar oameni, fiecare diferit și cu anumite caracteristici proprii vizibile - câh, sună foarte politically corect da nu e, și nici nu pretind că îmi iese mereu) ci minți mai armonioase și minți mai agitate, mai în conflict cu sine și cu lumea. Și, oricum, primul pas, înainte de a căuta la alții, e să faci curat la tine în minte (în ogradă). Cât timp propria ta minte e în conflict, nu poți vedea cu cine știe ce claritate. Cu cât te liniștești, cu cât mintea ta e mai în armonie, cu atât observi mai multe lucruri. Și la tine și la alții... Și uneori rămâi mască de ceea ce descoperi chiar în propria ta minte. Iar atunci, după ce observi, poți să încerci și să înțelegi. Să TE înțelegi. Că ăsta e de fapt cel mai important. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi3QX1oTVYHaYFkB9wV3VmashZtpO8v1K5IkmJGIrpIcbyNDCD_sEWaUYL_pXc7_49n1sVBoZrHv2u-fNcgeHPXV7BFAzZfnukdE-3oryiNURvOqemBPbr3vGaOi3yK9nbcw9otpXM3C5wC75D17veWcXG0bbtHZEtTnYVhNUsG05Xskm7Rebk5iN65mQ=s4608" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi3QX1oTVYHaYFkB9wV3VmashZtpO8v1K5IkmJGIrpIcbyNDCD_sEWaUYL_pXc7_49n1sVBoZrHv2u-fNcgeHPXV7BFAzZfnukdE-3oryiNURvOqemBPbr3vGaOi3yK9nbcw9otpXM3C5wC75D17veWcXG0bbtHZEtTnYVhNUsG05Xskm7Rebk5iN65mQ=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><br /><p></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-20403882322155992192022-03-04T23:22:00.001+02:002022-03-05T19:37:58.451+02:00Oameni și viață<p> Războiul și refugiații și toate emoțiile pe care le trăim. Cum reacționează oamenii la tot ce se întâmplă acum... Atât de diferit.</p><p>Unii (dintre cunoscuții mei, desigur, vorbesc de bula mea) se implică în diferite moduri de a ajuta. Puțini s-au adunat cu unu-doi prieteni, au pornit la strâns ajutoare și s-au și dus la puncte de trecere a frontierei cu ele sa le ducă personal. Și să ajute acolo ca voluntari.</p><p>La polul opus cineva alege să se alăture unui grup care simte nevoia să se ducă chiar la Kiev, să participe activ la lupte de partea ucrainienilor.</p><p>Ambele acțiuni vin din exasperarea de a nu putea face nimic că să oprim războiul. Și ca să scăpăm de această amenințare. Și fiecare alege o cale de a reacționa (nu doar cele două menționate, între ele și dincolo de ele sunt milioane de posibilități).</p><p>Nu mă voi ocupa de străvechea opțiune de a lua arma în mână și a continua ideea de a opune rău răului. Mă voi ocupa de celălalt aspect, care îmi pare mai interesant.</p><p>Ce am observat încă din primele zile e că oameni, persoane private, apoi asociații etc n-au așteptat să vadă ce face statul ci pur și simplu au simțit nevoia să sară în ajutor.</p><p> Care pe te miri ce filieră, prin ce conexiuni, cunoscuți, dacă afla de cineva din Ucraina că vine că refugiat, se străduia să găsească o modalitate să ajute. Transport, cazare, alimente, alte donații. În câteva zile oameni și ONG-uri se organizau că să ajute. A fost ceva remarcabil. Că nu au stat să li se zică ce pot sau nu face și cum de către nu știu ce autoritate. Au cooperat doar strict cu cei in charge - cei de la vamă sau autoritățile locale din zonele de proximitate. Abia apoi a început să se coaguleze cât de cât treaba. </p><p>Cumva, asta îmi pare the right thing to do. Să nu mai așteptăm "să ni se dea" "să ni se zică" din partea "statului". Deja cred că toată lumea s-a lămurit că "statul" această entitate nu face mai nimic. Doar oamenii fac lucruri. "Statul" e veșnic depășit de situație (al nostru și în vremuri normale, fără pandemii și războaie) în vremuri agitate. </p><p>Și faptul că în sfârșit oamenii colaborează bine pentru un scop bun readuce normalitatea și umanitatea la locul ei (mai lăsând la o parte un pic din individualismul excesiv în care ne scăldam). Poate o ieși și ceva bun din toată nenorocirea asta. Poate.</p><p style="text-align: center;">*</p><p> Și un gând pe care l-am uitat când am scris inițial ce e mai sus. Legat de drama refugiaților, de faptul că mă simt nu știu cum, c-aș vrea și probabil aș putea face mai mult pentru ei ieri, când am ieșit un pic din casă, în plin soare, iar crenguțele înfrunzite ale rudelor mi-au sărit în ochi cu sentimente de primăvară, hop, un gând: orice viață salvată e o victorie. Ăsta e cel mai important lucru. Mai departe, cum se descurcă, ce fac, asta depinde și de noi ceilalți, și de ei, cei care s-au salvat, și de șansa pe care i-o așterne în fața viața. </p><p>Gândul ăsta m-a înseninat. Parcă mi-a luat o povară de pe umeri. Da, știu că nu am cum să salvez lumea și pe toți oamenii, dar tot mă simțeam parcă vinovată că nu fac mai mult.</p><p>Și, că să vezi, după ce-am scăpat de vina asta imaginară, mi-a picat și fisa ce pot face mai mult că să ajut, bazat ce ce abilități am.</p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-22342665577338425642022-02-22T22:24:00.002+02:002022-02-22T22:29:14.321+02:00Din suflet<p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiaKA7t-H7194ZTud_4_B0IOR5R-eF2dXaBvKcylDo6-VotwlKg6VhEEF_MgXS9hsoqJ7v_dcC0jM0CTeVLXwf-EM8-ms12Ewg0SoQq5p0pzjhk2n0IAx9fHfaVq735nkdKZNsfehZArjYiDHm8TvnpGwbzh4xc2VIimtBk44F3f68--21MXAIihthzxA=s960" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="960" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiaKA7t-H7194ZTud_4_B0IOR5R-eF2dXaBvKcylDo6-VotwlKg6VhEEF_MgXS9hsoqJ7v_dcC0jM0CTeVLXwf-EM8-ms12Ewg0SoQq5p0pzjhk2n0IAx9fHfaVq735nkdKZNsfehZArjYiDHm8TvnpGwbzh4xc2VIimtBk44F3f68--21MXAIihthzxA=s320" width="320" /></a></div><br /> Ieri, 21 februarie, a fost ziua internațională a ghizilor de turism. Habar nu aveam, desigur, și oricum, ca orice zi oficială, e doar o convenție. Însă, prin faptul că cineva dintre "oamenii mei", adică dintre cei pe care îi însoțesc în călătorii mi-a urat "la mulți ani" a dat valoare acestei convenții. Și m-am făcut să mă gândesc la mine, la colegii mei ghizi, la cei pe care îi ducem și conducem pe drumuri, cărări, coclauri spre diverse experiențe...<p></p><p>Sunt oameni - cei care merg greu pe munte, care poate nu au mai fost, nu sunt obișnuiți sau nu au condiție fizică, sau au diverse dificultăți - care au cel mai mult nevoie de un sfat, o încurajare și, de cele mai multe ori, de suport psihologic că să ducă la bun sfârșit o drumeție. Și deși e obositor, faptul că în final ei reușesc să își depășească niște bariere, niște frici sau un disconfort ca să facă un traseu - asta e cea mai mare satisfacție. Faptul că învață ceva, că mai vin și altă dată, că au prins drag de drumeții e un lucru minunat. Și, la final, mulțumirile lor sunt din suflet.</p><p>Partea mai puțin bună e că, fiind la coada grupului, pe ceilalți nu că îi neglijez, dar nu sunt acolo pentru ei. Nu am cum să fiu peste tot, poate doar într-un grup micuț, de 6-8 persoane. Și, bine spunea o colegă de excursii din vechime - cei de la mijloc rămân ai nimănui. Cei din față merg lângă ghidul principal, cei care merg greu la coadă, cu ghidul secundar... iar cei de la mijloc... undeva între, nici-nici.</p><p>De curând mi-am dat seama că o cunoștință din excursii mi-a dat unfriend. N-aș fi știut dacă nu mă trezeam că îmi apare la sugestii de prieteni (eu știind că eram prietene pe fb, merseserăm în excursii, ba mă și lăudase, chiar cam excesiv pentru gustul meu într-o vreme). Cu siguranță a avut un motiv, oi fi zis sau oi fi făcut eu ceva care i s-au părut cine știe cum. Doar că na, cum fac mulți, nu mi-a zis, doar a închis comunicarea și gata. </p><p>E un subiect de gândire. Știu că de multe ori zis sau fac chestii care altora nu le pică bine. Alteori fac sau spun chestii de care NU îmi dau seama. E foarte ușor să rănești pe cineva. Doar că nu e ceva voit sau conștient, în cazul meu. Și, uneori, nici măcar nu ține de ce fac sau nu eu, ci de ce simte sau interpretează cealaltă persoană, de rănile pe care le are deja și pe care te miri ce gest de-al meu le activează.</p><p>Singurul lucru de care sunt sigură în lumea asta nesigură e că încerc să NU fac rău nimănui, că pe cât sunt conștientă de ce fac nu fac nimic împotriva nimănui și nu vreau să rănesc sau să lezez pe nimeni. </p><p>Dar nici nu mă mai frământ să mă port cu fiecare precum cu o mimoză, punându-i pe ei mai presus de mine. Nu, suntem pe picior de egalitate, oameni, putem greși, putem face gafe, putem face sau primi observații, putem învăța din greșeli, putem să fim sau să nu fim de acord, putem comunica ce ne deranjează sau nu, ne putem supăra sau nu, ne poate trece sau nu, fiecare e liber să aleagă cum se simte, cum se exprimă sau cum nu se exprimă.</p><p>Ca om și ca ghid pot spune că da, am făcut și mai fac gafe, că mai spun tâmpenii, că nu acord atenția de care are nevoie absolut fiecare, sunt subiectivă, nu-mi dau seama de diverse chestii. </p><p>Pot însă spune cu mâna pe inima, sigură că nu mă mint, că am cele mai bune intenții și țin la absolut fiecare om cu care interacționez cât de cât armonios. Poate fără să arăt asta prea mult și în mod sigur fără să fac tam-tam pe chestia asta, sunt o persoană care se exprimă discret și fără efuziuni, pentru că pun mai mult accent pe fapte decât pe vorbe (bizar, la cât îmi place să scriu, n-ai zice).</p><p>Da, am unele ne-simpatii bazate pe comportamente pe care nu le agreez sau pe anumite fapte, sau uneori doar pe asemănarea nefericită cu situații din trecut, dar încerc să le conștientizez și să fiu obiectivă. Aici am de lucru, știu.</p><p>Revenind la ghidărie. Noi ăștia care facem asta din pasiune, pentru că ne place - să știți că ne pasă, ne pasă de fiecare dintre voi cei care veniți cu noi, indiferent cât de mult sau de puțin ajungem să interacționăm. Niciodată nu vom putea să facem ca absolut fiecare să fie super mulțumit din toate punctele de vedere - pentru că noi ghidăm un grup, iar într-un grup sunt și oameni cu condiție fizică bună, și oameni care nu au răbdare, și oameni care nu pot merge mai repede, și oameni care sunt mai individualiști și mai independenți iar noi trebuie să facem ce este mai bine pentru grup ca ansamblu, având grijă ca fiecare să ajungă înapoi în siguranță. Sigur, întotdeauna putem învăța din experiențe, din ce ne spuneți voi, doar așa progresăm.</p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-64193045440940040602022-02-17T22:51:00.000+02:002022-02-17T22:51:04.750+02:00Când ai de toate pe cap și nu știi cum cum sa ieși la liman<p> Asta nu e o rețetă universală. E doar o chestie care mă ajută când e haos în capul meu. Când mi se pare că n-am nicio ieșire, că nu reușesc să fac toate chestiile pe care trebuie să le fac, că sunt depășită, că dau ca disperata din mâini că să mă mențin la suprafață dar parcă sunt la limita înecului...</p><p>Și da, am fost de mai multe ori în ultima jumătate de an în situația asta, ca și de n ori mai înainte, doar că atunci doar mă agitam așa cu sufletul la gură până trecea valul.</p><p>Cum-necum, ideea de bază a fost să mă limpezesc. Și primul pas a fost să fac lista. Lista de chestii pe care trebuie să le fac - alea multe, mici și mari, mai simple și mai complicate sau aparent fără ieșire. </p><p>Prima listă a fost lungă, am scris toate câte mi se adunaseră pe cap. Erau multe, unele to-do-uri zilnice, mărunte, enervante, de care simțeam că nu am timp sa mă ocup cu săptămânile, altele impuse de job, altele autoimpune, altele erau chestii pe care simțeam nevoia să le fac că să mai respir, să mai simt că trăiesc, altele care îmi stăteau pe cap de mult timp, voiam să le rezolv dar nu aveam nicio idee cum, totul părea complicat, neclar, altele care păreau de-a dreptul imposibil de rezolvat, chestii de viață, de ce vreau cu adevărat să fac în viață dar simt că nu am cum, că-s cu mâinile legate...</p><p>O lista descurajantă. Și totuși. Îmi luasem haosul de pe cap, din minte, și îl pusesem pe hârtie. M-am uitat la listă a doua zi. Ok, s-o luăm pe rând. Încep cu ce pot face. Cu alea mai mici. Și cu alea urgente. </p><p>N-am apucat să fac decât 2-3 chestii în prima zi. Dar măcar pe alea le-am tăiat de pe listă. Mi-am propus sa am răbdare, să nu încerc să lichidez lista în X zile. Am zis că fac exact că la alergare, că în drumeție - câte un pas, cât de mic, dar măcar câte unul, și constant, fără pauze. Ăsta a însemnat că, uneori, deși din varii motive nu reușeam să finalizez nimic de pe listă, făceam totuși ceva - de exemplu, pentru o problemă la care nu știam ce pot face practic că să o rezolv, făceam măcar 5 minute de cercetare pe net, care ar putea fi modalitățile practice de soluționare. Apoi le notam pe scurt în dreptul problemei. Până s-au adunat câteva. </p><p>Între timp, mai rezolvam câte o chestie de pe listă. Și la un moment dat aveam mai multe probleme tăiate de pe listă decât cele nerezolvate. Desigur alea rămase erau mai complicate, mai incomode. Doar că acum aveam în dreptul lor adunate câteva posibile soluții. Așa că la un moment dat, când m-am simțit decisă, am luat o parte dintre nerezolvatele alea și am reluat soluțiile, le-am comparat, am văzut care mi-e mai ok și am început să fac demersurile. A fost mai pe etape, a durat până chiar le-am rezolvat, pentru unele aproape jumătate de an. Au mai rămas din lista inițială puține. </p><p>Sigur, între timp am mai făcut liste, pentru că mereu apar "ambuteiaje" și agitații, mereu e ceva de făcut, mereu apar situații noi, probleme noi. Și, desigur, sunt probleme importante unde nici acum nu am soluții, sau unde întrevăd ceva lumină undeva departe, dar nu văd "cum să". Dar măcar pot să limpezesc în jur, să separ problemele și să le iau pe rand. Ajută mult.</p><p>Am observat că întotdeauna contează enorm să definești corect problema că să-i poți găsi soluția. La mine cel puțin așa s-a dovedit. </p><p>Și, mereu, când mă trezeam în impas neștiind ce cale să aleg, era din cauza că nu puneam bine problema. Vedeam doar o latură, limitat, și orice decizie luam sau încercam să iau, nu era prea grozav, ceva scârțâia, n-aveam tragere de inimă sau mă blocam cumva într-un punct. Dar am avut nevoie de timp și să am răbdare cu mine că să ajung să înțeleg asta...</p><p>Și totul a început din nevoia de a face curat în viața mea, în haosul din cap. Și cu o listă... O to do list. </p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-35891866958405731522022-02-13T00:48:00.002+02:002022-02-13T00:48:35.313+02:00Lucrurile despre care nu vorbim<p>Toate lucrurile alea super-sensibile, pe care nu simțim că le-am putea spune cuiva. Cele mai profunde și ascunse nesiguranțe, frici, temeri, sentimente care nu-s politically corecte. </p><p style="text-align: center;">*</p><p>- din nou niște gânduri pe care am început să le pun în formă scrisă de pe 11 ianuarie și pe care le-am abandonat mai apoi pentru că mi-am pierdut nu ideea, ci, cumva, simțeam că ce gândisem nu mai era relevant, era neîncheiat... Le reiau acum, la o lună distanță... Nu știu când le voi încheia... -</p><p style="text-align: center;">* </p><p>Pe unele nu le spuneam din cauză că mă temeam că voi fi judecată sau se va râde de mine. Pe altele pentru că eu judecam că nu e fair-play să le spun. Și acum am lucruri pe care nu le spun, dar din motive diferite. Nu de mult timp am înțeles că lucrurile alea sensibile pe care nu le spun... De fapt nu prea privesc pe altcineva. Și nici nu interesează cu adevărat pe altcineva decât pe mine. Din momentul ăla am putut să și vorbesc despre ele, pentru că părerea altora nu era relevantă - doar că, de multe ori, aleg să nu zic, tocmai pentru că nu mai caut să simt că mă înțelege cineva. E ditamai bătaia de cap să mă înțeleg eu, s-a dovedit o treabă foarte foarte grea, și e un proces permanent pentru că și eu și lumea ne schimbăm într-una...</p><p><br /></p><p>De multe ori evităm să ne arătăm dezamăgirile, frustrările, spaimele, nesiguranțele și alți monștri nefotogenici și disprețuiți de opinia publică. E bizar cum față de marea majoritate a oamenilor îi ascundem. Uneori, din motive neclare, ne mai scăpăm față de câte cineva, care probabil ne inspiră încredere, sau nu se pare că nu ne-ar judeca, sau, și mai și, cinevași complet necunoscut și pe care suntem siguri că n-o să-l mai vedem în veci. </p><p>Dacă cunoaștem omul căruia îi dezvăluim lucruri, cumva căpătăm mai multă încredere, ne simțim mai lejeri în să-i mai spune același gen de lucruri. Cumva îi atribuim un rol. Așa, omul ăla va primi mai mult din zona noastră obscură, ne va vedea predominant din latura asta - rareori i le vom zice și pe alea bune și pe alea rele (cred că ăla e ce aș numi prieten, un om căruia îi spui și de alea bune, și de alea rele). Dacă doar ne descărcăm de poverile de pe suflet, creăm doar genul de amic căruia ne plângem, ăla care ne suporta doar plângerile...</p><p>---</p><p>În dorința mai mult sau mai puțin conștientă de a păstra o anume imagine în ochii celorlalți (sau chiar în propriii ochi) trecem sub tăcere unele chestii. Ba chiar evităm să ne și gândim. </p><p style="text-align: center;">*</p><p>Aici începe etapa din februarie a gândurilor pe tema asta:</p><p style="text-align: center;">*</p><p>Sunt gânduri secrete, pe care nu le-am putea spune cu voce tare. Sunt gânduri care judecă și despre care știm că ar durea pe cineva daca le-am spune că atare. Sunt gânduri de suspiciune, sau de supărare, sau de frustrare, sau doar de nervi, sau doar născute din faptul că nu am înțeles sau nu am comunicat eficient cu cineva. Dacă spun asta o să creadă asta sau o să se simtă așa sau o să se supere pe mine sau n-o să mă mai privească că până acum sau o să interpreteze cine știe cum sau... </p><p>Sunt multe și variate, de la moment la moment și de la om la om gândurile sau faptele alea despre care nu îndrăznim sa vorbim. Și nici nu ne punem măcar problema că am putea vorbi cu cineva.</p><p>Partea proastă e că, de fapt, de multe ori, lucrurile nespuse, mai ales alea legate de ceilalți, se acumulează, creează structuri pentru judecăți și teorii, pentru condamnări în lipsa ale acuzatului care nici nu știe că e acuzat.</p><p>Cunosc mai mulți oameni care, când ceva îi deranjează la cineva sau la o situație, nu spun. Tac. Fie că trec peste sau nu, chestia aia rămâne undeva, se adună pe un răboj imaginar. Sunt unii care nici nu mai trec pe listă, taie direct. Au ei motivele lor să facă asta, dar altcineva n-are cum să le citească gândurile și, pentru oricine în afara lor efectul va fi: what the fuck!? </p><p style="text-align: center;">*</p><p>Gânduri nespuse sau spuse rareori:</p><p>- băi eu țin la tine</p><p>- de ce face chestia asta x? N-are nicio logică, e absurd!</p><p>- ce-i în neregulă cu mine?</p><p>- nu merit, nu sunt în stare de asta</p><p>- nimănui nu-i pasă de mine</p><p>- x se poarta nașpa față de mine și de alții și îi favorizează pe ăia cu gura mare</p><p>- cred că am sfeclit-o. Merg pe burtă, poate nu se prinde nimeni...</p><p>- ce de căcat e x</p><p>- e super nașpa, unde dracu am nimerit. Da nu pot să spună asta după ce m-am lăudat</p><p>- habar n-am de am de făcut. Ce căcat fac? Să inventez ceva să nu se prindă nimeni.</p><p>- n-am încredere în tine, ești prea entuziast, prea nu știu cum, n-are cum sa fii așa, joci un rol...</p><p>- trebuie sa par cool, șmecher, nu pot să arăt ce simt sau ce părere am de fapt</p><p>- ups, ăștia spun că e așa... Ups, atunci așa cred că e...</p><p>- nu vreau chestia asta. Nu-mi place deloc. Da dacă toată lumea sta și nimeni nu pleacă, mai stau și eu. Abia aștept să plece cineva că să o șterg și eu.</p><p>- ce bla-bla-uri zic ăștia? A, dar toată lumea pare interesată sau entuziasmată, sa par și eu.</p><p>- cred că lui x îi place de mine. Așa o fi? Ce să fac? Mai și e cu altcineva. La naiba, și mie-mi place de el. La naiba, ce căcat fac?</p><p>Și alte mii, milioane de gânduri neconforme... Unele ale mele, altele ale altora, unele universal valabile...</p><p style="text-align: center;">*</p><p>Situații bizare, care te iau complet prin surprindere, când habar nu ai ce sa faci. Sau momente care ți se păreau foarte îndepărtate dar brusc, ai ajuns acolo și nu-ți vine a crede.</p><p>Bunăoară, menopauza. Acu câteva luni vedeam reclame la televizor pe tema asta și mă amuzam. Apoi m-am trezit cu "pauze" în mersul obișnuit al lucrurilor. Ba și cu bufeuri, faimoasele bufeuri. Nici nu mi-am dat seama decât după o pauză de trei luni că e ceva. Negare, desigur. Apoi o stare de disconfort psihic. Așa de bătrână sunt? Ce dracu?! Negare, revoltă etc, toate etapele. Regrete, neregrete, îndoieli. Apoi trezire. Bun, ok, asta e, așa e, nu e nimic aiurea, etape ale vieții. Viața că o experiență, cu etape, transformări, schimbări continue - ca o călătorie, că o explorare în necunoscut. E ok.</p><p> </p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p><p><br /></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-18682300427996863052022-02-06T00:24:00.000+02:002022-02-06T00:24:04.073+02:00Ficțiuni. Gânduri. Cuvinte<div>Soare strălucitor. Cer. Și, sporadic, nori. Tot ce e viu se bucură de lumina și căldură, oameni, păsări, pisici, muguri...</div><div>Alteori, norii vin atât de mulți, se adună într-un strat atât de gros încât nici soarele nu vede nimic sub ei, nici viețuitoarele de jos nu vad nimic în afară de o lumină cenușie, iar soarele pare doar o amintire îndepărtată.</div><div><br /></div><div>Imaginile astea ar fi o metaforă și pentru ceva ce mi-a trecut prin minte. Norii ar putea fi gânduri, cuvinte, percepții, concepții, păreri. Soarele ar putea fi lumea așa cum este de fapt, realitatea. Iar viețuitoarele am fi chiar noi. Norii-gânduri sunt toate părerile, prejudecățile, percepțiile despre lume, modul în care o privim, filtrat, reflectat, deformat, depinde... O pătură creată chiar de noi. </div><div><br /></div><div>Multă vreme am crezut că doar ne ascunde realitatea, ceva în genul să nu vezi pădurea din cauza copacilor... Dar azi mi-a trecut surprinzător prin minte că poate, de fapt, avem neapărat nevoie de ea... </div><div><br /></div><div>De ficțiunile noastre, nu doar ca să ne răspundem singuri, să ne liniștim că știm cum e realitatea, că avem sub control viața... </div><div>Doar că noi comunicăm între noi prin ficțiunile astea general acceptate, sunt cumva la baza comportamentului nostru social. Sunt limbajul nostru comun, limba noastră internațională, general valabilă, concepte mai presus de cuvinte, vorbite în limbi diferite. </div><div>Norii noștri de cuvinte, idei, gânduri, sunt necesari, se pare, la fel ca norii de ploaie... au un rol și un rost... Doar că probabil e nevoie să devenim conștienți că sunt exact ca norii... Schimbătoare, vag materiale, dar create de noi, impalpabile, se pot destrăma într-o clipă, proiecții, dar nu realitate. Vin, pleacă, se schimbă cu timpurile, cu întâmplările, nu trebuie luate drept viața în sine. Doar o confuzie, una dintre multele din existența noastră...</div><div><br /></div><div>Probabil abia după ce vom înțelege asta, după ce nu mai confundăm lucrurile vom putea sa jonglăm conștient cu norii noștri, să nu ne mai provocam singuri furtuni, eclipse, perioade cenușii depresive... Poate prin ficțiuni mai reușite, mai senine, mai străvezii vom putea privi soarele realității, că prin niste ochelari de soare, că printr-un cer filtrat de o perdea străvezie, dantelată de nori.</div><div>Poate.</div><div><br /></div><div style="text-align: center;">*</div><div><br /></div><div>Scrierea asta am început-o în ultima zi a anului trecut, ce scrie mai jos sunt ideile de atunci. Doar că gândurile mi se risipiseră, cheful mi se dusese și mi-a părut că sunt irelevante. Până azi, când am simțit ce-am scris mai sus... și ce am scos jos de tot.</div><div><br /></div>* ideea de an nou la dată fixă, de restart, de nou început marcat musai cu o sărbătoare la 31 dec -1 ian, ora 00. După un an nesatisfăcător (că orice an putea fi mai bun) orice om simte nevoia să vrea un început noi. Să-și dea o noua șansă. E de înțeles. Dar de ce un an? Eu am ajuns să prefer să consider fiecare zi un an nou. Așa am mai multe șanse la restart. Mai multe începuturi. <div><div>Mai puține dezamăgiri acumulate.</div><div><br /></div><div><div>* iubirea și sexul asa cum le considerăm toți acum. Am din ce în ce mai mult senzația că habar nu am nimic despre ce e iubirea, viața... ideea de iubire romantică, de împlinire prin altcineva, faptul că ne așteptăm că altcineva să ne dea valoare, iubire, că suntem nefericiți când și dacă nu există acest altcineva... Faptul că nu ne considerăm demni de iubire decât prin altcineva, că nici nu ne dă prin cap că fiecare dintre noi Este iubire, că ce căutăm în alții Este deja, dintotdeauna în noi... Că ne irosim în căutări inutile, în zbuciumuri irelevante, vrând că altul să ne dea ce nu ne dăm noi. Atâta orbire... Dar, de fapt, doar o mică confuzie. O confuzie între sursa luminii și reflexia din oglindă... </div><div><br /></div><div>* Pastelul. Această entitate, că oricare alta instituție, e o ficțiune. Realitatea - mai mulți oameni care s-au adunat cu un scop general comun. Atmosfera, relațiile, prieteniile, toate sunt date de oamenii de acolo. Când oamenii se schimbă masiv și brusc, iar condițiile nu mai sunt deloc aceleași care au creat un cadru plăcut... Puține șanse că ce-a fost în trecut sa se mai re-creeze urmând vechile rețete, din vremurile anterioare. Iar la Pastel asta am văzut. Dorința de a nu schimba în mai bine ce nu merge, ci de a re-crea vechea atmosferă mișto în mod artificial, repetând chestii care s-au făcut pe vremuri și au ieșit mișto și au ajutat la crearea unei atmosfere mișto între oamenii din firma. </div><div><br /></div><div><br /></div><div>* Găștile, colegii. Găștile din diferite timpuri și locuri sunt diferite, se comportă diferit, au dinamici diferite. Dintre toate, gașca asta ultimă, a colegilor proaspăt demisionari din pastel, sau gașca pastel 2.0 are un comportament care nu seamănă cu nimic din ce știam eu că e o gașcă. Poate că de fapt până la urmă nici nu e o gașcă. Poate a fost o amiciție de conjunctură și atât. Nu văd deloc dorința de a ne reîntâlni, de a ieși la o bere, de a vorbi, comenta, bârfi, de a bate câmpii pur și simplu... Da, posibil să nu fim o gașcă. Păcat, toți suntem oameni faini. Da' asta doar timpul o va lămuri. Ce rămâne și ce e dust in the wind.</div><div><br /></div><div>* Trecutul, viitorul. Cea mai mare ficțiune îmi pare a fi Timpul. Și că timpul ar curge. Aici un mare adevăr, sau un gând înțelept l-am prins de la un moșulete dintr-un sat uitat de lume, prinsesem 5 minute din Izolați în România. Zicea el ceva că ce bine era dacă ar mai fi baba mea, dar s-a dus, acu sunt singur, timpul trece... Ba nu, de fapt noi trecem, timpul e tot acolo, neschimbat...</div></div></div><div>Da, noi trecem, atât. Ce a fost a fost, e dus, nu mai ai ce face, îți poți aminti, dar atât. Trecutul nu te poate răni acum decât dacă îl re-traiesti continuu și nu-l lași să se ducă. Și nici de cald nu-ți ține, nici de bine în momentul prezent. Doar cu prezentul poți face ceva, doar momentul de acum îl trăiești. Viitorul? Depinde de ce faci acum, dar de controlat nu-l poți nicicum controla. Poți să prevezi unele mici chestii pe termen scurt, dar cu cât mai departe te duci, cu atât mai nesigur și mai irelevant e ce proiectezi...</div><div><br /></div><div><br /></div><div style="text-align: center;">*</div><div><br /></div><div>Aici încetez cu bucata din 2021. De fapt creionată în linii mari pe 31 de și dezvoltată acum. Că de ceva vreme așa fac, că să nu uit chestii care-mi trec prin minte sau îmi stau pe cap: le trec undeva în scris, schematic. Ideile principale. Sau un mic to do list la care sa revin mai târziu, ideea e doar sa mi le iau de pe cap, dar să rămână undeva, să nu le uit, să le am la îndemână pentru o imagine de ansamblu. </div><div>Revin la februarie 2022.</div><div><br /></div><div><br /></div><div>Cuvintele. De puțin timp nu le mai văd că pe niște prieteni dragi, ca pe ceva frumos, afectiv, care exprimă adevărul, sentimentele, sufletul... Am în lucru o carte a altora, unde cuvintele creează imagini terifiante, universuri paralele oribile. Asta m-am ajutat să pot să le văd detașat, nu afectiv, că până acum . Cuvintele sunt doar cuvinte. Nu sunt magice, nu au altă putere decât cea pe care le permitem noi să o aibă. Sunt doar niște nori. Restul punem noi, sens, afectivitate, amintiri.</div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-18186841830373689402021-12-25T23:32:00.000+02:002021-12-25T23:32:15.188+02:00Alte vise<p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTRf3ItJ7D9jZWGtzcvIrOKewQVgfl2WeN0INLiW6FIVvBwtaV1KVDjjCh8OkBVMZtBvGphk2UBJgRQDg8iBGCNR09Bb5ZcH3R26OXI6mgY4QUZonMF87c3f7PhURPxUohdXAT0xvP5AV7/s1600/1640467932094247-0.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;">
<img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTRf3ItJ7D9jZWGtzcvIrOKewQVgfl2WeN0INLiW6FIVvBwtaV1KVDjjCh8OkBVMZtBvGphk2UBJgRQDg8iBGCNR09Bb5ZcH3R26OXI6mgY4QUZonMF87c3f7PhURPxUohdXAT0xvP5AV7/s1600/1640467932094247-0.png" width="400">
</a>
</div><br>Tot din garnitura viselor bizare mai am câteva din ultima perioadă.</p><p>Unul, de vreo săptămână sau un pic mai mult, era cumva dintre visele pe care mi le explic prin teama mea că o să moară mama. Am mai avut unele similare de-a lungul vremii. Ăsta de-acu era că eram undeva pe la intersecția de la AFI , eu nu știu unde mă duceam, iar mama voia să ia un mijloc de transport spre altă direcție. Era noapte. </p><p>Vine un tramvai. Mama fuge spre stație, dar nu mai știu, ori era alt tramvai, ori se retrăgea, nu era bun. Apoi vine un autobuz. Stația era un pic mai departe, dar pe partea mea, în spate, adică cumva peste intersecție.</p><p>Autobuzul se oprise în stație. Maică-mea alergă spre el. Se tot îndepărta, era multă lume care urca sau cobora. A ajuns la ușă, ba chiar la ușă din mijloc sau spate. Unde mi s-a părut că s-au oprit și s-a împiedicat, a căzut. Și nu era singura. Am alergat s-o ajut, să văd ce a pățit. M-am apropiat și cum mă apropiam am văzut că erau vreo două gropi pline de apă în asfalt în care se zbăteau mai mulți oameni. Am ajuns lângă. Care o fi mama, se vedeau doar niște mâini care se zbăteau. Văd mâneca unei geci verzi care-mi e cunoscută și prind acea mână și trag să salvez persoana din apă pe cale să se înece.</p><p>M-am trezit speriată și cu un sentiment neplăcut. Sigur, visul era plin de inadvertențe și chestii care n-au nicio legătură cu realitatea (direcția tramvaiului și a autobuzului erau ilogice, tramvaiul mergea în direcția spre casă, autobuzul exact invers, maică-mea nu aleargă după autobuze, nu avem crevase pline cu ape în stațiile de autobuz, geaca verde e geaca mea...) dar tema visului cu maică-mea care tot pățește ceva iar eu văd asta de la distanță, iar această întâmplare are legătură cu apa mi-a mai apărut de-a lungul timpului.</p><p><br></p><p>Alt vis, de data asta doar cu mine, mai recent. Mergeam într-o excursie cred, cu cineva. A fost ceva complicat, nu mai țin minte mare parte din vis, cred că doar ceva de pe la final. Era ceva cu iarnă și munți, dar nu știu dacă ce am acum impresia că a fost la început e din acest vis sau de altă dată. Ce îmi amintesc e că ne oprim să facem un popas. Era un fel de canion, iar pe pereți, pe peretele din spate, de unde veniserăm, era zăpadă care strălucea în soare. O priveau fascinată, apoi am văzut că parcă pe ici pe colo se mișcă, parcă curge pe mici porțiuni. Le zic celor cu care eram: uitați-vă acolo, cred că o să vedem o avalanșă. Între timp în zona adăpostită unde eram am mai sosit doi, tipul îmi era cunoscut. De pe zona cu zăpadă mișcătoare îmi mut privirea către ce e mai spre noi și deasupra noastră și văd acelaști comportament alarmant al zăpezii. Mă tărăsc și ies din așa zisul adăpost, cred se pare că era mai jos decât calea principală, tot cu ochii la zăpadă de deasupra și le zic și celorlalți să iasă repede de acolo. Apoi nu știu cum, n-a fost nicio avalanșă în schimb a venit apa, care ne-a luat pe toți și ne-a purtat pe toți prin canion, dar nu era nimic periculos, pluteam sau înotam, ceilalți se țineau după mine. Am ajuns la un loc unde se termina apă dar începea o zonă construită de om, un fel de încăpere întunecoasă, cu două locuri gen scaune tapisate cu catifea purpurie, cu picioare de lemn nefinisat, pe un soi de podea cu o treaptă și cu două deschizături în fața scaunelor. Cei care ieșiseră din apă în față se așezau pe scaune, se uitau în jos apoi săreau în acele deschizături misterioase. Se pare că asta trebuia să fac și eu. Întâi am studiat ce făcea un tip înaintea mea. După ce a sărit, m-am dus și eu spre scaunul din stânga. Mă gândeam dar chiar trebuie să sar? Ce-o fi acolo, cum să sar dar să fiu sigură că nu pățesc nimic, să nu mă lovesc sau ceva. M-am holbat în jos, era întuneric, încercăm să deslușesc ceva dar nu vedeam nimic clar.</p><p>M-am trezit tare mirată. Ce mama naibii mai e și visul ăsta? Ăsta ce-o vrea să zică?</p><p><br></p><p>Astea-s visele cu apă din ultima vreme. De-a lungul vremii am mai avut vise legate de apă, unele legate și de mama, unele nu, tot dintr-astea de nu prea știu ce să cred.</p><p><br></p><p>Mai am câteva seturi dubioase de vise, unele de-a dreptul erotice și cu o persoană fără chip, uneori de tipul vis în vis, altele gen film, unde sunt doar spectator, se întâmplă chestii, eu le văd dar nu fac parte din acțiune, altele unde îmi apar în vis persoane cunoscute dar în situații un vag legate de contextul din care fac parte, dar cu evoluții care nu au nicio legătură cu realitatea...</p><p>Ultimul din garnitura asta a fost mega ciudat, desigur i-am uitat începutul, cred că începea cu ceva gen o excursie cu autocarul cu pastelul, aveam rucsac, dar nu știu ce s-a întâmplat, ori nu era loc, ori îl ratasem, rămăsesem iar autocarul plecase, dar mai erau Ralu și Ramon care ziceau că mergem separat cu mașina. Apoi nu știu cum voiam la baie, eram la vila lor, m-a condus Ramon, apoi iar îmi scapă ceva, cred că ieșisem iar afară, apoi cumva totul s-a schimbat, umblam nu știu pe unde, pe un tărâm bizar, gen combinație de deșert și vulcani noroioși, era ceva legat de niște dezastre, se căuta o soluție, apoi văd pe cineva împingând ceva ca un homunculus sau o păpușă spre o chestie ca un vulcan noroios dar care părea ceva viu, organic, care erupea furios, scuipând și bolborosind, culorile aduceau cu țesuturile umane, cu pielea, în timp ce acela care împingea cu o prăjină aducea acea mică formă ce aducea cu un prunc dar nu tocmai gândeam sau cineva zicea ceva de genul ce bine că a avut ideea să îl pună înapoi, forma respectivă era înghițită de chestia bolborositoare care mai bolborosea de câteva ori apoi s-a liniștit. Mă rog, când am văzut de departe, la început, erau două chestii bolborositoare vulcanice, dar apoi toată acțiunea se petrecea doar la una. Cert e că totul s-a liniștit. Oricum, partea asta a visului părea periculoasă, grețoasă, o senzație greu de descris. Apoi, după ce totul s-a calmat, am plecat, știam că totul s-a rezolvat, mergeam, am ieșit din ținutul ciudat și am ajuns într-o vilă, într-un apartament unde discutam cu un tip ceva legat de soția care născuse și de rezolvarea de mai înainte, totul era bine. Înainte de a pleca m-am dus la wc pentru un pipi, acolo în coșul de gunoi mi-a atras atenția un tampon extern înfășurat în hârtie dar doldora de sânge, m-a mirat. În timpul ăsta gândeam nu poate fi copilul, n-are cum să aibă nicio vină. Am ieșit pe ușă, coboram scările când încep să văd stropi de sânge pe jos. Întâi câțiva răzlețe apoi tot mai mulți, mă feresc să calc pe ei, cobor, cobor, deja erau deși, când ajung la parter era ca în filmele de groază, nu puteai păși de atâtea pete de sânge, că să trec m-am agățat de o draperie că Tarzan. Toată lumea din vilă se căra afară cu rucsaci și bagaje, cineva spunea că e de la doamna (nuștiucum) care a născut, altcineva întreba dacă a văzut-o cineva, altcineva zicea că nu dar că vorbise cu el, cu soțul și nu știa unde e ea, în timpul ăsta toată lumea ieșea, ieșisem și eu, eram în curtea neîncăpătoare, treceam peste bagajele altora, Ralu îmi zicea că asta e, plecăm, moment în care îmi dau seama că rucsacul meu e sus, în cameră. Îi zic lui Ralu, care spune îți dau eu rucsac, da, dar acolo am actele, tot ce e important... face semn că așa e, înțelege. </p><p>Cam ăsta a fost. Am uitat multe din el, dar la cât de bizar și neplăcut a fost, am ținut mi te mai multe amănunte decât de obicei. Oricum, ăsta chiar e un vis foarte ciudat, chiar și pentru mine, care oricum visez diverse ciudățenii...</p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-76525132040581352132021-12-23T22:14:00.001+02:002021-12-23T22:14:27.695+02:00Răzbunarea din vis<p> Am din când în când vise. Adică unele pe care le și țin minte și care sunt tare bizare. Uneori pricep ce-mi zic, alteori rămân mască și nu înțeleg nimic, le întorc pe toate părțile și nimic.</p><p>Ăsta despre care scriu e destul de recent și cred că e evident ce spune.</p><p>Prima parte mi s-a cam șters, era ceva gen film polițist sau mă rog, pe-acolo, era un cineva care se străduia să deschidă un caz împotriva altcuiva care îi făcuse mult rău, parcă era vorba de hărțuire, nu-s sigură. Țin minte doar un flash când respectivul îmi arată un dosar cu ștampilă pe el și se și ne bucurăm că ura, ce bine, netrebnicul va fi condamnat, ajunge la pușcărie și primește ce merită.</p><p>Apoi alt flash, imagine din celulă (?) unde individul, hărțuitorul este luat în primire de comitetul de întâmpinare. Aici gândeam perfect, acum hărțuitorul primește ce merită, o să vadă și el cum e să fii hărțuit. Era un șef și câțiva executanți. Șeful decide că ăla e un gunoi și că vor să scape de el. Ăla face la început pe cocoșul, dar i se înfundă. Șeful zice ceva gen să te f*t în gât și face un semn spre executanți. Ăia iau o sticlă sau un vas ceva plin cu alcool și încep să îi toarne pe gât ăluia. Și dă-i și dă-i, toarnă de nu se mai opresc, ăla se sufocă, n-are încotro și mai înghite, șeful zice în fundal ceva de genul ei, de-aici o să ajungi direct la (nu mai știu unde, era o denumire care în vis era clar că la nebuni), vedeam cum suferă ăla și îmi părea foarte rău că și din cauza mea a ajuns în situația asta.</p><p>M-am trezit tare bulversată de vis. Îl trăisem intens, foarte real. În primele minute mă întrebam ce naiba de vis, că nu țin minte să mă fi răzbunat, cum să simt așa ceva? Apoi, următorul gând: să te răzbuni e inutil. Nu face nici dreptate, și eventual ajungi să te simți și mai rău din cauza urmărilor.</p><p>Da, nu m-am prea răzbunat la viața mea, dar cu siguranță au fost momente când m-am gândit la asta. Poate după visul ăsta nici n-o să mă mai gândesc de rău...</p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-91008083068834104622021-12-23T17:22:00.001+02:002021-12-23T17:22:06.837+02:00Anul nou și ziua ta, sau aniversări, serbări și alți demoni<p style="text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjZ0D50OE3ZxnRip9n_Obnnd9kuyYZnLGfxBEsa5a9BbAB7-ga-352AeQKnje-BRKxDoa3KOV8iBkunze6i1OINrwYoON2lymQS1NLVv7RemuooqlKrFoIJLStQHSmF598j8_lRXC6oV7Zo5gn49jyaqKN9pjSZ_WRI00Jt4px0VOLXOtkXoUBnRls2og=s4637" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3223" data-original-width="4637" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjZ0D50OE3ZxnRip9n_Obnnd9kuyYZnLGfxBEsa5a9BbAB7-ga-352AeQKnje-BRKxDoa3KOV8iBkunze6i1OINrwYoON2lymQS1NLVv7RemuooqlKrFoIJLStQHSmF598j8_lRXC6oV7Zo5gn49jyaqKN9pjSZ_WRI00Jt4px0VOLXOtkXoUBnRls2og=s320" width="320" /></a></p><p style="text-align: left;">Într-o sâmbătă oarecare cu prognoză dubioasă, o drumeție. Una dintre multele de anul ăsta. Am plecat din București pe întuneric, noapte încă, ploaie care s-a schimbat în fulgi, apoi în drum spre Timișu de Jos diverse cețuri și ploi, iar după Sinaia - norii s-au mai ridicat, cât să vedem împrejur.</p><p>Pornind urcușul prin pădure spre Tamina, de la o pădure ușor pudrată dar mohorâtă am dat de tot mai mult alb, până am intrat în tărâmul basmelor. Un vis alb, nici nu conta că cerul era gri. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi7pJZlqVI7fXycf0511X9SVCrmlEHlZGo2FScr6TXJqAycJ7urUCcUGFunUcxGSY5cUWaFN1bP1AICNvfkfwTBJ5rR4V03Ms4HX17otFb2LFPnHgNXc2hgbFlDGqPwcKntNz5SuzhUumRhIUUXUMgyagOnuvsQRhyzA6vaSh5C0ko05gQbHr20qB2gUw=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi7pJZlqVI7fXycf0511X9SVCrmlEHlZGo2FScr6TXJqAycJ7urUCcUGFunUcxGSY5cUWaFN1bP1AICNvfkfwTBJ5rR4V03Ms4HX17otFb2LFPnHgNXc2hgbFlDGqPwcKntNz5SuzhUumRhIUUXUMgyagOnuvsQRhyzA6vaSh5C0ko05gQbHr20qB2gUw=s320" width="320" /></a></div><p>Și, pentru că eram într-un basm, după colț dintre nori, a început să ne facă cu ochiul soarele, jucăuș. Basm cu zăpadă ca-n povești și soare. Prima zăpadă ultra proaspătă de anul ăsta (ninsese peste noapte). Apoi minunile s-au ținut lanț, că doar eram într-o poveste.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiq_oIY_oOepQS75YujV4009yndW8Lyl2Sia1r3aBwIxKa1rOW78HJThSmdGsPdOz2tq4Umv95l9_HX89CeYTFL-dtnbMkdD57qiP9MLCzHjWwkWazwvLFPfMTk865X0D92p9vdoZa45GY_AbQshn6yaiaCqUC0tc-1ut2kLo1aH6kXmsQxR0XcXfB-ow=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiq_oIY_oOepQS75YujV4009yndW8Lyl2Sia1r3aBwIxKa1rOW78HJThSmdGsPdOz2tq4Umv95l9_HX89CeYTFL-dtnbMkdD57qiP9MLCzHjWwkWazwvLFPfMTk865X0D92p9vdoZa45GY_AbQshn6yaiaCqUC0tc-1ut2kLo1aH6kXmsQxR0XcXfB-ow=s320" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhcIzBwiltNSFIPHGW_zjV_AzFdl4I9gqBVBBL-l8B74BBaTBCLJZYd-UAxwvMhhDfGwWj4pZhozKNmD-XXeRmYNp_TpShljR6MpQbzL7YuZmqwTCcA3U7CEeTTGUTKHMDr2qVp9EU7-kJkJOXoWrsJeyusMcEEgCW2JeKJnjyblU8_iomxmeaqI4MZJg=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhcIzBwiltNSFIPHGW_zjV_AzFdl4I9gqBVBBL-l8B74BBaTBCLJZYd-UAxwvMhhDfGwWj4pZhozKNmD-XXeRmYNp_TpShljR6MpQbzL7YuZmqwTCcA3U7CEeTTGUTKHMDr2qVp9EU7-kJkJOXoWrsJeyusMcEEgCW2JeKJnjyblU8_iomxmeaqI4MZJg=s320" width="320" /></a></div><br /><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjceDRj4N0xcwlVqSY2c-7YwtjBqVPEW6-3cD0r3i6HXav_JstXLDb6cFgTvhVYvjiHCvC8wU0-Dvg4fqr9ardg2QujGkIlXWorl5nixcslU0Feq50aAigboTx-O6hY3_kVVHBA4E2o42BhjfW39RdCx-_8aSdvYIm6h9bwcpBfYyjgDZ7edJzq-DIOJg=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEjceDRj4N0xcwlVqSY2c-7YwtjBqVPEW6-3cD0r3i6HXav_JstXLDb6cFgTvhVYvjiHCvC8wU0-Dvg4fqr9ardg2QujGkIlXWorl5nixcslU0Feq50aAigboTx-O6hY3_kVVHBA4E2o42BhjfW39RdCx-_8aSdvYIm6h9bwcpBfYyjgDZ7edJzq-DIOJg=s320" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div> După ce-am urcat prin canion am început urcușul prin nămeți spre Piatra Mare, ca direcție. Pe urcușul ăsta prin zăpadă până la genunchi cerul, soarele, pădurea și muntele s-au jucat cu noi de-a v-ați ascunselea. Soarele era sus, lumina, dar valuri de ceață-nori veneau de mai jos de noi, ne cuprindeau într-o ceață diafană, ca un abur luminos - asta nu se poate prinde nici în poze nici în cuvinte. <p></p><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgATVmq3Jrwe_mC3Qxt3_gJbVnsv5B6jyaD8N_maiK7udUvBRDZroZPQPo3fuTZ0fpa3IEM2MrZedE8fiiULFaCXa-fLKAPZjj5NQETQUY0m7aIN5QcHQw3fK_SfPnOdN62kXOWNJlMn257IROsLPpSN5R4tUsNKZ_EOdffkT657cK9xW9Y2ydPFXOUhw=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4608" data-original-width="3456" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEgATVmq3Jrwe_mC3Qxt3_gJbVnsv5B6jyaD8N_maiK7udUvBRDZroZPQPo3fuTZ0fpa3IEM2MrZedE8fiiULFaCXa-fLKAPZjj5NQETQUY0m7aIN5QcHQw3fK_SfPnOdN62kXOWNJlMn257IROsLPpSN5R4tUsNKZ_EOdffkT657cK9xW9Y2ydPFXOUhw=s320" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: left;"><br /></span></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="text-align: left;">Dacă a fost vreodată în viața mea un moment în care să nu fiu sigură dacă sunt trează, visez sau m-am transportat într-un basm, ăla a fost. Și fix momentul ăsta l-am simțit ca Anul Nou sau/și ziua mea, adică un moment absolut special, pentru care n-am făcut nimic special în afară de a fi acolo atunci. </span></div><p style="text-align: left;">Că tot mă gândisem eu de ziua mea că ce mi-ar fi plăcut să mă duc nuștiu unde, sau de Anul nou la nu știu ce cabană sau în nu știu ce țară... Ei bine nu, Anul nou și ziua mea s-au întâmplat să fie pe nepusă masă, absolut minunat, într-o zi oarecare. </p><p>Doar că na, oameni suntem și tindem să uităm. așa că zilele astea iar m-am surprins gândindu-mă băi, dar ce mi-ar plăcea să fac revelionul la vreo cabană, că n-am mai făcut asta și tare îmi doresc... Uitând că de fapt revelionul ăla poate fi oricând. Că ziua mea, sau o zi de sărbătoase poate fi în orice moment, în orice zi, dacă sunt acolo și nu umblu cu gândurile brambura după cai verzi pe pereți inexistenți...</p><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEg1osg4JlNzqZ2GuHgxaN9MSvMVgw_nU9KMIIu_xjYE7_2OvyogMF2Rg5c5U0kzUECfXwShchFiNQ-4WwPfWS8P1mrqt2d8zkbftwgtU33vnfSDzf1tDIGeI5CQBqUfNXP6UUkLJXJimTzT3dN3Cmdxyy08yjgacBsm2gGn_1bTChuUx4pH9CGONL-ehA=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEg1osg4JlNzqZ2GuHgxaN9MSvMVgw_nU9KMIIu_xjYE7_2OvyogMF2Rg5c5U0kzUECfXwShchFiNQ-4WwPfWS8P1mrqt2d8zkbftwgtU33vnfSDzf1tDIGeI5CQBqUfNXP6UUkLJXJimTzT3dN3Cmdxyy08yjgacBsm2gGn_1bTChuUx4pH9CGONL-ehA=s320" width="320" /></a></div><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhsaVPAWdeLYsUphVMiC4yIAvZ6pMVeuG79T8KKUI0A5W46Jn8VgDBlJT34z-RLzq54beUjeFVfCXvo-xgXBIry8MN7_0O9ajYd9CyR0FYo5EGR1fNeOKle3QYZ0VJF3_HJ2do_GtQjNqJ-vZmIwUEpituclxqN0tf4UYmMXtT9PDeQQOV2644y3aG7YQ=s3994" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3112" data-original-width="3994" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhsaVPAWdeLYsUphVMiC4yIAvZ6pMVeuG79T8KKUI0A5W46Jn8VgDBlJT34z-RLzq54beUjeFVfCXvo-xgXBIry8MN7_0O9ajYd9CyR0FYo5EGR1fNeOKle3QYZ0VJF3_HJ2do_GtQjNqJ-vZmIwUEpituclxqN0tf4UYmMXtT9PDeQQOV2644y3aG7YQ=s320" width="320" /></a></div><p></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">Pe platou a fost soare plin, de vară, compensat însă de un vânt rece. Apoi, la coborâre, am avut din nou un dans cu norii care-au venit peste noi.</div><div style="text-align: left;"><br /></div></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi9iwBTBw-K_YyEqkrzFn4WQTzz5DEotiawv7FaEhz5W0aiAOe2Xxpv9rBQnXmxoE6cb-wnxDsL7IP1xIJaCUVHVeGVbwhUEG3DkUasujNBSl_QGKsI81QimGcTAGEN5sXFUYhSvCBEzZoG-WnKJ_ZHV2to4AqcM7zFn6cp23AN4_5OGANC0_nvnekr-A=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi9iwBTBw-K_YyEqkrzFn4WQTzz5DEotiawv7FaEhz5W0aiAOe2Xxpv9rBQnXmxoE6cb-wnxDsL7IP1xIJaCUVHVeGVbwhUEG3DkUasujNBSl_QGKsI81QimGcTAGEN5sXFUYhSvCBEzZoG-WnKJ_ZHV2to4AqcM7zFn6cp23AN4_5OGANC0_nvnekr-A=s320" width="320" /></a></div><div><br /></div><div>Apoi, de-a lungul coborârii am descoperit că iarna de dimineață se transformă într-un mix interesant.</div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhOM5QbyvcTVzgTQBj9TqrKh8EOjMpDfjGXK3ZU6oJ7MT0iaF_1aUb81GhEYQM-fGlXvR_HlTa_prIp8n30c-TZUxacqrvvIp7l9F4CYP_gTRcSS_r-DnJBhdggMXAIr3kirJlT9s1qDpQqU-FhHRDYEhPKVb3RRFpCt5r1XSdwHlYgRO79ym8P_6oArQ=s4608" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="4608" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEhOM5QbyvcTVzgTQBj9TqrKh8EOjMpDfjGXK3ZU6oJ7MT0iaF_1aUb81GhEYQM-fGlXvR_HlTa_prIp8n30c-TZUxacqrvvIp7l9F4CYP_gTRcSS_r-DnJBhdggMXAIr3kirJlT9s1qDpQqU-FhHRDYEhPKVb3RRFpCt5r1XSdwHlYgRO79ym8P_6oArQ=s320" width="320" /></a></div><br />Jumi-juma.<br /><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEg96508d9HFARiNZZzPfB-Xt1kYRzIVX_QMzolscXXyvjtELtDKgrmnb1ryTVSFHRO76bSpF7f-vhGLUrMQcgkEt1wCWu9-4RVy7xYFm9CQ_3cYO-rVme9SQWXeIUPYfG08Da1LEUt8OIe6bVz1JRGsta2GVTyjROUHI7evwPXqQyNqaBvOKkGM3WjJVw=s2048" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1152" data-original-width="2048" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEg96508d9HFARiNZZzPfB-Xt1kYRzIVX_QMzolscXXyvjtELtDKgrmnb1ryTVSFHRO76bSpF7f-vhGLUrMQcgkEt1wCWu9-4RVy7xYFm9CQ_3cYO-rVme9SQWXeIUPYfG08Da1LEUt8OIe6bVz1JRGsta2GVTyjROUHI7evwPXqQyNqaBvOKkGM3WjJVw=s320" width="320" /></a></div><div><br /></div>Și strălucire. Dar ce strălucire!!!<div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiuERBaCtp9GOaDqoFMiZZhSoshbXqBcoX0PAutEG-5HE1l3ljOXzzCWdJliTeEPgU3mE60wFxsMfwtOJMHdLa5tBLFFm9N4Q_nQWLZnw62rOISUm_3PwbrBUPuYA-LbrhkMalM8RWYjOVBMxBYrwQJdSVfBVaNHhHjX4W3-X5L3-q1eSQrSvpIQYhQXg=s2048" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1153" data-original-width="2048" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEiuERBaCtp9GOaDqoFMiZZhSoshbXqBcoX0PAutEG-5HE1l3ljOXzzCWdJliTeEPgU3mE60wFxsMfwtOJMHdLa5tBLFFm9N4Q_nQWLZnw62rOISUm_3PwbrBUPuYA-LbrhkMalM8RWYjOVBMxBYrwQJdSVfBVaNHhHjX4W3-X5L3-q1eSQrSvpIQYhQXg=s320" width="320" /></a></div><div><br /></div><div>Pe bucata de final de pe brazi zăpadă se topise și devenise o ploaie cu soare. Primăvarăăă.</div><div><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi7LPvyN6d8f1Xt3DiFQ1EpP52_-K_RbyGPy7bzYWRannPJq-0yKJYCgdQUmBbLDwZbgntHgVGvXiEkyTUTxnQQ5q1aQVFVBfrNKQQogzCTaysmAT8sccfTQHJVyFBl8PDHQyLZovdF5Fv8_45YA1zWk2GRwX2QMoGiBLL8dNcCTs_0gT4iRDWcXyLHyA=s4608" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="4608" data-original-width="3456" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEi7LPvyN6d8f1Xt3DiFQ1EpP52_-K_RbyGPy7bzYWRannPJq-0yKJYCgdQUmBbLDwZbgntHgVGvXiEkyTUTxnQQ5q1aQVFVBfrNKQQogzCTaysmAT8sccfTQHJVyFBl8PDHQyLZovdF5Fv8_45YA1zWk2GRwX2QMoGiBLL8dNcCTs_0gT4iRDWcXyLHyA=s320" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh2j-6ixUifeK_A2Xw2ySmh53GQQ9zKyAHbmwbjy4C5AfKhllTK1I1aMnzHsKdro6bmvwP2vZh9K3WXEVM2QPLfYVv5kgB9B-lMka1xTF_tTgkGjbUJhKByYh8ksSl_Q8Lg1QHlKWklGj3ojIqL9z6XzJcsa69_cDuO8LLMqnSP8dRWMCwo4TOUhXaIuw=s2048" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1223" data-original-width="2048" height="191" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/a/AVvXsEh2j-6ixUifeK_A2Xw2ySmh53GQQ9zKyAHbmwbjy4C5AfKhllTK1I1aMnzHsKdro6bmvwP2vZh9K3WXEVM2QPLfYVv5kgB9B-lMka1xTF_tTgkGjbUJhKByYh8ksSl_Q8Lg1QHlKWklGj3ojIqL9z6XzJcsa69_cDuO8LLMqnSP8dRWMCwo4TOUhXaIuw=s320" width="320" /></a></div><div><br /></div>Cam așa aș descrie ziua mea de An Nou venit când a vrut el să vină, nu după calendar sau după obiceiuri și obișnuințe.</div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-85731419391389127142021-11-27T23:27:00.001+02:002021-11-27T23:27:51.337+02:00Omul care nu voia să schimbe nimic<p>Vedeam sau văd la mulți, foarte clar, cum își doresc că lucrurile, lumea să se schimbe, dar să o schimbe alții, sau să se schimbe pur și simplu, dar ei să nu schimbe nimic. (Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimic! Sau să nu se revizuiască, primesc! Dar să se schimbe pe ici, pe colo, prin părțile esențiale.)</p><p>Ce nu vedeam însă era că și eu fac la fel. Mai revizuiesc pe ici pe colo, dar nu schimb nimic... </p><p>M-am surprins agățată de trecut, de amintiri ajustate sau chiar înfrumusețate... Dar dacă elimin filtrul rozaliu paseist... Da, au fost și momente mișto, dar și multe chestii care numai mișto nu erau. Sau în regulă. Sau sănătoase. Dar deh, amintirea tinde să falsifice un pic (sau mai mult) lucrurile - ori le îndulcește, păstrând mai mult aspectele bune, ori dimpotrivă, le amărăște, dacă păstrează mai mult momentele nasoale...</p><p>Da, nu fac excepție. E interesant cum de vedeam așa clar la alții dar la mine ioc. </p><p>Vedeam de câteva zile cum la pastel se încearcă să recreeze atmosfera aia colegială mișto, aia care ne-a ținut niște ani buni legați de glie, aia care ne-a făcut să suportăm tot ce nu mergea sau nu era în regulă pentru noi. Asta după ce-i zisesem deja Danei că faptul că atmosfera asta care s-au pierdut e de fapt un lucru bun - pentru că acum se văd doar faptele și ce nu funcționează, fără stratul afectiv. Și că e șansă de a face lucrurile să meargă, fără artificii de compensare. Și ca rezultat - mai multe evenimente împreună că să ne cunoaștem cu noii colegi, plantare, Moș Nicolae, atelier de turtă dulce, secret santa, ateliere de educație financiară, party de Crăciun etc etc etc. Deci nu rezolvăm nimic, încercăm să re-creăm mecanismmul de compensare și atât. Se întoarce la rețete care au funcționat altă dată. Că poate o merge. Nu contează că întregul context e altul - pandemie, muncă la distanță, invazie de colegi noi juniori, că nimic. Ce frumos era hai să facem cum făceam atunci și o să fie bine. Well, să vedem, eu una sunt sceptică. Ce a mers cândva, când lumea era într-un fel... E posibil să nu prea meargă sau chiar mai rău. Pentru că e forțat și pus cu mâna. </p><p>Și de la gândul ăsta m-am dus mai departe, spre situația globală, spre cum afectează pandemia toată construcția socială, cum încercăm să ne agățăm tot de moduri de a trăi, a fi, a acționa de dinainte. Cum tot sperăm să revenim la viață de dinainte. Doar că viața aia de dinainte nu era așa de grozavă cum ne pare acum. Avea o grămadă de chestii not ok, dar acum le-am uitat sau le trecem cu vederea, și ne lipsesc intens fix alea care acum nu se prea (mai) pot. </p><p>Apoi m-am pomenit amintindu-mi de niște vremuri (alea bune) când eram cu Alex. Doar că... Nu era totul lapte și miere. Erau și foarte multe aspecte nasoale, am trăit și multe stări pe care acum nu le-aș mai suporta, băutura constantă, intoleranța, ieșirile verbale violente ( uneori și fizice), ideea că dacă ieșim la un eveniment trebuie să fiu în gardă să nu bea prea mult deodată, să mai bea și apă, că să nu ajungă să se facă mici și să nu o ia razna, criticile și pretențiile... Nu, nu a fost chiar așa minunat. Au fost și multe aspecte mișto, chestii din care am învățat mult, partea aia mișto de conviețuire și de a împărtăși cu cineva gândurile și tot ce ai... Dar și miere, și fiere. Au fost și multe chestii care m-au dat înapoi, m-au făcut să mă ghemuiesc în mine, să fiu în alertă, să țin garda sus, să judec pripit și să acuz mental, să gândesc mai întâi de rău...</p><p>La fel și cu pastelul. Da, epoca "bună" - chiar era așa bună? Hm. Erau niște chestii mișto, niște momente mișto. Dar mă simțeam cu adevărat bine destul de rar. Câtă agitație, cât zbucium, câte gânduri. Iar dedesubt, pastelul funcționa defectuos, ca și acum. </p><p>Deci... Nostalgia trecutului. Doar că paradisul pierdut nu era chiar un paradis. Era tot viață. Tot cu de toate. Tot format din mii de momente diferite care trebuie trăite.</p><p>Diferența e că trecutul e dus. Iar momentul de-acum e acum și aici poți să acționezi. Și nu poți schimba ce fac alții, sau ce se întâmplă, dar poți alege ce faci acum. Nu contează ce fac alții. Contează doar ce faci tu. </p><p>Predeterminare. De fapt, o țesătură complicată de iluzii comune, de ficțiuni reciproc acceptate, toate ițele astea ne fac să ne mișcăm că niște marionete. Doar că... Tot noi suntem concomitent păpușării și marionetele și publicul în sceneta închipuită a vieții pe care o jucăm. Și scenariștii. Călăi și victime ale ficțiunilor proprii.</p><p>Mă simțeam de ceva timp că și cum aș fi adunată, chircită, încordată, în alertă. Și m-am întrebat de ce. Nu știu. Doar că așa mă simt uneori. Uneasy. Inconfortabil. Probabil ceva frici. Bătrâna frică, mereu camuflată în diverse feluri, cameleonică, când zici că ai scăpat de ea se infiltrează sub altă formă. Cu siguranță n-o înțeleg, deși e parte din mine, e a mea, eu mi-o creez. Încerc să fac pace cu ea, dacă de mătrășit nu-o pot. Măcar să o cunosc, să o înțeleg, să nu mă enervez pe mine când reapare, să știu că e ea, să n-o confund cu altceva.</p><p>Să faci loc, să debarasezi, să poți renunța, să ștergi tot ce a fost și să o iei de la capăt. Să nu repeți rețete vechi, să încerci lucruri noi pentru contexte noi... Să profiți de schimbarea care vine nemiloasă cu buldozerul și face loc forțat ca să construiești altceva. Ceva mai bun, mai adaptat... Mai pe sufletul tău.</p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-40796126973964577682021-11-07T21:08:00.001+02:002021-11-07T21:08:19.786+02:00DivinitățiDenumirea e ironică. Mă refer la toate divele feminine și masculine pe care le-am întâlnit în viața mea. Și nu vorbim de alea oficiale.<div><br></div><div>Cred că toată viața am trăit (că mulți alții) la umbra divelor. Știți genul, în orice comunitate, mică, mare, e cineva, ea sau el, care cumva strălucește, vrea atenție, face chestii interesante, zice chestii, se poartă într-un fel, emană încredere în sine. Unii așa sunt, mai dezinvolta, comunică mai ușor, nu-și fac atâtea probleme. Alții au probleme, și din cauza lor ori devin mai retrași, ori, dimpotrivă, că să compenseze distorsiunile din inimă, au nevoie de atenție disperată că să compenseze. Și aceștia plusează, sunt cei care se manifestă egocentric, că niște mici divinități, își dezvoltă mecanisme de a se plasa în centrul atenției, și ajung să creadă că lumea se învârte în jurul lor, și că lumea le e datoare cu adorație.</div><div><br></div><div><br></div><div>Toți restul, o lume de non-dive, ne dorim măcar un pic din strălucirea divelor. Ceva din încrederea și naturalețea celor care strălucesc de la sine, ceva din strălucirea mai flash, mai seducătoare uneori a celorlalte. De ce? Pentru că na, tot ce e lucește atrage atenția. Și a noastră, dar și a celorlalți. Pe lângă dive, restul suntem o masă pestriță. Așa ne-am obișnuit să ne vedem. În umbra divelor, restul se pierde în decor. Și normal, când te vezi în umbră, vrei să ieși uneori și tu în lumina reflectoarelor. Doar că ceilalți sunt deja obișnuiți să te vadă ca pe o pată de culoare, sau cenușie, și, mai rău, te-ai obișnuit chiar și tu să te vezi așa. Și chiar dacă strălucești o clipă sau faci ceva remarcabil, se observă o clipă apoi se uită. Ba uiți și tu. Și din complicitatea asta a obișnuinței, non-divele rămân niște persoane de rangul 2, niște "și alții", de care lumea în general uită și își amintește de ei când au treabă cu ei sau eventual de ziua de naștere. Niciunuia dintre cei băgați la "și alții" nu îi place asta, toți vor să fie văzuți că niște oameni de rangul 1, simt nedreptatea și fac ce pot că să iasă din anonimat. </div><div><br></div><div>DAR. Fără să își dea seama, fac la fel. Adoră divele naturale, uneori sunt orbiți și de cele self-made și ignoră pe "și alții". Sau, mai degrabă, uită de ei, că doar sunt persoane de rangul 2, nu strălucesc pe ecranul atenției lor. Și o spun ca o non-divă absolută, campioană la invizibilitate și la pierdutul în decor, pot să dispar de la o petrecere fără să observe absolut nimeni, pot să fiu prezentă undeva fără să mă remarce absolut nimeni, fără să mă străduiesc. Și de curând mi-am dat seama că și eu fac la fel, și eu acord atenție de rangul 1 unora și atenție de gradul 2 altora. De părerea unora îmi păsa, încercăm să le atrag atenția, să mă fac văzută, remarcată, de a altora - nici măcar nu mă gândeam la asta. Desigur, divele primeau ofrande că pe ceva firesc (doar toată lumea e la picioarele lo) iar non-divele nici nu observau. Și sigur că asta mă deranja. </div><div><br></div><div>Și de curând, pe aripi de furtună, flash, la naiba, toți oamenii sunt la fel de importanți! Fiecare dintre ei, dintre noi. Nu există oameni de rang 1 sau 2 sau și mă rău. Doar oameni. Și degeaba gândeam așa dacă chiar eu îi priveam, fără să îmi dau seama, diferențiat. Cum să mă aștept la ceva, orice, când eu însămi mă port cu dublă măsură?! (ca toți ceilalți).</div><div><br></div><div>Da, unul îmi erau mai importanți decât alții. Cu unii voiam să fiu laolaltă, le căutăm prezența, pe alții nu neapărat îi evitam, dar nici nu îi căutăm. Unora îmi doream să le intru în grații, altora nu. Și nu mă deranja asta. Mă deranja doar când prin grupurile mele toată lumea se comporta diferit, când unii (alții decât mine) primeau tratament special, preferențial, iar eu... eram și eu pe-acolo la "și alții". </div><div><br></div><div>Concluzia? Când te deranjează că alții sau altul te tratează ca pe cineva de rangul 2... Te poți supăra, poți să te simți nedreptățit... Dar uită-te mai bine în oglindă. Și vezi de ce te deranjează. Dacă nu cumva și tu contribui la nedreptatea generală... Dacă nu ești prins în aceeași urzeala că o pânză de păianjen. </div><div><br></div><div>Poate putem lăsa jos ochelarii de cal, poate îi putem privi pe toți ca pe ceea ce sunt, adică simpli oameni - și la fel pe noi înșine...</div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-31226340701420777392021-11-07T00:23:00.000+02:002021-11-07T00:23:40.193+02:00Acalmie, furtună, limpezire<p>Știi cum e, frumos, calm, poate un pic apăsător... Apoi, că din senin, vine furtuna. Tună, fulgeră, plouă, bate vântul turbat. Apoi ușii ușor se oprește. Se limpezește cerul, aerul e mai curat, iese și soarele, e ca o nouă zi sau o nouă viață?</p><p><br></p><p>De ceva vreme, în ciuda vremurilor ciudate, la mie lucrurile au mers relativ calm. La muncă aveam stabilitate, un mediu plăcut, o gașcă mișto, doar mici nervișori și frecușuri inerente jobului. După bizarul moment în care mi-au căzut ochii pe anunțul celor de la Oxigen pentru cursul de ghid și am luat neașteptată decizie să mă înscriu lucrurile au mers liniar și aici, am mers la cursuri, am făcut practica, am dat examenele, am trecut la următorul curs, aici am fost mai dezamăgită de cum au mers cursurile, la fel și de oportunitățile de a deveni ghid la ei, modul corporatist de raportare și acel ceva care mă făcea că șefa lor să nu îmi placă, am dat examenul iar pentru cursul final, de montan, am decis să îl fac la ATGR. Am mers și aici, am participat și la excursiile lor că să cunosc colegii, am început cursurile, făceam deja și cățărare la sală, a venit pandemia, totul părea că s-au dus naibii. Apoi brusc a trecut lockdownul și imediat s-a anunțat examenul la cățărare pe stâncă. L-am dat, a fost greu, da' greu, cred că fizic a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Apoi proiectul, examenul, fără probleme. Așteptarea de luni de zile până la eliberarea atestatelor și legitimațiilor. Apoi, fără să încep să caut eu, ofertele de colaborare. Întâi una unde-am sărit direct în foc și mi-am pârlit doar oleacă mustățile, dar mi-a fost învățătură de minte. Apoi alta, mult mai serioasă, care s-au dovedit a fi cam ce aveam nevoie, un început ușor, treptat, fără a lua pe umerii mei toată responsabilitatea, unde puteam să folosesc ce știu cel mai bine: să ajut oamenii să meargă mai departe, să se adapteze la traseu, să reușească să ducă călătoria, oricât le e de greu, până la capăt și să reușească să se și bucure pentru asta. Apoi, cu timpul, alte lupte cu mine, că deja mi se părea că am devenit invizibilă pentru 90 la sută din grup, doar codașii mă știau și mă apreciau, restul nici măcar nu știau că sunt ghid... și alte mărunțișuri de autopercepție. </p><p><br></p><p>Deci, per total, cu micro-dramele de rigoare, o viață destul de cursivă dar liniștită. Știam că nu poate dura, că o să vină la un moment dat vâjul schimbărilor și brusc totul o s-o ia la vale accelerat. Și da, cam pe când eram eu în Georgia, la job a început balul. O demisie (persoana cea mai de bază a Creației, Crisu, lovitură de teatru) urmată de Ade. În momentul ăsta am revenit din concediu Apoi își dă demisia Horia. Apoi Bianca. Și Anda. Se angajează masiv și în disperare juniori. Apoi, la cam o lună, Mădălina și Duddu. Apoi, în ultima săptămână, 4-5 noi angajări. Doar un senior, pe CS. </p><p>Ei, și în situația asta orice om își pune întrebări. Și tendința e să te contaminezi și să te apuce febră căutatului în altă parte. La primele două demisii am stat, m-am gândit, mi-am zis la dracu, nu aș vrea să plec până nu se împute de tot treaba. De silă de schimbat iar jobul și de nimerit în aceeași chestie doar la altă firmă și cu alți oameni. Și de dorința că dacă plec, să plec la cu totul altceva, în turism, în ceva ce nu e muncă de birou, ceva ce să nu simt că îmi fură clipe din viață. Apoi oamenii continuau să plece și în locul lor să vină juniori. Că DTP, să preiei fișiere de la juniori e nașpa, sigur ai ceva chestii în neregulă, nu știi nici câte, nici ce, iar la ritmul dement în care se cer fișierele finale asta devine o mare problemă. Deci sucks.</p><p>Apoi, când socializezi cu cei ce pleacă și cu cei vechi care încă mai sunt... Și vezi că toți vor să plece... Te întrebi: și io acu' ce fac? Și te roade nesiguranță, nehotărârea, că un vierme, că un car. Întorci toate posibilitățile pe toate fețele și nimic nu ți-e clar. Numai bine nu-ți e. Apoi faci pace cu nehotărârea și te bucuri că ai acest moment în care nimic nu te forțează să faci o alegere ACUM. Apoi... Vine momentul deznodământului. Ceva nori începuseră să se adune, doar că nu prea înțelegeai ce e cu pâcla asta. </p><p>De ziua mea s-a nimerit să îmi iau două zile libere. Prima era destinată unei excursii grele, a doua, chiar de ziua mea, o voiam pentru recuperare. În final excursia n-a mai fost (altă dezamăgire) dar ziua am petrecut-o lejer, mi-a fost foarte foarte bine. Deși ziua de dinainte fusesem foarte ofticată, dar aiurea, sau, mă rog, pentru că aș fi vrut să fac mult mai multe în aceste 2 zile dar mă tot împiedicăm de datele concrete (ăia care veneau să facă verificarea pt gaze, mama care sigur n-ar fi vrut să mă lase să mă duc singură pe cine știe ce coclauri, propria mea reținere de-a o supăra plecând și lăsând-o cu curu-n baltă, d-astea). Deci pe 3 noiembrie am fost chiar foarte bine, în ciuda tuturor gândurilor ăstora. A ajutat și că seara dinainte i-am zis maică-mi că pe 4 vreau să mă serbez ducându-mă la Therme. Desigur, după ce m-am hotărât într-un târziu că asta vreau (inițial mă gândisem să mă duc cu trenul la Sinaia).</p><p>Pe 4, zis și făcut, trezit nu chiar așa devreme cum mă gândisem, am plecat abia pe la 11 spre autobuz. Pe jos. Am răspuns doar la câteva dintre lamulțiani-uri. M-am stresat mai mult unde are capătul acel 442 și când pleacă. Nu știu exact când am ajuns, nici fix când am intrat efectiv pe turnicheții spre vestiare. Dar se pare că m-am încadrat în cele 4,5 ore plătite, deși aveam senzația că am mușcat din cașcaval. A fost un pic ciudat să fiu singură acolo, și încă pierdută întro majoritate vorbitoare de israeliană (nu știam că avem atâția, și că toți frecventează Therme în zilele de lucru, la ora prânzului). Dar am înotat destul de mult, și prin piscină interioară, și mai ales în cea exterioară. Spre mirarea mea, am putut chiar să stau să mă duc pe șezlong afară. Un pic răcoare, dar plăcut. M-am dat în toate bazinele cu minerale posibile, am fost în vreo trei saune, n-am exagerat cu băutul, că o zgârcită ce sunt, dar după ora 3 nu mi-am refuzat o masă de prânz - mi-am luat tăițeii cu vită și sfecla și le-am savurat tot afară, la o măsuță cu view, gândindu-mă că probabil e tare frumos în sezon, când toate acareturi în aer liber sunt funcționale - vedeam niște căsuțe, umbreluțe și părea mișto.</p><p>Am mai dat niște ture de înot prin piscina cu valuri, prin piscina interioară și cea exterioară, încă o saună, un pic de stat în bazinul cu minerale, admirând soarele care intrase deja în declin. M-am decis să închei sesiunea când soarele era deja bine dus spre apus și niște norișori deja se interpuneau sfios, ca niște tușe de acuarelă cu multă apă peste soare. Cerul era pictural, dar alesesem conștient să las telefonul în vestiar, pe mod avion, ca să fiu complet ruptă de lumea exterioară. Fără poze, fără social media, fără telecomunicații. Și n-a fost rău. Am văzut că se poate, și încă foarte bine. Există viață și așa. Chiar și într-o mare de cetățeni străini - spre amiază începuse să se audă și italiană, și ceva română. A fost o experiență ușor bizară, dar mi-a dovedit că, la o adică, chiar dacă din orice motiv nu mai ai legătură cu nimeni cunoscut... tot poți fi ok, tot poți trăi.</p><p>Ideea zilei ăsteia de relaxare a fost să îmi acord mie și doar mie toată atenția pe care în mod normal aș fi acordat-o (și) oricui altcuiva. Să mă răsfăț, să mă simt bine, să nu mă gândesc la nimic și nimeni. More or less. </p><p>După asta, revenirea la realitatea cotidiană a fost destul de bruscă. Cum am pornit telefonul ca s-o sun pe mama să-zic că gata, vin spre casă, zeci de bingăneli, mesaje, sms-uri, un apel pierdut de la Dana. Nimic important, de altfel. Am fost departe și nu simt că aș fi ratat nimic. Am aflat de la Dana că a doua zi urma seara un parte pentru noii colegi și mă întreba dacă vin. Sigur, dacă o să îmi permită muncă adunată de 2 zile.</p><p><br></p><p>Și a venit marea zi de vineri. Seara vorbisem de-o săptămână să mă văd cu foștii colegi demisionari. Era ce simțeam nevoia, cumva să readuc măcar un pic din starea aia de prietenie și de amuzament pe cele ai tâmpite teme. Și mă bucurasem când au vrut și ei. Doar că na, acum colac peste pupăză (Upupa epops), aveam și parte pastel cu noii colegi. Și muncă. Așa că am fost cam stresată, frecușurile stupide pe proiecte nu-mi picau bine, în fine, am terminat oarecum la timp, am pornit târziu, am ajuns pe la 6 fără un sfert (teoretic la 5 trebuia să înceapă). Intru, la parter pustiu. Cumva mă așteptase să fie în curte dar nu era. Ok, poate e la noi pe terasă. Urc, cam pustietate, niște voci departe, senzația era că am greșit clădirea sau ziua. În fine, ajuns la noi, la ultimul etaj, da, aici era lumea. Dar... grupulețe separate, un pâlc de fețe cunoscute, în rest... noutăți. Nicio tendință de socializare reală între vechi și nou. Ceea ce... s-a păstrat pe tot parcursul timpului cât am rezistat acolo. A fost forțat, nefiresc, fals. Dana a ținut un discurs de prezentare, mă rog, poate ok, poate nu, i-a prezentat pe cei noi, apoi i-a enumerat pe cei absenți. Iar pe noi cei vechi nu ne-a prezentat. Cool, cu siguranță că noii colegi știau exact cine ce ce și ce face și cu cine o să aibă de-a face. Apoi a pus pe unul, animator de profesie sau ceva de genul ăla, să facă ceva joculețe prin care cică să ne cunoaștem între noi. A început cu scrisul unei scrisori, fiecare trebuia să zică un cuvânt și cică să iasă ceva. Evident n-a ieșit nimic, iar mie mi-a devenit clar că e o pierdere inutilă de timp, în activități care nu ajută pe nimeni să cunoască pe altcineva, așa că am luat decizia să plec pe șest. M-am strecurat afară și dusă am fost. Am trimis foștilor colegi ca ne vedem la argentin la 7 și un pic și-am pornit per pedeapsa, că să mă liniștesc. Pentru că eram ofticați, chiar un pic furioasă, cred, și tristă și toate amestecate. Un nor de furtună care se aduna.</p><p>Până să ajung, când mai aveam puțin, am avut stări bizare și amestecate. Am avut și un moment în care mă gândeam că o să ajung acolo și cine știe cât o să stau singură cuc până s-o ivi careva. Și că aș putea foarte bine să mă duc naibii acasă fără să zic nimic și să las să se întâlnească doar ei. M-am întrebat dacă am dat adunarea asta pentru mine sau pentru ei. Da, era și-și. Ok, mă duc, chiar dacă o să stau ca fraiera acolo. Îmi găsesc ceva de făcut, îmi iau de băut, ia să nu mai fiu așa mimoză.</p><p>Dar oricum am mers pe o cale mai lungă, cu ocoluri pe străduțe. Am ajuns pe la și un sfert. Am ochit o masă, m-am așezat, a și venit un nene cu meniul, până să mă instalez ca lumea apare Horia. Uf, am cu cine vorbi. Stăm vorbim, ce fac eu, ce faci el, care cum se descurcă. Mai apare și Crisu după ceva timp. Mai trăncănim, tot pasteluri. Apar într-un târziu și băieții, trupa Talisman i-a botezat Crisu. Care pe unde se duce sau s-a dus, fiecare se laudă ce bine e acolo, ce nașpa e aici, ce lame a fost party for newbies. A fost nu știu, prea serioasă adunarea, s-a și încheiat foarte repede, că s-a dat stingerea, că Cristi avea o urgență acasă, în fine. Nu am simțit că am ajuns la partea aia de destindere și de simțit chiar bine, am rămas doar cu starea de hate. Și cu gustul amar că toți s-au cărat se cară sau se vor căra la mai bine... iar eu... eu ce? Eu, dincolo de faptul că nu știu ce vreau să fac, nici nu am o ieșire rapidă dacă se duce la fund Titanicul pe care tot cântă vesel orchestra. Și că nici ei nu mă pot ajuta, ei au eventuale tips pe art sau copy, nu pe DTP. Iar când pa la 9 jumate s-a dat stingerea, au fugit ca potârnichile care încotro. Nimic din vechea dorință să stăm la hăhăieli, împreună. Acu fiecare pentru el, fiecare cu p.... măsii. </p><p><br></p><p>Am plecat amărâtă, cu un gust amar și o stare tare amestecată. Mă duc la dracu, am și zis. </p><p>Am luat-o pe jos spre 381, mai spre Ateneu, pe Victoriei. Cum nu eram în apele mele, nu-mi găseam nici liniștea, nici locul, și în mintea mea era totul amestecat, gânduri, stări, sentimente, nemulțumiri, am zis că mai merg pe jos până la Victoriei. A fost un moment, am trecut pe lângă un părculeț mic pe Victoriei, vizavi de Moxa, când mi-am zis, hai trec prin el, am văzut o bancă în umbră, cu spatele la felinar și m-am așezat. Și atunci s-a dezlănțuit cu toată puterea furtuna. Toate câte se acumulaseră în timp, cu toate cele venite vârf chiar în ziua aia, claie peste grămadă, au făcut explozie. Sentimente vechi și noi, gânduri, blocaje, nemulțumiri, supărări, resentimente, autosupărări, neînțelegeri, autocompătimiri, toate s-au revărsat că o rupere de nori, să mă inunde. Au fost câteva momente tare tulburătoare. M-a scos din asta un fapt divers: ceva mișcă în semiîntuneric. A, o pisică. Și încă una! Și un fund de bidon de p,ăștia unde cineva le lăsasa bobițe. Una crănțănea la ele. A, uite și o a treia. M-am uitat la ele, la ce liniștite erau, cum una se spăla, altă ronțăia, altă se întindea și mi-am venit în fire. Da, toate ruperii mele de nori sunt irelevante și inutile, nu-s nici măcar reale. Reale sunt cele trei pisici și viețile lor, parcul, frunzele, eu... Am mai stat un pic până s-a mai îndepărtat furtuna interioară și am plecat mai departe, ca și cele trei pisici.</p><p><br></p><p>Până la urmă am mers până acasă integral pe jos. Era de fapt foarte p,ăcut pentru o p,imbare de seara, nici prea frig, nici prea cald, nici prea vânt... frunze pe jos, miros de toamnă, liniște, oameni rari de tot.</p><p><br></p><p>Noaptea e un sfetnic bun, se zice. Nu știu ce să zic, de adormit am adormit repede dar m-am trezit și norii se întorsese să mă chinuiască cu haosul lor și întrebările fără răspuns și dilemele și problemele puse greșit... s-au potolit abia spre dimineață, printre ațipeli. Abia când am reușit să opresc mintea să macine în gol ca o moară stricată și să mut haosul din cap în inimă, abia atunci s-a potolit. Pentru că, de fapt, asta era: încer am să cern cu capul ceea ce nu era treaba lui. Sentimentele, stările, toate astea țineau doar de inimă, nu de minte. Odată puse la locul lor lucrurile, mintea s-a liniștit. Iar când m-am trezit definitiv chiar am constatat că s-a înseninat. Și chiar a reușit, eliberata fiind de haos, să vadă clar niște lucruri și să iau niște decizii bune. </p><p>Așa că am făcut niște primi pași în două direcții diferite, din tre care la una nici nu mă gândisem până atunci. Iar de-acu' încotro m-o duce viață... nu se știe. Oi vedea. Posibil sa urmeze o săptămână interesantă. Posibil și ca totul să o ia razna complet și să mă trezesc în vreo situație tare aiurea, dar îmi asum sinceritatea. De interesat, sigur va fi interesant.</p><p><br></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-41319494770709660862021-11-02T23:23:00.000+02:002021-11-02T23:23:13.926+02:00Georgia - un loc al contrastelor (4. Tbilisi) <p>Am deschis fereastra camerei de hotel - era cam sus, crea impresia că sunt la mansardă. Dădea spre oraș, eram în inima zonei vechi. M-am uitat cu nesaț, ce vedeam era interesant, amalgamat, vechi, nou, podul de sticlă futurist, ziduri de cetate, ceva frumos smălțuit cu albastru, niște guguloaie bizare, acoperișuri, un râu, străzi, forfotă. Eram pe versantul unui deal, vedeam mai de sus. Mi-am notat în minte pe unde vedeam acel ceva cu mozaicuri albastre, voiam musai să ajung să văd ce e. </p><p>Aveam program liber până la 1 noaptea, când ne prelua autocarul să ne ducă la aeroport. Am ieșit cu colega să batem Tbilisi-ul, zona pe unde eram, adică centrul vechi. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg48n9YdiKuaDmfqF9hM8K0seUoZZElnm2P0dFuu1eppLBpLfhQ4YCx0VZxJV4VL_3Gohp5M4UJMYjXmBpENULann1g6_msxUM1c-FjfLyxKVO4_HA61DjK8bnDlpWeYdeHM0wjeIiWY1OP/s3968/IMG_20210818_185118.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg48n9YdiKuaDmfqF9hM8K0seUoZZElnm2P0dFuu1eppLBpLfhQ4YCx0VZxJV4VL_3Gohp5M4UJMYjXmBpENULann1g6_msxUM1c-FjfLyxKVO4_HA61DjK8bnDlpWeYdeHM0wjeIiWY1OP/s320/IMG_20210818_185118.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJlSAyW8oq9XEIaE5q4On7zdZ580wViTUbXMVlZlZL5FOLB_z9iVyLbDIHFAnqjQ73slDnMhCmjvmTShd5S0SyXmA39PIyWSoFcJZ7UoWWpr8cah4meMEHlhIEXSYYCZ_DLX0URrkWWL8T/s3968/IMG_20210818_184832.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJlSAyW8oq9XEIaE5q4On7zdZ580wViTUbXMVlZlZL5FOLB_z9iVyLbDIHFAnqjQ73slDnMhCmjvmTShd5S0SyXmA39PIyWSoFcJZ7UoWWpr8cah4meMEHlhIEXSYYCZ_DLX0URrkWWL8T/s320/IMG_20210818_184832.jpg" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><p>Nu apucasem să studiez prea bine ce și cum, citisem câteva articole ale unora care fuseseră și îmi rămăsese în cap că e mișto să urci la cetate cu telegondola, să vizitezi grădina botanică, niște cluburi și baruri și în rest cam uitasem. Așa că am luat-o pe o străduță apoi pe alta, mai mult privind la casele cu arhitectură specifică Tbilisi (au un fel aparte de balcoane cu coloane subțiri și dantelărie din lemn, albe). Unele renovate și splendide, altele ponosite, cu vagi urme de glorie trecută. Am dat de un indicator, eram chiar pe strada care urca și ducea la Grădina Botanică, care era părea interesantă. </p><p>Intrăm, plătim, mă uit pe panoul cu schema grădinii. Multe alei, m-am gândit că asta e ditai parcul. Nu știam încotro să o luăm, așa că am ales la întâmplare o alee. Mulți arbori, puține flori. </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx2-uTN-phl_rMf88NffdELhmHw-M4gSOCzUnbe8HJ-UYUGG1jaDIbvG3WHJx_oyEZIb-b6cOu2lwf6VtmVmWsIGxo7YUm_Ba7wolPkwSF4gujz6Q4aCqSps3jmO9tFYkRA2KM_zGXgapT/s3968/IMG_20210818_193223.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgx2-uTN-phl_rMf88NffdELhmHw-M4gSOCzUnbe8HJ-UYUGG1jaDIbvG3WHJx_oyEZIb-b6cOu2lwf6VtmVmWsIGxo7YUm_Ba7wolPkwSF4gujz6Q4aCqSps3jmO9tFYkRA2KM_zGXgapT/s320/IMG_20210818_193223.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRVvaLU4_amsd-DUn57mnO5ej2_zys7BrwxJNuUT0CCCjDfJc-6tq0S3BmhUCzUanaeTmvHkbw3d8QUQecou1xB442qNWFZAG8R-FnNVxBPUdypyhKrxadcZ_A02UMFqauGUvEETGkOXJ/s3968/IMG_20210818_191307.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiGRVvaLU4_amsd-DUn57mnO5ej2_zys7BrwxJNuUT0CCCjDfJc-6tq0S3BmhUCzUanaeTmvHkbw3d8QUQecou1xB442qNWFZAG8R-FnNVxBPUdypyhKrxadcZ_A02UMFqauGUvEETGkOXJ/s320/IMG_20210818_191307.jpg" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOlHmjvosbJ9ZGQYPT1WvKl0drbur3PvL-8vuw0sA-sHY4wn_8AcWh73VgYNMpsTurFdu1wHG83NP_erXo1R6vpK4ocFDepYAby3akfx3aepoe6aJB7189dvrIfIr0LKUDc4MEBnaOh1p4/s3968/IMG_20210818_192228.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgOlHmjvosbJ9ZGQYPT1WvKl0drbur3PvL-8vuw0sA-sHY4wn_8AcWh73VgYNMpsTurFdu1wHG83NP_erXo1R6vpK4ocFDepYAby3akfx3aepoe6aJB7189dvrIfIr0LKUDc4MEBnaOh1p4/s320/IMG_20210818_192228.jpg" width="320" /></a></div><p>Mergem o grămadă, oameni nu prea vedem, sunt rari. Apoi nimerim pe o zonă interesantă, cu stâncă, un perete vertical, vedem că sus se vede cetatea. Apoi dăm de o cascadă naturală, foarte înaltă, căzând de deasupra acelui perete. Era spre apus, poze canci, lumină insuficientă. Dar locul chiar era spectaculos. Ne învârtim pe niște alei, găsim o alee mărginită de bambus luxuriant, ziceai că ești prin vreo insulă din Asia, foarte frumos. Mai găsim doi de-ai noștri și începem să colindăm împreună. Urcăm pe alei pe partea opusă cascadei și dăm iar de niște stânci, de altă cascadă mai mică, în trepte, și de niște clădiri futuriste. Explorăm partea asta inedită, de pe stâncă, apoi coborâm iar spre centru, unde găsim aleea care ne urca spre foișor și poduleț. O luăm la întâmplare pe o alee care urca și ieșim pe o portiță cu semn de interzis pe culme, spre locul unde trona falnică statuia "mama Georgia", cu un ciorchine de struguri într-o palmă și o sabie pe care se sprijinea cealaltă.</p><p style="text-align: center;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilRUZacap_NRByK_qMv1d3rEf-PgbClqZOFfhcUV80hnhDT24GcPERsWPSlSYxZskafgtFMO-s3NQpQlGJdTQb-d4vfFPWHLaSDNhQK_fczBtIkQfCd8XpV6vIaioP_DlFSf2vLbdSFVWs/s320/IMG_20210818_201506.jpg" style="color: #0000ee;" width="240" /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzqhRnt55Z2LyN1uT5RPxwHFTHTB-Yr5_lm158IVLZuCt2O2d2HAyC9igzddlSQ9SddkjxX4H4N0qUYvTdI8WfVfMj64dq6AStq6mqcb6zJVc4jSmyz7Q6BBnx0w8HMZPmNRuLHR_LBbNH/s3968/IMG_20210818_200933.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgzqhRnt55Z2LyN1uT5RPxwHFTHTB-Yr5_lm158IVLZuCt2O2d2HAyC9igzddlSQ9SddkjxX4H4N0qUYvTdI8WfVfMj64dq6AStq6mqcb6zJVc4jSmyz7Q6BBnx0w8HMZPmNRuLHR_LBbNH/s320/IMG_20210818_200933.jpg" width="320" /></a></div><p>De aici, în lumina serii, se vedea interesant orașul. De aici vedem că e aproape cetatea, ne și gândim iote-te ce afacere bună, poate reușim s-o vizităm și apoi să luăm telecabina că să vedem de sus orașul, în coborâre. N-a fost să fie, nu funcționa, din cauza pandemiei. Așa că am coborât pe niște trepte, apoi am mers drept și, pe sub zidurile reconstruite am bâjbâit până am nimerit o intrare în curtea interioară a cetății. Am găsit pe unde ne puteam cocoța pe ziduri, poze, chestii. Bonus, aveam și luna aproape plină spre colțul de ruine romantice nerenovate.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><img border="0" data-original-height="3456" data-original-width="5184" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6QHAprCBPBZkdp9CstTGlHgxBmv-xJXcylBrWlfsoF9pEf0kLDDBXc_YWwD5vaqI94wSZwcEdOP5aJh44VJkPiIQMPX64ARjLOLO1AREEawTtdPj04_uCEN6-Z-GtaQonBkXe6sYwih2l/s320/IMG_4645.JPG" style="color: #0000ee;" width="320" /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO4k0CX1-C4i3TLXp5_aca5m6EiMVSyxsVv-Q707foWfJBcAxVi8BxJhZoiYWnVGH80-uSBtCS6_zvkZAFo6CyIObsb6ZutTYeAwQf_ZwPsTqDuDy7Jaa-Mwssn8U27OUTxj1lnYxrJbN5/s3968/IMG_20210818_203106.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjO4k0CX1-C4i3TLXp5_aca5m6EiMVSyxsVv-Q707foWfJBcAxVi8BxJhZoiYWnVGH80-uSBtCS6_zvkZAFo6CyIObsb6ZutTYeAwQf_ZwPsTqDuDy7Jaa-Mwssn8U27OUTxj1lnYxrJbN5/s320/IMG_20210818_203106.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy3T5Kn2_X7W4RtraNNN-pWu3Z_ruYB0wqFYLPMgXdgF7RKY7jpchdaWOni1pNJby8Mhe5ubBuojTqVRJBg5ZwK09v4rTmlh4pJszoXwaLe8gytkGYt3xbc9Sp6mV-yfnQZ55njXFUn2fw/s3968/IMG_20210818_203359.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgy3T5Kn2_X7W4RtraNNN-pWu3Z_ruYB0wqFYLPMgXdgF7RKY7jpchdaWOni1pNJby8Mhe5ubBuojTqVRJBg5ZwK09v4rTmlh4pJszoXwaLe8gytkGYt3xbc9Sp6mV-yfnQZ55njXFUn2fw/s320/IMG_20210818_203359.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil6If-n66RLnNxy93VvaFO8d3Vf67h60pwu01f0HQ2bqmzLHHhxpWhw52cLTUoL3J_SNuWVB61HmNJDBKkbvTg53LTHnPKn_Xsoczb50S4I-GxrgzY6VCU2e9bdUWlXopM-ZONU_LSigYd/s3968/IMG_20210818_203259.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEil6If-n66RLnNxy93VvaFO8d3Vf67h60pwu01f0HQ2bqmzLHHhxpWhw52cLTUoL3J_SNuWVB61HmNJDBKkbvTg53LTHnPKn_Xsoczb50S4I-GxrgzY6VCU2e9bdUWlXopM-ZONU_LSigYd/s320/IMG_20210818_203259.jpg" width="320" /></a></div><p>După isprava asta am coborât spre cazare, în ideea să găsim un loc unde să halim ceva. Aici fiecare avea gusturi diferite, așa că am rămas iar doar cu colega. Am mai patrulat pe străzi, era deja după ora 22, dar lume era încă pe la terasele și localurile din centrul vechi. Fără să ne dăm seama am nimerit la misterioasele guguloaie - erau băile turcești. Și un pic mai încolo străluceau mozaicurile albastre ale moscheii pe care o văzusem de la fereastră.</p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk3ju5Jf3RSB4psZ7N-DXxMm2tZIzjaZwplQwsOWyVIjA7ruFYrmOQMINCQAumPADgIQRmH7IOPtCmOQbB5RIZhsjU7wOM7FHKJLyu1bUMRr2Z9qt8vH0RvWAHsZY0ue3OUs1_wwOoLX_A/s5184/IMG_4679.JPG" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="5184" data-original-width="3456" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjk3ju5Jf3RSB4psZ7N-DXxMm2tZIzjaZwplQwsOWyVIjA7ruFYrmOQMINCQAumPADgIQRmH7IOPtCmOQbB5RIZhsjU7wOM7FHKJLyu1bUMRr2Z9qt8vH0RvWAHsZY0ue3OUs1_wwOoLX_A/s320/IMG_4679.JPG" width="213" /></a></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi16t1Z01Ld0a5kg9CGKqllU14MIiBC4OAA7OPyZxV0SmMY_sWfym-wEQ0NZ_UNSvGYFAjw9jrFzGtGKsA88uYuiOI0uO9dDKF-uNvhl-GotQM9uGA6dPvS7lXIwQSXYmVAx9Om4pq1AGo2/s3968/IMG_20210818_234922.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi16t1Z01Ld0a5kg9CGKqllU14MIiBC4OAA7OPyZxV0SmMY_sWfym-wEQ0NZ_UNSvGYFAjw9jrFzGtGKsA88uYuiOI0uO9dDKF-uNvhl-GotQM9uGA6dPvS7lXIwQSXYmVAx9Om4pq1AGo2/s320/IMG_20210818_234922.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPY-5LfYAkFgcMt125sZv_4sNApslXsCzu3V69SmbvpDZUR_NMN6wDFRU-XPQ9C_Us35oKs1jxTJq_pnJiUn0KHS0kJs2IqaMDoTPFdNcS_K6hm41oynLymZF4TZaZlE7pMxY-Usqga7_d/s3968/IMG_20210818_233429.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPY-5LfYAkFgcMt125sZv_4sNApslXsCzu3V69SmbvpDZUR_NMN6wDFRU-XPQ9C_Us35oKs1jxTJq_pnJiUn0KHS0kJs2IqaMDoTPFdNcS_K6hm41oynLymZF4TZaZlE7pMxY-Usqga7_d/s320/IMG_20210818_233429.jpg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZzCydAY6I8E-JX0TLfPVUgiwrNDcY0_7mwbZcCbAQ61iCAzBJh0fRCfRfi1rdzmIujGmUcULLMPLFw7x2dFxECsmVaxBNfS6yZPF5bNjP-pqTmX2OP4Y65OFMs9eJHzyhtHfRPzugPbBD/s3968/IMG_20210818_233723.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZzCydAY6I8E-JX0TLfPVUgiwrNDcY0_7mwbZcCbAQ61iCAzBJh0fRCfRfi1rdzmIujGmUcULLMPLFw7x2dFxECsmVaxBNfS6yZPF5bNjP-pqTmX2OP4Y65OFMs9eJHzyhtHfRPzugPbBD/s320/IMG_20210818_233723.jpg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj19MYE4QMemkUFvTsy9zW7y3S_DQm7wkahqppv87igTv-jMKQjX81ry4bXQpLANK_T1dP3BMRq5GqtEfDTsvEQIbkWCf3hYqxviXWR90aDyGSDQT_UrjVA30ezLdcxnERYj0_G76d84_7t/s3968/IMG_20210818_234318.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj19MYE4QMemkUFvTsy9zW7y3S_DQm7wkahqppv87igTv-jMKQjX81ry4bXQpLANK_T1dP3BMRq5GqtEfDTsvEQIbkWCf3hYqxviXWR90aDyGSDQT_UrjVA30ezLdcxnERYj0_G76d84_7t/s320/IMG_20210818_234318.jpg" width="240" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">Mergând pe lângă guguloaie, după moschee, vedem că se face o misterioasă construcție, coborând spre un râuleț. Aici găsesc o inscripție cu băile ceva - aici era intrarea spre băile subterane. Venea și un miros sulfuros dinspre râulețul fotogenic. Văd că pare a se continua și, cum n-aveam nicio treabă, pornesc de-a lungul răului, curioasă ce o fi acolo - cum exitau felinare din loc în loc, am zis că merită explorat.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsxIzkXuu-H3cdmXQmx0dUzShRK3rnC76cSBJV-Tg6gfTnAQz7fQbxctWgIXfVkonm9qzeO_tl_fa2JtbAwyIbMjnNATM1IDI_jZauJY9qTVK8E6HTs7htcbHAFnIZlqbsEpx0ydUMnZ8v/s3968/IMG_20210818_232350.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsxIzkXuu-H3cdmXQmx0dUzShRK3rnC76cSBJV-Tg6gfTnAQz7fQbxctWgIXfVkonm9qzeO_tl_fa2JtbAwyIbMjnNATM1IDI_jZauJY9qTVK8E6HTs7htcbHAFnIZlqbsEpx0ydUMnZ8v/s320/IMG_20210818_232350.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">Am mers, iar râulețul mergea cumva în jurul dealului cu cetatea și grădina botanică, semicircular cumva. Peste el erau multe podulețe romantice, de lemn, pline de lacăte. Din loc în loc băncuțe, foișoare pentru relaxare, felinare, lumini care revelau stâncile pe care era cocoțat orașul. Da, ditamai pereții verticali de stâncă solidă!</div><div class="separator" style="clear: both;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbdWzgLquYv-SXZ437mYULVLZPMtZPNCTLmSdxuAgzdJzZgO7QXGCU4nXfCxKTe8ZHU8pPd0CapCHJGQKaOfTWnIns2qBFxHJbcka0rnxJj9GwUiEEH5Lnpk7XUyIbEKaDm9zEjn6CFEIe/s3968/IMG_20210818_235735.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgbdWzgLquYv-SXZ437mYULVLZPMtZPNCTLmSdxuAgzdJzZgO7QXGCU4nXfCxKTe8ZHU8pPd0CapCHJGQKaOfTWnIns2qBFxHJbcka0rnxJj9GwUiEEH5Lnpk7XUyIbEKaDm9zEjn6CFEIe/s320/IMG_20210818_235735.jpg" width="240" /></a></div><p style="text-align: left;">La capătul periplului, într-o zonă mai întunecată un pic am dat de capăt. Râul provenea dintr-o ditamai cascada. La fel de ânaltă ca cea din grădina botanică. În realitate de vedea mai bine, în poză e un firișor verde vertical lângă o masă verde neregulată cu o umbră de gard. Masa neregulată era stânca. Firișorul era cascada înaltă, care în realitate se vedea alvurie ca o fantomă, nu verde. Dar na, poze, noapte, lumină...</p><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1ZSquyKlqmWfGrlH8mvcl0Dw71TCKsFZ5mLcpZLfBTAQe7Dd7cI8eXy78VSmFKCwHlzMOKKvN1FN4dl34bEF0eXClMNmfdTDJJCx_yhbF1t-p7QfT3naNHgPVlC4Wd5yt21vhGWnLfLr0/s3968/IMG_20210819_000107.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1ZSquyKlqmWfGrlH8mvcl0Dw71TCKsFZ5mLcpZLfBTAQe7Dd7cI8eXy78VSmFKCwHlzMOKKvN1FN4dl34bEF0eXClMNmfdTDJJCx_yhbF1t-p7QfT3naNHgPVlC4Wd5yt21vhGWnLfLr0/s320/IMG_20210819_000107.jpg" width="320" /></a></div><div class="separator" style="clear: both;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhte0RAWSCpWtnwRG8BH0YImJOM5ZSuY9-8rywvqff8l_TIduuBcmIiOe007wt1AMuMEbv3Dr3J-ywge-ql3iALjoY6R5fxg3z3-OBiN5CZIEq16pBYhUscZfEN0qbEMp2QOcftr8-Rx-c_/s3968/IMG_20210818_223906.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="3968" data-original-width="2976" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhte0RAWSCpWtnwRG8BH0YImJOM5ZSuY9-8rywvqff8l_TIduuBcmIiOe007wt1AMuMEbv3Dr3J-ywge-ql3iALjoY6R5fxg3z3-OBiN5CZIEq16pBYhUscZfEN0qbEMp2QOcftr8-Rx-c_/s320/IMG_20210818_223906.jpg" width="240" /></a></div><div class="separator" style="clear: both;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">Ne-am întors parțial pe aceeași cale, că de astă dată am trecut un poduleț și am urcat o scară în melc care ne-a scos mai sus, pe o strădușă care ne-a scos în stânga moscheii.</div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;"><br /></div><div class="separator" style="clear: both; text-align: left;">Am încheiat seara apoteotic, nimerind un fel de bar-cofetărie unde am băut un fresh de fructe de pădure și o prăjitură delicioasă. După care gata, pa Tbilisi și Georgia!</div></div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-44222157101606734982021-10-27T21:00:00.002+03:002021-11-14T08:32:43.256+02:00Momentul în care trăim și realitatea<p> De mai mult de-o săptămână îmi stă pe creier o chestie, legată de starea lumii în momentul prezent. Și de Covid și de nemulțumirile tuturor, și de ce și de cine și cine ce...</p><p><br /><br />Totul s-a cristalizat - doar un început de, cam pe când am citit acest articol preluat:<br /><a href="https://www.facebook.com/dana.m82/posts/10221050526067716">https://www.facebook.com/dana.m82/posts/10221050526067716</a></p><p>E lunguț, da' e mișto. Și poate fi criticat și de pro- și de -contra. Depinde de perspectivă. </p><p><br /></p><p>Da' ce face bine e că pune toate faptele la rând, toate câte s-au zis oficial, s-au garantat, au fost „adevăruri” incontestabile la momentul respectiv. După care n-au mai fost sau chiar s-a afirmat, tot oficial, contrariul. Și totul într-un timp foarte scurt - toată nebunia asta durează de un an jumate bătând spre doi.</p><p><br /></p><p>Privind cât de cât detașat, ca și cum nu m-ar privi toată nebunia asta... </p><p>În primul rând, ce am simțit - de cum ies în oraș, prin locuri aglomerate, mă năpădește un fel de stare, nor, cumva parcă apăsător, o stare care nu prea e a mea. Apoi, într-un târziu, auzind și ce se vorbește prin jur (doar Covid, vaccin, vaccinare, boală) m-am lămurit. Frica. Care e comună, contagioasă, mai rău decât Covidul. Norul ăsta de frică a acaparat imaginarul și inconștientul colectiv atât de tare încât te afectează și fără să vrei.</p><p>Privind DOAR faptele, fără emoțiile aferente, putem observa un fir epic. Apare virusul SarsCov19, inițial în China, apoi se răspândește fulgerător în toată lumea. Originile exacte și momentul exact al apariției - oficial, declarativ, nu se cunosc. Până e în China, discursuri politice sforăitoare că noi suntem pregătiți, că e un fleac, că țara x nu poate fi afectată și totul e bine. Apoi epidemia începe să înflorească în alte țări și brusc totul o ia razna. Apare panica, se fac declarații care mai de care mai diferite (pai ales din partea guvernanților de pretutindeni). Cercetătorii din medicină dau anumite informații. Pe toate canalele se vehiculează tone de informații care mai de care mai contradictorii, mai trunciate sau mai interpretate după credința celui care le vehiculează. În etapa asta toată lumea caută informație, vrea să știe ce să facă ca să nu se infecteze, câștigă cele mai absurde sfaturi și ipoteze. Se instaurează isteria, panica. Sistemele medicale din întreaga lume sunt depășite, flagrant. Ca să pară că ar controla situația, politicienii iau, unii după alții, măsuri de lockdown. Inițial s-a sugerat că dacă nu se mai transmite că nu mai ieșim din casă, virusul o să se oftice și o să plece. După un timp a devenit evident că ideea era să câștige timp (guvernele și sistemele medicale) pentru a scoate și aproba un vaccin. Marea speranță era că vaccinul va opri pandemia. Între timp au început să apară efectele grasve ale lockdown-ului, drept care s-a renunțat la idee. Au urmat relaxări, apoi alt val, apoi a fost aprobat primul vaccin, apoi altul, etc. Oricum, prin zona noastră s-a vorbit aproape exclusiv de vaccinurile occidentale și americane, deși sunt și alte state care au dezvoltat vaccinuri. A început campania mondială de vaccinare. Unii au adoptat imediat ideea de vaccinare, alții nu prea iar alții deloc. Pentru convingerea populației, guvernele și oficialitățile au făcut mare tam-tam pe beneficiile vaccinului, exagerându-le și minimizând, sau chiar trecând sub tăcere minusurile. Astfel, la un moment dat se transmitea, eronat, că după vaccinarea completă riscul de a te infecta e undeva sub 90%. Dar, ce să vezi, peste x luni (de multe ori sub cele 6 „garantate”, la valul 4, vaccinații iau Covid și de la alți vaccinați, și de la nevaccinați și... fac forme de Covid. Fiecare își zice „cine știe cum era dacă nu eram vaccinat, dacă acum a fost așa!”. Sigur, nimeni nu știe asta. Poate că era exact la fel, că și pe vremea de dinaintea vaccinului unii erau asimptomatici, unii aveau forme ușoare, unii forme mai supărătoare, unii grave, unii mureau. Ei, ca să vezi, urmărind declarațiiile, cam așa e și după vaccinare. Ce nu se comunică, sau nu am știut eu să caut exact, cam care e procentul, între vaccinați de cazuri grave și decese. Dar am impresia că... e tot pe-acolo, pe la 1-2%. Cum era și fără. Doar că sunt mai puțini numeric... pentru că sunt mai puțini vaccinați. Însă este totuși posibil să fie mai mic. Oricum, concluzia observațiilor de până acum e că vaccinul a fost creat țintit pentru a reduce șansele de îmbolnăvire gravă. Pentru a nu mai sufoca sistemul medical. Ideea vaccinului e de a salva sistemul, nu neapărat oamenii. </p><p>Sună prea dur? Nu este. E vorba de dorința de a nu schimba un sistem care în mod evident a dat fail în condițiile realității actuale. Nimeni nu vrea și probabil nu poate să gândească un sistem mai bun, mai eficient în situații de genul ăsta. Tot încearcă să-și cumpere timp. Îmi devine parcă mai clar, de vreo lună, că vaccinul nu are cum să oprească pandemia, atâta vreme cât, vaccinat sau nu, tot poți lua și transmite virusul mai departe. Dar... poate se capătă „imunitatea de turmă”. Prin vaccinare și eventual și trecere prin boală. De nu se știe câte ori. Până cel mai deștept cedează - adică virusul. Care se îmblânzește oleacă și zice bine, hai că încerc să nu vă mai omor, fie... o să devin o gripă sezonieră sau ceva... Dar dacă nu cedează? Sau durează mult prea mult?! Simplu, o să ni se fluture pe la nas diverse „soluții” de oprit pandemia, experimente sociale, că, deh, nimeni n-a mai avut de-a face cu așa ceva și nimeni nu știe ce trebuie făcut (dar e musai să pară că se știe), cu orice risc. Drepturi, chestii? he, he. Probabil multe se vor schimba. Se vor inventa drepturi de grup care să justifice orice acțiuni. E interesant de văzut cum vor evolua lucrurile, pentru că divergențele cresc , dezbinarea înflorește, totul e haos și nimeni nu caută soluții reale și sustenabile. Și, în numele binelui public, adevărul este prezentat trunciat sau e chiar măcelărit. Comunicarea devine o pseudocomunicare, fiecare îi suspectează pe alții de rele intenții și tot așa, numai armonie și înțelegere peste tot.</p><p><br /></p><p>*</p><p><br /></p><p>Mi-a atras atenția cineva că prezint realitatea că și cum aș fi deținătoarea adevărului absolut, deși ce am zis mai sus e împănat de idei conspiraționiste, compilat din bucățele de material preluat tot de la alții și că discursul e jalnic. </p><p>Desigur. Chiar sunt de acord. Conspirația o văd ca pe o Conjurația imbecililor, din care, chit că-mi sau nu, fac parte, sunt doar un personaj. Poate grotesc, poate tragic, caraghios, fals, nu neg. Din exterior întotdeauna se vede mai clar. Doar din interior e mai greu.</p><p>Știu, adică mi-am dat seama deja că între ce văd și înțeleg și ce fac în această lume este un aparent conflict. Care chiar a fost război pe bune mulți ani. Acum am depus armele, vreau armonie, nu război. Dar, cum oricât m-am gândit, nu am găsit încă o soluție prin care să pot trăi în mai mare măsură așa cum simt că ar fi potrivit, trăiesc între oameni, printre ei, cu ei, în realitatea țesută deja, între regulile general acceptate, cât să îmi pot duce zilele și să pot să mă bucur de viață și de ceea ce îmi place. Încercând doar să nu fac rău celorlalți, să nu contribui la vrajba generală, să nu duc războaie nici cu mine, nici cu alții. Încerc să mă repar pe mine. Nu cred că am cum să duc cruciade pentru schimbarea legilor scrise sau nescrise, sau a mentalităților altora, mai ales câtă vreme eu însămi sunt în conflict și plină de răni și furie. </p><p>Am scris undeva, ca observație la ceva "judecare necruțătorum est". Era legat de cineva care critica virulent un text foarte caustic și ironic, iar ambele texte erau expuse critic de altcineva. Deci eu judecam judecata cuiva despre judecățile altora care la rândul lor judecau pe alții și tot așa. Și, desigur, am fost judecată și eu.</p><p>Concluzia? Judecata e o lamă cu două tăișuri și fără mâner. Oricum o apuci și o folosești, tot te rănești și pe tine. </p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-19275624275996477562021-10-23T10:57:00.001+03:002021-10-23T10:57:41.411+03:00Starea de a nu ști ce vrei să faci<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3nO0BXlPmmLSPFldyiKRunfhyphenhyphenzzGMSGKxtysMdaUgPzgZqqWT9ppFOde5JwEiwGnw1jS1HIg4MWZE7ucrONKGJD-qTuqC8Y8_qm-KpcSaiIb8vbGa8qcD9g4t0hfMu2_GD86R-jYHlUO6/s2048/IMG_20211023_094141.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3nO0BXlPmmLSPFldyiKRunfhyphenhyphenzzGMSGKxtysMdaUgPzgZqqWT9ppFOde5JwEiwGnw1jS1HIg4MWZE7ucrONKGJD-qTuqC8Y8_qm-KpcSaiIb8vbGa8qcD9g4t0hfMu2_GD86R-jYHlUO6/s320/IMG_20211023_094141.jpg" width="320" /></a></div><br />După mult timp de când mi-am dat seama că nu mai vreau să fac aceleași lucruri care mă țin captivă în rotița de hamster dar că nu îmi dau seama ce sau cum să fac... <div><div>ieri, după un oarece apogeu al stării ăsteia, de m-am și jelit cumva (deh, colegii de gașcă la care țin tot pleacă, e un exod, afli chestii, vezi cum se mișcă lucrurile, îți pui problema, ok, da' io ce fac în contextul ăsta? Ei știu că vor să plece la mai mulți bani sau/și ceva mai interesant; io nu vreau nici să stau, nici să plec, vreau cu totul altceva da' nu știu ce)...</div><div><br /></div><div>După jelania asta în timp ce îmi făceam bagajul pentru excursie am început să mă simt mai bine... și lent, mi-am dat seama că și starea asta, care mă enerva, de stagnare și de a nu ști... nu e rea. Cred că abia acum am început să îmi dau seama că de fapt asta e adevărata libertate. Cu tot ce implică. Da, NU știu ce să fac sau încotro s-o apuc. Asta înseamnă că pot s-o iau în orice sens, să fac orice, dacă nu mă mai limitez la ideea că am de mers doar în direcția aia sau cealaltă. Că și cum aș sta pe șaua unui munte și aș privi de jur-împrejur. Și totul e frumos, tentant. Și necunoscut. </div><div><br /></div><div>Că să vezi! Cât m-am chinuit cu ideea că sunt împotmolită! Asta doar pentru că "trebuia" să am o direcție! Să am "control" asupra vieții mele, cică. În loc să văd perspectiva mult mai largă... abia acum apreciez frumusețea stării ăsteia. Care e unică! </div><div><br /></div><div>Să ai acel răgaz să stai, pur și simplu, să te bucuri că ești, să privești în jur ca și cum abia acum ai fi deschis prima dată ochii și să VEZI. Și să nu te oblige nimic (deocamdată) să o iei într-o anume direcție! E fantastic!</div></div>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-9824296217028408682021-10-13T20:27:00.001+03:002021-10-13T20:30:19.902+03:00Running in the rain<p> </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0mUSgSGPgLDBWJYuO3rQVFMSl5ouUhzxwZRrLaOSdXMk3Kzs9dcq6EDqBTesnqdqkYiKJTEhPcoWNW7J2D7f7efEaCd9THgMGHbLhA4s9qYNc61JdBpWNMjzzUJnCAMDrd_lbP5daPBs/s2048/IMG_20211013_141708.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZ0mUSgSGPgLDBWJYuO3rQVFMSl5ouUhzxwZRrLaOSdXMk3Kzs9dcq6EDqBTesnqdqkYiKJTEhPcoWNW7J2D7f7efEaCd9THgMGHbLhA4s9qYNc61JdBpWNMjzzUJnCAMDrd_lbP5daPBs/s320/IMG_20211013_141708.jpg" width="240" /></a></div><div><br /></div>De când am făcut azi ochi se auzea sunetul ploii. Și, deși eram în pat înfofolită în plapumă și tare bine era, am avut brusc gândul, la auzul rafalor de ploaie - ce-aș ieși să alerg și să țopăi în ploaie - mă și vedeam. Dar n-aș fi ieșit atunci de sub plapumă să mă îmbrac nici obligată (logic, nu?!)<p></p><p>După ce mi-am făcut treburile, când se apropia pauza de masă, observ că nu pare să mai plouă. Aha! Acum ar fi momentul! Îmbrăcat, stratificat, blindat și gata. </p><p>Am ieșit. Ploaie mocănească. M-am fofilat pe străduțe cât să ajung în parc. Inițial am început alergând, dar în scurt timp scoteam aburi. Statul termo era prea termo iar foița de ploaie, deși respirabilă, nu făcea față. Așa că până în parc am mers pe jos prin ploaia mocănească care lega cerul cu pământul printr-o bură alb-cenușie pufoasă. Și totuși, e surprinzător de frumos! Frunze căzute, copaci colorați, asfalt ud.</p><p>Prin parc - și mai și. Aproape nimeni pe alei. Pițigoi veseli ciripeau și se zburătăceau prin bura de ploaie. </p><p>Un fel de tihnă, totul colorat și ud, încă mult verde, alburiul cenușiu al ploii și al norilor dezlânați îmi dădeau o stare de liniște, lacul avea piele de găină...</p><p>Am alergat cu bucurie, pașii mi se înșirau ritmic, doar zgomotul lor și zgomotul ploii, cu câte un foșnet de vietăți pitulate prin frunze, mai un croncănit... Și atât. </p><p>La un moment dat depășesc un om, aducea cu cineva cunoscut la haine și statură, dar nu era. Alerg ce alerg iar ploaia se întețește, nu mai e mocănească, e o aversă. Timpul zboară, pauza de masă se sfârșește, fac cale întoarsă și străbat același sfert de lac, în sens invers. Acum, pe ploaie zdravănă, e diferit.</p><p> Îmi place și acum, e o senzație mai sălbatică să alergi iar ritmul ploii să fie mai puternic decât zgomotul pașilor, oh, acest sunet de ploaie pe frunze, pe "acoperișul" verde care nu mai face față! Lacul făcea bulbuci de ploaie. Am ales să ies dar să schimb un pic traseul spre casă, pe o rută recent redescoperită, prin campusul de la agronomie, ca să mă bucur încă un pic de copaci și frunze ude. O senzație neprețuită! </p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVLgCeRIVp7rNSpbdm9e1Odb_jo-lYprL06yhcFNw6SX0RSmilEKpZMaDO9l0uLUQOPLRs8eXx9NtMvkLj0fcjTKaFI9MfU-abJ628vwGMeRx0iZwHoz0Je-qFOFle-NzFqZynu1Ru98Un/s2048/IMG_20211013_152400.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVLgCeRIVp7rNSpbdm9e1Odb_jo-lYprL06yhcFNw6SX0RSmilEKpZMaDO9l0uLUQOPLRs8eXx9NtMvkLj0fcjTKaFI9MfU-abJ628vwGMeRx0iZwHoz0Je-qFOFle-NzFqZynu1Ru98Un/s320/IMG_20211013_152400.jpg" width="320" /></a></div><br /><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFlBcyNCW21tPqZC1JuKzFPgkp0FIzKVkywfqhC3tZaVRf3YjupN9cexJJRUNXImeSybbKlTBz5Ua1h_h9bX9E7JEyLLPBho0R3BfXfrJ0eid24EXr53Px_b2xYRQBul6-IB2c4SH-F4SF/s2048/IMG_20211013_152527.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjFlBcyNCW21tPqZC1JuKzFPgkp0FIzKVkywfqhC3tZaVRf3YjupN9cexJJRUNXImeSybbKlTBz5Ua1h_h9bX9E7JEyLLPBho0R3BfXfrJ0eid24EXr53Px_b2xYRQBul6-IB2c4SH-F4SF/s320/IMG_20211013_152527.jpg" width="320" /></a></div><br /><p><br /></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6ewXoFfebg93oTLsaUP7OD3lzFu8Mt9ye-8xvWtAvJgOKqR7XUtAdLYa417heSaUieFhh_j6DZQ3xQN0OTU81FRxoNCV6vfGgzvF9NiP6DbOtzAeFgc7jOgYdBnY0QBmKNE2AyreE6F8w/s2048/IMG_20211013_202543.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1536" data-original-width="2048" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6ewXoFfebg93oTLsaUP7OD3lzFu8Mt9ye-8xvWtAvJgOKqR7XUtAdLYa417heSaUieFhh_j6DZQ3xQN0OTU81FRxoNCV6vfGgzvF9NiP6DbOtzAeFgc7jOgYdBnY0QBmKNE2AyreE6F8w/s320/IMG_20211013_202543.jpg" width="320" /></a></div><br />liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-73684415023516014312021-10-08T23:09:00.000+03:002021-10-08T23:09:18.030+03:00Deschide<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6SJDPcCPS5o3XZE_BdOCln53qoL2JjxYfypmhXBv-YLnXDUD7aBdpEEGxA01yhvCAZMGlh-iIGP2z9iQzHjPMaPyXQrzZJjAlE2adAktSFyPcdig3qrHfDM0Tcph5IuR5rXCcRxZh8yAN/s3968/IMG_20210703_121731.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2976" data-original-width="3968" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg6SJDPcCPS5o3XZE_BdOCln53qoL2JjxYfypmhXBv-YLnXDUD7aBdpEEGxA01yhvCAZMGlh-iIGP2z9iQzHjPMaPyXQrzZJjAlE2adAktSFyPcdig3qrHfDM0Tcph5IuR5rXCcRxZh8yAN/s320/IMG_20210703_121731.jpg" width="320" /></a></div><p><br /></p><p>Să îți deschizi inima. Nu față de cineva anume, ci pur și simplu. Sau, mai degrabă, să n-o închizi, să n-o baricadezi... Orice te ajută să faci asta e bun... Bizară mai e și calea asta, a mea... Ceea ce e în general o dependență, în acest caz e exact invers, o eliberare... în loc de o evadare din realitate cum e de obicei, a ajuns să fie o plonjare în realitate, în acum... Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi putut gândi așa ceva. </p><p>Vise ieșite din comun, cu final complet neașteptat... Mă rog, visele așa sunt, bizare în general... Dar unele parcă-s mai zăpăcitoare ca altele... Spun ele ceva-ceva, dar uneori e greu să înțelegi ce vrei să-ți spui... </p><p><br /></p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1211579309208453122.post-46732095494977774972021-10-06T20:09:00.002+03:002021-10-08T21:44:38.445+03:00Momente furate<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnEOpKA0jdXdOGX7f_NTkSmp0CCSqbdHGyDY3dAsOVg8yOdZdAxZbKXesekioGlU0k22GryCQYfgNtNzL2NfHerEiXix76bAA0AN4X7_o-2FfBQix4H7G8ChErn3wGggQxEjhajVUvsoPc/s2048/IMG_20211006_122912.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="2048" data-original-width="1536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhnEOpKA0jdXdOGX7f_NTkSmp0CCSqbdHGyDY3dAsOVg8yOdZdAxZbKXesekioGlU0k22GryCQYfgNtNzL2NfHerEiXix76bAA0AN4X7_o-2FfBQix4H7G8ChErn3wGggQxEjhajVUvsoPc/s320/IMG_20211006_122912.jpg" width="240" /></a></div><p>Când se presupune că trebuie (de ce trebuie?!) să fii undeva și să faci ceva (sau să freci menta, dar să fii pe-acolo just în case) dar tu știi că o oră-două n-are nimeni nicio treabă cu tine, de fapt... și ieși (ilegal) pe-afară, să mergi sau să alergi prin frunze, să te bucuri de soare, cer, nori, culori, vânt, de toamnă, de mirosul de frunze arse sau doar căzute... Neprețuite.</p><p>Momente furate rutinei, plictiselii și "obligațiilor" absurde. Momente câștigate pentru viață, pentru suflețel... pentru starea de bine.</p><p><br /></p><p>Azi, în timp ce alergam și mă îmbătam cu frumusețea dimineții de toamnă am avut senzația că ceva s-a schimbat, lumea s-a schimbat, că lucrurile s-au așezat la locul lor, că totul e cum trebuie să fie - sau, de fapt, că am intrat eu în starea în care să le văd așa, pentru că ele au fost mereu cum trebuie.</p><p>Iar schimbarea e inevitabilă, totul se poate întâmpla/schimba incredibil într-o clipă sau într-un timp extrem de scurt (cum a fost cu pandemia, la început!). Schimbarea înseamnă să îți menții echilibrul ca un organism viu în timp ce mediul se schimbă. Să simți și să te adaptezi, fără lamentări. Schimbarea este viață. (astea tot dintr-un vis mi s-au limpezit... un vis de noaptea trecută) </p>liuba greceahttp://www.blogger.com/profile/12660901504562682060noreply@blogger.com0