Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2008

a citi, citire

Zilele trecute citeam, cumva accidental, niste povestiri-nuvele... care mi-au displacut. si n-am cum sa nu le citesc, ca le scanez (sunt scrise la masina de scris si trebuie transpuse in format electronic, printr-un program OCR). Iari am citit alta aberatiuca, proba de traducere a lui alex pentru o editura; nici asta nu mi-a prea placut, desi e clar scrisa mai bine ca nuveletele de ocr-izat. si ma-ntrebam: oare-am devenit eu prea pretentioasa (sucita), sau pur si simplu am nimerit lecturi proaste in ultima vreme?! Imi place sa cred ca e vorba de ultima varianta. Desi nici prima varianta nu-i complet exclusa, c-am observat, in ultima vreme, din cauza oboselii si a agitatiei, ca sunt cam pleostita. Whatever. Am inceput sa scriu post-ul asta vineri... de-atunci au trecut doua zile ploioase, mohorate si reci (starea vremii), pe jumatate dormite, pe jumatare presarate cu activitati casnice. Da' chiar am chef sa citesc o carte buna, sau sa vad un film bun.

Ringier christmas party si alte petrecanii

Ei, si-a fost si petrecerea Ringier... club Kristal, ambianta placuta, lume multa, mancare buna, bautura, muzica, dans. A fost reusita. Mai reusita decat cea pe care am prins-o anul trecut la mccann. Singura diferenta in favoarea anului trecut e colectivul: anu' trecut dtp-ul si traficul dansau de rupeau in timp ce altii stateau lemn tanase; anu' asta, capital a lipsit de pe ringul de dans pana dupa ora 12... concluzie: dtp-ul si traficul de la mccan sunt mai de viata decat redactia capital. cei de la capital s-au dezmortit abia dupa ce-au baut, tarziiiu. In rest, reusit, foarte reusit totul. Ei, acum in general, despre petreceri de tot soiul... ca in ultimele luni, de cand am scris ultima data despre petrecerile trecute, au mai fost inca destule... Cum e o petrecere reusita? O petrecerie in care oamenii au chef sa se simta bine. Si atunci nici nu conteaza daca e un loc mic sau mare, daca e sau nu muzica, daca urmeaza sau nu un weekend inainte, daca se danseaza sau nu, daca e b

printre picaturi

Parca as avea chef sa scriu... dar nu stiu despre ce, multe imi trec prin minte dar nimic nu ma imbie in mod deosebit. afara ploua. marunt. nu-i asa de rau. sunt racita, ma doare capul si parca am nisip in cap. sau caltzi. sau ceatza. de toate. ieri a fost o zi interesanta. dimineata a plouat de-ai fi zis ca o sa ploua vesnic. si totusi, dupa ora 1, cerul s-a limpezit, a iesit soarele si-a fost cat se poate de frumos. Am iesit cu maica-mea prin parc, desi ma simteam la fel de naspa ca azi, poate chiar mai naspa. si am avut parte de cateva episoade cu animalutze. Imediat ce-am iesit din bloc, inainte de traversare, la zebra, doi caini care se harjoneau.cum aveam o ditamai plasa, hop, ma trezesc ca nu mai scap de ei. o femeie se opreste, ii mangaie, degeaba, ei tot dupa mine... si macar de-ar fi fost linistiti, da' ei se tot fugareau, se hargoneau, se muscau si se maraiau in joaca... mai incolo, intr-o curte, intr-o baltoaca de langa gard, doua vrabii se balaceau. una normal, dar cea

pete de soare

Lumina reflectata de blocul de vizavi mi s-a strecurat printre gene si m-a trezit, Mi se parea ca e tarziu, poate chiar amiaza. Lumina aurie. In Herastau. Pe alee, un domn in varsta lovea doua nuci, chemand veveritele. O veverita tzusti! in fatza mea. Era la jumatate de pas de mine, se uita la mine "nu-mi dai nimic?" si tzopaia incolo-incoace. Blana maronie, lucioasa, pieptul alb imaculat, ochi ca niste margele negre, nelinistite (cerceii mei de azi, desi-s niste buline mici si negre, sunt mai mari). e cald. soare cald, pete de lumina, cer albastru imaculat. vant primavaratic (la inceput de iarna!) Vreo patru caini albi, intr-un parculet, tolaniti la soare; unul se rasfatza cu labele-n sus.

toamna intunecata

Azi a fost o prima zi de toamna tarzie, acea fatza mai putin placuta a toamnei, fatza cea rece, intunecata, cetoasa... O rafala de vant m-a intampinat de cand am iesit afara din casa, stropi marunti de burnita, cet otelit, oameni infofoliti, zgribuliti, caini care latra, ciori care croncane... Si totusi, inca nu e chiar asa de dezolant... mai dunt cateva frunze galbene pe jos sau prin copaci, care mai rezista inca, incercand sa inveseleasca mohorata vreme...

ganduri

dimineti racoroase... dupa-amieze calde. saptamana asta m-am tot agitat cu planuri si planoare pentru serbarile de si de dupa ziua mea, cu diferitele gasti... marti mi-a sunat intr-una telefonul, m-am si mirat cata lume s-a gasit sa ma sune... m-am bucurat, recunosc... dar am avut oricum la un moment dat o stare ciudata, vag depresiva, da' mi-a trecut... aaa, sambata am fost la un spectacol mistocut, "Demonul rosu", la teatrul Act... Foarte misto mesajul piesei, poate interpretarea scartaia putin pe alocuri... dar au fost si niste faze extrem de reusite. Marti am serbat cu colegii de serviciu... azi ies cu fetele de la dans... iar sambata cu gasca mare. Si-apoi, o sa incerc sa ma vad cu vechi si buni prieteni pe care nu-i mai prea pot alipi unei gasti... mirela, elena si anca... dana... oameni la care tin mult si cu care nu m-am vazut de ceva vreme...

viatza iti rezerva mereu surprize

unele mai placute, altele mai neplacute... martea asta am avut parte si de una si se alta. cea placuta a fost reintalnirea cu Despina, fosta colega de la primul club de dans, Lets'dance, care mi-a gasit intamplator blogul si mi-a scris... am si pus la cale o colaborare... surpriza neplacuta a fost faptul ca mama s-a impiedicat prin gropile din fata blocului, a cazut si si-a rupt mana si-acu... trebuie sa stea cu mana dreapta in ghips o luna jumate... dar va fi bine, toate s-or rezolva. acum fac planuri-planoare pt ziua mea... am lansat anuntul catre gasca... mai trebuie sa pun la cale si-o iesire in Car cu gasca de fete de la dansuri... poate reusesc mai apoi sa le-adun si pe fetele de la master...

agitatie

as dormi o saptamana. de trei saptamani am tot acumulat oboseala si m-am saturaaat! da nu mai e mult, trece si valulasta, trece si targul asta de carte si-apoi iar n-o sa mai aud nimic de toate edituricile astea care acum vor sa le mai tehnoredactez urrrgent cate-o carte-doua-trei. in alta ordine de idei, vrand-nevrand, am luat o pauza weekendul trecut, din cauza neasteptatei nunti a Ralucai. Si e foarte bine ca-i asa (o replica obsesiva dintr-o piesa de teatru absurd, "Ubu inlantuit"), replica ramasa de referinta pentru noi cei din gashca care-am vazut-o acum x ani. Asa... Deci iata poze de la nunta aici ... A fost frumos si ne-am simtit bine. Sa fie sanatosi si sa ne traiasca!

impresii de toamna

o ninsoare de frunze marunte, galbene. o alee din herastrau, copaci umbrosi si raze aurii. si-o ninsoare galbena. amurg. o casa boiereasca alba, imbracata in iedera ruginie. si intr-un nor de ciripit de vrabii. inserare. cer violet inchis, usor spalacit. statie forfotind de lume (41 la crangasi). croncanit de ciori de sus din cer. un nor de ciori care vin sa insereze in oras. herastrau. forfota de veverite. e plin de veverite anul asta! indraznete. vin in mijlocul drumului, traverseaza inolo-incoace aleile. vin daca le chemi ciocnind doua alune, ghinde whatever. tare haioase! vanticel. cad frunze. ploua cu ghinde. cativa pasi. aici ploua cu castane!

multa agitatie, multa treaba, surprize

am lasat in parasire blogul? nu, doar ca n-am avut timp si/sau stare sa scriu. Multa munca, dar si multe evenimente. serbari de zile de nastere, intai Alex, apoi Alina , apoi Dana ... botezul micutzei Irina a Mirelei si-a lui Virgil... gratarul de la Cristina ... acum va fi si nunta Ralucai. In rest, multe colaborari, multe mici jobulete urgente, nebunie si la munca, mai ales in perioada Top 300. Somn putin si munca multa, drept care acum sunt taaare obosita. Dar toate se rezolva, intr-un fel oarecare. Saptamana trecuta am fost racita cobza, acum mi-a trecut (nu chiar de tot, da se cheama c-a trecut), da' saptamana asta am pornit-o obosita franta, dupa un weekend de munca intensiva. ei, abia astept sa se termine muncile astea fara sfarsit... desi se apropie targul de carte gaudeamus, si editurile or sa tot vrea diverse urgentze... da' oi vedea io.

Momo

Ieri, cautand nus' ce pe net, niste carti, mi-am amintit de Momo si de oamenii cenusii, hotii de timp. Cartea mi-a placut enorm de mult, desi ar fi ceva intre poveste pentru copii si poveste pentru oameni mari. Autorul ei este Michael Ende, care-a mai scris si "Poveste fara sfarsit", tot o poveste-parabola, la fel de frumoasa. Mi-am amintit de hotii de timp auzind atat de des, de la tot mai multa lume, ca nu la mai ajunge timpul... ca timpul intra la apa, se micsoreaza... Am simtit si eu uneori asta, dar multumita faptului ca am citit, candva demult, Momo, mi-am dat seama ca depinde de mine sa nu mai fie asa. Parabola hotilor de timp... Tare mi-ar placea s-o recitesc... Poate de-asta am vrut sa caut pe net cartea, s-o cumpar si s-o fac cadou catorva oameni dragi... dar cartea s-a publicat demult, si tirajul s-a epuizat.

3 zile de cantonament la Breaza

Cu un weekend in urma eram in Bulgaria... Weekendul asta, duminica seara, pe la 7, eram in Breaza. Tot cu B. Aer curat, ziua caldura mare, seara racoare bine... Ne-am adunat pe la 5, la fantana Miorita toate trei: rali, io, dana. Si-apoi, mergem mergem, barfim, in Ploiesti o luam pe centura, care era in lucru, asa ca staaam si staaam la semafoare pe portiunile pe care era sens unic... in fine, scapam... ajungem in Breaza pe la 7 si 15, ne-am dus direct la vila veche, dar acolo totul era incuiat. Rali il suna pe Iustin, antrenorul, the big boss al clubului... era la pizzeria din Breaza, asadar hop si noi acolo. Ei, si ne adunam, timp de 2-3 ore, mai multi din cei mari... Spre finalul serii eram acolo Iustin, Marci, Rali, Dana, io, Mada, Costi si Irene si inca o pereche de la intermediari. In timpul asta am mancat, am baut, am facut caterinca la greu. Apoi am migrat catre vila veche, pe care am luat-o in stapanire, ne-am instalat si-apoi am continuat cu o mima pana tarziu in noapte. A do

o biserica ne-standard - Tsarevets

din ciclul "amintiri din Veliko Tarnovo", regretam la greu ca nu mai aveam leva cand am ajuns la biserica din cetatea Tsarevets... Costa 3 leva sa faci poze inauntru, iar eu... lefter popescu. Asa ca azi am cautat pe net poze, si tare m-am bucurat cand am gasit aici . Imaginati-va o biserica obisnuita pe dinafara si complet atipica pe dinauntru. Intai mi-au atras atentia usile. Masive, metal, in... basorelief? Intri si... surpriza! Interior auster, si picturi moderne! Temele, subiectele, sunt bisericesco-istorice, dar nici gand de pictura bisericeasca, asa cum o stim noi... Am stat inauntru putin, nu-mi dau seama daca mi-a placut sau nu, daca atmosfera mi-a transmis ceva sau am privit-o ca pe un experiment reusit... dar cert e ca m-a impresionat cumva.

Metallica, Sofia, Veliko Tarnovo & friends

Cate peripetii marunte s-au intamplat de cand ne-am vorbit sa mergem la Metallica, pe 25 iulie, la sofia... Dupa ce-am luat biletele, peste vreo luna sau chiar doua, s-a anuntat Metallica si in Romania... Pe urma, a renuntat Ana-Maria Miha la bilet... l-am inhatzat eu pt Alex... pe urma au fost faimoasele discutii legate de cazare, Alex a renuntat sa mai vina, eu nu... Pe urma nu s-a mai auzit nimic pana cu 2 zile inainte de plecare... In fine, ne-am adunat vineri dimineata la OMV-ul de langa City Mall... la 7... lipsa la apel Domi... care s-a (a fost) trezit abia la 7 si 15, cand ne-am dat seama ca e o probl... evident, intre timp, unii ne-am distrat, altii s-au enervat... deja primele semne de schisma in grup au inceput sa apara, palide... in fine, ajunge si Domi... ne imbarcam in cele 3 masini... Evident in masina lui Domi a fost cel mai misto... Domi, Ana, io, Raluca si Iulian, prieten de-al lui Laurentiu... Nu-i stiam nici pe Laurentiu, nici pe Iulian, dar s-au dovedit a fi de gas

imagini

nori grei ameninta prin plafonul de sticla... rafale de ploaie izbesc geamuri, masini, pavaj... un caine mic, gras, umbla tantos cu coada ca o secera in sus.. e ca o virgula neagra langa tufa... oameni tzopaind printre balti... o geana de soare... dimineata schimbatoare... nori mari si pufosi si albi zburda pe albastrul adanc al cerului. Tineri, copilasi, pe terasa de la Motoare... lume pestrita. Raze de soare care cad in redactie prin plafonul de sticla. Un gandacel-carabus sau ce-o fi el se taraie pe mocheta gri... este unul dintre ostenii trimisi de Imperiul gandaceilor sa cucereasca trustul... ne-au invadat, sunt peste tot. O nectarina. Nori de purpura tiviti cu aur la apus, drapand ultimele raze de soare. Trilu-lilu. Culoare.

ganduri

"The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong." Mahatma Gandhi. Asta e un citat care azi mi-a atras atentia, asa ca mi l-am notat. si unde sa fie mai in sigurantza decat pe blog... Aveam super-ocazia sa primesc de la Rali o invitatie la Judas Priest... cum ea nu stia la ce ora incepe exact, stia doar ca se intra de la ora 4, am preferat sa nu ma arunc, stiind ca azi e vineri, zi lunga la munca, zi de predare a ziarului. Pe la ora 7 imi terminasem treaba, si-mi ramasese o singura pagina... Deja imi venea sa ma zgarii pe ochi ca n-am luat invitatia, parca vedeam ca se termina ziarul mai devreme... ei, si de atunci, de la 7, tot astept textul pentru pagina 14... fata scrie, scrie, scrie, acum il modifica... in fine, macar nu-mi mai pare rau ca n-am luat invitatia, ca tot n-as fi ajuns la concert, desi Judas Priest cantau (am aflat azi, din EVZ) abia de la ora 22... Asa, de plictiseala, am inceput sa citesc blogurile altora... si apoi propriul meu blog,

Gashca vs grup

Ce e o gashca? (ca daca scriam gasca, poate ar fi parut ca e vorba de calatoria lui Nils Holgersson, si nu e...) Dupa cum scria un prieten, intr-un comentariu recent, "nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"???". Exact! Asta e o gashca... Niste oameni carora le pasa unii de ceilalti, niste oameni care se cunosc (mai mult sau mai putin) dar au niste valori comune, care se accepta asa cum sunt, care accepta o parere diferita fara sa se simta atacati, care nu impun ceva celorlalti... O gashca e ceva ce rezista in timp, peste conjuncturile de interese efemere, peste perioade mai grele, peste vremuri in care membrii nu s-ai mai reunit... O gashca adevarata e ceva destul de rar in zilele noastre, si tocmai de aceea trebuie pretuita. De-a lungul vremii, fiecare am facut parte dintr-o "gashca" efemera... pe care eu as numi-o mai degraba "grup" - adica un grup de persoane care s-au intalnit intr-o anumita

unde dai si unde crapa

cum poate o saptamana sa inceapa bine si sa se termine prost... ei, uite ca se poate. Marti mare intalnire la Motoare cu oamenii din grupul de mers la Metallica. Amuzant, stabilim una-alta, ora plecarii, locul, cate masini...printre rafale de ploaie care ne faceau ba sa ne adapostim, ba sa iesim iarasi la mesele descoperite... raman de adunat oferte de cazare, totul e minunat. Incep sa vina ofertele, destul de scumpe... cel mai afectat e alex, care e intr-o pasa financiara proasta... dar evident nu poa' sa recunoasca asta in fatza gastii si atunci baga mesaje cu subtext, gen bate saua sa priceapa iapa... si iata ca astazi se produce deznodamantul spectaculos... m-am ofticat, dar... in definitiv n-am de ce sa ma amestec in orgoliile masculine (care pe mine ma fac sa rad). asadar ma voi duce solo in Bg la Metallica. sad but true. dar va fi bine, stiu eu!

lejer, de vara

caldura mare, mon cher! o saptamana intreaga de concediu m-am aclimatizat cu toropeala bucuresteana. am reusit sa ma dau intr-o dimineata cu rolele (ce biiineeee!), m-am plimbat mult prin herastrau... am dormit porceste, fara sa-mi pese la ce ora ma trezesc... vineri seara, la noaptea institutelor culturale ne-am invartit intre ICR si institutul italian.... zau c-a meritat, frumos, tare frumos. In gradina ICR, "Ultimii rapsozi", un sat intreg, Vinerea, din jud. Alba a fost invitat sa isi prezinte povestile, traditiile, cantecele, dansurile si mancarurile... La inceput nu pot sa spun ca "m-a prins" atmosfera, dar incet-incet m-a cucerit naturaletea si bucuria satenilor din Vinerea. In continuare, fuga-fugutza la italieni, unde s-a jucat "Intalniri/Recontres" de si cu Dragos Huluba si Violeta Trotir, o pantomima dansata in stilul lui Dan Puric (mie aceste Recontres mi-au amintit mult de "Toujours l'amour"). Foarte frumoasa piesa, sala arhiplina

vremuri

Trece vremea... weekendul trecut mi-am amintit de vremurile de editura, in special de vremurile de All. Sambata adunare la Puiu, cu ocazia sosirii Madalinei in tzara, si intalnirea cu multi fosti colegi, despre care de multa vreme nu mai stiam nimic. Pozele aici Fiecare cu noutatile sale; fata lui Jora a crescut mare, nu mai zic de a lui Marius si a Ginei... Mirela naste peste o luna, iar Virgil arata de parca ar fi si el insarcinat... Mada arata foarte bine, in ciuda timpului si a faptului c-a plecat in state si ca si-a intemeiat o familie acolo este aceeasi tipa super; Puiu e neschimbat... Geta parca a intinerit... Duminica, o tura prin targul de carte BookFest, unde am intalnit putina lume cunoscuta, am misunat pana am ametit printre standuri, mi-am luat o carte pe care voiam de mult timp sa mi-o iau (versetele satanice, salman rushdie)... am mancat niste mici cu muraturi si beri scumpe foc... si am ajuns acasa franti de oboseala.

raceala

mare pacoste, raceala... am o stare de tot rahatul, ma misc parca in reluare, percep lucrurile cu intarziere si cumva indepartat, ciudat... parc-as avea ceatza in cap... sau nisip... mi-e ba frig, ba transpir... nu pot sa respir pe nas... ma dor muschii... e aberant sa racesti vara. enervant. total aiurea. dar gata cu auto-compatimirea. o sa treaca. in ciuda starii mele de rahat, incerc sa adun pretinii din vechea garda la targ. am dat o strigare, om vedea ce s-o alege. ar fi misto sa ne revedem, dupa atata timp... o intamplare haioasa... tocmai dadeam sa ies pe usa redactiei ca sa merg la masa cand intra doua tipe cu cate un cos cu fructe... era sa trec de ele, cand imi dau seama ca una dintre ele era o fosta colega de SSJ... n-am apucat sa vorbesc mai mult de buna, pa si sa se mire ca acum lucrez la ringier (eu n-a apucat s-o intreb unde mai lucreaza)... cosurile cu fructe erau aduse cu ocazia zilei mediului sau cam asa ceva... asa c-am inhatzat un ananas, caruia i-am facut felul si

untitled

mananc cirese si iaurt. ganduri zboara, ca albinele, zumzaie... weekendul trecut (nu asta care-abia a trecut) a fost foarte agitat... ziua lui mimi-roxana vineri, ziua dianei sambata... cura de prieteni, chitari si cantari, discutii ca pe vremuri, aprinse, animate, pana-n zori. da, imi era dor de adunarile gastii, de oamenii dragi... chiar daca acum am si alte preocupari. Imi doresc sa reusesc si o adunare a oamenilor de editura... fosti colegi de All, care acum sunt peste tot, dar cu care n-am mai vorbit de muuulta vreme. weekendul asta ar fi trebuit sa merg cu gasca, cu cortul, la munte, parca de Cheia era vorba... dar cum aveam treaba (iar munca asta, fir-ar ea sa fie afurisita) nici eu n-am sunat, iar daca nici ei n-au dat semne de viatza... am lasat-o balta. Da' un regret mic, mic, tot am avut. Ei, am avut si ocazia sa dau o fuga la mare, da' asta nu se pune. In rest, toate bune si frumoase, numai cu timpul liber am o problema, in sensul ca nu prea e... c-as vrea sa ma vad

dansand in ploaie

N-am mai scris demult un blog "de stare". De ce-as fi scris? Scrii cand simti nevoia sa scrii, scrii cand cuvintele s-au "copt"... Vremuri schimbatoare, ba ploaie, ba soare, cald, zapuseala... miros de racoare, iarba si frunze verzi, pasari ciripitoare pe unde nu te-astepti, o veverita neinfricata care s-a oprit in mijlocul drumului si-apoi s-a dus sa manance alune din mana unui om de pe-o banca... O albina pe florile tigancii din statia de tramvai, vata de zahar roz pe batz... bujori... trandafiri. Am marturisit in repetate randuri ca-mi plac ploile de vara... As iesi afara chiar acum sa tzopai in ploaie, sa rad, sa dansez si sa cant in ploaie... Ploaie de soare...

doua saptamani de cosmar

Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...

primaveri

Soare, nor, ploaie, cald sau racoare.... si totusi e primavara... iar in zilele calde cu soare, e deja vara... A trecut Pastele, odihna si timp petrecut cu cei dragi... Au trecut ca vantul si ca gandul aceste zile libere... Cum as putea descrie cum am simtit zilele astea? hm, ca atunci cand, acum vreo daua sapatamani, intr-o zi de luni usor innorata, cand am plecat mai devreme de la serviciu, am trecut prin herastrau, si am vazut aranjamentele florale, combinatii dementiale de lalele cu nu-ma-uita, cu zambile, cu panselute, cu alte lalele pestrite, sau ciufulite, sau infoiate, in culori incredibile... o betie de culori, care impreuna, creau armonie. un tablou viu, frematator, cu aroma de iarba noua, de racoare, cu cateva raze fugare de soare. Get this widget | Track details | eSnips Social DNA Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

maruntele

sunt saptamani in care pur si simplu trebuie sa faci multe multe chestii, sa te vezi cu multi oameni... asa au fost si zilele astea. cred ca doar lunea a fost linistita... marti m-am intalnit cu Ana C intai la o tacla mica, apoi am mers la dans... ieri ar fi trebuit sa ma vad cu Mirela sa mai barfim, dar imi iesise din minte ca tot ieri seara era petrecerea Ringier cu ocazia aniversarii a 175 de ani de la infiintarea trustului... asa c-am amanat intalnirea si m-am dus la party... apropo, foarte reusita! A fost intr-unul din studiourile Castel Film, undeva langa Ciolpani-Snagov... Atmosfera placuta, program artistic, mancare gustoasa si bautura buna... Si, fatza de petrecerile Mccann, aici s-a vazut ca se sarbatorea ceva... si ca erau prezenti oamenii companiei (aici te uitai in stanga, in dreapta si vedeai fetze cunoscute... la petrecerile mccann, cel putin in prima jumatate, majoritari erau... altii, clienti saufurnizori, in orice caz figuri straine...) a venit staff-ul internationa

ciudata maimutza

sunt unele zile in care toate sunt aiurea. singurul lucru reusit de ieri a fost trecerea prin parc in drumul spre casa. miros de iarba proaspat cosita, soare orbitor pe undele lacului, oameni, caini, pasari. verde, verde, verde crud, iarba, frunze, flori... panselutze multicolore... in rest... senzatia de "ce caut eu aici?". tare nu imi place senzatia asta... se apropie vremea despicatului firului in 4x4 exponential. pana atunci, mai vedem, mai vietuim. cum e omul... mereu e un ceva care parca parca scartzaie, un motiv cat de mic care nu te lasa sa simti o multumire deplina... in fine, sa lasam asta. n-am mai scris ceva consistent de multa vreme pe blog... n-am starea potrivita. lucruri se intampla, evenimente au loc, ganduri vin si trec, prieteni ne ies in cale... timpul trece ca un hotz de buzunare, fara sa-l simti...

Festivalul national de improvizatie

Am fost sambata la Festivalul de comedie-improvizatie de la Teatrul Metropolis. Mare succes de public, in ciuda micilor scartzaieli organizatorice, inerente unei prime editii. Atmosfera incendiara, trupe in verva, risipa de imaginatie si de spontaneitate, multa, multa veselie, public de nota 10, pe scurt, o reusita. Mi-a placut foarte foarte mult, am reusit sa rezist pana la sfarsit, desi era sa capotez din cauza de somn chiar inainte de finala... Multa verva, mult talent, dezinvoltura... a fost ceva deosebit, ce sa mai vorbim!

de primavara

muguri... pomi infloriti... ploaie de petale... verde crud... soare, soare... urzici si zeama de urzici... castraveti cu rosii si salata... miros de ploaie de primavara... un vant care s-a infoiat nervos... cald dar si racoare... soare si nor... culori. sunt cateva saptamani de cand pur si simplu ma bucur de primavara, de viatza. florile nu se intreaba de ce trebuie sa infloreasca, daca are rost, sau ce va fi... infloresc pur si simplu. va veni ea si vremea gandirii, candva, vremea asezarii lucrurilor si a intrebarilor, caci asa e in firea lucrurilor. dar acum e primavara, e soare, e viatza...

pur si simplu

Uneori e mai bine sa traiesti, pur si simplu. Fara prea multe intrebari si filosofii, pur si simplu sa te bucuri cat poti de ce este...

primavara

zile de primavara! soare, cald, frumos... cer curat, norisori albi razleti, iarba inverzita, tufe gata sa explodeze verde si galben, magnolii care abia asteapta sa infloreasca, albine ametite, inca nu s-au trezit bine (era sa calc pe una care se invartea pe asfalt, ca fraiera), buburuze, mierle, eternii pescarusi... oameni cu role, cu biciclete, bunici cu copii in carucioare, caini sau pisici care se incalzesc (zac) la soare. si la mine e primavara... am luat o decizie buna, si sunt oarecum luata prin surprindere de evenimente... dar imi place ce se intampla.

culori

soare de primavara

cica azi e baba mea. frumos, imi place... soare, cald, cer senin. De cum am deschis ochii si-am vazut ca e soare afara m-am bucurat. Inca o zi frumoasa, pana sa vina urgia de care tot pomenesc meteorologii... In cinstea primaverii mi-am pus fusta in carouri si am iesit vesela din casa. In drum spre autobuz, in timp ce traversam intersectia, m-a izbit ideea: ia sa merg pe jos pana la metrou! initial ma gandeam sa merg pana la victoriei... dupa care inspiratia primaverii imi spuse sa o iau mai bine spre Televiziune... de la Domenii, pe la Casin, prin Herastrau... pana la metrou. gandit si facut. vant molcom, oameni rari, lumina, soare, cald... m-am simtit ca o musculitza la soare. sau ca buburuza din parc. a dat coltzul ierbii, a inverzit ... frunze inca nu, poate muguri mici aproape invizibili... dar e clar ca-i primavara. s-au dezmortit ganganiile, am vazut un pitigoi, o mierla... n-am avut bafta sa vad vreo veveritza de herastrau, e drept... imi place lumina asta de primavara, usor ir

senzatie. fara directie. firimituri

Zi ciudata. O zi in care nu s-a intamplat nimic. Constelatii de ganduri s-au cladit si s-au prabusit, idei si senzatii s-au framantat ca spuma marii la tarm, in timpul furtunii, spulberandu-se... Tristete. De ce? Nu stiu. Privesc in jur si nu gasesc un raspuns. Nici un raspuns. Mica depresie astenica gripala? Cine stie... Nemultumire... Sentimentul ca ceva important lipseste... Ca parca traiesc degeaba... Un tango fara muzica si fara dansatori... senzatia de scena goala... unde e bucuria lucrurilor marunte? oare am uitat de ea? afara a fost soare, vant, iar mie mi se parea ca lumea intreaga a disparut dincolo de orizont, iar eu am ramas singurul supravietuitor. tistete de primavara. ar fi trebuit sa imi inving starea asta si sa ies, sa privesc iarba, muguri... dar n-am facut-o. ultimele zile ale saptamanii mi-au lasat mici tristeti ce-au inflorit azi, sub soarele ars de vant. zadarnicia zadarniciilor... ma intreb daca are rost sa ma multumesc cu putin. nu e in firea mea sa accept jumat

1 martie intre fete

Planuisem cu Elena si Oana sa ne vedem azi... cu Elena ma mai intalnisem, am mai vorbit pe mess, dar cu Oana chiar de multa vreme nu ne mai vazuseram... Si in sfarsit am reusit... ba inca a mai venit si Denisa (din trupa de fete cu care-am fost asta-vara la mare) cu o prietena de-a eu, Mihaela... Am mers intr-o ceainarie recomandata de Oana, care mai e si aproape de mine, T riangle d'Or , care de altfel mi-a si placut. Foarte placuta si atmosfera, si conversatia noastra, variata, diversa, avand in vedere ca fiecare avea destule de spus si de dezbatut... Am savurat un ceai de iasomie si mandarine si un desert numit Fantezie Triangle d'or... Iata deci inca un moment de care sa-mi amintesc cu placere... Distractiv a fost si modul nostru de a ne intalni. Trebuia sa ne vedem la 6 la piatza victoriei, vis-a-vis de cladirea orange... eu am intarziat 4 minute, Elena ma sunase cu putin inainta sa-mi zica ca (normal) va intarzia... ma suna si Oana chiar in clipa in care ajunsesem si ma i

ganduri. gri.

De mai mult de-o saptamana am o stare aiuristica. Parca nimic nu-mi place, nu-mi prieste, sunt agitata fara rost. In plus, habar n-am ce vreau sa fac, sau mai bine zis cum sa ma adaptez celor ce se intampla in jurul meu si au legatura cu mine. Cand parca se facuse liniste si ma linistisem si eu cu toate rele-bune din viatza mea, atunci hop! neprevazutul loveste din nou. asadar primesc o propunere de afaceri... si o propunere de reluare a unei povesti incheiate acum juma' de an... si niste vorbe/pretexte ale cuiva legate de dans... si niste balarii si incurcaturi cu facturile Avon... si un telefon neasteptat, o revedere in conditii inedite si amuzante... Si la ce bun toate astea?! Nu pot sa nu ma intreb... Io ce naiba ar trebui sa fac?! Nu e vorba de niste chestii clare, de niste raspunsuri care sa fie de la sine intelese. Nu-i nici bine nici rau. Se poate si cu, si fara. Afacerea comporta multa munca, multa alergatura si riscuri, timp pierdut; desi imi doresc sa pun pe picioare o a

cura de prieteni

ieri cu fetele de la dans in Oldies... azi cu gasca, mare sarbatoare mare, patru peshtishori nou-nascuti dau de baut (bafta, vulturu', bebe si eliza)... adunare de zile mari, abia astept... iar maine ma vad cu mirela, chiar mi-era tare dor de ea... mi-a scris azi pe mess... zicea ca m-a visat ieri noapte, cum ca ne certam una pe alta ca de ce n-am reusit sa ne facem timp sa ne vedem la un papanas (ca doar asa ramasese vorba ultima oara cand ne-am intalnit)... adevarul e ca si pe mine ma cam rodea un sentiment de vina ca n-am mai vorbit demultisor... ei, asa se intampla, asa vin revederile, la pachet. si e foarte bine.

muzici ce-mi plac taaare + ganduri ganditoare

Excelenta versiunea simfonica! (parerea mea) Azi am citit bloguri... interesante, diverse, cu personalitate. Le voi adauga in lista mea de linkuri. Interesant sa vezi cum percep altii viatza sau diferite aspecte ale ei, cum simt, cum se exteriorizeaza in scris, cum gandesc... Sigur, un blog e doar o imagine a unui om... Bunaoara, zilele astea am citit ce-am scris anul trecut... si ma gandeam.... oare cineva care nu ma cunoaste deloc dar mi-ar citi blogul ce imagine si-ar face despre mine? Ar fi relevanta? Ar fi realista? La fel sta treaba si-n cazul celorlalti necunoscuti pe care-i citesc. Cred ca un blog e o completare, nu un substitut. Poti cunoaste un om, dar daca mai si citesti ce scrie, asta iti da inca o perspectiva din care sa-l poti privi. Sau ca niste lentile prin care vezi brusc mai bine, mai descoperi ceva. Un zoom in (sau out). Un fel de inca o dimensiune. Asta am constatat din blogurile celor care-mi sunt prieteni. Dar ca sa reiau ideea, azi citeam bloguri, multe bloguri,

teatru...

ieri am fost la teatru... Copiii la putere, se numeste piesa... Ma gandeam daca e ok sa scriu sau nu depre ea... avand in vedere ca nu mi-a prea placut. A fost premiera, sau avampremiera, ceva de genul asta, lume multa... Unii s-au amuzat copios. Eu una n-am fost cine stie ce incantata. Mesajul piesei, asa cum l-am citit pe un site (port.ro) suna bine... dar e tare greu de deslusit printre alambicarile si briz-brizurile zapacitoare... eu una, n-am vazut padurea din cauza copacilor. nu-mi dau seama ce a fost de vine, eu, montarea, regia, jocul actorilor, piesa insasi sau ce altceva n-a fost in regula. poate toate la un loc. mi-a lasat acelasi gust incert ca filmele frantuzesti din noul val. exista un ceva, un mesaj interesant, dar atat de halucinant, amestecat si derutant, incat... nu-l mai percep decat foarte estompat. desi, mentionez, imi place teatrul absurd. si inca foarte mult...

si urma-i se pierdu in vant

fulgi... vant... alb... intuneric... tarziu in noapte... vantul spulbera zapada, in drumul pustiu de la ringier spre metrou... totul e alb, fulgii marunti sunt ca un val de spuma ce sa sparge de tarm... valul ma spulbera si pe mine... mi-ar fi placut sa ma imprastii si sa zbor cu vantul si fulgii aiurea, in toate partile, fara rost, fara scop, fara intrebari, fara ganduri; asa, pur si simplu. si, fara nici o (nicio, in noua ortografie aprobata de academia romana - ce naspa arata) legatura, ceva amuzant:

ignore si alte aberatii

A fost una din acele zile cand se burzuluieste nonconformismul din mine. Nonconformista sub acoperire. De ce? Pai, ia spuneti-mi, de ce sa fac eu ce fac altzii? De ce sa-mi stabileasca societatea, lumea, altii o anume zi pentru nu-stiu-ce? ca e thanksgiving, haloween, valentine, ca e... orice-ar fi?! Asadar dau ignore pentru chestiile astea. La fel m-apuca cand sunt intr-o situatie in care musai "trebuie" sa ma port intr-un anume fel; nici una, nici doua, grrrr! si fac exact pe dos... sau oricum, nu ma las pana nu fac vreo faza "care nu se face". That little devil! In rest, agitatie (rezervare la teatru pt duminica, luat bilete, scandal la Avon, o comanda amanata, belele; multa munca la munca) si stabilirea unui program incarcat de weekend. Sambata o sa ma vad cu personajul caruia trebuie sa-i spun delicat dar hotarat ca n-are ce cauta in preajma mea... apoi ca sa ma binedispun, merg cu dana la concursul de dans de la polivalenta; duminica ma vad cu elena iar apoi m

verde

sperantza. viatza. bucurie. energie pasnica. veselie. azi am o stare de spirit verde. cred ca de asta m-am si imbracat in verde. o verzitura. ma gandeam, daca as fi scriitor, sau regizor de talentul lui Krzysztof Kieślowski... cum as ilustra "verde"? [ma refer la trilogia „Trei Culori” - „Albastru” (despre libertate - in sentimente), „Alb” (egalitate), „Roşu” (fraternitate)] greu de spus... apropo, mie mi-a placut tare mult "alb"; "rosu" mi-a placut si el, despre interconexiunea dintre oameni, prietenie... si cu finalul sau care reuneste personajele din filmele anterioare; "albastru" e de o tristete sfasietoare, care se termina in speranta... oare ce ar putea fi "verde"? cred ca din orice alte atribute as alege "viatza"...

oile placide...

hm, ce zile fade... parca hibernez. o fi reactia de re-aclimatizare la bucuresti si la rutina... ieri am fost la dentist, mi-a facut mulajul pentru o coroana, se pare ca vineri voi avea maseaua ca noua... am trecut inainte de asta si pe la avon sa ridic o comanda, si din colet lipseau niste chestii (bine ca nu erau trecute la plata, macar), asa ca azi am facut reclamatie... ieri seara, cand m-am intors de la dentist m-am apucat (in sfarsit) sa formatez si repartitionez hardul... am reusit, dar am terminat operatiunea abia la 2 noaptea asa ca acum mi-e sooooooom.... si n-am chef de nimic. cu toate astea fac planuri de weekend, sambata concurs de dans, duminica teatru... de fapt mi-as lua campii, m-as plimba, dar e cam friiigggg pentru asta... bleah. as citi o carte buna... sau as bea un vin fiert... sau as dormi...

duminica de februarie

vant rece, taios. fulgi marunti, spulberati. cer mohorat. frig! vant din fatza, drum lung, asteptari in statiile ratb. nu aveam deloc chef sa ies din casa, dar promisesem. nashul-dentist s-a dat peste cap sa imi aranjeze o intalnire cu un catindat (vad ca vrea neaparat sa ma marite), si ca sa scap de gura lui am acceptat. m-a enervat nashul-dentist, nu stiu de ce ma prezentase drept Livia si m-a rugat sa nu-l dau de gol, i-am zis ca n-am ce face, pe mine ma cheama Liuba, in final am acceptat sa zic ca asa imi zic ei, nashii. ce enervant, sa minti ca sa... ce? grrrrr!!! in fine, apare personajul, insotit de taica-sau, nashul face prezentarile inginer cutare cutare (fiul), doctor cutare cutare (tatal), la care eu ma prezint simplu liuba grecea. (ia mai lasati-ma cu rahaturi d-astea imi zic, in sinea mea, evident). sigur, toate presupunerile mele s-au adeverit in ce priveste catindatul... baiat bun, inteligent, dar nu-mi inspira nimic. mai interesant mi s-a parut taica-sau, desi urat si b

dans - 99%transpiratie, 1% inspiratie

m-am intors. putin obosita, cu febra musculara, dar vesela, voioasa si sanatoasa. toata lumea: "cum a fost?" pai cum sa fie? ca orice lucru, cu parti bune si parti rele. in primul rand, am fost cazati la vila noua, nu la cea veche, dupa planul initial. am fost 4 in camera, noi cele 3 si inca o fata tare haioasa, Diana. noi eram alea batrane, avand in vedere ca restul dansatorilor aveau de la 7 la 16 ani... si poate mai erau unii pe la 20, desi nu s-ar fi zis. noi 4 ne-am distrat de minune, in ciuda intemperiilor. ce intemperii? pai, sala de antrenament neincalzita, in care faceam cele 3 antrenamente zilnice, fiecare a cate 2 ore (adica in total 5-6 ore in frig crancen in fiece zi); camera usor incalzita, din cauza de economie (tanti administratoarea de vila tot dadea centrala mei incet, mai incet...); apa calda pentru dush cu pauze tot din cauza centralei date pe minim sau oprite; condens de pe unii peretzi, care s-a adunat prin coltzuri pe dusumea in oarece baltzi (motiv pen

departe de lumea dezlantuita

Am mai vorbit despre viatza ca o colectie de momente deosebite... se poate numi evadare din realitate... sau doar selectie? adevarul e ca nu vreau sa imi incarc memoria si sufletul cu lucruri urate, mai ales ca-s atat de multe in lumea de azi... prefer sa savurez o melodie care-i spune ceva sufletului meu, sa gust cu placere o ciocolata calda, sa vad cu multa bucurie un film bun, sa stau relaxata la o barfa cu prietenele in Caru cu Bere, sa dansez cu toata fiintza mea, sa ma delectez cu o carte buna, sa ma vad si sa vorbesc cu prietenii din gasca (a fost tare distractiva vizita la BRD, in fumoarul de la etajul 11), sa-mi fac planuri de cantonament... de ce sa pastrez in amintire imbulzeala din 300, oamenii nervosi, nervii mei, greselile mele sau ale altora, debandada din societatea romaneasca, absurdul cotidian care ne impresoara pe toti?! prefer sa vad florile din mlastina... ieri am citit un articol care mi-a placut foarte tare, de Andrei Plesu, "Despre mânie" ... vreau do

3 zile pana la cantonament... si alte mici aberatii

iata o zi in care nu m-am stresat si toate s-au rezolvat, pana la urma. am reusit sa inregistrez contractul de cesiune a drepturilor de autor la administratia financiara, am reusit in fine sa imi iau diploma de master din povernei (e adevarat ca mai trebuie sa-mi iau si foaia matricola saptamana viitoare, da' nu se pune)... am reusit in fine sa ajung si la dentist, dupa amanarea de ieri... dentistul (care mi-e si nash de botez) vrea musai sa ma marite, iar imi propune un catindat... ce naiba sa fac, o sa ma vad cu respectivul si o sa-l bag in sperietzi probabil, ca sa scap de insistentele nashului-dentist... astept cu nerabdare cantonamentul de dans sportiv de la Breaza... mai sunt doar 3 zileeee!!! uraaa!!! sambata plec cu fetele spre Breaza... noi 3 fete cucuiete fara parteneri... so what! avem oricum mult de invatat, febra musculara o sa facem oricum... iar seara o sa ne dregem cu bere (bruna) si inghetzata (cu ciocolata si menta)... o sa barfim, o sa facem haz de necaz, o sa r