BLOGGER TEMPLATES AND TWITTER BACKGROUNDS »

vineri, 12 decembrie 2008

a citi, citire


Zilele trecute citeam, cumva accidental, niste povestiri-nuvele... care mi-au displacut. si n-am cum sa nu le citesc, ca le scanez (sunt scrise la masina de scris si trebuie transpuse in format electronic, printr-un program OCR). Iari am citit alta aberatiuca, proba de traducere a lui alex pentru o editura; nici asta nu mi-a prea placut, desi e clar scrisa mai bine ca nuveletele de ocr-izat. si ma-ntrebam: oare-am devenit eu prea pretentioasa (sucita), sau pur si simplu am nimerit lecturi proaste in ultima vreme?! Imi place sa cred ca e vorba de ultima varianta. Desi nici prima varianta nu-i complet exclusa, c-am observat, in ultima vreme, din cauza oboselii si a agitatiei, ca sunt cam pleostita. Whatever.
Am inceput sa scriu post-ul asta vineri... de-atunci au trecut doua zile ploioase, mohorate si reci (starea vremii), pe jumatate dormite, pe jumatare presarate cu activitati casnice. Da' chiar am chef sa citesc o carte buna, sau sa vad un film bun.

joi, 11 decembrie 2008

Ringier christmas party si alte petrecanii

Ei, si-a fost si petrecerea Ringier... club Kristal, ambianta placuta, lume multa, mancare buna, bautura, muzica, dans. A fost reusita. Mai reusita decat cea pe care am prins-o anul trecut la mccann. Singura diferenta in favoarea anului trecut e colectivul: anu' trecut dtp-ul si traficul dansau de rupeau in timp ce altii stateau lemn tanase; anu' asta, capital a lipsit de pe ringul de dans pana dupa ora 12... concluzie: dtp-ul si traficul de la mccan sunt mai de viata decat redactia capital. cei de la capital s-au dezmortit abia dupa ce-au baut, tarziiiu. In rest, reusit, foarte reusit totul.

Ei, acum in general, despre petreceri de tot soiul... ca in ultimele luni, de cand am scris ultima data despre petrecerile trecute, au mai fost inca destule... Cum e o petrecere reusita? O petrecerie in care oamenii au chef sa se simta bine. Si atunci nici nu conteaza daca e un loc mic sau mare, daca e sau nu muzica, daca urmeaza sau nu un weekend inainte, daca se danseaza sau nu, daca e bautura multa sau mai putina...
Ce petreceri au mai fost de la ultima referire la evenimente placute? ziua Ralitei, mare distractie in Oldies; ziua mea, serbata si la munca (ce tort bun din partea firmei!), si cu fetele de la dansuri, la un litru de bere in Car, si cu gasca mare la sediul tuturor petrecerilor noastre, adica la Dominic; ziua lui Ionel de la dansuri, tot in Oldies... ziua lui mos Nicolae-Bafta Man si-a Verei, in Jack. Da, cam astea au fost.
Am reusit sa ma vad si cu Elena, tare mult m-am bucurat sa povestim care ce-am mai facut de cand nu ne-am mai intalnit, dupa atata vreme...

luni, 8 decembrie 2008

printre picaturi


Parca as avea chef sa scriu... dar nu stiu despre ce, multe imi trec prin minte dar nimic nu ma imbie in mod deosebit. afara ploua. marunt. nu-i asa de rau. sunt racita, ma doare capul si parca am nisip in cap. sau caltzi. sau ceatza. de toate.
ieri a fost o zi interesanta. dimineata a plouat de-ai fi zis ca o sa ploua vesnic. si totusi, dupa ora 1, cerul s-a limpezit, a iesit soarele si-a fost cat se poate de frumos. Am iesit cu maica-mea prin parc, desi ma simteam la fel de naspa ca azi, poate chiar mai naspa. si am avut parte de cateva episoade cu animalutze. Imediat ce-am iesit din bloc, inainte de traversare, la zebra, doi caini care se harjoneau.cum aveam o ditamai plasa, hop, ma trezesc ca nu mai scap de ei. o femeie se opreste, ii mangaie, degeaba, ei tot dupa mine... si macar de-ar fi fost linistiti, da' ei se tot fugareau, se hargoneau, se muscau si se maraiau in joaca... mai incolo, intr-o curte, intr-o baltoaca de langa gard, doua vrabii se balaceau. una normal, dar cealalta... se balacea in asa hal, de facea fantana arteziana din baltoaca aia... zburau stropii juma' de metru in toate directiile... era de poza, pacat ca n-aveam aparatul. ei... si, apoi, in parc, dupa ploaie, pamand ud, cer senin, soare, frunze si... muuulte veverite care misunau in toate partile. a fost haioasa una, mai roscata... era un nene care adusese nuci si chema veveritele ciocnind doua nuci... lasase si vreo trei nuci pe jos, in fatza lui... veverita cu pricina se tot foia, ba se apropia, ba se departa, tot dadea tarcoale... si-odata prinde curaj, vinel langa o nuca, o inhatza si tzusti! cu viteza luminii o zbugheste inapoi, la distanta, sa ascunda nuca..
Am incercat sa ma vad cu Dana B, sambata, sa mergem la o librarie... dar n-am fost in stare, pur si simplu, din pacate...

vineri, 5 decembrie 2008

pete de soare


Lumina reflectata de blocul de vizavi mi s-a strecurat printre gene si m-a trezit, Mi se parea ca e tarziu, poate chiar amiaza. Lumina aurie.
In Herastau. Pe alee, un domn in varsta lovea doua nuci, chemand veveritele. O veverita tzusti! in fatza mea. Era la jumatate de pas de mine, se uita la mine "nu-mi dai nimic?" si tzopaia incolo-incoace. Blana maronie, lucioasa, pieptul alb imaculat, ochi ca niste margele negre, nelinistite (cerceii mei de azi, desi-s niste buline mici si negre, sunt mai mari).
e cald. soare cald, pete de lumina, cer albastru imaculat. vant primavaratic (la inceput de iarna!)
Vreo patru caini albi, intr-un parculet, tolaniti la soare; unul se rasfatza cu labele-n sus.

vineri, 7 noiembrie 2008

toamna intunecata

Azi a fost o prima zi de toamna tarzie, acea fatza mai putin placuta a toamnei, fatza cea rece, intunecata, cetoasa... O rafala de vant m-a intampinat de cand am iesit afara din casa, stropi marunti de burnita, cet otelit, oameni infofoliti, zgribuliti, caini care latra, ciori care croncane... Si totusi, inca nu e chiar asa de dezolant... mai dunt cateva frunze galbene pe jos sau prin copaci, care mai rezista inca, incercand sa inveseleasca mohorata vreme...

joi, 6 noiembrie 2008

ganduri


dimineti racoroase... dupa-amieze calde. saptamana asta m-am tot agitat cu planuri si planoare pentru serbarile de si de dupa ziua mea, cu diferitele gasti... marti mi-a sunat intr-una telefonul, m-am si mirat cata lume s-a gasit sa ma sune... m-am bucurat, recunosc... dar am avut oricum la un moment dat o stare ciudata, vag depresiva, da' mi-a trecut... aaa, sambata am fost la un spectacol mistocut, "Demonul rosu", la teatrul Act... Foarte misto mesajul piesei, poate interpretarea scartaia putin pe alocuri... dar au fost si niste faze extrem de reusite. Marti am serbat cu colegii de serviciu... azi ies cu fetele de la dans... iar sambata cu gasca mare. Si-apoi, o sa incerc sa ma vad cu vechi si buni prieteni pe care nu-i mai prea pot alipi unei gasti... mirela, elena si anca... dana... oameni la care tin mult si cu care nu m-am vazut de ceva vreme...

joi, 30 octombrie 2008

viatza iti rezerva mereu surprize


unele mai placute, altele mai neplacute... martea asta am avut parte si de una si se alta. cea placuta a fost reintalnirea cu Despina, fosta colega de la primul club de dans, Lets'dance, care mi-a gasit intamplator blogul si mi-a scris... am si pus la cale o colaborare... surpriza neplacuta a fost faptul ca mama s-a impiedicat prin gropile din fata blocului, a cazut si si-a rupt mana si-acu... trebuie sa stea cu mana dreapta in ghips o luna jumate... dar va fi bine, toate s-or rezolva.
acum fac planuri-planoare pt ziua mea... am lansat anuntul catre gasca... mai trebuie sa pun la cale si-o iesire in Car cu gasca de fete de la dansuri... poate reusesc mai apoi sa le-adun si pe fetele de la master...

joi, 23 octombrie 2008

agitatie


as dormi o saptamana. de trei saptamani am tot acumulat oboseala si m-am saturaaat! da nu mai e mult, trece si valulasta, trece si targul asta de carte si-apoi iar n-o sa mai aud nimic de toate edituricile astea care acum vor sa le mai tehnoredactez urrrgent cate-o carte-doua-trei.
in alta ordine de idei, vrand-nevrand, am luat o pauza weekendul trecut, din cauza neasteptatei nunti a Ralucai. Si e foarte bine ca-i asa (o replica obsesiva dintr-o piesa de teatru absurd, "Ubu inlantuit"), replica ramasa de referinta pentru noi cei din gashca care-am vazut-o acum x ani. Asa... Deci iata poze de la nunta aici...
A fost frumos si ne-am simtit bine. Sa fie sanatosi si sa ne traiasca!

joi, 16 octombrie 2008

impresii de toamna


o ninsoare de frunze marunte, galbene. o alee din herastrau, copaci umbrosi si raze aurii. si-o ninsoare galbena.

amurg. o casa boiereasca alba, imbracata in iedera ruginie. si intr-un nor de ciripit de vrabii.

inserare. cer violet inchis, usor spalacit. statie forfotind de lume (41 la crangasi). croncanit de ciori de sus din cer. un nor de ciori care vin sa insereze in oras.

herastrau. forfota de veverite. e plin de veverite anul asta! indraznete. vin in mijlocul drumului, traverseaza inolo-incoace aleile. vin daca le chemi ciocnind doua alune, ghinde whatever. tare haioase!

vanticel. cad frunze. ploua cu ghinde. cativa pasi. aici ploua cu castane!

multa agitatie, multa treaba, surprize


am lasat in parasire blogul? nu, doar ca n-am avut timp si/sau stare sa scriu.
Multa munca, dar si multe evenimente. serbari de zile de nastere, intai Alex, apoi Alina, apoi Dana... botezul micutzei Irina a Mirelei si-a lui Virgil... gratarul de la Cristina... acum va fi si nunta Ralucai.
In rest, multe colaborari, multe mici jobulete urgente, nebunie si la munca, mai ales in perioada Top 300. Somn putin si munca multa, drept care acum sunt taaare obosita. Dar toate se rezolva, intr-un fel oarecare. Saptamana trecuta am fost racita cobza, acum mi-a trecut (nu chiar de tot, da se cheama c-a trecut), da' saptamana asta am pornit-o obosita franta, dupa un weekend de munca intensiva. ei, abia astept sa se termine muncile astea fara sfarsit... desi se apropie targul de carte gaudeamus, si editurile or sa tot vrea diverse urgentze... da' oi vedea io.

luni, 25 august 2008

Somewhere Over The Rainbow

Israel Kamakawiwo'ole - Somewhere Over The Rainbow

miercuri, 13 august 2008

Momo

Ieri, cautand nus' ce pe net, niste carti, mi-am amintit de Momo si de oamenii cenusii, hotii de timp. Cartea mi-a placut enorm de mult, desi ar fi ceva intre poveste pentru copii si poveste pentru oameni mari. Autorul ei este Michael Ende, care-a mai scris si "Poveste fara sfarsit", tot o poveste-parabola, la fel de frumoasa.
Mi-am amintit de hotii de timp auzind atat de des, de la tot mai multa lume, ca nu la mai ajunge timpul... ca timpul intra la apa, se micsoreaza... Am simtit si eu uneori asta, dar multumita faptului ca am citit, candva demult, Momo, mi-am dat seama ca depinde de mine sa nu mai fie asa. Parabola hotilor de timp... Tare mi-ar placea s-o recitesc...
Poate de-asta am vrut sa caut pe net cartea, s-o cumpar si s-o fac cadou catorva oameni dragi... dar cartea s-a publicat demult, si tirajul s-a epuizat.

joi, 7 august 2008

3 zile de cantonament la Breaza


Cu un weekend in urma eram in Bulgaria... Weekendul asta, duminica seara, pe la 7, eram in Breaza. Tot cu B. Aer curat, ziua caldura mare, seara racoare bine...
Ne-am adunat pe la 5, la fantana Miorita toate trei: rali, io, dana. Si-apoi, mergem mergem, barfim, in Ploiesti o luam pe centura, care era in lucru, asa ca staaam si staaam la semafoare pe portiunile pe care era sens unic... in fine, scapam... ajungem in Breaza pe la 7 si 15, ne-am dus direct la vila veche, dar acolo totul era incuiat. Rali il suna pe Iustin, antrenorul, the big boss al clubului... era la pizzeria din Breaza, asadar hop si noi acolo. Ei, si ne adunam, timp de 2-3 ore, mai multi din cei mari... Spre finalul serii eram acolo Iustin, Marci, Rali, Dana, io, Mada, Costi si Irene si inca o pereche de la intermediari. In timpul asta am mancat, am baut, am facut caterinca la greu. Apoi am migrat catre vila veche, pe care am luat-o in stapanire, ne-am instalat si-apoi am continuat cu o mima pana tarziu in noapte.

A doua zi a inceput lejer, in sensul ca am avut primul antrenament abia la ora 4, ca sa aiba timp sa vina toti copiii (muuulti, multi, ne-au invadat). De la primul antrenament am intrat in atmosfera. Curgeau apele pe noi cum n-am mai patit niciodata... n-am mai patit la fel la urmatoarele, probabil ca ne-am obisnuit intre timp. Dupa antrenament ne-am tarat pana la vila... unde au inceput peripetiile din serialul "dushul". Pe scurt, la vilutza de langa vila veche, numita pitoresc la bunicu' exista o micutza sala de baie cu wc, chiuveta si dush cu un mic boiler... si dau drumu' la dush... la boiler... apa... rece. invart de toate butoanele... tot aia. ma enervez si hotarasc sa fac dush cu apa rece. Dupa mine, intra Maria. Ea a facut dush ba cu apa rece gheatza, ba cu fierbine-oparit, la fel si Dana, dupa aceea. Aventurile cu dushul au continuat si a doua zi; avia seara i-a gasit Maria o smecherie... ca sa ai un oarecare control asupra temperaturii apei. Eu, prin urmare, am apucat sa ma spal mai ca omu' abia in ultima zi... da' mai bine mai tarziu decat deloc. Ei, si daca tot am vorbit de marele dush, de baie, e momentul sa dezvalui faptul ca, de fapt, noi trei, adica dana, eu si maria, ne-am dorit in mod expres sa locuim la bunicu', pentru ca stiam ca avea baie separata... pt ca vila veche avea o singura sala de baie cu dush pentru toata lumea, adica 20-30 de persoane...


Dar, evident, am luat tzeapa... pentru ca la bunicu' nu se facuse curatenie... in camera-dormitor asternuturile nu fusesera schimbate, ba mai aveam pe pat ditai "boccelele" cu asternuturile vechi, stranse din vila mare... si o canapea era pusa cu roatele-n sus intr-o parte... dar ce sa spunem, asta e, peripetii ca sa avem ce ne aminti si barfi mai tarziu.
In afara de asta, toate bune.

Ziua de luni s-a sfarsit apoteotic cu ceva infulecat cu mare foame la pizzeria din breaza, scump, putin su nu chiar extraordinar... dar Rali, bulgaroaica noastra mereu la cura, a descoperit ceva exrem de misto:salata de vinete... in fine, dupa ce ne-am potolit foamea, am mers in continuare prin breaza, si ne-am oprit la eldiv, locul nostru preferat pentru a manca o inghetata mare, buna si ieftina.
Ei, si martea a inceput in fortza, cu primul antrenament de la ora 9 (la 11), al doilea la 3 (la 5) si ultimul de la 7:30. Multa chinuiala la incalzire si la pregatirea fizica, dar si multe informatii foarte bune, pe inteles si extrem de folositoare la partea de dans si practice. daaar... din nou am suferit... de asta data, pentru ca, imediat dupa antrenamentul de dimineata, am avut program de mers la piscina... lucru foarte bun, dar nu pe stomacul gol, fara sa fi facut un dus inainte si, in cazul meu, fara costum de baie... asadar, am stat ca o leguma pe margine, imbracata ca la antrenament, la umbra(halal umbra pe beton), intr-o caldura zapusitoare groaznica, cu matzele chioraind de foame... copiii insa, si cei dotati cu costume de baie, s-au distrat de minune.
apoi am fugit repede la vila noastra, sa facem repede un dush si sa infulecam ceva cat de cat cat sa putem rezista si urmatorului antrenament...
in fine, a trecut si asta, a trecut si antrenamentul... dupa acest al doilea antrenament si pana la ultimul, am apucat doar sa mai facem cate un dush, sa bem apa si sa zacem. Seara, finalele, si-apoi din nou la pizzerie, de data asta am comandat toti salata de vinete, care a fost intr-adevar divina (hi hi hi!). Si asa a mai trecut o zi.

Miercuri, ultima mea zi de cantonament... am apucat, intre primul si al doilea antrenament, sa gatim... eu si dana am "gatit" trei supe vifon, in care am adaugat cu generozitate suc-pasta de rosii, rezultand ceva mai gros decat o supa si mai apos decat paste-paste... dar a fost bun... iar maria, cand a sosit intr-un tarziu de la orele suplimentare de practice, a facut spaghete...



in fine, dupa antrenamentul nr 2 am iesit in sfarsit la cumparaturi (chestie pe care o incercam din prima zi)... fetele au probat si cumparat una-alta... eu am facut poze prin breaza, ca inca de acum 2 ani, de la primul cantonament, pusesem ochii pe casutele vechi, autentice, presarate pe drumul principal.
Ei, si a trecut si asta... ultimul antrenament, finala... de obicei, e cel mai usurel antrenament, ca nu face nici o incalzire prea grea, si nici exercitii de forta... dar... tocmai se facuse 8:30, se terminasera finalele si ne pregateam sa rasuflam usurati ca miercuri ne-a uitat cu exercitiile de forta... cand Iustin zice... credeati ca am uitat? jos cu voi, 40 de flotari, 30 de abdomene, 20 de exercitii pt spate si 30 de genuflexiuni, in cate 3 serii. am crezut ca o sa murim, dar... am supravietuit. Ei, si cand am ajuns la vila, alex sosise deja, am facut rapid bagajul, am pupat fetele, ne-am pozat le-am urat cantonament usor in continuare... si gata... back la bucuresti. Da, si-am plecat in ziua culminanta a febrei musculare... la mijlocul cantonamentului... fetele cred ca or sa scape de ea mai repede, ca fac in continuare miscare la greu... iar eu... o s-o pastrez ceva mai mult ca amintire (hi hi hi)
Da, febra musculara si cana cu oaia albastra. Si toate pozele.

marți, 29 iulie 2008

o biserica ne-standard - Tsarevets


din ciclul "amintiri din Veliko Tarnovo", regretam la greu ca nu mai aveam leva cand am ajuns la biserica din cetatea Tsarevets... Costa 3 leva sa faci poze inauntru, iar eu... lefter popescu. Asa ca azi am cautat pe net poze, si tare m-am bucurat cand am gasit aici. Imaginati-va o biserica obisnuita pe dinafara si complet atipica pe dinauntru. Intai mi-au atras atentia usile. Masive, metal, in... basorelief?
Intri si... surpriza! Interior auster, si picturi moderne! Temele, subiectele, sunt bisericesco-istorice, dar nici gand de pictura bisericeasca, asa cum o stim noi...

Am stat inauntru putin, nu-mi dau seama daca mi-a placut sau nu, daca atmosfera mi-a transmis ceva sau am privit-o ca pe un experiment reusit... dar cert e ca m-a impresionat cumva.

luni, 28 iulie 2008

Metallica, Sofia, Veliko Tarnovo & friends



Cate peripetii marunte s-au intamplat de cand ne-am vorbit sa mergem la Metallica, pe 25 iulie, la sofia... Dupa ce-am luat biletele, peste vreo luna sau chiar doua, s-a anuntat Metallica si in Romania... Pe urma, a renuntat Ana-Maria Miha la bilet... l-am inhatzat eu pt Alex... pe urma au fost faimoasele discutii legate de cazare, Alex a renuntat sa mai vina, eu nu... Pe urma nu s-a mai auzit nimic pana cu 2 zile inainte de plecare... In fine, ne-am adunat vineri dimineata la OMV-ul de langa City Mall... la 7... lipsa la apel Domi... care s-a (a fost) trezit abia la 7 si 15, cand ne-am dat seama ca e o probl... evident, intre timp, unii ne-am distrat, altii s-au enervat... deja primele semne de schisma in grup au inceput sa apara, palide... in fine, ajunge si Domi... ne imbarcam in cele 3 masini... Evident in masina lui Domi a fost cel mai misto... Domi, Ana, io, Raluca si Iulian, prieten de-al lui Laurentiu... Nu-i stiam nici pe Laurentiu, nici pe Iulian, dar s-au dovedit a fi de gasca. Ei, asadar, mergem, mergem, mergem spre sofia... ne razletim, iar ne adunam... Ajungem in Sofia pe la 3 si ceva, gasim hotelu', ne cazam... Bagam o bere, o gustare, si-apoi pornim catre stadion, sub organizarea grupului stresat si organizat... noi, masina lu' Domi, deja eram priviti ca niste oi negre... Mergem mult si bine pe jos prin Sofia, in cautarea stadionului... nu eram deloc siguri ca mergem in directia buna (din cauza minunatelor placute cu nume de strazi, care lipseau aproape cu desavarsire...), in fine, intrebam pe unii, pe altii, ajungem. Stadionul plin ochi, locuri canci, am stat pe scari, in picioare...

organizare proasta, coada la bere de o ora si ceva, in fine... un personaj care trasnea a transpiratie, bine ca la un moment dat s-a carat... Metallica au cantat bestial, nici nu se putea altfel, a fost superb...
a fost o experienta care a meritat.

Ei, si dupa concert... a inceput distractia. hai sa vizitam Sofia noaptea... am mers si-am mers si-am mers, am vazut centrul istorico-politic, am vazut de-afara catedrala Aleksandr Nevski si Sfanta Sofia, am citit explicatiile, am ajuns cumva pe la zona cu cladiri oficiale (adunarea nationala, ministere etc)... ne dureau picioarele, voiam sa mancam si mai ales sa bem ceva... unii, din aripa chibzuita, au plecat la hotel sa doarma... restul am continuat sa bantuim prin oras, cautand o carciuma... intr-un final am gasit una, dar unde ne-au zic ceva ca peste o ora... n-am inteles peste o ora ce, ca nu o prea rupea pe engleza... asadar ne-am carat... era un magazin nonstop pe-aproape, am luat cate ceva de potolit foamea si setea, si-apoi... la hotel. Noi, aripa oilor negre, ne-am adunat, am trancanit, am baut beri (raluca, nebunatico!)... Micul dejun trebuia sa fie la ora 9, da' noi, oile negre, am zis ca si 10 fara un sfert e ok... Dar la 10 fix daca n-au strans bulgarii micul dejun-bufet suedez... abia am mai apucat cate ceva resturi...
oamenii stresati si organizat au hotarat ei si pt noi sa ne adunam in fatza hotelului la 11... noi am aparut pe la 11:20... drept care nervi, stresuri, chestii pe capul lor.. noi voiam sa mergem la Veliko Tarnovo, era decis deja ca o sa ramanem acolo peste noapte... altii au zis clar si ritos ca ei vor sa ajunga in Bucuresti sambata, dar c-or sa treaca prin veliko tarnovo... iar restul erau semi-nehotarati daca or sa ramana sau nu. Primii au plecat grabitzii, care voiau sa faca si un tur al Sofiei... Apoi am plecat si noi, cele 2 masini ramase... Am ajuns si la Veliko, trecand printr-o ploaie zdravana... iar la intrarea in oras ne pierdem unii de altii... iar nervi, iar neintelegeri, ne gasim cu greu, iarasi fiecare cu interesu' sau, unii zic hai sa vizitam cetatea, noi zicem hai sa gasim intai cazare... Pana la urma am plecat sa cautam cazare noi trei gagigi, Ana, Raluca si io... intai n-am gasit nimic, am mers in jos pe-o strada si am luat la rand toate pensiunile... nu gaseam, intrebam daca ne pot recomanda altceva prin imprejurime, ei ne trimiteau mai in josul strazii... si asa ajungem la cea mai dubioasa intamplare a calatoriei... ne trimit unii la guesthouse Oseana... dam sa intram, usa de lemn, inchisa zdravan... hai sa sunam la interfon... intreaba raluca daca au camere... zice ca da... o rugam pe apropitara sa vina sa discutam... dupa ceva timp deschide usa o tipa intre doua varste... cu o claie de par grizonat facut permanent, machiata, foarte decoltata, intr-o rochie scurta colorata strident... avea si niste ochi verzi alunecosi... gagicile, disperate ca nu gasisem cazare, mai-mai sa zica ca gata, luam aici camere... la care io zic hai sa vorbim cu restul... dupa e inchide aia usa, le zic, bai, voi ati vazut cum arata aia? si ce casa ferecata are? asta are moaca de matroana. (o fi fost sau poate nu, dar era taaare dubioasa). drept care renuntam la ideea de a lua camere acolo, zicem sa ne intoarcem in centru... sa cautam un hotel-pensiune despre care auziseram ca e misto... hotel confort... Il gasim, tragem si-acolo o emotie, ca sunam la usa si nu deschide nimeni, dar intre timp vine de prin vecini gazda, are si camere... incepem sa sunam oamenii... care se cam risipisera...
in fine, in concluzie, dupa multe gandeli si razgandeli am ramas in veliko numai patru: Domi, Ana, Raluca si eu. Ei, si abia atunci a fost cel mai bine, fara oameni stresanti care sa ne faca programul dupa cum le convine lor... Am vizitat cetatea, care e foarte frumoasa, si un sat-muzeu din apropiere, Arbanasi.. Dupa care am plecat linistiti catre bucuresti. Pozele din Veliko Tarnovo (traiasca aparatu' foto al lui alex) sunt aici: http://picasaweb.google.ro/liubagrecea/BulgariaVelikoTarnovo

joi, 24 iulie 2008

imagini


nori grei ameninta prin plafonul de sticla... rafale de ploaie izbesc geamuri, masini, pavaj... un caine mic, gras, umbla tantos cu coada ca o secera in sus.. e ca o virgula neagra langa tufa... oameni tzopaind printre balti... o geana de soare... dimineata schimbatoare... nori mari si pufosi si albi zburda pe albastrul adanc al cerului. Tineri, copilasi, pe terasa de la Motoare... lume pestrita. Raze de soare care cad in redactie prin plafonul de sticla. Un gandacel-carabus sau ce-o fi el se taraie pe mocheta gri... este unul dintre ostenii trimisi de Imperiul gandaceilor sa cucereasca trustul... ne-au invadat, sunt peste tot. O nectarina. Nori de purpura tiviti cu aur la apus, drapand ultimele raze de soare. Trilu-lilu. Culoare.

vineri, 11 iulie 2008

ganduri


"The weak can never forgive. Forgiveness is the attribute of the strong." Mahatma Gandhi. Asta e un citat care azi mi-a atras atentia, asa ca mi l-am notat. si unde sa fie mai in sigurantza decat pe blog...
Aveam super-ocazia sa primesc de la Rali o invitatie la Judas Priest... cum ea nu stia la ce ora incepe exact, stia doar ca se intra de la ora 4, am preferat sa nu ma arunc, stiind ca azi e vineri, zi lunga la munca, zi de predare a ziarului. Pe la ora 7 imi terminasem treaba, si-mi ramasese o singura pagina... Deja imi venea sa ma zgarii pe ochi ca n-am luat invitatia, parca vedeam ca se termina ziarul mai devreme... ei, si de atunci, de la 7, tot astept textul pentru pagina 14... fata scrie, scrie, scrie, acum il modifica... in fine, macar nu-mi mai pare rau ca n-am luat invitatia, ca tot n-as fi ajuns la concert, desi Judas Priest cantau (am aflat azi, din EVZ) abia de la ora 22...
Asa, de plictiseala, am inceput sa citesc blogurile altora... si apoi propriul meu blog, si anume ce scriam eu anu' trecut... ce ganduri imi treceau prin minte... Da, e frumos un jurnal... iti amintesti anumite fragmente de viatza care, altfel, poate ar fi palit sub praful timpului

miercuri, 9 iulie 2008

Gashca vs grup


Ce e o gashca? (ca daca scriam gasca, poate ar fi parut ca e vorba de calatoria lui Nils Holgersson, si nu e...) Dupa cum scria un prieten, intr-un comentariu recent, "nu cumva gashca e ceva de genul, macar din cand in cand, "unul pt. toti si toti pt. unul"???". Exact! Asta e o gashca... Niste oameni carora le pasa unii de ceilalti, niste oameni care se cunosc (mai mult sau mai putin) dar au niste valori comune, care se accepta asa cum sunt, care accepta o parere diferita fara sa se simta atacati, care nu impun ceva celorlalti... O gashca e ceva ce rezista in timp, peste conjuncturile de interese efemere, peste perioade mai grele, peste vremuri in care membrii nu s-ai mai reunit... O gashca adevarata e ceva destul de rar in zilele noastre, si tocmai de aceea trebuie pretuita.
De-a lungul vremii, fiecare am facut parte dintr-o "gashca" efemera... pe care eu as numi-o mai degraba "grup" - adica un grup de persoane care s-au intalnit intr-o anumita conjunctura, pe care le-a unit o situatie, un interes... Si dovada ca nu era o gashca, ci doar un grup de indivizi consta in faptul ca dupa ce a disparut ceea ce i-a adunat, membrii respectivului grup n-au mai tinut legatura, au plecat care incotro vazandu-si fiecare de interesul sau. Un grup de persoane care de fapt are fiecare alte interese, alte ganduri, alta structura...
Cred ca de aici apare si principala diferenta intre gashca si grup: ce-i uneste pe mebri - valorile comune sau interesul de moment. Deci, nu toate grupurile pot deveni gashti...

vineri, 4 iulie 2008

unde dai si unde crapa


cum poate o saptamana sa inceapa bine si sa se termine prost... ei, uite ca se poate. Marti mare intalnire la Motoare cu oamenii din grupul de mers la Metallica. Amuzant, stabilim una-alta, ora plecarii, locul, cate masini...printre rafale de ploaie care ne faceau ba sa ne adapostim, ba sa iesim iarasi la mesele descoperite... raman de adunat oferte de cazare, totul e minunat. Incep sa vina ofertele, destul de scumpe... cel mai afectat e alex, care e intr-o pasa financiara proasta... dar evident nu poa' sa recunoasca asta in fatza gastii si atunci baga mesaje cu subtext, gen bate saua sa priceapa iapa... si iata ca astazi se produce deznodamantul spectaculos... m-am ofticat, dar... in definitiv n-am de ce sa ma amestec in orgoliile masculine (care pe mine ma fac sa rad). asadar ma voi duce solo in Bg la Metallica. sad but true. dar va fi bine, stiu eu!

luni, 30 iunie 2008

lejer, de vara


caldura mare, mon cher!

o saptamana intreaga de concediu m-am aclimatizat cu toropeala bucuresteana. am reusit sa ma dau intr-o dimineata cu rolele (ce biiineeee!), m-am plimbat mult prin herastrau... am dormit porceste, fara sa-mi pese la ce ora ma trezesc... vineri seara, la noaptea institutelor culturale ne-am invartit intre ICR si institutul italian.... zau c-a meritat, frumos, tare frumos. In gradina ICR, "Ultimii rapsozi", un sat intreg, Vinerea, din jud. Alba a fost invitat sa isi prezinte povestile, traditiile, cantecele, dansurile si mancarurile... La inceput nu pot sa spun ca "m-a prins" atmosfera, dar incet-incet m-a cucerit naturaletea si bucuria satenilor din Vinerea. In continuare, fuga-fugutza la italieni, unde s-a jucat "Intalniri/Recontres" de si cu Dragos Huluba si Violeta Trotir, o pantomima dansata in stilul lui Dan Puric (mie aceste Recontres mi-au amintit mult de "Toujours l'amour"). Foarte frumoasa piesa, sala arhiplina, publicul incantat.
Vara de-abia incepe... sa vedem ce ne rezerva.

joi, 12 iunie 2008

vremuri


Trece vremea... weekendul trecut mi-am amintit de vremurile de editura, in special de vremurile de All. Sambata adunare la Puiu, cu ocazia sosirii Madalinei in tzara, si intalnirea cu multi fosti colegi, despre care de multa vreme nu mai stiam nimic. Pozele aici
Fiecare cu noutatile sale; fata lui Jora a crescut mare, nu mai zic de a lui Marius si a Ginei... Mirela naste peste o luna, iar Virgil arata de parca ar fi si el insarcinat... Mada arata foarte bine, in ciuda timpului si a faptului c-a plecat in state si ca si-a intemeiat o familie acolo este aceeasi tipa super; Puiu e neschimbat... Geta parca a intinerit...
Duminica, o tura prin targul de carte BookFest, unde am intalnit putina lume cunoscuta, am misunat pana am ametit printre standuri, mi-am luat o carte pe care voiam de mult timp sa mi-o iau (versetele satanice, salman rushdie)... am mancat niste mici cu muraturi si beri scumpe foc... si am ajuns acasa franti de oboseala.

miercuri, 4 iunie 2008

raceala

mare pacoste, raceala... am o stare de tot rahatul, ma misc parca in reluare, percep lucrurile cu intarziere si cumva indepartat, ciudat... parc-as avea ceatza in cap... sau nisip... mi-e ba frig, ba transpir... nu pot sa respir pe nas... ma dor muschii... e aberant sa racesti vara. enervant. total aiurea. dar gata cu auto-compatimirea. o sa treaca.
in ciuda starii mele de rahat, incerc sa adun pretinii din vechea garda la targ. am dat o strigare, om vedea ce s-o alege. ar fi misto sa ne revedem, dupa atata timp...
o intamplare haioasa... tocmai dadeam sa ies pe usa redactiei ca sa merg la masa cand intra doua tipe cu cate un cos cu fructe... era sa trec de ele, cand imi dau seama ca una dintre ele era o fosta colega de SSJ... n-am apucat sa vorbesc mai mult de buna, pa si sa se mire ca acum lucrez la ringier (eu n-a apucat s-o intreb unde mai lucreaza)... cosurile cu fructe erau aduse cu ocazia zilei mediului sau cam asa ceva... asa c-am inhatzat un ananas, caruia i-am facut felul si l-am impartit cu colegii de suferintza.

marți, 3 iunie 2008

untitled


mananc cirese si iaurt. ganduri zboara, ca albinele, zumzaie...
weekendul trecut (nu asta care-abia a trecut) a fost foarte agitat... ziua lui mimi-roxana vineri, ziua dianei sambata... cura de prieteni, chitari si cantari, discutii ca pe vremuri, aprinse, animate, pana-n zori. da, imi era dor de adunarile gastii, de oamenii dragi... chiar daca acum am si alte preocupari. Imi doresc sa reusesc si o adunare a oamenilor de editura... fosti colegi de All, care acum sunt peste tot, dar cu care n-am mai vorbit de muuulta vreme.
weekendul asta ar fi trebuit sa merg cu gasca, cu cortul, la munte, parca de Cheia era vorba... dar cum aveam treaba (iar munca asta, fir-ar ea sa fie afurisita) nici eu n-am sunat, iar daca nici ei n-au dat semne de viatza... am lasat-o balta. Da' un regret mic, mic, tot am avut. Ei, am avut si ocazia sa dau o fuga la mare, da' asta nu se pune.
In rest, toate bune si frumoase, numai cu timpul liber am o problema, in sensul ca nu prea e... c-as vrea sa ma vad cu oamenii de editura, cu mirela, cu dana, cu fetele de la dansuri etc etc etc... dar nu reusesc, timpul fuge, si iar fuge...
gandurile zboara, zumzaie, se intersecteaza, se cearta, se harjonesc, plutesc aiurea, nu vor sa se organizeze cumva, sa se structureze, acolo, putin...

vineri, 23 mai 2008

dansand in ploaie


N-am mai scris demult un blog "de stare". De ce-as fi scris? Scrii cand simti nevoia sa scrii, scrii cand cuvintele s-au "copt"... Vremuri schimbatoare, ba ploaie, ba soare, cald, zapuseala... miros de racoare, iarba si frunze verzi, pasari ciripitoare pe unde nu te-astepti, o veverita neinfricata care s-a oprit in mijlocul drumului si-apoi s-a dus sa manance alune din mana unui om de pe-o banca... O albina pe florile tigancii din statia de tramvai, vata de zahar roz pe batz... bujori... trandafiri. Am marturisit in repetate randuri ca-mi plac ploile de vara... As iesi afara chiar acum sa tzopai in ploaie, sa rad, sa dansez si sa cant in ploaie...

Ploaie de soare...

luni, 19 mai 2008

doua saptamani de cosmar

Au trecut cele doua saptamani de cosmar in care doi colegi au fost lipsa. I-am tinut locul siviei, seretarul nostru de redactie, si pe chestia asta n-am mai avut o clipa libera, bizi-bizi rau de tot. Uf, am supravietuit, ziarul a iesit cu bine, ne-am descurcat. Dar oricum am acumulat oboseala, si ca de obicei in aceste situatii, am fost stresata, nervoasa, o mica pacoste, ce sa mai discutam. Dar acum gataaaa, reintru in ritmul pasnic din situatiile de ne-stres. A, si am avut de munca si extra, ca s-au intors de la corectura cartile trimise haaat demult. Da, pe chestia asta am ratat doua chestii la care mi-ar fi placut mult sa merg, respectiv caffe jazz nu-stiu-cum de la clubul taranului roman, si noaptea muzeelor. ei, dar lasa, ca doar n-o sa fie vesnic munca in draci, or sa mai fie si festivaluri de jazz si nopti ale muzeelor - desi, la ce imbulzeala a fost, mai bine ma duc intr-o zi normala, pe bani, dar macar nu stau la coada...

marți, 29 aprilie 2008

primaveri

Soare, nor, ploaie, cald sau racoare.... si totusi e primavara... iar in zilele calde cu soare, e deja vara... A trecut Pastele, odihna si timp petrecut cu cei dragi... Au trecut ca vantul si ca gandul aceste zile libere... Cum as putea descrie cum am simtit zilele astea? hm, ca atunci cand, acum vreo daua sapatamani, intr-o zi de luni usor innorata, cand am plecat mai devreme de la serviciu, am trecut prin herastrau, si am vazut aranjamentele florale, combinatii dementiale de lalele cu nu-ma-uita, cu zambile, cu panselute, cu alte lalele pestrite, sau ciufulite, sau infoiate, in culori incredibile... o betie de culori, care impreuna, creau armonie. un tablou viu, frematator, cu aroma de iarba noua, de racoare, cu cateva raze fugare de soare.

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

joi, 17 aprilie 2008

maruntele





sunt saptamani in care pur si simplu trebuie sa faci multe multe chestii, sa te vezi cu multi oameni... asa au fost si zilele astea. cred ca doar lunea a fost linistita... marti m-am intalnit cu Ana C intai la o tacla mica, apoi am mers la dans... ieri ar fi trebuit sa ma vad cu Mirela sa mai barfim, dar imi iesise din minte ca tot ieri seara era petrecerea Ringier cu ocazia aniversarii a 175 de ani de la infiintarea trustului... asa c-am amanat intalnirea si m-am dus la party... apropo, foarte reusita! A fost intr-unul din studiourile Castel Film, undeva langa Ciolpani-Snagov... Atmosfera placuta, program artistic, mancare gustoasa si bautura buna... Si, fatza de petrecerile Mccann, aici s-a vazut ca se sarbatorea ceva... si ca erau prezenti oamenii companiei (aici te uitai in stanga, in dreapta si vedeai fetze cunoscute... la petrecerile mccann, cel putin in prima jumatate, majoritari erau... altii, clienti saufurnizori, in orice caz figuri straine...) a venit staff-ul international, patronul Michael Ringier, care chiar a vorbit foarte frumos, a fost si CEO-ul Ringier, care a vorbit cu un accent nostim, dar care m-a facut sa nu fiu atenta la ce spunea, ci mai degraba la cum rostea cuvintele... A fost si program artistic elvetian, o tanti care a cantat iodlere (iolalalalrio), a fost o formatie care a cantat muzica ambientala foarte foarte misto... ai nostri au venit cu un moment-surpriza, de culoare locala, cu Taraful de la Clejani... A fost placut

miercuri, 9 aprilie 2008

ciudata maimutza

sunt unele zile in care toate sunt aiurea. singurul lucru reusit de ieri a fost trecerea prin parc in drumul spre casa. miros de iarba proaspat cosita, soare orbitor pe undele lacului, oameni, caini, pasari. verde, verde, verde crud, iarba, frunze, flori... panselutze multicolore...
in rest... senzatia de "ce caut eu aici?". tare nu imi place senzatia asta... se apropie vremea despicatului firului in 4x4 exponential. pana atunci, mai vedem, mai vietuim. cum e omul... mereu e un ceva care parca parca scartzaie, un motiv cat de mic care nu te lasa sa simti o multumire deplina...
in fine, sa lasam asta. n-am mai scris ceva consistent de multa vreme pe blog... n-am starea potrivita. lucruri se intampla, evenimente au loc, ganduri vin si trec, prieteni ne ies in cale... timpul trece ca un hotz de buzunare, fara sa-l simti...

marți, 1 aprilie 2008

Festivalul national de improvizatie


Am fost sambata la Festivalul de comedie-improvizatie de la Teatrul Metropolis. Mare succes de public, in ciuda micilor scartzaieli organizatorice, inerente unei prime editii. Atmosfera incendiara, trupe in verva, risipa de imaginatie si de spontaneitate, multa, multa veselie, public de nota 10, pe scurt, o reusita. Mi-a placut foarte foarte mult, am reusit sa rezist pana la sfarsit, desi era sa capotez din cauza de somn chiar inainte de finala... Multa verva, mult talent, dezinvoltura... a fost ceva deosebit, ce sa mai vorbim!

joi, 27 martie 2008

de primavara


muguri... pomi infloriti... ploaie de petale... verde crud... soare, soare... urzici si zeama de urzici... castraveti cu rosii si salata... miros de ploaie de primavara... un vant care s-a infoiat nervos... cald dar si racoare... soare si nor... culori.
sunt cateva saptamani de cand pur si simplu ma bucur de primavara, de viatza. florile nu se intreaba de ce trebuie sa infloreasca, daca are rost, sau ce va fi... infloresc pur si simplu. va veni ea si vremea gandirii, candva, vremea asezarii lucrurilor si a intrebarilor, caci asa e in firea lucrurilor. dar acum e primavara, e soare, e viatza...

marți, 18 martie 2008

pur si simplu


Uneori e mai bine sa traiesti, pur si simplu. Fara prea multe intrebari si filosofii, pur si simplu sa te bucuri cat poti de ce este...

marți, 11 martie 2008

primavara



zile de primavara! soare, cald, frumos... cer curat, norisori albi razleti, iarba inverzita, tufe gata sa explodeze verde si galben, magnolii care abia asteapta sa infloreasca, albine ametite, inca nu s-au trezit bine (era sa calc pe una care se invartea pe asfalt, ca fraiera), buburuze, mierle, eternii pescarusi... oameni cu role, cu biciclete, bunici cu copii in carucioare, caini sau pisici care se incalzesc (zac) la soare.
si la mine e primavara... am luat o decizie buna, si sunt oarecum luata prin surprindere de evenimente... dar imi place ce se intampla.

joi, 6 martie 2008

culori

marți, 4 martie 2008

soare de primavara

cica azi e baba mea. frumos, imi place... soare, cald, cer senin.
De cum am deschis ochii si-am vazut ca e soare afara m-am bucurat. Inca o zi frumoasa, pana sa vina urgia de care tot pomenesc meteorologii... In cinstea primaverii mi-am pus fusta in carouri si am iesit vesela din casa. In drum spre autobuz, in timp ce traversam intersectia, m-a izbit ideea: ia sa merg pe jos pana la metrou! initial ma gandeam sa merg pana la victoriei... dupa care inspiratia primaverii imi spuse sa o iau mai bine spre Televiziune... de la Domenii, pe la Casin, prin Herastrau... pana la metrou. gandit si facut. vant molcom, oameni rari, lumina, soare, cald... m-am simtit ca o musculitza la soare. sau ca buburuza din parc. a dat coltzul ierbii, a inverzit ... frunze inca nu, poate muguri mici aproape invizibili... dar e clar ca-i primavara. s-au dezmortit ganganiile, am vazut un pitigoi, o mierla... n-am avut bafta sa vad vreo veveritza de herastrau, e drept... imi place lumina asta de primavara, usor ireala printre crengile sure si goale... nu stiu de ce, dar pe aleee m-am simtit cumva, ca intr-o catedrala...

duminică, 2 martie 2008

senzatie. fara directie. firimituri



Zi ciudata. O zi in care nu s-a intamplat nimic. Constelatii de ganduri s-au cladit si s-au prabusit, idei si senzatii s-au framantat ca spuma marii la tarm, in timpul furtunii, spulberandu-se... Tristete. De ce? Nu stiu. Privesc in jur si nu gasesc un raspuns. Nici un raspuns. Mica depresie astenica gripala? Cine stie... Nemultumire... Sentimentul ca ceva important lipseste... Ca parca traiesc degeaba... Un tango fara muzica si fara dansatori... senzatia de scena goala... unde e bucuria lucrurilor marunte? oare am uitat de ea? afara a fost soare, vant, iar mie mi se parea ca lumea intreaga a disparut dincolo de orizont, iar eu am ramas singurul supravietuitor. tistete de primavara. ar fi trebuit sa imi inving starea asta si sa ies, sa privesc iarba, muguri... dar n-am facut-o. ultimele zile ale saptamanii mi-au lasat mici tristeti ce-au inflorit azi, sub soarele ars de vant. zadarnicia zadarniciilor... ma intreb daca are rost sa ma multumesc cu putin. nu e in firea mea sa accept jumatati de masura... candva m-am contrazis cu cineva pe-un blog pe tema asta... respectivele persoane spuneau ca si jumatatile de masura sunt bune, in conditiile in care viatza e atat de grea, iar o farama de fericire e mai buna decat deloc... eu sustineam ca fiecare dintre noi meritam mai mult decat firimituri... pe vremea aceea nu-mi imaginam ca ma voi afla vreodata si in situatia de a ma multumi, pe moment, cu firimituri. Acum pot spune, in cunostinta de cauza, ca am gandit bine atunci cand am scris ca nimeni nu trebuie sa se multumeasca cu firimituri. Da, viata e grea, dar asta din cauza ca ne-o ingreunam noi, in mod inutil... sau ne-o ingreuneaza altii, prin alegerile pe care le fac, punandu-ne in situatia de a ne multumi cu putin sau cu nimic... Cred ca putin e, poate, o solutie de moment.... dar atat. Firimiturile nu tin de foame, mai rau o intarata. Deci fara firimituri anymore, fara compromisuri. Da, asa parca ma mai recunosc...

sâmbătă, 1 martie 2008

1 martie intre fete


Planuisem cu Elena si Oana sa ne vedem azi... cu Elena ma mai intalnisem, am mai vorbit pe mess, dar cu Oana chiar de multa vreme nu ne mai vazuseram... Si in sfarsit am reusit... ba inca a mai venit si Denisa (din trupa de fete cu care-am fost asta-vara la mare) cu o prietena de-a eu, Mihaela... Am mers intr-o ceainarie recomandata de Oana, care mai e si aproape de mine, Triangle d'Or, care de altfel mi-a si placut. Foarte placuta si atmosfera, si conversatia noastra, variata, diversa, avand in vedere ca fiecare avea destule de spus si de dezbatut... Am savurat un ceai de iasomie si mandarine si un desert numit Fantezie Triangle d'or... Iata deci inca un moment de care sa-mi amintesc cu placere... Distractiv a fost si modul nostru de a ne intalni. Trebuia sa ne vedem la 6 la piatza victoriei, vis-a-vis de cladirea orange... eu am intarziat 4 minute, Elena ma sunase cu putin inainta sa-mi zica ca (normal) va intarzia... ma suna si Oana chiar in clipa in care ajunsesem si ma intreaba de fapt unde era statia lui 300 in care trebuia sa ne intalnim, ea nimerise la cealalta, cea de langa muzeul tzaranului... vine ea incoace... stam indelung la vorba, aflu ca era cat pe ce sa fim colege la Capital, dar ca refuzase, iar acum ii parea rau... intr-un final ajunge si Elena, care si ea reusise sa greseasca iesirea de la metrou... apoi o suna pe Denisa... care venea cu masina... unde sa opreascca... zice ca ne vedem in fatza la guvern... traversam si apucam sa vedem ca soldatul de paza tocmai gonise masina... o suna iar... cica ne vedem langa turnul BRD... traversam noi toata piatza, ajungem langa turnul BRD, nimic... iar telefon, in fine ne gasim ura-ura, ne imbarcam si pornim... da, intotdeauna intalnirile noastre trebuie sa fie putin mai condimentate cu mici peripetii, ca altfel, unde-i hazul...
A, si la plecare ploua. eu, cu gura mea de tinichea! tocmai ne asezaseram la masa si fetele ziceau ca uite, azi a fost cald si frumos, se imbracasera subtzirel si se bucurau ca nu s-a adeverit prognoza... iar io ma trezisem spunand ca nu-i timpul pierdut, poate o sa avem o surpriza cand iesim, vreo ploaie...
Acum ploua... o ploaie dintre cele care spala praful si limpezesc gandurile...

vineri, 29 februarie 2008

ganduri. gri.

De mai mult de-o saptamana am o stare aiuristica. Parca nimic nu-mi place, nu-mi prieste, sunt agitata fara rost. In plus, habar n-am ce vreau sa fac, sau mai bine zis cum sa ma adaptez celor ce se intampla in jurul meu si au legatura cu mine.
Cand parca se facuse liniste si ma linistisem si eu cu toate rele-bune din viatza mea, atunci hop! neprevazutul loveste din nou. asadar primesc o propunere de afaceri... si o propunere de reluare a unei povesti incheiate acum juma' de an... si niste vorbe/pretexte ale cuiva legate de dans... si niste balarii si incurcaturi cu facturile Avon... si un telefon neasteptat, o revedere in conditii inedite si amuzante...
Si la ce bun toate astea?! Nu pot sa nu ma intreb... Io ce naiba ar trebui sa fac?! Nu e vorba de niste chestii clare, de niste raspunsuri care sa fie de la sine intelese. Nu-i nici bine nici rau. Se poate si cu, si fara. Afacerea comporta multa munca, multa alergatura si riscuri, timp pierdut; desi imi doresc sa pun pe picioare o afacere (visul meu de ani de zile), nu vreau sa ma apuc de o treaba cu inima indoita si fara entuziasm din start. Sansa sau inca o fata-morgana? cine stie... eu una, nu. Alt gand fara rost... poveste de demult, meriti sau nu o noua sansa?! la naiba, cum sunt oamenii... mie nu mi-a trecut niciodata prin gand sa revin asupra unei chestiuni incheiate, ingropate... o fi bine, o fi rau? felul meu de-a fi e altul... prefer sa joc totul pe o carte, castig sau pierd, apoi partida s-a incheiat, totul sau nimic... caci, am constatat, si cand pierzi, pana la urma castigi ceva... sigur, nu inseamna ca asta e calea; poate dimpotriva... deci iata inca o pseudo-dilema, a fi sau a nu fi. Si inca un gand amorf si fara rost, legat de dans(atori)... o discutie ciudata... vorbe ce par a fi pretexte pentru nu se stie ce retragere din scena... sau de gandire prea in perspectiva, dar care nu ia in calcul situatia actuala, reala... colosul cu picioare de lut... people are strange, am mai spus asta... Inca un motiv de nemultumire, avon... incurcaturi si non-comunicare, alergatura... si zau, mi-e sila de atata agitatie, ma bate gandul sa o las balta si cu avonul asta. Si ultimul motiv de bataie de cap... o poveste absurda, fara viitor, in care nu stiu ce caut, de ce sunt inca acolo sau ce ar trebui sa fac.
Pe scurt, numai lucruri gri. nu e bine nici intr-un fel, nici in celalalt. si-atunci? mie imi place culoarea, contrastul, viatza, nu jumatatile de masura. Poate de fapt tocmai mi-am raspuns... Mi-e sila si sictir, m-as duce pe pustii departe-departe, intr-o lume mai clara, cu oameni care sa fie mai mult ei insisi, mai sinceri cu ei si cu ceilalti, o lume colorata, diversa, o lume vie...

marți, 26 februarie 2008

Life is like a box of chocolates. You never know what you're gonna get

multe surprize zilele astea... mirela asteapta un copil, cineva din trecut da semne de viatza, eu voi reusi sa ma duc la concertul Metallica de la Sofia... numai chestii neasteptate. de-aia ziceam eu ca-mi place viatza, ca e plina de surprize; ce atata monotonie...

vineri, 22 februarie 2008

cura de prieteni

ieri cu fetele de la dans in Oldies... azi cu gasca, mare sarbatoare mare, patru peshtishori nou-nascuti dau de baut (bafta, vulturu', bebe si eliza)... adunare de zile mari, abia astept... iar maine ma vad cu mirela, chiar mi-era tare dor de ea... mi-a scris azi pe mess... zicea ca m-a visat ieri noapte, cum ca ne certam una pe alta ca de ce n-am reusit sa ne facem timp sa ne vedem la un papanas (ca doar asa ramasese vorba ultima oara cand ne-am intalnit)... adevarul e ca si pe mine ma cam rodea un sentiment de vina ca n-am mai vorbit demultisor... ei, asa se intampla, asa vin revederile, la pachet. si e foarte bine.

marți, 19 februarie 2008

muzici ce-mi plac taaare + ganduri ganditoare





Excelenta versiunea simfonica! (parerea mea)

Azi am citit bloguri... interesante, diverse, cu personalitate. Le voi adauga in lista mea de linkuri. Interesant sa vezi cum percep altii viatza sau diferite aspecte ale ei, cum simt, cum se exteriorizeaza in scris, cum gandesc... Sigur, un blog e doar o imagine a unui om... Bunaoara, zilele astea am citit ce-am scris anul trecut... si ma gandeam.... oare cineva care nu ma cunoaste deloc dar mi-ar citi blogul ce imagine si-ar face despre mine? Ar fi relevanta? Ar fi realista? La fel sta treaba si-n cazul celorlalti necunoscuti pe care-i citesc. Cred ca un blog e o completare, nu un substitut. Poti cunoaste un om, dar daca mai si citesti ce scrie, asta iti da inca o perspectiva din care sa-l poti privi. Sau ca niste lentile prin care vezi brusc mai bine, mai descoperi ceva. Un zoom in (sau out). Un fel de inca o dimensiune. Asta am constatat din blogurile celor care-mi sunt prieteni.
Dar ca sa reiau ideea, azi citeam bloguri, multe bloguri, ale unor oameni complet necunoscuti, fiecare cu ideile, problemele, vietzile lor... Si m-am bucurat. Ca exista, dom'le inca destui oameni care gandesc! Ca sunt sau nu de acord cu felul in care gandesc, asta e irelevant. Sunt oameni care isi pun probleme, se agita, se intreaba, cauta raspunsuri, le gasesc sau nu, oameni care nu doar vietuiesc, in virtutea inertiei. Si ce-i asa deosebit in asta? Pai de ceva vreme am cunoscut din ce in ce mai multi oameni care nu-si mai puneau probleme, altele decat cele legate de viatza marunta, de zi cu zi, adica cumparaturi, masini, calculatoare, copii, sotz(ie)/iubit(a), eventual filme si desigur serviciu, serviciu, serviciu, bani, bani, obiecte, lupta pentru putere... si cam atat. chestii legare de confort personal, nimic mai mult. Nici un gand mai abstract, mai ne-functional, sau doamne fereste, artistic. Asa ca am de ce sa ma bucur. Anul trecut pe vremea asta, socoteam eu asa, in minte, ca dintre oamenii cunoscuti relativ recent, doar vreo 5-6 gandeau chestii mai altfel, restul de 100 sau mai mult... renuntasera sa "piarda vremea" gandind chestii fara utilitate imediata. Nu stiu, o fi legat de varsta... si de cat de haituit esti la serviciu... daca n-ai timp nici sa mori, cand sa ai vreme sa gandesti? Oricum, acum sunt bucuroasa. Oamenii gandesc inca!

luni, 18 februarie 2008

teatru...

ieri am fost la teatru... Copiii la putere, se numeste piesa... Ma gandeam daca e ok sa scriu sau nu depre ea... avand in vedere ca nu mi-a prea placut. A fost premiera, sau avampremiera, ceva de genul asta, lume multa... Unii s-au amuzat copios. Eu una n-am fost cine stie ce incantata. Mesajul piesei, asa cum l-am citit pe un site (port.ro) suna bine... dar e tare greu de deslusit printre alambicarile si briz-brizurile zapacitoare... eu una, n-am vazut padurea din cauza copacilor. nu-mi dau seama ce a fost de vine, eu, montarea, regia, jocul actorilor, piesa insasi sau ce altceva n-a fost in regula. poate toate la un loc. mi-a lasat acelasi gust incert ca filmele frantuzesti din noul val. exista un ceva, un mesaj interesant, dar atat de halucinant, amestecat si derutant, incat... nu-l mai percep decat foarte estompat. desi, mentionez, imi place teatrul absurd. si inca foarte mult...

vineri, 15 februarie 2008

si urma-i se pierdu in vant

fulgi... vant... alb... intuneric... tarziu in noapte... vantul spulbera zapada, in drumul pustiu de la ringier spre metrou... totul e alb, fulgii marunti sunt ca un val de spuma ce sa sparge de tarm... valul ma spulbera si pe mine... mi-ar fi placut sa ma imprastii si sa zbor cu vantul si fulgii aiurea, in toate partile, fara rost, fara scop, fara intrebari, fara ganduri; asa, pur si simplu.
si, fara nici o (nicio, in noua ortografie aprobata de academia romana - ce naspa arata) legatura, ceva amuzant:

joi, 14 februarie 2008

ignore si alte aberatii

A fost una din acele zile cand se burzuluieste nonconformismul din mine. Nonconformista sub acoperire. De ce? Pai, ia spuneti-mi, de ce sa fac eu ce fac altzii? De ce sa-mi stabileasca societatea, lumea, altii o anume zi pentru nu-stiu-ce? ca e thanksgiving, haloween, valentine, ca e... orice-ar fi?! Asadar dau ignore pentru chestiile astea.
La fel m-apuca cand sunt intr-o situatie in care musai "trebuie" sa ma port intr-un anume fel; nici una, nici doua, grrrr! si fac exact pe dos... sau oricum, nu ma las pana nu fac vreo faza "care nu se face". That little devil!

In rest, agitatie (rezervare la teatru pt duminica, luat bilete, scandal la Avon, o comanda amanata, belele; multa munca la munca) si stabilirea unui program incarcat de weekend. Sambata o sa ma vad cu personajul caruia trebuie sa-i spun delicat dar hotarat ca n-are ce cauta in preajma mea... apoi ca sa ma binedispun, merg cu dana la concursul de dans de la polivalenta; duminica ma vad cu elena iar apoi merg la teatru (la Metropolis, "copiii la putere") cu fetele (azi am luat biletele)... tare mi-e sa nu uit. sa mai vorbesc cu elena, ca nu mai tin minte la ce ora a ramas sa ne vedem... whatever, ma cam doare capu' da' ma duc sa ma dreg la o bere cu gasca de la dans in Caru' cu Bere... traiasca berea!

-------
adaugire ulterioara. ionel povestea la bere de filmuletzul lui Tudor Chirila despre Valentine's day "Love marketing". Na, c-am dat peste el. Da, da, tare! Se asorteaza cu ce gandeam si eu in scris, mai sus.

miercuri, 13 februarie 2008

verde

sperantza. viatza. bucurie. energie pasnica. veselie. azi am o stare de spirit verde. cred ca de asta m-am si imbracat in verde. o verzitura.

ma gandeam, daca as fi scriitor, sau regizor de talentul lui Krzysztof Kieślowski... cum as ilustra "verde"? [ma refer la trilogia „Trei Culori” - „Albastru” (despre libertate - in sentimente), „Alb” (egalitate), „Roşu” (fraternitate)] greu de spus... apropo, mie mi-a placut tare mult "alb"; "rosu" mi-a placut si el, despre interconexiunea dintre oameni, prietenie... si cu finalul sau care reuneste personajele din filmele anterioare; "albastru" e de o tristete sfasietoare, care se termina in speranta...
oare ce ar putea fi "verde"? cred ca din orice alte atribute as alege "viatza"...

marți, 12 februarie 2008

oile placide...

hm, ce zile fade... parca hibernez. o fi reactia de re-aclimatizare la bucuresti si la rutina... ieri am fost la dentist, mi-a facut mulajul pentru o coroana, se pare ca vineri voi avea maseaua ca noua... am trecut inainte de asta si pe la avon sa ridic o comanda, si din colet lipseau niste chestii (bine ca nu erau trecute la plata, macar), asa ca azi am facut reclamatie... ieri seara, cand m-am intors de la dentist m-am apucat (in sfarsit) sa formatez si repartitionez hardul... am reusit, dar am terminat operatiunea abia la 2 noaptea asa ca acum mi-e sooooooom.... si n-am chef de nimic. cu toate astea fac planuri de weekend, sambata concurs de dans, duminica teatru... de fapt mi-as lua campii, m-as plimba, dar e cam friiigggg pentru asta... bleah. as citi o carte buna... sau as bea un vin fiert... sau as dormi...

duminică, 10 februarie 2008

duminica de februarie

vant rece, taios. fulgi marunti, spulberati. cer mohorat. frig! vant din fatza, drum lung, asteptari in statiile ratb.
nu aveam deloc chef sa ies din casa, dar promisesem. nashul-dentist s-a dat peste cap sa imi aranjeze o intalnire cu un catindat (vad ca vrea neaparat sa ma marite), si ca sa scap de gura lui am acceptat. m-a enervat nashul-dentist, nu stiu de ce ma prezentase drept Livia si m-a rugat sa nu-l dau de gol, i-am zis ca n-am ce face, pe mine ma cheama Liuba, in final am acceptat sa zic ca asa imi zic ei, nashii. ce enervant, sa minti ca sa... ce? grrrrr!!! in fine, apare personajul, insotit de taica-sau, nashul face prezentarile inginer cutare cutare (fiul), doctor cutare cutare (tatal), la care eu ma prezint simplu liuba grecea. (ia mai lasati-ma cu rahaturi d-astea imi zic, in sinea mea, evident). sigur, toate presupunerile mele s-au adeverit in ce priveste catindatul... baiat bun, inteligent, dar nu-mi inspira nimic. mai interesant mi s-a parut taica-sau, desi urat si batran (ce rea sunt!). Am stat de vorba mult, am iesit si la o ciocolata calda la o cafenea in piata dorobanti... nu pot sa zic ca m-am plictisit, am vorbit multe chestii interesante... dar la ce bun... of, nu-mi inspira absolut nimic... poate gresesc, poate omul nu-i asa cum pare, dar... mi s-a parut cam moale... cam neinteresant... senzatia mea (of, ce rea sunt) e ca omul are nevoie de o mama mai degraba decat de o femeie (nevasta, iubita, ceva de genul asta). Or eu nu vreau de un copil de 38-39 de ani, ci un barbat, ce doamne-iarta-ma! Nu i-am zis asta... dar daca ne vom mai vedea va trebui sa-i zic, n-are rost sa se gandeasca la cine stie ce... Nu vreau sa ranesc pe nimeni, dar adevarul trebuie spus cat mai curand, cu menajamente, ca sa nu doara.
si, in plus fatza de asta... cand ma conducea la statia de autobuz am avut o foarte ciudata senzatie, ca alaturi de mine mergea altcineva, a trebuit sa ma uit la el ca sa imi dau seama ca nu-i asa. foarte ciudata senzatia... brrrr!!!

sâmbătă, 9 februarie 2008

dans - 99%transpiratie, 1% inspiratie

m-am intors. putin obosita, cu febra musculara, dar vesela, voioasa si sanatoasa. toata lumea: "cum a fost?" pai cum sa fie? ca orice lucru, cu parti bune si parti rele.
in primul rand, am fost cazati la vila noua, nu la cea veche, dupa planul initial. am fost 4 in camera, noi cele 3 si inca o fata tare haioasa, Diana. noi eram alea batrane, avand in vedere ca restul dansatorilor aveau de la 7 la 16 ani... si poate mai erau unii pe la 20, desi nu s-ar fi zis. noi 4 ne-am distrat de minune, in ciuda intemperiilor. ce intemperii? pai, sala de antrenament neincalzita, in care faceam cele 3 antrenamente zilnice, fiecare a cate 2 ore (adica in total 5-6 ore in frig crancen in fiece zi); camera usor incalzita, din cauza de economie (tanti administratoarea de vila tot dadea centrala mei incet, mai incet...); apa calda pentru dush cu pauze tot din cauza centralei date pe minim sau oprite; condens de pe unii peretzi, care s-a adunat prin coltzuri pe dusumea in oarece baltzi (motiv pentru care am botezat camera noastra mica Venetie sau micul Titanic...) toate astea au fost motiv de enervare si apoi de bascalie crunta, de ras in hohote si de amintit mai tarziu. Nu, n-a fost dezastru, asa cum pare; doar au fost niste chestii care sa dea sare si piper unor zile de munca grea. Antrenamentele se desfasurau asa: primul, de la 9 la 11, al doilea, de la 15:30 la 17:30, si ultimul, finalele, de la 20:30 la 22:30 (asta asa era in teorie, ca tinea de fapt in jur de-o ora, nu mai mult). Antrenamentul de dimineata incepea cu o alergare de 5-10 minute prin sala, urmata de minim juma' de ora de incalzire (exercitii cu rol de incalzire a muschilor, pt elasticitate, pt rezistenta etc) si apoi restul consta in explicarea figurilor fiecarui dans, cu exemplificari si exersari; cam tot asa era si antrenamentul de dupa-amiaza; finalele de seara erau... finale, adica intai o alerga re si o incalzire mai usoara si apoi pe muzica, repetarea coregrafiilor pentru toate dansurile, de doua ori pt standard (vals lent, tango, vals vienez, slowfox, quickstep) si tot de doua ori pt latino (samba, cha-cha, rumba, pasodoble si jive). intre astea 3 repere de nestramutat ale zilei nu prea aveai liber sa iesi din vila decat cu acordul antrenorului. noi am iesit de cateva ori, ba sa cumparam ceva d-ale gurii, ba pt ceva de imbracat (Dana si-a luat adidasi iar eu pantaloni de trening suplimentari cand am vazut cat de frig poate fi in sala de antrenament), si inca o data ca sa facem rost de ceva de incropit pentru balul mascat de joi... A, da, joi seara, in loc de finale, a fost bal mascat - mare distractie, mai ales cat ne-am stors creierii ca sa ne deghizam in ceva; a fost distractiv rau de tot, poate reusesc sa pun gheara pe cateva poze facute de copchilasi, ca merita!


Cu masca...

... fara masca...


in rest, ce sa mai zic... au, au au, refernul de cantonament... barfe si intamplari picante... bere... fara inghetata, ca era frig si-asa... multa distractie cu fetili... ceva teatru de la Rali... fitze si figuri la toata lumea... catzelul Betty care la plecare a reusit sa intre in casa si nu se mai dadea dusa... mare aglomeratie mare la intrarea in Bucuresti, de nu ai fi zis ca-i vineri seara... si ma mai gandesc eu poate ma mai loveste inspiratia, c-au fost multe si marunte si nu imi vin acum in minte.

vineri, 1 februarie 2008

departe de lumea dezlantuita


Am mai vorbit despre viatza ca o colectie de momente deosebite... se poate numi evadare din realitate... sau doar selectie? adevarul e ca nu vreau sa imi incarc memoria si sufletul cu lucruri urate, mai ales ca-s atat de multe in lumea de azi... prefer sa savurez o melodie care-i spune ceva sufletului meu, sa gust cu placere o ciocolata calda, sa vad cu multa bucurie un film bun, sa stau relaxata la o barfa cu prietenele in Caru cu Bere, sa dansez cu toata fiintza mea, sa ma delectez cu o carte buna, sa ma vad si sa vorbesc cu prietenii din gasca (a fost tare distractiva vizita la BRD, in fumoarul de la etajul 11), sa-mi fac planuri de cantonament... de ce sa pastrez in amintire imbulzeala din 300, oamenii nervosi, nervii mei, greselile mele sau ale altora, debandada din societatea romaneasca, absurdul cotidian care ne impresoara pe toti?! prefer sa vad florile din mlastina...
ieri am citit un articol care mi-a placut foarte tare, de Andrei Plesu, "Despre mânie"... vreau doar sa evit molima mâniei fara sens despre care se vorbeste acolo...

marți, 29 ianuarie 2008

3 zile pana la cantonament... si alte mici aberatii


iata o zi in care nu m-am stresat si toate s-au rezolvat, pana la urma. am reusit sa inregistrez contractul de cesiune a drepturilor de autor la administratia financiara, am reusit in fine sa imi iau diploma de master din povernei (e adevarat ca mai trebuie sa-mi iau si foaia matricola saptamana viitoare, da' nu se pune)... am reusit in fine sa ajung si la dentist, dupa amanarea de ieri... dentistul (care mi-e si nash de botez) vrea musai sa ma marite, iar imi propune un catindat... ce naiba sa fac, o sa ma vad cu respectivul si o sa-l bag in sperietzi probabil, ca sa scap de insistentele nashului-dentist... astept cu nerabdare cantonamentul de dans sportiv de la Breaza... mai sunt doar 3 zileeee!!! uraaa!!!
sambata plec cu fetele spre Breaza... noi 3 fete cucuiete fara parteneri... so what! avem oricum mult de invatat, febra musculara o sa facem oricum... iar seara o sa ne dregem cu bere (bruna) si inghetzata (cu ciocolata si menta)... o sa barfim, o sa facem haz de necaz, o sa radem in hohote... la fiecare miscare o sa invocam refrenul de cantonament "au-au-au!"... da, in cantonament am facut de fiecare data febra musculara, inclusiv in locuri unde nici n-aveam habar c-avem muschi... de exemplu, in talpa!? sau la degete?! in palme? va fi lume destula, deocamdata sunt afisati 28 de inscrisi.. din care 10 suntem de la hobbydance bucuresti, pe restul cred ca nu-i stiu, decat poate din vedere, de pe la concursurile de dans... ei, si toata munca si distractia incepe sambata si se termina vineri (2-8 februarie). caz atipic - pana acum cantonamentele incepeau luni si se terminau duminica. in fine, in concluzie, abia astept.

vineri, 25 ianuarie 2008

senzatii

ce se intampla cand astepti mult timp ceva, si, dupa repetate amanari, cand tensiunea creste, creste... in sfarsit se intampla, dar nu in momentul potrivit, ci putin mai tarziu? te trezesti ca ti s-a consumat energia in tensiunea pe care-ai simtit-o... si nu mai reusesti sa te bucuri asa cum trebuie... ciudata senzatie... frustranta... te intrebi de ce te simti strain de tine si de lume.... nu-ti ramane decat sa accepti ciudatenia asta si sa do the best you can... sa te bucuri atat cat poti.

joi, 24 ianuarie 2008

ceva frumos


Viatza e un puzzle in patru dimensiuni... fragmente... aspecte... multiple fatzete... daca le potrivesti bine, parca are sens... iese ceva frumos... daca nu... o cacofonie... si sunt aceleasi piese date de "producator"... aceleasi date ale problemei. Un cantec... o imagine... o senzatie... un fluture... un strop de roua... munti... oameni... sentimente... amintiri... sperante... o carte buna... un film... idei... gandurile proprii... gandurile altcuiva... vise... chiciura pe crengi... cer albastru... fragmente

miercuri, 23 ianuarie 2008

azi

mi-am adus castile la munca... azi, fiind zi de relache, am ascultat pe saturate muzica... am citit... am baut si ciocolata calda... m-am simtit mai bine chiar decat acasa. discutii care mi-au adus in amintire vremuri de demult... lucruri care m-au pus pe ganduri... altele care m-au ajutat sa imi fac ordine in minte...
niste muzici care m-au bantuit azi...

si

marți, 22 ianuarie 2008

alergatura fara rezultat

azi m-am trezit hotarata sa rezolv cat mai multe chestii mult amanate... zis si facut. nr.1: mers la mccann si incercat sa impusc 2 iepuri, adica sa ma vad cu fetele, sa trancanim, sa le las comanda avon si al doile iepure sa mai fac putin pressing pentru scos cartea de munca. partea a doua nu mi-a reusit, aia cu cartea de munca. bun, asta e, mergem mai departe; am vrut sa imi scot de la facultate diploma de masterat, parasita acolo de un an... stiam ca voi ajunge fix la startul programului cu publicul... ceea ce e bine... am ajuns, am urcat multele scari snsp-iste din povernei, pana am ajuns la biroul diplome... aveam pozele pt diploma... mi se da o foaie de lichidare, pe care imi trebuiau semnaturi de la: biblioteca facultatii de comunicare, biblioteca snspa, secretariat, contabilitate. m-am intepenit in bibiloteca fac. de comunicare, unde bibliotecara era bolnava si nu venise. deci esec, n-am reusit sa-mi iau diploma... am ajuns la munca ca o floare (obosita transpirata si nervoasa, ca urcasem si coborasem zeci de trepte prin facultatea aia...)... noroc ca aici era liniste si pace... m-am scos si c-un masaj (in regim de barter)... ei, lasa, sunt si alte zile, se vor rezolva toate la vremea lor.

duminică, 20 ianuarie 2008

Leapsha

M-a luat ca din oala Bafta Man, cica ia vezi ultimul meu post, vezi ca esti si tu undeva pe-acolo... curioasa, ma reped sa citesc... Am primit o leapsha virtuala... El a nimerit chiar o carte misto, si un citat in ton cu spiritul de viking (hi, hi, hi). Acceptat provocarea.
Regulile:
1. Ia cartea care este cea mai aproape de tine.
2. Deschide-o la pagina 123.
3. Găseste a 5-a propozitie/frază.
4. Postează pe blog textul următoarelor 4 propozitii/fraze cu aceste instructiuni.
5. Nu îndrazni sa scotocesti prin rafturi după cartea aceea foarte deosebită sau “intelectuală”.
6. Da leapsa mai departe la alti 6 prieteni.

Acu stau in cumpana; cartea cea mai apropiata e o oarecare aberatie in franceza, model pentru ceva ce-am avut de lucru acas'; sa ma dau frantzuzoaica (franceza mea e urechista, ce-am prins si eu din filme, ca la scoala n-am facut boaba de franceza...)? sa iau alta carte? mai am una tot asa, la indemana, dar e cam... bleah... "bebelusi destepti" se cheama... sau sa iau vreo carte dintre cele preferate (apropiate de suflet)?
Da-o incolo, o iau pe aia pe care mi-au cazut prima data ochii, ce daca e frantzuzeasca? Na:

pagina 123, fraza a 5-a: "Olivier de son côté, au moment où ils se retrouvent seuls, solliciterait sa compagne sur sa vision de la soirée passée et ne se draperait pas dans une autosatisfaction crâneuse. Il tiendrait compte des signaux répétés de l'exaspération de Barbara durant le repas. Ces signaux étaient visibles sur son visage, perceptibles dans son ton et ses mots. À tout le moins, il se montrerait désolé de l'avoir blessée."
"Pourquoi lui? Pourquoi elle?" de Monique Fradot si Danièle Chinès

Mda, si-acu cica sa dau mai departe leapsha... Cui: Dog, Denisa, Traiu, Sahara Penguin (nu-ti stiu numele real...), Corina, Andi. Sper ca bietzii nominalizati la leapsha virtuala vor citi blogu' si or sa dea mai departe leapsha.

Paradise Lost şi Negură Bunget

Am ajuns la şapte fără un sfert. Pavilionul 18, Romexpo, lume destul de puţină, m-am mirat... Ne-am gasit în public şi cu unii de care nu ştiam că vor veni, am format o gaşcă de 6-8 persoane... Au început să cânte Negură Bunget. Auzisem despre ei, dar habar n-aveam cum cântă. Mi-au plăcut, cu rezerva că nu mă înnebunesc după genul de vocal cântat-răcnit-mugit (chestie de preferinţe...); altfel, au cântat bine, foarte bine, a sunat mişto; surpriză plăcută.


Pauză, apoi Paradise Lost. Care mi-au placut pur şi simplu, fără rezerve. Publicul s-a înmulţit, sala era plină, atmosfera incendiară. Superb!


joi, 17 ianuarie 2008

dazed and confused


Ciudata stare am mai avut si saptamana asta... indescriptibila. Contradictia liniste-neliniste... siguranta-nesiguranta... bucurie-tristete... total fara sens, inexplicabile, aiuristice. Persoane din trecut ce capata glas... Afaceri care pica, dar nici macar nu-mi pare rau... Comportamente neasteptate... Discutii uimitoare... Foarte ciudat, foarte ciudat.

duminică, 13 ianuarie 2008

Amintiri de la Arcus

Vineri ne-am adunat in gasca maaare, ca oamenii dupa sarbatori... Cu ocazia asta am pus gheara pe toaaate pozele de la Arcus. Le-am pus aici. Sunt dementiale!
Cum le incarcam pe net imi reaminteam cele mai haioase momente.
Iata cateva poze memorabile. Prima musai sa fie tabloul din sala de mese, obsedant:
. In fiecare zi ne puneam intrebari in ce-i priveste pe cei din tablou: ce face tipul din prim-plan? De ce sunt mai multi tipi? De ce au fetzele alea? samd.
Si inca o chestie beton e portretul de grup, cu care ne-am semnat in cartea de oaspeti a pensiunii:

Vineri a fost o zi din nou muncitoreasca, dar, din fericire, am terminat tot ce-aveam la 9, asa c-am ajuns si la dansuri (samba si vals vienez), iar dupa aceea am profitat ca dana mergea in floreasca si-am ajuns si la marea adunare a gastii. Acolo, veselie, beutura, a fost misto, ca trecuse ceva vreme de cand ne-am vazut ultima oara (nu eram doar cei de la revelion, ii chemasem si pe cei care au fost prin alte parti). Am adunat pozele de la toata lumea si voi scrie n cd-uri pt tot poporul... n-am reusit sa fac cealalta chestie care ar fi trebuit facuta, adica socoteala pt benzina pt cei care-am mers cu masina... deh, bautura asta... am stat la taclale si la bautura pana pe la 4 dimineata... asa ca sambata am dormit intai pana la 12, si apoi inca o tura pana la 3... si-apoi leneveala prin casa, ceva munca la una din cartile aflate in lucru... azi cumparaturi utile si inutile prin carrefour... niste telefoane de afaceri... inca putina munca, cam fara chef... maine as trece pe la mccann, pe la dragii mei fosti colegi, sa-i surprind putin...

Related Posts with Thumbnails