Am lăsat oarecum uitării blogul ăsta - nu e nici prima și probabil nici ultima dată. Multe s-au întâmplat, m-am întors la work from office de la work from home (nu că mi-aș fi dorit eu asta, ci direcțiunea), timpul „liber” a intrat în sac - de fapt, după felul în care mă gestionam muncind de-acasă, munca la birou îmi pare curat hoție de timp, adică de viață. Îmi pare că depinde doar de mine să nu mai fie așa, dar probabil e nevoie să mi se pună pata și să dau naibii munca în stil clasic, cu orice risc. Sau naiba știe. La birou sunt acum ca și cum m-aș fi angajat într-o firmă nouă. Cu mici excepții, firma e compusă din oameni noi, pe care n-am apucat să îi cunosc, lucrurile nici nu se leagă - dar nici eu nu mai am pornirea să văd, să scormonesc, să văd ce e cu oamenii ăștia (mulți deja din generații foarte noi, care evident că se înțeleg între ei, au preocupări similare, cu care am destul de puține în comun așa, la o primă vedere). Nu pot spune că mă simt ca la Armada, unde chiar n-ave