mai demult vorbeam de un anume tip de timp incremenit. Acum e vorba de un alt fel de timp incetinit... nu mai e vorba te un timp care curge diferit, in afara mea dement, accelerat si strain, iar in suflet nemiscat... nu, nu... acum e parca o pauza de relaxare totala, si afara, si mai ales in timpul meu subiectiv. totul stagneaza, chiar daca vreau sa fac ceva nu-mi merge nimic, totul se amana, dar cumva nu ma deranjeaza... de ieri, si vad ca si azi, parca sunt in vacanta in timpul meu interior. si imi place asa. e bine. nu reusesc sa descriu starea asta, e foarte rara si nu-mi gasesc cuvintele... nici ideile care sa o exprime... un fel de vara indiana?
liniste... echilibru... ma bucur de lucrurile frumoase, de amanunte... caut idei... citesc o carte care raspunde partial unor intrebari pe care mi le pun... soare... culori de toamna... galben, verde, rosu, ruginiu, maro, toate in mii de tonuri...
am lasat balta toate luptele si bataliile cu mine si cu lumea, am aruncat nemultumirile, frustrarile si revoltele... parc-as fi o salamandra care sta fara griji la soare pe o piatra mare si calda, intr-o poiana de munte, sub un cer albastru cu nori-oitze si un soare bland tomnatic...
|
Comentarii